ION

Noa serbus mă cârcotaşule. Mă gândesc cu groază şi mă tem de ce o aşteaptă pe Puiu Mic. Mai are doar doi ani până atunci.

dolion a scris:

Si totusi, Cristina, mentalitatea aceasta exista si e generalizata.

De acord cu tine, Dolion. Iar lupta cu mentalitatile o stim amindoi ca este grea, de lunga durata...Cere multa rabdare, speranta si mai ales perseverenta, mai ales cu noi insine. Si mai cere credinta ca se va reusi, odata si-odata ! Incet, citeodata cu pasi mai mici, citeodata mai incet, dar asta nu inseamna sa cedam doar pentru ca "lucrurile sunt mult mai complicate", nu crezi?!
ps: iar imbatrinirea este ceva sublim in evolutia unui om, Dolion. Eu ma bucur ca un copil pentru ca "imbatrinesc" ... Secretul e sa imbatrinim frumos !

"Tineretea-i cum arati, batranetea-i cum o/te simti." Zice un proverb tot englezesc, in traducere proprie. Dar nu despre asta e vorba aici.

Indreptarea lucrurilor cere mai mult timp decat o constructie noua.
Noi am distrus un lucru pe care nu-l consideram bun in '89.
Bine ca nimic nu e bun pentru o vesnicie.

Invatamantul pe care l-am avut atunci, draga Dolion, n-a fost rau. El functiona si raspundea comandamentelor societatii de atunci. Odata schimbata societatea, trebuie schimbat, daca nu adaptat din mers si invatamantul. Societatea noastra, trecuta de la dictatura la libertate, pare debusolata. E mai greu sa traiesti, sa gandesti in libertate decat in, sub dictatura. Pentru ca atunci, nu aveai nevoie sa gandesti. Gandea altul pentru tine. Iti impunea gandirea lui.

Acum avem nevoie unul de altul. Ceea ce facem aici nu e rau. Avem impresia ca lucrurile nu se misca. Animati insa de Speranta si Credinta putem reusi.

O mare meteahna a noastra de acum, si poate dintotdeauna, este tendinta de a imita, si de a depasi chiar ceea altii au facut mai demult. Si, acum, deja ei au vazut care e partea rea a lucrurilor pe care noi le punem in practica fara discernamant.

Ei au insa posibilitatea de control si de revenire la normalitate mai usor. La noi insa e debandada generalizata. Totul a scapat de sub control. Invatamantul nu face exceptie.
Trebuie insa inceput de undeva. Trebuie rupt cercul undeva. Unde si de cine?
Asteptam toti de la Presedinte. Ca asa am fost invatati. Ca unul sa faca totul. Ca e mai comod.

Nu. Solutia este alta. Totul trebuie sa inceapa de la fiecare dintre noi. De la individ catre societate. Si apoi si invers.
Trebuie sa invatam, exact ca un copil mersul, vorbitul, etc., cum sa traimm in libertate.
Libertatea se construieste. Zi de zi, caramida cu caramida. Libertatile se castiga in aceasta lupta. Apoi trebuie pastrate, cultivate, respectate.

Dascalul si Popa au facut mult atunci cand erau ascultati. Acum e greu sa se mai faca ascultati. Sunt alte timpuri.

Poate ca Puiu Mic sa aiba parte de ceva mai bun. Daca va vrea, va dori acest lucru.
Ii doresc succes.

O zi buna!
Ion

Mulţumesc Ioane în numele Puiului Mic. Sper să trăiesc atât cât să pot vedea ce vrea. Că altceva sunt sigur că nu va accepta.

Excelent, bade! Scurt, precis, si la obiect. Foarte, foarte adevarat!
Niciun copil de trei ani nu te mai asculta in ziua de azi, imi spunea fratele meu cel mare din Tara.
Noapte buna, bade!
Ion

Cristina a scris:

...imbatrinirea este ceva sublim in evolutia unui om. Eu ma bucur ca un copil pentru ca "imbatrinesc" ... Secretul e sa imbatrinim frumos !

Ce frumos ai scris si, sincer simt si eu la fel.
Bătrânetea ce vine, si vine în fiecare secundă, nu mă sperie deloc.

De fiecare dată când se vorbeste despre bătrânete îmi amintesc de părintii mei: la vârsta de 70 de ani, când ieseau afară încă se tineau de mână ca doi îndrăgostiti.

Nu stiu despre batranetea cui e vorba aici.
Crisina 46? Emil 50?
Atunci ce sa mai zic eu ca am 46 intors plus inca vreo 4?
Si lucrez inca timp plin, 6 zile din 7.
Emil stie ca ,aici, lucrezi cat vrei, daca poti.

Sunteti tineri inca. Foarte tineri. Nu e cazul sa va ganditi de pe acum la asa ceva.

Si, a propos de varste, inca un proverb:
Si jeunesse savait,
Si vieillesse pouvait!

Am si o poezie despre cele trei varste, dar o tin pentru alta data.

Ion

Multi înainte, Ionică dragă!
Multi ani cu sănătate!

Ai dreptate: încă nu mă consider bătrân dar stii că odată cu nasterea, procesul de îmbătrânire începe, deja.

Da, guvernele ne vor în câmpul muncii până în ultima clipă a vietii si ne oferă sansa aceea.
Ba mai mult, ne măreste procentajul pensiei dacă lucrăm după 70 de ani!
Imperialisti exploatatori!

Oooo, Multi Ani Minunati Inainte, Ion !
ps: cit despre sentimentul "batrinetii" eu doar ii raspundeam lui Dolion...Ce-i drept, cu propriul meu exemplu.

dolion a scris:

Si totusi, Cristina, mentalitatea aceasta exista si e generalizata. Putini sunt cei manati de pasiune in meseria lor, putini sunt cei cu bun simt inascut, nu dobandit prin obligativitatea fisei postului si din teama pierderii serviciului! Sunt functionari publici pe a caror fete atarna "masca de serviciu", desi ei sunt ticalositi pana-n maduva oaselor! Iar pentru ca vorbeati de dascali, trebuie sa recunoasteti ca nu mai exista acea dragoste pentru formarea tinerilor ca oameni si aceasta in primul rand, din cauza "generatiei degenerate" cu care ne confruntam toti, nu numai dascalii. Am avut ocazia dupa multi ani sa intru intr-o scoala generala in timpul programului si m-am ingrozit: parca am intrat in menajeria a unui circ dubios! Urlete, tipete, tropaituri, grohaeli, injuraturi, scuipaturi, imbranceli, busculade, profesori debusolati si depasiti de gloata "elevilor"! Mi s-a facut subit dor de scolile de "trista amintire", cu elevi in uniforme, intrand incolonati in clase primitoare, pline de flori, chiar de erau banale garoafe! Oare am imbatranit si devin carcotas?

Eu nu vad nicio carcoteala aici. Este nevoie de oameni idealisti, ca sa stim incotro ar trebui sa se indrepte societatea, chiar daca asimptotic. Apropo de ce spunea Silverstar, ca oamenii ar trebui sa fie manati de materialism. Eu am spus la un moment dat, undeva, nu cred ca aici, ca oamenii sunt mai mult spirit decat materie. Materialismul ar fi calea spre pierzanie, spre autodesfiintarea noastra ca oameni.

Ion a scris:

Draga Cristina,
Mai intai de toate, nu ma pot abtine, sa nu te felicit inca odata pentru faptul ca ai dat un raspuns foarte bun la intrebarea mea. Asta nu inseamna ca nu apreciez, la fel de mult , si pe ceilalti colegi forumisti.

Comentariu de mai sus e tot pe atat de bun pe cat de complicat ar fi raspunsul pe care as vrea sa ti-l dau. Totusi, hai sa improvizez ceva.

Invatamantul e motorul societatii. De el depinde, in mare masura, calitatea unei societati. Cat si, fara exagerare, a unei civilizatii, in general.

In aceasta postura, invatamantul ar trebui sa dea tonul, sa fie cu un pas inaintea societatii pe care vrea s-o modeleze. Asta teoretic. Practic lucrurile sunt mult mai complicate.

Pentru ca, acolo sus, unde se iau deciziile, de catre cei care au fost principalii beneficiari ai unui sistem de invatamant, parca e un facut, tocmai ei sunt primii care uita de importanta
educatiei intr-o societate. De ce? Pentru ca acolo sus socotelile se fac pe bani. Pe ce produce fiecare sector in parte. Imediat, si nu pe termen lung. Invatamantul este sector neproductiv, material vorbind, pe termen scurt.
Acesta ar fi, cred eu, unul din principalele motive pentru care invatamantul ramane, desi e prioritate nationala, mai intotdeauna la coada.

Nu stiu cine spunea pe vremuri, ca bine zicea, ca e mai bine sa faci o scoala decat o puscarie. Si, atunci, lucrurile in societate ar fi cu totul altfel.

Dar, ia sa ne imaginam cum ar fi o societate in care, gratie educatiei, n-ar mai fi puscarii.
Deci nici delincventi. Deci nici politisti. Deci nici judecatori, si nici avocati.
Ma opresc aici. Sa nu-mi spuneti ca delirez. Pentru ca asa ceva ar fi greu de imaginat. Dar de realizat.

Asa incat, propunerea ta Cristina e formidabil de nerealizabila.
In breasla profesorilor, ca si in orice alta breasla, padure fara uscatura nu se poate.
Asta nu inseamna ca nu poate fi curatata uscatura. Macar din cand in cand. Ca sa respire mai usor "valorile". Ce trebuie transmise mai departe, generatiilor urmatoare.

Eu am tinut creta in mana, aproape 40 de ani de zile, in trei tari diferite, pe doua continente, la 13 unitati de invatamant.
Ma intreb si acum daca am facut ceva pentru societate, pentru educatie, pentru individ, pana la urma.
Pentru ca, daca e sa ma refer la ceea ce vad si aud acum, pe diferite forumuri, pe strada, in familie, in presa scrisa si vazuta, in sport, in politica, etc, ma tem ca munca mea de atunci poate fi apreciata ca fiind nula.

Un singur lucru nu ma paraseste inca. Speranta.

Speranta si Credinta!

Cu sinceritate,
Ion

Dragii mei,
Discutia voastra ma incanta nespus. Vreau din tot sufletul sa fac ceva pentru Romania, pentru invatamantul asta bolnav. Asa cum Cristina stie, eu activez intr-o grupare pe facebook care vrea sa intemeieze un ONG, care sa aiba ca scop revitalizarea Romaniei, gasirea de solutii, impulsionarea oamenilor cinstiti si militarea pentru raspandirea cinstei, corectitudinii in Romania, astfel incat sa spunem cu fruntea sus "Sunt roman!"
Intampinam greutati in intemeierea gruparii, deoarece cred ca apar suspiciuni legate de unii membri sau/si o lancezeala in luarea deciziilor. E drept ca nu avem specialisti si nu prea stim cum sa procedam. Avem un site in constructie, de fapt doua intre care trebuie sa alegem.
Cand va fi momentul, va voi ruga sa cautam metode practice de a ajuta invatamantul.
Va multumesc!

abbilbal a scris:

Noa serbus mă cârcotaşule. Mă gândesc cu groază şi mă tem de ce o aşteaptă pe Puiu Mic. Mai are doar doi ani până atunci.

Doi ani pana merge la scoala? Mai sunt doi ani pana face sase ani? Abbi, cum socotesti?

Cristina a scris:

dolion a scris:

Si totusi, Cristina, mentalitatea aceasta exista si e generalizata.

De acord cu tine, Dolion. Iar lupta cu mentalitatile o stim amindoi ca este grea, de lunga durata...Cere multa rabdare, speranta si mai ales perseverenta, mai ales cu noi insine. Si mai cere credinta ca se va reusi, odata si-odata ! Incet, citeodata cu pasi mai mici, citeodata mai incet, dar asta nu inseamna sa cedam doar pentru ca "lucrurile sunt mult mai complicate", nu crezi?!
ps: iar imbatrinirea este ceva sublim in evolutia unui om, Dolion. Eu ma bucur ca un copil pentru ca "imbatrinesc" ... Secretul e sa imbatrinim frumos !

Si eu simt ceva asemanator. Abia de la 40 incolo simt ca traiesc. Pana la 40 nu aveam destula experienta, nu am citit carti si pe unii oameni care m-au ajutat sa-mi dau seama cine sunt si ce vreau. Mi se potriveste varsta maturitatii, acum e momentul sa ma joc!

zaraza26 a scris:

Cand va fi momentul, va voi ruga sa cautam metode practice de a ajuta invatamantul.

Din partea mea, cu mare drag !

Ion a scris:

Nu stiu despre batranetea cui e vorba aici.
Crisina 46? Emil 50?
Atunci ce sa mai zic eu ca am 46 intors plus inca vreo 4?
Si lucrez inca timp plin, 6 zile din 7.
Emil stie ca ,aici, lucrezi cat vrei, daca poti.

Sunteti tineri inca. Foarte tineri. Nu e cazul sa va ganditi de pe acum la asa ceva.

Si, a propos de varste, inca un proverb:
Si jeunesse savait,
Si vieillesse pouvait!

Am si o poezie despre cele trei varste, dar o tin pentru alta data.

Ion

Noi vorbim despre batranete, pentru ca unei batraneti frumoase ii puzi bazele inca din adolescenta. Orice exagerare de atunci se simte la varsta maturitatii, care evident se va repercuta si mai tarziu. Mersul in haine subtiri pe vreme de ger, excesul de alcool si noptile nedormite, acestea se vor resimti. Bineinteles ca sunt si exceptii, dar mai ales cand omul la maturitate isi schimba aceste obiceiuri si se ingrijeste ca sa compenseze primele greseli. Apoi trebuie sa ne gandim la ce vom face dupa pensie. Eu, prin firea mea, vreau sa am totdeauna planuri pe termen lung. Dar e foarte bine sa-si faca oricine, ca sa nu pateasca asa cum am vazut la unii pensionari. Ies la pensie si dintrodata isi dau seama ca nu mai au ce face. Si asta le afecteaza sanatatea!
Asa ca, dragilor, hai sa ne distram, ca avem tineretea in fatza!!

Cristina a scris:

zaraza26 a scris:

Cand va fi momentul, va voi ruga sa cautam metode practice de a ajuta invatamantul.

Din partea mea, cu mare drag !

Ma bucur ca esti alaturi de noi!

zaraza26 a scris:

Si eu simt ceva asemanator. Abia de la 40 incolo simt ca traiesc. Pana la 40 nu aveam destula experienta, nu am citit carti si pe unii oameni care m-au ajutat sa-mi dau seama cine sunt si ce vreau. Mi se potriveste varsta maturitatii, acum e momentul sa ma joc!

De citit, citeam si atunci mult si deseori le preferam compania in detrimentul companiei oamenilor. Cit despre experienta (vietii) era mai deloc, dar eram si nabadaioasa rau, incapatinata, la mine prieteniile cu baietii nu durau mai mult de trei zile, ii suspectam pe toti de minciuna si prefacatorie, la petreceri stateam doar o ora si niciodata dupa miezul noptii, nu ieseam din casa cu zilele, bref salbatica de-a dreptul ! Sotul meu s-a chinuit mult ca sa-mi cistige increderea si respectul . Doar iubirea si devotamentul lui m-au mai temperat . Ce-i drept, odata ce m-a "cistigat" ... a lui am fost si sunt, pe vecie : e un adevarat privilegiu sa imbatrinesc alaturi de el ! Ca doua file ale unui roman de dragoste :

Uite, am gasit citeva ginduri frumoase, parca special dedicate fetelor din ziua de azi :

Regulile jocului pentru barbatii care vor sa ma iubeasca

1. Ca sa ma iubeasca, un barbat trebuie
sa traga de pe pielea mea perdeaua,
pana ce poate sa vada-n adancul ochilor mei
si sa recunoasca: in mine isi face cuib
gingasia randunicii transparente.

2. Ca sa ma iubeasca, un barbat n-are voie
sa vrea sa ma posede ca pe o marfa,
sa ma prezinte ca pe un trofeu de vanatoare;
el va sta de partea mea
cu aceeasi iubire
cum stau eu de partea lui.

3. Ca sa ma iubeasca, iubirea unui barbat
trebuie sa fie puternica precum copacii,
atat de ocrotita si sigura
si clara ca o dimineata de decembrie.

4. Ca sa ma iubeasca, un barbat n-are voie
sa banuiasca zambetul meu,
sa nu se teama de parul meu bogat,
el trebuie sa respire tristete si tacere
si pe corpul meu sa se joace cu dezmierdari
ca pe o chitara, melodiile
si bucuria s-o prinda din
adancul corpului meu.

5. Ca sa ma iubeasca, un barbat trebuie
sa vada in mine patul pentru greutatea grijilor sale,
o prietena, cu care el sa-si poata impartasi secretele,
un loc in care el sa pluteasca
fara teama ca o ancora il impiedica, din obligatii,
sa zboare, cand el are chef sa fie o pasare.

6. Ca sa ma iubeasca, un barbat trebuie
sa faca din viata lui poezie,
nou plasmuita in fiecare zi,
cu privirea in viitor.

7. Ca sa ma iubeasca insa, un barbat trebuie,
inainte de toate, sa iubeasca poporul meu,
nu ca pe o notiune abstracta,
trasa de maneca,
ci ca pe ceva important, palpabil,
caruia ii face cinste cu faptele sale
si pentru care isi da viata daca e nevoie.

8. Ca sa ma iubeasca, un barbat trebuie
sa-mi recunoasca fata in transee,
sa ma iubeasca si cand trage cu pusca
si amandoi sa tintim dusmanul.

9. Iubirea barbatului meu
nu se teme sa se daruiasca,
inca-i e frica sa se descopere, pe loc viu,
in vraja de-a fi indragostit.
El poate sa strige tare: Te iubesc
sau sa lipeasca afise pe case
si sa proclame dreptul la ceea
ce e mai minunat si mai omenesc
din toate sentimentele.

10. Iubirea barbatului meu
nu fuge de mirosul din bucatarie,
de leganatul copiilor,
ea este un vant proaspat
care poarta in nor din vis si timp
obstacole ce ne-au despartit
de secole
ca niste fiinite diferite.

11. Iubirea barbatului meu
nu vrea sa ma tina pe loc, sa ma randuiasca,
ea imi da aer, hrana, spatiu
ca sa cresc si sa devin bogata,
asa cum fiecare noua zi
dezvolta o revolutie.

[Gioconda BELLI – In culoarea diminetii; trad. de Elena M. CAMPAN; In: Mesagerul literar si artistic, nr. 6/26 iunie 2008, p. VI.]

ps: Gioconda BELLI este scriitoare din Nicaragua. Din 1990 traieste la Managua si la
Los Angeles (SUA).

Ion a scris:

Atunci ce sa mai zic eu ca am 46 intors plus inca vreo 4?

Hei, să fii sănătos şi să ai parte de împliniri şi bucurii!

Ion a scris:

Si lucrez inca timp plin, 6 zile din 7.
Emil stie ca ,aici, lucrezi cat vrei, daca poti.Ion

Felicitări!
Şi nici nu te superi pe guvern, nu-i aşa? Cum au sărit o parte dintre românaşii noştri, că în legea pensiilor, se preconiza să ieşim la pensie la 65-70 ani!
Nu ştiu, poate sunt eu mai "comunistă", dar ieşirea la pensie sub 65 ani mi se pare cam aberantă. Eu sper să mai am de lucru încă vreo 20 ani că-mi place ceea ce fac!

zaraza26 a scris:

Dragii mei,
Discutia voastra ma incanta nespus. Vreau din tot sufletul sa fac ceva pentru Romania, pentru invatamantul asta bolnav. Asa cum Cristina stie, eu activez intr-o grupare pe facebook care vrea sa intemeieze un ONG, care sa aiba ca scop revitalizarea Romaniei, gasirea de solutii, impulsionarea oamenilor cinstiti si militarea pentru raspandirea cinstei, corectitudinii in Romania, astfel incat sa spunem cu fruntea sus "Sunt roman!"
Intampinam greutati in intemeierea gruparii, deoarece cred ca apar suspiciuni legate de unii membri sau/si o lancezeala in luarea deciziilor. E drept ca nu avem specialisti si nu prea stim cum sa procedam. Avem un site in constructie, de fapt doua intre care trebuie sa alegem.
Cand va fi momentul, va voi ruga sa cautam metode practice de a ajuta invatamantul.
Va multumesc!

Chiar vroiam să te întreb ce se mai aude cu gruparea de pe Facebook?
Şi dacă pot ajuta cu ceva...cu plăcrere!

Cristina a scris:

Uite, am gasit citeva ginduri frumoase, parca special dedicate fetelor din ziua de azi :

Regulile jocului pentru barbatii care vor sa ma iubeasca
...

Ce versuri frumoase!
Sunt ca un motto la începutul unei vieţi în doi!

Nu sunt sigur ca ati citit toti aceasta scrisoare postata la rubrica "invatamant", asa ca o postez si aici:

Scrisoare adresata colegilor de care m-as lipsi oricand!

Dragi dinozauri, lichele si nefericiti,

Vremea apelurilor a trecut. V-am rugat frumos si ati refuzat. Am fost suficient de naivi sa credem ca ati putea avea un dram de bun simt, o bruma de constiinta. De ce va mai adresez o scrisoare...? Poate din speranta absurda ca v-ar putea ajunge la urechi si ca astfel sa stiti ca noi stim, ca va cunoastem, ca va intuim trucurile proaste; poate din placerea de a va enerva cu obrazul nostru impertinent de curat, cu coloana noastra vertebrala revoltator de dreapta.
Nu stiu de ce uneori aveti inca functii de conducere. Poate pentru ca suntem suficient de naivi ca sa credem ca vina si schizofrenia voastra inseamna experienta. Pentru ca v-ati numit in functii intre voi. Pentru ca sunteti vinovati impreuna si va veti lingusi si santaja unii pe altii pana la moarte. Pentru ca am fost suficient de cretini sa nu va dam un sut in fund definitiv atunci cand am avut ocazia. Atunci cand parintii nostri ar fi trebuit sa se bata pana la moarte cu minerii chemati de voi. Aveti insa grija... Printre voi incep sa se infiltreze oameni care n-au respirat aerul otravit cu care v-ati hranit voi o viata. In cele din urma, o sa va sufocati in fata libertatii si naturaletii lor. De altfel, ati inceput sa constatati singuri ca nu mai merg singurele principii de management pe care le-ati cunoscut vreodata: vocea ridicata, aratatorul stramb, amenintarea, santajul, dezbinarea...
Poate ca ar trebui finalmente sa va treziti si sa constatati ceea ce pentru toti oamenii normali din afara sistemului este atat de evident: fumatul si uniformele nu mai sunt de mult cele mai grave probleme ale unor adolescenti.... Poate ca ar trebui sa invatati de la cei care au stiut sa imbatraneasca frumos, de la cei care si-au petrecut o viata daruind cu adevarat si care vor fi urmariti pana in mormant de dragostea generatiilor pe care le-au crescut... Poate ca ar trebui sa renuntati la ideea ca sunteti geniali si ca tinerii pe care ii sufocati sunt inevitabil niste cretini... De fapt, nu stiti, de cele mai multe ori, sa le gestionati tineretea si spontaneitatea.... Poate ca ar trebui sa va intrebati macar o data in viata voastra de decenii in invatamant la ce rahat ajuta prostiile pe care le predati... Poate ca ar trebui macar o data sa incetati sa va plangeti de mila... Daca sunteti obositi si blazati, poate ca ar trebui sa renuntati la invatamant... Poate ca ar trebui sa incetati sa-l regretati pe Ceausescu si minciunile lui Caramitru din Liceenii... Sunteti oamenii care intelegeti cel mai putin din ce vi se intampla dar sunteti platiti sa-i lamuriti pe altii... Poate ca ar trebui sa invatati sa nu mai tremurati in fata unui control... Poate ca notele de inspectie ar fi bine sa cuprinda si o rubrica de aspecte pozitive... Poate ca e timpul sa faceti din scoala un mediu placut. Poate ca ati putea veni la serviciu zambind, nu nefericiti si indurerati... Nu sunteti neaparat batrani. Uneori sunteti tineri dar gata sa invatati... gata sa preluati imbracamintea hidoasa a mentorilor vostri, gata sa invatati cum se spune "sarut mana" cu toata coloana indoita, gata sa-i periati pe cei care va cumpara atat de ieftin. Uneori, ajungeti in functii de conducere si abia acolo va varsati veninul vostru de fapturi mediocre. Ca orice tumora, si aceasta isi asigura perpetuarea canceroasa.
E inexplicabil de ce continuu. Si, cu toate astea, o fac. Nu ma intrebati de ce... n-am stiut niciodata sa raspund la intrebarea asta. Nu va pot purta pica. Mi-e mila de voi. Sunteti niste fiinte triste si nefericite. Oarbe si surde. Tragic este insa ca in creierul unui copil nu te poti juca decat o singura data.

Publicat de Doru Castaian

http://dorucastaian.blogspot.com/

...

dolion a scris:

Scrisoare adresata colegilor de care m-as lipsi oricand!

Dragi dinozauri, lichele si nefericiti,

...

Publicat de Doru Castaian

http://dorucastaian.blogspot.com/

Un apel cu mult realism şi bun-simţ. Un apel care ar trebui adresat aproape tuturor românilor.

yzzy a scris:

Cristina a scris:

Uite, am gasit citeva ginduri frumoase, parca special dedicate fetelor din ziua de azi :

Regulile jocului pentru barbatii care vor sa ma iubeasca
...

Ce versuri frumoase!
Sunt ca un motto la începutul unei vieţi în doi!

Ma bucur ca ti-au placut , Yzzy !
ps: sunt curioasa citi barbati ar fi dispusi sa si urmeze "regulile" respective ... Nu stiu de ce, dar am impresia ca ... putini.