ION

Bine v-am gasit, frati Romani!
Pentru inceput, cateva versuri. N-am stiut unde sa le postez. Ca n-as vrea sa-i supar pe cei care asa ceva nu numesc poezie. Or fi stiind ei de ce.

ION OLTEANU’ IN AMERICA
(balada oarecum lingvistica)

Ma cheama Ion si sunt oltean ,
Povestea-i de acum 5 ani,
Cand castigai la loterie
Si, fara sa ma despart de glie,
Odata iesita viza ,
Iute imi facui valiza
Si…tusti,de la Otopeanu lu’Bucuresteanu’
La Kennedy Americanu’.

Muica , ce de avione!
Si pe cer si in parcare.
Si lume…cat furnici….
Cu engleza te descurci ,
Americanii nu sunt turci.
MAY I …? Zise unu’
, Zburlit ca paunu’.
Ce sa am ,ba,ce sa am ?
N-am la mine nici-un ban.

Ca de-aia plecai de-acasa ,
Sa fac bani sa-mi cumpar casa.
Si cat ai zice peste ,
Altu’ma lua de deste:
Aici PUSH
Si mi le umplu de tus.

Acolo ma astepta Cris,
Pe bilet era mare scris ION .
Eu n’avui creon,
Ba ,ce ghinion!
Noroc de accent,
Ma recunoscu pe moment.
Caci sunt aici de vreo cinci ani,
Printre straini si-americani,
Iar limba dulce romaneasca ,
N-am transformat-o-n pasareasca.
Romaneasca am vorbit
Inca de cand eram mic.
Iar acuma –s om batran,
N-o sa spun,ca nu-s nebun:
Fusai la MARKET
Sa-mi cumpar parchet,
Sau fusei la STORE
Sa-mi cumpar topor.

Vrusai sa-mi cumpar car .
Da’, vai,ce amar!
Cand ii intrebai de boi
Cum e pe la noi,
Car cu patru boi,
Car cu patru roate ,
Fara rezerva la spate,
Ei oftara asa:Oh ,BOY!

Atunci prinsai curaj,
Intrai in garaj:
Ford,Toyota si Nissan,
Care merg cu GAS.
Nici Breazu, nici Ungurean,
Care-s pusi la tras….

Ete ba …zâsei:Al dracu American,
Vrea sa-nsele pe Oltean,
Dandu-i tinichele,
Pe bani grei, lovele.
Nu tine mai, lele!
Hai,la revedere!Il saluta Ion.
HI! Veni raspunsul cu blandete-n ton.
Fara sa-nteleaga unde trebuie sa mearga,
Ion iesi pe poarta, facand o mutra bleaga.

Aici ,sa ai CAR, e musai.
Pana la urma imi luai…
Un Taurus de-o suta ptruj de cai.
Ba,sa vezi ce zboara ..caii,
Cum se duc in vant paraii!
Cinspe mile pe gallon,
Mai mult ca un camion.
Ma lasa fara palton.
Mi-o facu Americanu…,
Ala… care-mi vandu CAR-u’.
N-am sa-l uit cat ii amaru!

Dadui si permisu’,
Intai ala scrisu’.
Aici pricepui ,
Ca ii pacalii,
Ca avura teste ,
Ce-i drept…nu prea romaneste.
Apoi la condus,
Nimica de spus.
C-aveam la volan
Experienta treij de ani.
La o proba-mi zise:
PULL OVER!
Nu-l luasem pe mine ,
Pentru ca afara era cald si bine.

Asta-i limba englezeasca ,
Nu e ca cea romaneasca:
Una scrii ,alta citesti
Pe naiba ,ce sa ghicesti?!
Cand isi pun limba–ntre dinti,
Pare ca te scot din minti.
Cand nu se-nteleg intre ei
SPELLING GRAMMAR: B,C,A ...

Vorba ceea: Fie Engleza grea sau buna ,
Tot Romana-i a mea muma.

De atunci joc la loterie…
-De alea americane
Cu sute de milioane-
Mai scriu cate-o poezie….

Si-atunci imi zisei:
Ioane ,fii modest
C-acum te contest
Si pentru furt de text,
Te bag la arest!
Tot eu raspunsei:
Nu mi-e frica,ba !
Ca altii furara ,
Ditamai o tara
Si stau tot afara .

Dar asta-i …alta treaba,
O alta balada.
Nu e nici-o graba,
Ca nimeni nu-ntreaba.
Vai de Tara’ntreaga!

Aparut azi ian.21/05 pe www.romanianmall.com pana pe 11 febr. 2005
Data :23 August 2004

…………………………………………………………………………………………….
(urmeaza partea a-II-a)

Bine ai vint Ioane. Nu superi pe nime şi pentru a avea locul tău de afişare vei primi un loc binedefinit pe care-l voi numi POPASUL ION ROMÂNUL. Da' asta nu însamnă că eşti consemnat la domiciliu. Popasu-i mare, condorul vede mult din înălţimea cerului şi te poţi plimba în dragă voie pe unde-ţi place, şi unde vrei poţi lăsa şi câte un belet scris cu calculatorul tău american.

Ioane, bine ai vint în casa ta. Aici poţi scrie în linişte şi dragă voie tăt ce doreşti, că doar eşti la tine acasă. Spor la scris.

MASA de SEARA

undeva, candva, la tara,
intr-o bucatarie mica, zisa de vara,
cu pamant pe jos, cu vatra, cu tsast, cu lavita, polata, o copaie,
lam(b)pa cu gaz, cu foc de vreascuri, de cotoleni, sau de paie.

Ne asezam cu totii in jurul mesei, cu calm in suflet, si-n priviri,
In timp ce tatal meu, Tatalui Nostru-i aducea calde si pioase multumiri.
Eram sapte : batranu, taicu, maica, trei frati cu mine, si o surioara,
La o masuta scunda, din lemn, cu trei picioare, de forma circulara.

Pe scaunele mici, din lemn, noi, baietii, batranu si cu taicu stateam barbateste,
Pe o blana cat un fund de scaun, pusa pe jos, maica si cu surioara stateau greceste.
Tuciul pus pe pirost(r)ii inca pe foc cu mamaliga clocotinda,
Noi asteptam cu ochii mari, si inghiteam in sec, cu pofta tot crescanda.

O mana de malai galben, maica mai puse-n tuci, cu mestecaul rasucind-o
O rasturna pe-un fund de lemn, zis de mamliga. Mare, galbena, si aburinda !
In tuciul gol acum, maica turna laptele de capra proaspat muls, si-apoi la foc pe pirostii,
Intre timp, noi mancam ceva cu mamaliga fierbinte , ca pentru felu’ intai.

Cand laptele dadu-n clocot si fu gata fiert, o stra(i)china mare, la mijloc,
Pe masa fu pusa. Si lingurile incepura s-alerge si sa cante :trosc, boc.
Fiecare, cu lingura lui de lemn, goala, in mana intinsa catre strachina cu lapte,
Apoi, venind cu ea plina , o rasturnam in gura, dand capul usor pe spate,
De cateva ori facand acest traseu, daca il inmultim cu sapte,
In putine clipe nu mai era nimic. Si straichina, si tuciul, toate erau desarte !

Mancam repede, de foame. Si ne sculam de la masa cam umflati.
Pe rand: intai cei batrani, apoi copiii. Cu totii crezand ca suntem saturati.
Nu inainte insa ca tatal meu, Tatalui Nostru sa-I multumeasca inc-odata,
C-a mai trecut o zi, s-o asteptam pe cealalta sa vina. Ca si altadata.
Mergeam apoi cu totii in odaie. Sa ne culcam, si sa visam ca ne vom trezi bogati !

Cand tatal meu, Tatalui Nostru ii cerea , din nou, iertare ,
Ca de obicei. In fiecare seara, inainte de culcare.
Cu Tatal Nostru incepea si Ziua urmatoare.

Cu prietenie,
Ion,
18 oct.2009

Ţ-am făcut primirea cum se cuvine la Divertisment (Hello. Bine v-am găsit) şi Muzică (Celui mai nou înregistrat).

Îndrăzneşte şi păşeşte pe coclaurile popasului, unde eşti la tine acasă şi să nu uiţi să-mi dai ziua şi luna naşterii fără an.

Ion a scris:

Bine v-am gasit, frati Romani!
Pentru inceput, cateva versuri. N-am stiut unde sa le postez. Ca n-as vrea sa-i supar pe cei care asa ceva nu numesc poezie. Or fi stiind ei de ce.

ION OLTEANU’ IN AMERICA
(balada oarecum lingvistica)

[...]
Iar limba dulce romaneasca ,
N-am transformat-o-n pasareasca.

…………………………………………………………………………………………….
(urmeaza partea a-II-a)

Nu e pasareasca oare?
Dar suna-a privighetoare!

Hai si cu partea a doua
Pana nu ma iau cu treaba!

Multam fain, bade! Pentru vorba buna.

partea a-II-a

Vant de Libertate

Ca de-aia plecai,
Nu mai suportai…..
Sa-i vad pe altii,frate,
Cumparand palate,
Numai peste noapte.

Ca n-a fost asa,
Cum Lumea credea.
Si-apoi se plangea
De CEI ce urcara,
Mai sus cu o Scara
Si se separara,
De cei ce nu luptara ,
Pentru-o Viata usoara.

EI isi luara de toate,
Inclusiv palate,
C-asa-i in Libertate:
Ia cine poate,
Dand chiar si din coate,
Altii n-au de toate.
-Asta e Dreptate?
Depinde cine-o-mparte.
Halal Dreptate!
Amara Libertate!

Ca scris LE-a fost asa,
Sa se urce-n Sea
Si-acolo sa stea ,
Cat or mai putea.
Sa stranga avere ,
Ce Avere ,
Ce Placere!
Cat sunt la Putere,
Pentru altii.. Durere.
Ce Durere, Ce Durere!

Dar… poate-ntr-o Zi,
Cand Lumea se va trezi,
Se va starni iara Vantu’
Si va spala Pamantu’
De CEI ce uitara
Odinioara
Sa-si tina Cuvantu’.

Poate ne-o ajuta si Sfantu’,
Sa nu-I mai rabde Pamantu’,
Pe CEI ce nu-si vor tine
Intotdeauna Cuvantu’.
Asa sa ne-ajute Sfantu’
DUMNEZEU!
Ion

PS. Sunt dispus să împărţim pe din două, părţi egale, acest cântec primit de la Aurora.

Ion,

După cum mi-a solicitat Abby să fac, am construit Popasul tău.
Restul depinde de tine acum...

Dacă vrei o schimbare de Titlu, doar solicită aceea, chiar aici sau la ADMINISTRATIE - Propuneri, Cereri...

Buna sa-ti fie inima, bade!
De acord cu impartirea:juma-juma. Sau fifty-fifty.

"Ioane, Ioane,
Toata lumea doarme,
Numai eu nu dorm,
De focul lui Ion."

Ma trezesc din somn
Si ma urc in pom
Sa il vad pe Ion,
Sus in deal la vie,
Iubind o Marie.

Ioane, Balaoane,
Coboara in vale,
Fat-te-ncoa la vale,
Las-o pe Maria,
Sa-si culeaga via!

Te tii de prostii,
Si tu ai copii...
Ce vazusi la ea,
Las-o, vino-ncoa!

Eu te-astpet acasa,
Eu is mai frumoasa,
Maria-i mai grasa,
Si nu-i mai focoasa.

Ioane, Ioane,
Oi fi mort de foame,
Eu te iubesc, Ioane!

Marie, Marie,
Iar tu, fa , Marie
Ia-ti-l pe Ilie,
Sa-ti sape la vie.

Lasa-mi-l pe Ion,
Ma trezesc din somn,
Ca nu pot sa dorm
Iar ma urc in pom.
............................
Ion

Gândeam la un posibil titlu pentru acest topic si mi-am amintit de filmul Un american la Paris, asa că involuntar mi-a venit ideea "Un român în America". Ce zici Ion?

Mentionez totusi că Dorinta ta e lege pentru noi.

Salutare!

Ion, când ai ceva pentru postat în limba engleză, vezi că este forum special dedicat limbilor străine:
http://luminalumii.forumz.ro/foreign-languages-limbi-straine-f14/

Sper să fie de ajutor!

Ioaneee, mai treci şi pe acasă că n-ai mai aerisit demult !

Ioane, într-o zi, când o să fii dispus o să vrei să vorbeşti despre sistemul de învăţământ de acolo? Unde eşti tu de fapt? Unde trăieşti?
Asemănări, deosebiri, particularităţi...

Adineaori am citit ceva despre emigranţi şi accent. Unde-i postarea? N-o mai găsesc? Ce se întâmplă?

Da Silverstar, am citit si eu postarea la care te referi. Cu sigurantă, Ion a decis să o sacrifice.

Nu, n-am vrut s-o sacrific, bade Emil. Am vrut s-o corectez. Si am sters-o. Dar o postez din nou.
Cat despre invatamantul de aici, bade Liviu, stiu putine. Numai din auzite. Nu m-am mai invrednicit sa lucrez in invatamant, la pensie fiind din tara, sa dau examene de diferenta aici. Mi s-a parut chiar injositor.
Motivul real a fost insa altul. Nu prea ma mai ajuta sanatatea atunci. Motiv pentru care am iesit la pensie mai devreme si in tara.

Cand voi gasi ocazia, voi incerca sa trag totusi niste paralele. Avand in vedere ca am lucrat
in 13 unitati de invatamant:7 in tara si 6 in Maroc si Franta.
Dupa '89 am scris ceva si in presa din tara, dar nu mai am aici ziarele cu mine.
Voi compune din nou, din memorie.

O sara buna! Sau aci, vise placute!
Ion

Aici trebuie sa vin "acasa" , bade Liviu?
Daca e asa, atunci bine te-am gasit, Ioane!

Sa stii bade ca, pentru un imigrant, e greu sa spui unde esti, sau unde nu mai esti "acasa".

Aveam un coleg grec, tot profesor de matematica. A venit prin anii 50-55 cu parintii din Grecia, in Romania. A facut scoala, liceul, si facultatea la noi in tara.
Era ca si al nostru. Totusi noi ii ziceam, ce e drept nu toti, grecu.
Nu se simtea bine cand ii ziceau asa.

Cand a plecat la el in tara, dupa '89, ce credeti, cum ii ziceau grecii?
Ati ghicit: "romanu'".
Incat saracu' de el, nu-si mai gasea locul.
Din nefericire, s-a imbolnavit foarte rau de ficat, asa cred, si a murit de tanar.
Numai la 55 de ani!

Eram in Franta, dupa revolutie. Am castigat un concurs de profesor cu contract pe un an la ei.
Ma intreba provizorul, directorul liceului cum ar veni la noi, daca nu m-am depeizat?
Eu, care aveam de gand sa-i spun ca vreau sa raman definitiv in Franta, i-am zis ca nu.

Cu rautate, ziceau ei, francezii, despre imigrantii din tarile comuniste, inainte de '89, cum ca isi pierd totul cand isi parasesc tara: familia, rudele, prietenii, casele(cei care aveau), etc.
Un singur lucru nu si-l pierdeau, ziceau ei. Valabil dealtfel si acum, si oriunde.
Numai ca ei o spuneau cu vadita malitiozitate.
Lucru acela era "accentul". Asta supara foarte mult. Pentru ca te punea intr-o stare de inferioritate, greu de surmontat, orice ai fi vrut sa faci. Accentul este ceva care se apropie de natural. In consecinta greu de schimbat. Sau de pierdut.

Ei, care nu au fost pusi in situatia aceasta, nu-si puneau problema ca pot leza personalitatea
cui? A unui emigrant de rand? Pentru ca, despre ceilalti, de valoare, vorbeau frumos. Chiar le si acceptau accentul lor "frumos". Ii laudau.

Aici lucrurile sunt, stau cu totul altfel.
Cum va explicati ca oameni precum Kissinger, cu accent nemtesc, si multi altii, au facut si fac cariere fara sa se puna problema "accentului".

Multe ar fi de spus despre viata de imigrant. Dar ma opresc aici. La accent.
Sunt alte lucruri, mult mai importante, pe care trebuie pus "accentul", nu?

O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Nu, n-am vrut s-o sacrific, bade Emil. Am vrut s-o corectez. Si am sters-o.

Se poate întâmpla oricui. Nicio problemă!

Uneori preiau un mesaj de pe forum pentru a răspunde în privat si mă trezesc că expediez mesajul în public! Să vezi ce rapid plec înapoi la el si-l sterg! Mi s-a întâmplat de două ori.

Este adevărat sau... te simt un pic retinut, ca să nu spun tensionat că nu ai de ce!
Aici toti ne manifestăm liber si ne simtim foarte bine asa. Adevărat că odată cu trecerea timpului, oricine se relaxează mai bine...

Am convingerea că posezi lucruri faine pentru cititorii de aici, dă-le drumul bade!
Asteptăm cu interes neprefăcut.

Numai bine!

Ion a scris:

Cu rautate, ziceau ei, francezii, despre imigrantii din tarile comuniste, inainte de '89, cum ca isi pierd totul cand isi parasesc tara: familia, rudele, prietenii, casele(cei care aveau), etc.
Un singur lucru nu si-l pierdeau, ziceau ei. Valabil dealtfel si acum, si oriunde.
Numai ca ei o spuneau cu vadita malitiozitate.
Lucru acela era "accentul". Asta supara foarte mult. Pentru ca te punea intr-o stare de inferioritate, greu de surmontat, orice ai fi vrut sa faci. Accentul este ceva care se apropie de natural. In consecinta greu de schimbat. Sau de pierdut.

Mda, primul zid de care m-am lovit aici a fost - cum spui si tu - accentul care greu se pierde. La început învătam engleza ca un posedat si totusi accentul nu dispărea. Din cauza aceea nici nu intram adesea în dialog cu localnicii iar atitudinea asta îmi rănea progresul în exprimarea corectă a limbii. La un moment dat stiam (scris si citit) limba engleză mai bine decât cei născuti aici dar încă mă abtineam să vorbesc prea mult - oricât de putin vorbeam mi se părea atunci, "prea mult"! Asta până când am găsit un loc de muncă unde nu era picior de român. Atunci am fost fortat să vorbesc engleza. Dar am continuat acasă studiul limbii: nu mai aveam probleme cu vocabularul, stiam să exprim orice doream dar am lucrat la capitolul "accent". Mă înregistram vorbind limba lui Washington, apoi ascultându-mă, îmi dădeam palme! Si exersam asupra neajunsurilor. Este interesant că oricine vorbea cu un accent specific, imediat remarcam incorectitudinea pronuntării limbii. Asta m-a făcut să consum ore si ore, si ore cu înregistrări personale si exersarea corectă a pronuntiei. În final am reusit să mă debarasez de majoritatea problemelor privitoare la accent si mă simt foarte confortabil să discut cu oricine. Pe deasupra, utilizez multe cuvinte de provenientă latină si adesea îi fac pe colegi să spună că folosesc "cuvinte mari". Când le spun că sunt cuvinte ce le-am folosit întreaga mea viată, îi las cu buzele atârnând...

Da, ai dreptate Ion, e foarte greu să scapi de accent dar nu imposibil - trebuie muncă multă.

Frumos, concret, si agreabil raspuns, bade Emil.

Eu am facut rusa si germana la scoala elementara si liceu. Acolo, de acolo am invatat cum se invata o limba straina. Fonetica si gramatica. Apoi vocabular.
La rusa mi se spunea Vania, la germana Hans. Asta nu pentru ca numele meu era cel mai usor de tradus, dar si pentru faptul ca eram, nu exagerez, cel mai bun. Si acum stiu exceptiile gramaticale la rusa, si acum stiu franturi de poezii in germana. La latina, am facut decat ultimii doi ani de liceu. Limba asta mi-a dat multe raspunsuri la celelalte.

Am fost nevoit sa invat franceza singur. Cand am plecat in Maroc ca profesor cooperant.
Dupa trei luni de studiu individual, dupa o carte cu pasarici pe ea, am trecut testul de limba si de matematica in franceza. A fost cel mai mare succes lingvistic al meu.
Nimeni nu se astepta la asa ceva. Nici chiar eu.

Cand am luat concursul in Franta, mare concurenta, am fost felicitat pentru partea de gramatica de catre examinatori.
Am lucrat si eu apoi la accent. Si am reusit mult. dar nu totul.
Aparatul fonator se adapteaza cel mai greu. Mai ales la varste mai inaintate.

Acum, catre batranete, engleza, asa cum am spus si in balada, mi-a dat de cap.
In sensul ca am plecat din tara fara sa stiu o boaba de engleza. Functionara de la ambasada americana din Bucuresti m-a intrebat ce o sa faci acolo daca nu stii limba. I-am raspuns scurt ca o s-o invata acolo, la fel cum am invatat si franceza. Daca nu chiar mai repede. Dupa metoda nemteasca de a invata innotul. Adica sa te arunci in balta fara sa stii sa innoti. Aveam in vedere experienta, si bagajul lingvistic.

Uite ca n-a fost asa.
Mai intai am fost tare dezinformat despre limba engleza. Cum ca e usoara.
Cea mai mare greseala. Am stat de vorba, dupa aceea, adica dupa ce am venit aici, cu specialisti romani, profesori universitari de engleza.
E una dintre cele mai dificile limbi.
Cand e vorba de reguli, ca in latina, germana, rusa, sau romana, in engleza nu sunt.
Si atunci am zis:
No rule, no order. Big disorder! (am scris bine?)

Aceasta limba trebuie invatata cuvant cu cuvant. Exact cum inveti cele peste 8000 de smne pentru a scrie in chineza. Pe care nimeni nu le stie.

Aici vad la tv emisiuni in care ai lor pierd sute de mii de $ pentru ca nu stiu sa pronunte un cuvant pe care il vad scris. De scris dupa auzite, nici nu mai vorbesc.

Ca e frumoasa limba engleza?
Acest frumos lingvistic are unele explicatii.
In primul rand, cea mai frumosa limba este limba materna.
Niciodata nu vei putea spune ceva la fel de usor, de bine, si sa-ti sune la fel de frumos ca in limba invatata de la la muica. Vorba lui Tudor Gheorghe: "Muica tu ne-ai dat un grai".

Cel mai greu este sa socotesti intr-o alta limba decat cea materna. Oricat de bine ai sti limba, efortul la socotoire e mai mare decat in limba materna.

Cum se explica totusi raspandirea limbii engleze totusi?
Una pentru ca pare usoara. Ceea ce nu e chiar asa. Din cauza gramaticii simple, zic unii.
Mai precis din cauza gramaticii " simplificate", pe care o folosesc in vorbire. Altfel cei care sustin acest lucru nu stiu cate timpuri sunt in engleza. Cate aspecte are fiecare timp. Dar nu se folosesc. Tocmai pentru ca e complicat.

Apoi vine partea a doua prin care s-a impus.
Puterea de raspandire a limbii este urmare a puterii economice a celor care o vorbesc.
Deci imperiu lingvistic este o consecinta a unui imperiu economic.

Acum, cum facem fata acestei expansiuni lingvistice.
Francezii si-au pus problema la nivel de Academie. Si n-au facut rau.
Dar ei uita ca au peste 70 de mii de cuvinte in limba engleza, pe care englezii le pocesc cum vor ei.
Totusi francezii au fost rezonabili. Si au spus ca unele cuvinte nu le pot inlocui. Si au dat exemplu din fotbal. Daca ar fi sa inlocuiesti cuvantul corner cu explicatia franceza, pana sa spui ce trebuie sa faca fotbalistul se termina repriza.

Si atunci, o masura pentru nepoluarea limbii, ar fi urmatoarea:
O limba este buna daca se lasa influentata de alta limba atat cat ii trebuie, si daca ii trebuie.
Si influenteaza, la randul ei, daca poate, si cate poate pe alta.

Uite ca ma intinsei cam mult la vorba.
Sara buna, dragi romani! Oriunde ai fi acum
Ion

Stiam eu că te voi citi cu plăcere! Nu m-am înselat deloc.

O să vin cu unele comentarii referitoare la ultimul tău mesaj dar mai târziu. Acum fac, sau cel putin încerc să fac niste pagini HTML pe care să le folosim la forumul ăsta.

Să auzim numai de bine, vecine!

Draga Ion si eu iti doresc o zi buna,si celor care sunt pe forum:)

Geta:)

Ce as mai avea de adaugat sunt urmatoarele:
Una dintre marile capcane ale imigratiei in America, indiferent cine ar fi si ce pregatire ar avea, este limba engleza-americana, care nu-i totuna cu cea vorbita in Anglia, sau cu cea invatata la scoala.Iata ce zice Oscar Wilde, despre aceasta , in 1883:
“The greatest barrier between the English and the Americans is that they speak the same language”. Asta ar merge un pic si cu franceza canadiana si cea vorbita de francezii de souche, cum zic ei. Culmea e ca francezii au accent cand ajung in Canada si nu invers. Normal, nu?

Cu privire la limba materna, invatata cu lingurita de la mama, invatata asa de usor precum respiri, se aseaza in suflet. Pentru ca ti se transmite, odata cu limba, si o parte din sufletul celei care ti-a dat viata. Acesta este motivul si secretul pentru care limba materna nu poate fi inlocuita de nicio alta limba straina. De aceea ii si zice "straina'. pentru ca iti este straina de suflet.
Ea a intrat pe alte cai in memorie. Prin invatatura mecanica.

O zi buna, bade Emil! Si vecine, cum bine ziceti.

Ion

Multumesc, draga Geta. La fel si eu va doresc acelasi lucru.
O zi buna!
Ion