ION

Ce as mai avea de adaugat sunt urmatoarele:
Una dintre marile capcane ale imigratiei in America, indiferent cine ar fi si ce pregatire ar avea, este limba engleza-americana, care nu-i totuna cu cea vorbita in Anglia, sau cu cea invatata la scoala.Iata ce zice Oscar Wilde, despre aceasta , in 1883:
“The greatest barrier between the English and the Americans is that they speak the same language”. Asta ar merge un pic si cu franceza canadiana si cea vorbita de francezii de souche, cum zic ei. Culmea e ca francezii au accent cand ajung in Canada si nu invers. Normal, nu?

Cu privire la limba materna, invatata cu lingurita de la mama, invatata asa de usor precum respiri, se aseaza in suflet. Pentru ca ti se transmite, odata cu limba, si o parte din sufletul celei care ti-a dat viata. Acesta este motivul si secretul pentru care limba materna nu poate fi inlocuita de nicio alta limba straina. De aceea ii si zice "straina'. pentru ca iti este straina de suflet.
Ea a intrat pe alte cai in memorie. Prin invatatura mecanica.

O zi buna, bade Emil! Si vecine, cum bine ziceti.

Ion

Noa sara bună la amândoi. Îmi place cum grăiţi şi ce aflu de pe unde aţi umblat. Românul e român şi se cunoaşte după grai oriunde ar fi el. Chiar şi Emil, care s-a obosit mult să înveţe perfect americana, se mai dă de gol cu câte un accent scăpat printre dinţi.

abbilbal a scris:

Românul e român şi se cunoaşte după grai oriunde ar fi el. Chiar şi Emil, care s-a obosit mult să înveţe perfect americana, se mai dă de gol cu câte un accent scăpat printre dinţi.

Eheee! Ne străduim să ajungem la perfectiune si niciodată nu atingem punctul acela. Valabil si în însusirea unei limbi în afara celei materne despre care Ion spune cu perfectă acoperire că îti intră în suflet si face parte din însăsi fiinta ta.
Nu, nu am pretentia că as fi învătat engleza cum spui tu, la perfectiune ci mai am un accent care, chiar dacă nu este asa pronuntat ca la altii, este totusi acolo si o să fie, probabil cât voi trăi.
Îti amintesti afirmatia mea din trecut: rămân român. Asta nu se poate schimba...

Ion a scris:

Oscar Wilde:
"The greatest barrier between the English and the Americans is that they speak the same language".
Asta ar merge un pic si cu franceza canadiana si cea vorbita de francezii de souche, cum zic ei. Culmea e ca francezii au accent cand ajung in Canada si nu invers. Normal, nu?

Oh! Franceza vorbită în Quebec nici nu cred că este bine înteleasă în Franta! E atât de diferită.

Ion a scris:

Ce as mai avea de adaugat sunt urmatoarele:
Una dintre marile capcane ale imigratiei in America, indiferent cine ar fi si ce pregatire ar avea, este limba engleza-americana, care nu-i totuna cu cea vorbita in Anglia, sau cu cea invatata la scoala.Iata ce zice Oscar Wilde, despre aceasta , in 1883:
“The greatest barrier between the English and the Americans is that they speak the same language”. Asta ar merge un pic si cu franceza canadiana si cea vorbita de francezii de souche, cum zic ei. Culmea e ca francezii au accent cand ajung in Canada si nu invers. Normal, nu?

Cu privire la limba materna, invatata cu lingurita de la mama, invatata asa de usor precum respiri, se aseaza in suflet. Pentru ca ti se transmite, odata cu limba, si o parte din sufletul celei care ti-a dat viata. Acesta este motivul si secretul pentru care limba materna nu poate fi inlocuita de nicio alta limba straina. De aceea ii si zice "straina'. pentru ca iti este straina de suflet.
Ea a intrat pe alte cai in memorie. Prin invatatura mecanica.

O zi buna, bade Emil! Si vecine, cum bine ziceti.

Ion

Sa stii ca te-am citit cu mare interes, dar in week-end nu prea reusesc sa intru pe internet. Uneori nu intru deloc sambata si duminica. Sotul meu stie foarte bine engleza, eu stiu numai ce mi-a mai ramas din scoala, franceza si rusa. Eu am invatat engleza cum am putut, cat sa ma descurc pe internet.
Romanii sunt foarte talentati in vorbirea unei limbi straine, o invata usor si au un accent mult mai bun decat cetatenii vorbitori de alte limbi.

Da, romanii au talent, asa se zice la invatarea unei limbi straine. S-a facut chiar un studiu de catre straini. In Franta mi se pare. Si au ajuns la aceasta concluzie. Numai ca motivul n-ar fi (numai) talentul, cum zicem noi. Ci faptul ca romanii sunt "inteligenti". Asa spunea studiul respectiv. Si muncitori as spune eu. Si, pe deasupra, motivati. Pai, ce credeti? Ca daca la capatul celalalt al tunelului nu era salariul bun, ala din Maroc, mai invatam eu franceza,numai in cateva luni? Deci:"interesul, poarta fesul". Numai de amorul artei, nu prea cred eu ca fac multi. Cand ai cutitul la os, inveti si chinezeste, nu? Doamne, fereste!
O zi buna tuturor!
Iar Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil,
La Multi Ani!
Sa ne aducem aminte astfel ca suntem crestini....cu numele?

Ion

Noa serbus mă Ioane.

Mai lasă în plata lui pronumele de politeţe şi foloseşte persoana I-ia. Este mai direct şi mai la suflet. Că doar de la 14 la 80 de ani pe acest forum suntem toţi de-un leat.

Bade Liviu, ma dezvat greu. Eu am avut un profesor de matematica la liceu si la facultate, ce ni se adresa cu "dumneata". Dar, invatu' are si dezvat, cum zice roamnu'. O sa incerc.
O zi buna tutoro!
Ion

abbilbal a scris:

...de la 14 la 80 de ani pe acest forum suntem toţi de-un leat.

Exact cum spui, dragul meu Abby!
La Popas, toti avem aceeasi scoală si vârstă.

Oh! Franceza vorbită în Quebec nici nu cred că este bine înteleasă în Franta! E atât de diferită.

Asa e. Dar ce e interesant de vazut ca fiecare o tine pe a lui:
Canadianul ca franceza lui e mai frumoasa, americanul ca engleza lui e mai frumoasa.

Actorul Peter Ustinov zicea ca un rus vorbeste englezeste, dar cu fata de rus. Ca francezul vorbeste englezeste, dar cu fata de francez. Dar uita sa spuna ca si reciproca e adevarata. Adica un englez vorbeste frantuzeste cu fata de englez.Fata fiecaruia are niste muschi ce se dezvolta in functie de sunetele pe care trebuie sa le rosteasca in limba materna. Pe care, cu greu ii adaptezi, ii faci sa se miste altfel, intr-o alta limba straina.
Deci te tradeaza si fata cand vorbesti o limba straina, nu numai accentul.

Mircea Crisan avea un scheci despre limbile straine. Si zicea asa:
Ich bin mudlich, in nemteste( nu am umlaut pentru u). Ce sa-i faci daca asa e el obosit.
Io sono stanco! Ce sa-i faci italianului daca asa e el obosit. Vrand sa spuna prin asta ca
una e sa spui intr-o limba straina ceva si alta e sa simti ceea ce spui.
In limba materna si simti ceea ce spui. Cum zice si actorul Ion Colan de la Craiova:
N-am sa simt in nicio limba straina ce/cum simt in romaneste cand spun "Te iubesc!"

Sunt pe glob inca triburi, ca in Maroc spre exemplu, unde nora si soacra nu se inteleg. Nu pentru ca sunt nora si soacra, ci pentru ca sunt, cand sunt, din triburi diferite si vorbesc limbi diferite.

In fine, multe se pot spune despre limbile pe care le vorbim. Odata se propunea esperanto ca limba internationala. dar s-a renuntat. Au facut bine sau nu, nu stiu.

O zi buna tuturor!
Love to you all!( cred ca se si simte ce am vrut sa spun, nu?)
Ion

Da Ioane. Se simte. Să trăieşti. Şi ai dreptate când spui că nicio limbă nu este mai faină ca cea învăţată de la muica. Indiferent care ar fi ea. Că şi rusa-i faină dac-o şti perfect. Şi numai de la muica se învaţă o limbă perfect.
Numai că acum muicile-s la lucru şi nu mai au vreme să se ocupe de odrasle. Care sunt. Care nu sunt, bat bulevardele şi tot nu se ocupă de odrasle.

Ion a scris:

Da, romanii au talent, asa se zice la invatarea unei limbi straine. S-a facut chiar un studiu de catre straini. In Franta mi se pare. Si au ajuns la aceasta concluzie. Numai ca motivul n-ar fi (numai) talentul, cum zicem noi. Ci faptul ca romanii sunt "inteligenti". Asa spunea studiul respectiv. Si muncitori as spune eu. Si, pe deasupra, motivati. Pai, ce credeti? Ca daca la capatul celalalt al tunelului nu era salariul bun, ala din Maroc, mai invatam eu franceza,numai in cateva luni? Deci:"interesul, poarta fesul". Numai de amorul artei, nu prea cred eu ca fac multi. Cand ai cutitul la os, inveti si chinezeste, nu? Doamne, fereste!
O zi buna tuturor!
Iar Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil,
La Multi Ani!
Sa ne aducem aminte astfel ca suntem crestini....cu numele?

Ion

In ultima vreme stau si ma gandesc daca nu are cumva importanta faptul ca incepand cu anul 4000 i.e.n. sau aproximativ, oamenii din zona carpato-danubiana au plecat in toate cele patru zari. Astfel, limba de atunci sta la baza limbilor de origine "latina" si chiar in alte limbi se regasesc elemente dacice si proto-romane. In plus, minunatiile naturale ale spatiului carpato-danubian au impulsionat o dezvoltare a inteligentei si creativitatii bastinasilor.
Uite aici: munteledinfereastra.pps
Credeam ca am pus-o la pps-uri, dar nu...

Iata ce spune ...... in cartea a ..., intitulata ....., acum ....de ani, la .....:

“In momentul in care parintii obisnuiesc sa lase pe copii sa faca ce vor, in momentul in care educatorii tremura in fata elevilor si prefera sa-i flateze, in momentul in care tinerii dispretuiesc legile, pentru ca nu mai recunosc nimic mai sus decat ei,, acesta este atunci debutul TIRANIEI”.

Ce parere aveti ? ...... e de actualitate?
Ar trebui, cat nu e prea ,(better late than never, sau mieux vaut tard que jamais) sa se dezbata aceasta spinoasa problema.

Dupa ce incercati sa localizati, cat-de-cat, in timp si spatiu, citatul de mai sus, am sa postez articolul in intregime.
Succes!
Ion

Ion a scris:

Iata ce spune ...... in cartea a ..., intitulata ....., acum ....de ani, la .....:

...incercati sa localizati, cat-de-cat, in timp si spatiu, citatul de mai sus...

Eu am răbdare. Astept articolul.

Republica lui Platon, cumva?

Excelent raspuns, Cristina! 100 de puncte.

Iata articolul:

Acum 12 ani, am citit un articol publcat in “Le Nouvel Observateur”, intitulat
“Scoala Tiraniei” .Iata textul, pe care l-am tradus si adaptat , asa cum a aparut in « Cuvantul Liberatatii », din Craiova, in oct. ’97.


SCOALA TIRANIEI

In Franta , remarca Jacques Julliard, in cronica sa “L’école de la tiranie”, violenta este in crestere constanta, afectandu-i atat pe profesori si personalul administrativ,cat si pe elevi.
Violenta ia diferite forme, incepand cu amenintari si injurii, pana la lovituri cu pumnul, cu cutitul sau chiar cu pistolul, fara a mai vorbi de distrugeri materiale de localuri si autovehicule.
Cand Directia Centrala de Securitate Publica face cunoscuta cresterea delictelor in scoli, aceasta nu vizeaza decat fapte inregistrate, care au dat curs la plangeri si anchete, fapt ce nu reprezinta decat partea vazuta a icebergului.
Un director de scoala , de ex., refuza sa depuna plangere impotriva unui tanar de 18 ani ,
pentru a nu-i distruge viitorul.Multi profesori sunt amenintati sau santajati de parinti pentru a mari notele odraslelor lor.
Autorul articolului se intreaba daca nu va trebui sa se acorde profesorilor dreptul de a purta arma sau daca nu va trebui sa voteze alocarea de fonduri speciale pentru a invata pe profesori karate sau alte arte martiale, asa cum au facut deja la Shleswig-Holstein.
Unii profesori din licee si gimnazii de cartier au reactionat public la violenta, intrerupand
lucrul.Sa privim lucrurile cu curaj , in fata.
In esenta ei, scoala este un loc inchis, unde nu exista nici drepturi si nici democratie. Numai in aceste conditii se spera sa ramana un loc de non-violenta. Aceste adevaruri sunt
greu de inteles intr-o societate fondata pe ideologia egalitarista si pe un sistem compasional. S-a vrut o scoala deschisa catre viata, in timp ce , de fapt,ar fi trebuit ca viata sa se deschida pentru valorile scolii. S-a pretins o scoala deschisa catre valorile vietii, cand de fapt scoala est deschisa catre valorile difuzate de televiziune: ban,drog,
coruptie,violenta, obscenitate,prostie, iar aceasta deschidere a dat rezultatele pe care le cunoastem.S-a vrut sa se stabileasca logica dreptului si a democratiei in scoala.
Este oare acest lucru compatibil cu faptul ca intre professor si elev este un raport de inegalitate si de dependenta?, se intreaba autorul articolului respectiv.
Prin autoritate , in mod liber aceptata a profesorului ,se realizeaza un lucru un pic misterios, mai mult decat un simplu transfer de cunostinte, pe care noi il numim educatie.
Aceasta nu este in mod prioritar o chestiune de cunostinte , ci mai ales de influenta.
Ea este conditionata de legile imitatiei, studiate de Gabriel de Tarde, sociolog francez, care a pus bazele scolii franceze de criminologie(1843-1904).
Educatia se sprijina , potrivit lui Platon, pe admiratia pe care o arata elevul pentru profesor.Famila renunta la orice responsabilitate in materie de educatie a tineretului si transfera ,in mod simbolic,aceasta sarcina coplesitoare scolii.Dar familiile fac totul pentru a-i priva pe educatori de orice autoritate asupra elevilor.
Intr-o societate in care e mai putin grav si mai putin periculos sa lovesti un professor decat un politist, profesorii sunt lipsiti de mijloace de actiune si fara influenta, remarca J.Julliard.Scoala ramane un loc de obligatie- acea faimoasa obligatie scolara-dar lipsita de posibilitatea de a sanctiona.Ea tinde sa devina un western fara sheriff, iar consecintele
morale ale unei astfel de situatii depasesc cu mult mediul scolar.
Cert este ca sunt multe explicatii ale acestei stari de lucruri.
Se poate conta pe politica moralizatoare a partidelor de dreapta si pe sociologizarea fenomenului de violenta de catre partidele de stanga.
Nu vreau sa remarc, spune autorul in continuarea articolului , decat faptul ca, o societate in care profesorii sunt loviti,se degradeaza si este gata pentru DICTATURA.

Iata ce spune Platon in cartea a VI-a, intitulata “Republca”, acum 2500 de ani, la Atena:

“In momentul in care parintii obisnuiesc sa lase pe copii sa faca ce vor, in momentul in care educatorii tremura in fata elevilor si prefera sa-i flateze, in momentul in care tinerii dispretuiesc legile, pentru ca nu mai recunosc nimic mai sus decat ei,, acesta este atunci debutul TIRANIEI”.

Ce parere aveti ? Platon e de actualitate? Incotro scoala noastra?
Ar trebui, cat nu e prea ,(better tarziu late than never sau mieux vaut tard que jamais) sa se dezbata aceasta spinoasa problema.

Eu cred , la fel ca si J.Julliard, ca scola ar trebui sa fie punctul de plecare de non-violenta si un loc de educare a iubirii.

Ion

Ion a scris:

Eu cred , la fel ca si J.Julliard, ca scola ar trebui sa fie punctul de plecare de non-violenta si un loc de educare a iubirii.

Ion

Am spus si am sa mai spun peste tot, scoala trebuie sa faca intai educatie, apoi educatie, si pe urma sistematizarea informatiei.

Procesul de invatamant are doua laturi:1.latura instructiva si 2. latura educativa.
Sunt doua laturi ale aceluiasi proces, ale aceluiasi intreg, aproape inseparabile. Numai pentru studiu se face o separare.

In realitate, nu se poate face instructie fara educatie, si nici invers.
Vulgarizand un pic lucrurile, am putea spune:
Cand faci educatie, faci si instructie. Partea instructiva a educatiei.
Cand faci instructie, faci si educatie. Partea educativa a instructiei.

E greu sa dai prioritate, sau primordialitate uneia dintre cele doua laturi.
De raportul dintre ele depinde mult calitatea unui sistem de invatamant.

Francezii, maestri in ale pedagogiei si invatamantului, au mers odata pe ideea invatamantului formativ, spunanad ca "e mai bine sa ai un cap bine format, decat unul (bine)umplut".
La vremea respectiva, eu am avut urmatoarea replica:
Cum poti forma un cap, daca e gol?

In felul acesta dau raspuns la comentariul destul de indreptatit dealtfel al zarazei26.
Pentru care ii multumesc.

Sunt multe de spus despre educatie. Legata de scoala, de familie, de societate.
Cum bine vedeti, si cum bine zice cineva pe un alt forum:"timpul trece, dar timpurile revin".
Eu zic ca e normal acest lucru. Pentru ca unele lucruri, si bune si rele, mai ales cele rele, se transmit din generatie in generatie. Altele prin gene. Cu toate modificarile pe care le-a suportat specia umana, de-a-lungul timpului, unele lucruri persista. Chiar "evolueaza".

Violenta in scoli, nu este decat un raspuns firav la violenta din societate, de pe strada, de pe sosea, din familie, din presa scrisa sau vazuta, din filme, de pe internet. Si de ce nu, din politica. Pentru ca tot suntem aproape de alegeri.

Procesul de invatamant are doua laturi:
1.latura instructiva si
2. latura educativa.
Sunt doua laturi ale aceluiasi proces, ale aceluiasi intreg, aproape inseparabile. Numai pentru studiu se face o separare.

In realitate, nu se poate face instructie fara educatie, si nici invers.
Vulgarizand un pic lucrurile, am putea spune:
Cand faci educatie, faci si instructie. Partea instructiva a educatiei.
Cand faci instructie, faci si educatie. Partea educativa a instructiei.

E greu sa dai prioritate, sau primordialitate uneia dintre cele doua laturi.
De raportul dintre ele depinde mult calitatea unui sistem de invatamant.

Francezii, maestri in ale pedagogiei si invatamantului, au mers odata pe ideea invatamantului formativ, spunanad ca "e mai bine sa ai un cap bine format, decat unul (bine)umplut".
La vremea respectiva, eu am avut urmatoarea replica:
Cum poti forma un cap, daca e gol?

In felul acesta dau raspuns la comentariul destul de indreptatit dealtfel al zarazei26.
Pentru care ii multumesc.

Sunt multe de spus despre educatie. Legata de scoala, de familie, de societate.
Cum bine vedeti, si cum bine zice cineva pe un alt forum:"timpul trece, dar timpurile revin".
Eu zic ca e normal acest lucru. Pentru ca unele lucruri, si bune si rele, mai ales cele rele, se transmit din generatie in generatie. Altele prin gene. Cu toate modificarile pe care le-a suportat specia umana, de-a-lungul timpului, unele lucruri persista. Chiar "evolueaza".

Violenta in scoli, nu este decat un raspuns firav la violenta din societate, de pe strada, de pe sosea, din familie, din presa scrisa sau vazuta, din filme, de pe internet. Si de ce nu, din politica. Pentru ca tot suntem aproape de alegeri.

O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Procesul de invatamant are doua laturi:
1.latura instructiva si
2. latura educativa.
Sunt doua laturi ale aceluiasi proces, ale aceluiasi intreg, aproape inseparabile. Numai pentru studiu se face o separare.

In realitate, nu se poate face instructie fara educatie, si nici invers.
Vulgarizand un pic lucrurile, am putea spune:
Cand faci educatie, faci si instructie. Partea instructiva a educatiei.
Cand faci instructie, faci si educatie. Partea educativa a instructiei.

E greu sa dai prioritate, sau primordialitate uneia dintre cele doua laturi.
De raportul dintre ele depinde mult calitatea unui sistem de invatamant.

Francezii, maestri in ale pedagogiei si invatamantului, au mers odata pe ideea invatamantului formativ, spunanad ca "e mai bine sa ai un cap bine format, decat unul (bine)umplut".
La vremea respectiva, eu am avut urmatoarea replica:
Cum poti forma un cap, daca e gol?

In felul acesta dau raspuns la comentariul destul de indreptatit dealtfel al zarazei26.
Pentru care ii multumesc.

Sunt multe de spus despre educatie. Legata de scoala, de familie, de societate.
Cum bine vedeti, si cum bine zice cineva pe un alt forum:"timpul trece, dar timpurile revin".
Eu zic ca e normal acest lucru. Pentru ca unele lucruri, si bune si rele, mai ales cele rele, se transmit din generatie in generatie. Altele prin gene. Cu toate modificarile pe care le-a suportat specia umana, de-a-lungul timpului, unele lucruri persista. Chiar "evolueaza".

Violenta in scoli, nu este decat un raspuns firav la violenta din societate, de pe strada, de pe sosea, din familie, din presa scrisa sau vazuta, din filme, de pe internet. Si de ce nu, din politica. Pentru ca tot suntem aproape de alegeri.

O zi buna!
Ion

Ai dreptate o zi buna si tie.
Geta

Ion a scris:

Procesul de invatamant are doua laturi:1.latura instructiva si 2. latura educativa.
Sunt doua laturi ale aceluiasi proces, ale aceluiasi intreg, aproape inseparabile. Numai pentru studiu se face o separare.

Si eu iti multumesc pentru specificari. Pot sa ma exprim mai profesionist!

Ok, de acord cu voi, cu o singura precizare: profesorii sa-si MERITE/ASUME aceasta nobila profesie ... Si mai ales in vremurile de restriste, de confuzie morala, de ratacire spirituala. Sa sanctioneze orice deviere a colegului de breasla, sa nu mai tolereze ca breasla sa fie decredibilizata de specimene indoielnice si care nu au nimic in comun cu sufletul/spiritul unui dascal. Sa marginalizeze pe cei minati doar de scopuri meschine si ale caror "valori" sunt transmise -iata- generatiilor de azi si de miine. Oricit de bun pedagog ar fi cineva, oricit de cult si citit ar fi, daca e las, tace, isi intoarce privirea si tolereaza promovarea non-valorilor in propria breasla, se face vinovat de complicitate la compromiterea procesului educational, a breslei, bref a scolii.

Draga Cristina,
Mai intai de toate, nu ma pot abtine, sa nu te felicit inca odata pentru faptul ca ai dat un raspuns foarte bun la intrebarea mea. Asta nu inseamna ca nu apreciez, la fel de mult , si pe ceilalti colegi forumisti.

Comentariu de mai sus e tot pe atat de bun pe cat de complicat ar fi raspunsul pe care as vrea sa ti-l dau. Totusi, hai sa improvizez ceva.

Invatamantul e motorul societatii. De el depinde, in mare masura, calitatea unei societati. Cat si, fara exagerare, a unei civilizatii, in general.

In aceasta postura, invatamantul ar trebui sa dea tonul, sa fie cu un pas inaintea societatii pe care vrea s-o modeleze. Asta teoretic. Practic lucrurile sunt mult mai complicate.

Pentru ca, acolo sus, unde se iau deciziile, de catre cei care au fost principalii beneficiari ai unui sistem de invatamant, parca e un facut, tocmai ei sunt primii care uita de importanta
educatiei intr-o societate. De ce? Pentru ca acolo sus socotelile se fac pe bani. Pe ce produce fiecare sector in parte. Imediat, si nu pe termen lung. Invatamantul este sector neproductiv, material vorbind, pe termen scurt.
Acesta ar fi, cred eu, unul din principalele motive pentru care invatamantul ramane, desi e prioritate nationala, mai intotdeauna la coada.

Nu stiu cine spunea pe vremuri, ca bine zicea, ca e mai bine sa faci o scoala decat o puscarie. Si, atunci, lucrurile in societate ar fi cu totul altfel.

Dar, ia sa ne imaginam cum ar fi o societate in care, gratie educatiei, n-ar mai fi puscarii.
Deci nici delincventi. Deci nici politisti. Deci nici judecatori, si nici avocati.
Ma opresc aici. Sa nu-mi spuneti ca delirez. Pentru ca asa ceva ar fi greu de imaginat. Dar de realizat.

Asa incat, propunerea ta Cristina e formidabil de nerealizabila.
In breasla profesorilor, ca si in orice alta breasla, padure fara uscatura nu se poate.
Asta nu inseamna ca nu poate fi curatata uscatura. Macar din cand in cand. Ca sa respire mai usor "valorile". Ce trebuie transmise mai departe, generatiilor urmatoare.

Eu am tinut creta in mana, aproape 40 de ani de zile, in trei tari diferite, pe doua continente, la 13 unitati de invatamant.
Ma intreb si acum daca am facut ceva pentru societate, pentru educatie, pentru individ, pana la urma.
Pentru ca, daca e sa ma refer la ceea ce vad si aud acum, pe diferite forumuri, pe strada, in familie, in presa scrisa si vazuta, in sport, in politica, etc, ma tem ca munca mea de atunci poate fi apreciata ca fiind nula.

Un singur lucru nu ma paraseste inca. Speranta.

Speranta si Credinta!

Cu sinceritate,
Ion

Ion a scris:

Un singur lucru nu ma paraseste inca. Speranta.
Speranta si Credinta!

O, da, dragul meu Ion: sunt perfect de acord cu tine ! Este exact motivul pentru care propunerea mea ar trebui sa fie realizabila, nu crezi ?!
Cit despre "bani" si "socoteli", scuza-ma dar raspunsul meu este mult mai simplu. Banul este doar un mijloc si nu un scop in sine. Din pacate, azi, el a devenit -obsesiv- un (daca nu singurul ) scop al multor "dascali" ...Desigur, sunt de acord cu tine ca invatamintul ar trebui sa fie o prioritate a oricarui guvern, dar daca acest lucru nu se intimpla -din diverse motive mai mult sau mai putin obiective- oare ar trebui ca dascalul sa-si diminueze pina la negare propria sa menire nobila?! Oare dacalul trebuie sa fie dascal doar atunci cind are confortul "banului" si "socotelilor"?!
Cu aceeasi sinceritate,
Cristina .

Si totusi, Cristina, mentalitatea aceasta exista si e generalizata. Putini sunt cei manati de pasiune in meseria lor, putini sunt cei cu bun simt inascut, nu dobandit prin obligativitatea fisei postului si din teama pierderii serviciului! Sunt functionari publici pe a caror fete atarna "masca de serviciu", desi ei sunt ticalositi pana-n maduva oaselor! Iar pentru ca vorbeati de dascali, trebuie sa recunoasteti ca nu mai exista acea dragoste pentru formarea tinerilor ca oameni si aceasta in primul rand, din cauza "generatiei degenerate" cu care ne confruntam toti, nu numai dascalii. Am avut ocazia dupa multi ani sa intru intr-o scoala generala in timpul programului si m-am ingrozit: parca am intrat in menajeria a unui circ dubios! Urlete, tipete, tropaituri, grohaeli, injuraturi, scuipaturi, imbranceli, busculade, profesori debusolati si depasiti de gloata "elevilor"! Mi s-a facut subit dor de scolile de "trista amintire", cu elevi in uniforme, intrand incolonati in clase primitoare, pline de flori, chiar de erau banale garoafe! Oare am imbatranit si devin carcotas?