POPASUL DOLION (III)

Emil Condor a scris:

Eh, dacă si speranta ne-ar fi luată, atunci ar mai avea ceva rost?
Că, de fapt, ăsta e tot optimismul omului: speranta de mai bine..

"Cum mangaie si-alina Speranta pe toti Muritorii,
Patima cruda ce mii de amaruri le-aduse..."

Atat mai tin minte dintru-un vechi poem, pe care l-am facut la Literatura Romana, la liceu, in care e vorba de Ahil Peleianu....

Cu Speranta si Credinta!
IOn

Emil Condor a scris:

zaraza26 a scris:

Am pus intregul comentariu in mail si l-am trimis tuturor prietenilor!
Nu ne trebuie mult ca sa devenim o tara cu fruntea sus. Un singur lucru ca sa ne simtim mandri ca suntem romani si e de ajuns. Toata tara se va uni si spiritul romanesc va reinvia!

As vrea să elogiez pozitia ta în ce priveste reînvierea spiritului românesc, dar simt că nu am cele mai potrivite cuvinte să o fac, asa că doar te îmbrătisez cu drag, Zaraza.

Caut la Popas mesajele tale precum un fluture, lumina, dar cel mai adesea trebuie să mă multumesc cu... putin.
Poate vei spune: putin dar valoros, si nu vei gresi.

Nu-mi place sa ma repet, asa ca multe mesaje ce constau in atentionari asupra unor evenimente sau personalitati se gasesc pe blogul meu. Ultima personalitate marcanta intalnita n-a mai ajuns acolo. Din ratiuni subiective, prea subiective, am crezut ca citesc mai multe persoane daca o fac cunoscuta in alte moduri.
E vorba de o personalitate pe care am intalnit-o intr-o emisiune la radio. Intreaga emisiune poate fi gasita aici, in fisier audio. Eu asa am ascultat-o, caci numai mama si sotul meu au ascultat atat cat sa-si dea seama ca merita toata atentia. Eu am prins doar cateva minute in direct.

http://www.romania-actualitati.ro/inventatorul_si_scriitorul_dan_lucinescu-31717

Eu simt ca in Romania se cristalizeaza totusi un nucleu dur al culturii, al identitatii noastre ca popor. Poporul asta nu dispare cand vor cainii... va renaste mereu din propria cenusa. Cu cat se evapora mai mult si se pierde in zari, cu atat ramane in urma esenta, raman cristalele ce vor continua sa cristalizeze si sa dea nastere altor opere create de romani!

Zilele astea incerc sa-mi fac timp sa incarc pe net poze dintr-o expozitie din Bucuresti. La rugamintea mea, fratele meu a facut poze saptamana trecuta acolo, deoarece pe net n-am gasit nimic. Doamna care a creat minunatiile e din judetul Iasi. Tot la radio am auzit despre expozitie si tot acolo am aflat ca inspiratia si-o regaseste in peisajul copilariei, desi acum locuieste in Cluj. Dar pe net nu s-a pomenit nimic despre Iasi. Nu-i nimic, bat eu toba...

http://www.modernism.ro/2011/07/04/expozitie-mariana-gheorghiu-badeni-ierburi-de-leac-la-muzeul-national-al-taranului-roman/

Cam "elaborate" si de profunzime ca sa fie ale unor copii de 8 -14 ani. Mai ales ca unii sunt copiii unor potentati ai zilei. Dar mai stii? Cu sufletele lor curate...

Texte de la copii:

"Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei" - Sabina Dallu, 12 ani

"In religia noastra oamenii care au murit se ingroapa in pamant pentru ca asa este bine, sa punem la loc ceva de unde l-am luat." - Felix Roncea, 12 ani

"Picatura este bombata, mai ales lacrima si sudoarea, pentru ca ele sunt pline de sentimente." - Ana Maria Pop, 14 ani

"Inima bate, bate pana se stinge, ca inima e ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou in cer." - Claudia Draghia, 9 ani

"Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe urate." - Arcadie Martin, 8 ani

"La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti." - Florentina Stoian, 11 ani

"Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude." - Catalina Opaina, 14 ani

"Umorul este vitamina de luat la viata grea. " - Raluca Barbulescu, 14 ani

"Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul vrea mereu sa-l vada pe Dumnezeu." - Irina Moscu, 12 ani

"Omul este o adevarata fabrica de dorinte, pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic." -Matei Filimon, 14 ani

"In bisericile ortodoxe, sfintii sunt slabi, alungiti la fata si la corp, pentru ca asa arata cei care sunt buni la suflet, ca lor le-a ramas in corp doar sufletul, au ajuns numai piele si suflet."- Tudor Matache, 12 ani

"E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare." - Ana Matei, 12 ani

"Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au lipit-o de trup, cum fac alti oameni" - Paul Paun, 12 ani

"Numai cel ce aude cu sufletul, se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. " -Nicoleta Stefan, 14 ani

"Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand." - Irina Raducanu

"Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare." - Roxana Chis, 10 ani

"Sfintii invata la o scoala din cer, ca ei locuiesc pe pamant, dar ingerii le aduc din cer lectii in fiecare zi, sa le faca acasa" - Leon Alexandru Gutu, 8 ani

"Dumnezeu ii iubeste pe cei necredinciosi, dar ii iubeste cu suferinta" - Ion Martin, 10 ani

"Albinele de aia ne dau noua toata ceara lor, ca au vazut ce facem noi cu ea, ca facem lumanari pentru Dumnezeu, si atunci albinele nu o mai pastreaza pentru ele." - Pavel Martin, 8 ani

"Daca ar aparea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-as intreba daca ma poate duce la Mama Lui, ca eu vreau sa o intreb pe Maica Domnului cum este sa ai un copil-Dumnezeu. " - Alina Andreea Zane, 8 ani

"Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu" - Ana Maria Badea, 12 ani

Deb Roy, cercetător la MIT, şi-a dorit să înţeleagă cum a învăţat copilul său să vorbească – aşa că a instalat camere video în întreaga casă pentru a capta fiecare moment (cu unele excepţii) din viaţa fiului său, apoi a procesat 90.000 de ore de video pentru a putea vedea cum “gaaa” se transformă încet-încet în “water” (apă). O prezentare uimitoare despre un studiu bogat în informaţii cu adânci ramificaţii despre modul în care învăţăm.

Deb Roy spune ca cei trei care aveau grija de copil, el, sotia si bona, se coborau la nivelul lui (al copilului), cu pronuntia cuvintelor, dupa care, progresiv, ajungeau la pronuntarea corecta a lor. Observatia mea este ca e mult mai bine pentru dezvoltarea vorbitului la copii, sa pronunti cuvintele corect si sa-l lasi pe el sa munceasca pana obtine pronuntia corecta.
Am dreptate, ori ba?

dolion a scris:

Observatia mea este ca e mult mai bine pentru dezvoltarea vorbitului la copii, sa pronunti cuvintele corect si sa-l lasi pe el sa munceasca pana obtine pronuntia corecta.
Am dreptate, ori ba?

Da, ai dreptate. Parintii trebuie sa pronunte corect cuvintele deoarece copilul trebuie sa aiba modelul corect de cuvinte pe care trebuie sa le pronunte si el la randul lui, el nestiind care e forma corecta.
Copilul meu a invatat sa vorbeasca destul de usor si a pronuntat cuvintele corect din prima. Dar sunt si copii care invata mai greu sa vorbeasca. Cred ca si asta este o abilitate

"Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude." - Catalina Opaina, 14 ani

Ieri am fost in Bucuresti si am vizitat Mall-ul din Drumul Taberei. Am facut cateva poze:

Imi cer scuze pentru calitatea pozelor... atata poate mobilul meu!

dolion a scris:

Imi cer scuze pentru calitatea pozelor... atata poate mobilul meu!

NICI AL MEU NU POATE MAI MULT DECI NU TE NECAJI

Ce Mall fain e la Bucuresti!
Pe cine a răbdat inima să cheltuie atât pentru construirea lui?
Bravo lor! Deci mai sunt oameni cărora le pasă...

Dolion, ma mir ca te-au lasat sa faci fotografii Dar probabil ca nu te-au vazut

Cine a fost Ioan I.Dalles?

Trecem adesea pe langa Sala Dalles - Universitatea Populara din Bucuresti. Unii frecventeaza cursurile de pregatire organizate aici, altii viziteaza expozitiile gazduite de cladirea cu o indelungata istorie. Dar nu stim ca aceasta a fost creata datorita generozitatii Elenei Dalles. Familia Dalles, Ioan si Elena, era una dintre cele mai bogate din Romania sfarsitului de secol XIX. Numele era unul grecesc, ca si originea lor, dar cei doi, aflati la a nu se stie cata generatie pe pamant romanesc, se adaptasera in totalitate starii de lucruri de aici. Averile familiei numarau sute de pogoane de teren, aproape 1.500 de hectare de padure si nenumarate imobile intr-unele dintre cele mai bune zone ale Bucurestiului de atunci: bd. Bratianu, str. Lipscani, str. Selari, str. Gabroveni. Dar familia Dalles isi stabilise resedinta la mosia din Bucsani, situata nu departe de Bucuresti, in judetul Dambovita. Aici primeau adesea oameni de cultura, pe care ii sprijineau in preocuparile lor artistice si intelectuale.

Incercarile sortii

Cu toate faima si prestigiul pe care si-l crease, familia a fost lovita in modul cel mai crunt de soarta. In 1871 se naste primul mostenitor, George, care moare insa la numai doi ani. Peste alti doi ani, durerea parintilor este alinata de nasterea unei fetite, pe care o vor numi Dora. Apoi in familia Dalles se mai naste, in 1879, un alt baiat, Ioan. Dar destinul ii va lovi din nou. In 1886, Ioan Dalles inceteaza din viata, lasand-o pe Elena sa creasca singura fetita de 11 ani si baietelul de numai 7 ani. Cu toata durerea, Elena isi creste copiii in credinta si cu milostenie fata de cei saraci. Satenii din Bucsani cunosteau si apreciau familia pentru darnicia ei in merinde sau bani, mai ales atunci cand ii stiau la nevoie. Sau daca in sat se intemeia o familie noua, familia Dalles o daruia cu lucruri de pret, folositoare unei noi gospodarii. Elena nu s-a gandit sa-si refaca viata, fiind dedicata trup si suflet cresterii lui Ioan si a Dorei. Soarta nu a lasat-o insa pe Elena sa se bucure de cei doi copii decat putin timp. La sase ani dupa pierderea sotului, moare si Dora, la numai 17 ani. Desi sleita de pierderile celor mai dragi fiinte, Elena va mai indura inca o lovitura: in 1914 moare si ultimului sau fiu, Ioan. Astfel, Elena ramane singura pe lume.

Credinta in Dumnezeu

Cu toate loviturile sortii, Elena nu si-a pierdut credinta in Dumnezeu. A incercat sa rostuiasca cat mai bine averea care ii ramasese, cifrata la peste jumatate de miliard de lei (o suma imensa pentru primele decenii ale secolului al XX-lea). Face nenumarate acte de caritate catre spitale, scoli, biserici, institutii de cultura. De altfel, lasa prin testament acestor institutii o parte din agoniseala familiei si a inaintasilor sai. Dar cea mai parte a averii ei o cedeaza Academiei Romane. Printre mostenirile lasate institutiei academice se aflau o cladire din Capitala, din str. I.C. Bratianu (astazi bd. Nicolae Balcescu), numarul 12, si terenul adiacent imobilului. Academia trebuia sa infiinteze insa aici o fundatie culturala care sa se numeasca Ioan I. Dalles, cel din urma copil al sau. Elena voia ca forul academic sa construiasca o cladire frumoasa, care sa adaposteasca sali de expozitii de sculptura, arhitectura, pictura sau tesaturi si costume nationale. Cu aceasta ultima dorinta, Elena va inceta si ea din viata, in anul 1921, si, odata cu ea, intreagul neam al Dalles-ilor.

Dorinta implinita

Fundatia Dalles se va naste insa abia in anul 1932, dupa 11 ani de la moartea Elenei. Cu toate ca existau resursele financiare necesare, Academia Romana a trebuit sa duca indelungate "lupte pentru a intra in posesia averii primite. S-a judecat mai intai cu chiriasii care stateau in cladirile lasate de Elena Dalles. Apoi a intrat in litigiu cu Primaria Capitalei, care expropriase o parte a terenului, pentru a realiza un nou plan de sistematizare a orasului. Dar, in ciuda tuturor acestor probleme, Academia a inceput lucrarile la cladirea Fundatiei Ioan Dalles. Dupa solutionarea litigiilor, sediul este finalizat si se inaugureaza cu mare fast in 1932, in prezenta a numerosi oameni de cultura, a membrilor Academiei, a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, a primarului Bucurestiului, Dem I. Dobrescu.

Fundatia Ioan Dalles

Asa cum isi dorise Elena, Fundatia Ioan Dalles era un lacas de cultura. Expozitia inaugurala a adunat lucrari ale pictorilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreeescu sau Stefan Luchian. Tot aici vor concerta celebri muzicieni ai vremii ca George Enescu sau Mihail Jora. In salile de conferinte vor rasuna glasurile altor nume mari, precum Virgil Madgearu, Mihail Sadoveanu, Camil Ressu, Alexandru Philippide sau Demostene Botez. Inainte de razboi, Fundatia Ioan Dalles era unul dintre cele mai apreciate locuri pentru oamenii de cultura ai timpului, dar nu numai, aici venind toti iubitorii de frumos si de invatatura.


Si sala Dalles a avut ghinion. A fost mutilata de comunisti.

In Dumbrava Sibiului

La sora mea, la Alexandria; cu nepotelele pe terasa

Cu Vanesa, una dintre nepoate

Pomul fermecat!

La intoarcere, castelul Bran