ION

Lectia despre minciuna, in fata adevarului

      Motto:9)”Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.”( Cele 10 Porunci)

In timp ce se derulau, la Cotroceni,discutiile intre Primul Ministru( asa am invatat la scoala sa declinam “prim- ministru”), Ministrul de Finante si Presedintele Romaniei, pe tema reducerii C.A.S, luni 14 iulie 2014, urmaream, din intamplare, emisiunea “Newsline”, pe RTV, moderata de d-na Cristina Sincai.
Mi-a atras atentia ce era scris pe burtiera:
“Traian Basescu catre Ministru de Finante: “E vax ce ai facut la Harvard.”
Un invitat o intreaba pe d-na Sincai, de unde stiu ei ca a spus asa Traian Basescu. I s-a raspuns prompt:”pe surse, avem si noi trimisii nostri acolo.”
In plus, d-na Sincai nu se opreste aici si incearca chiar sa convinga pe cei prezenti in studio si pe cei care privesc emisiunea ca acest lucru este adevarat.

Cunoscandu-l pe Traian Basescu, ca fiind un pic cam slobod la gura, marturisesc ca m-am lasat si eu aproape convins ca e adevarat ce era scris pe burtiera.

Numai ca, dupa incheierea discutiilor, Presedintele Tarii tine sa relateze ceea ce s-a discutat in urma cu cateva ore.

Intre timp, Victor Ponta isi facuse déjŕ datoria de a declara, dupa terminarea discutiilor, ca nu s-a ajuns la niciun rezultat, ca s-au certat, ca Basescu ar fi comparat studiile lui cu cele ale Ministrului de Finante, absolvent si doctor de Harvard si ca s-a comportat badaraneste.

La intrebarea unui reporter, privind unele lucruri pe care le auzise de la Victor Ponta, Traian Basescu se vede nevoit sa spuna ca Victor Ponta minte si ca va face ceea ce n-a facut pana acum. Va da publicitatii inregistrarea integrala a discutiilor ce au avut loc cu acea ocazie si lumea va putea decide cine minte si cine spune adevarul.
Lucru ce s-a si facut imediat si unele televiziuni le-au dat pe post.

Acestea sunt faptele. Si, cum ar zice D-l Ion Carstoiu, eu judec faptele.

Nu, eu nu vreau sa judec aici faptele, ci sa scot in evidenta anumite lucruri din aceste fapte:
Felul in care unele televiziuni si jurnalisti tv incearca, si reusec chiar,sa manipuleze lumea. Si, in acelasi timp,
unele elemente privind educatia celor alesi de noi sau numiti de acestia sa conduca destinele unei Tari.

D-na Ioana Petrescu, tanara absolventa a unei facultati de prestigiu din USA, PHD, nu are nicio vina de situatia in care a fost adusa si pusa in functia respectiva.
Vina este a acelora care au folosit in politica pregatirea acestei tinere, ca mijloc de propaganda, in loc s-o foloseasca  pentru rezolvarea unor probleme cu caracter economic, in interesul tarii si al poporului sau.

Nu, mitul despre pregatirea acestor tineri, care au studii in strainatate, nu a fost distrus. Ceea ce trebuie distrus, insa, este prostia acelor politicieni care nu stiu cum sa-i foloseasca altfel decat in scop politic.

Ioana Petrescu este tanara. Stie, sunt convins de acest lucru, ca viata este “up-and-down”, cu suisuri si coborasuri, sau inca “avec des hauts et des bas”.

Un pas inapoi facut acum, va insemna, mai degraba, un succes in viitor, decat un esec in prezent.

In ceea ce-l priveste pe “cel mai tanar prim-ministru si, probabil, cel mai tanar viitor presedinte,insa, lucrurile sunt mai complicate.
Tineretea, in opinia mea, nu este o calitate, ci un defect al naturii.
Cu care te nasti si de care te vindeci cu timpul, in mod natural. In termeni simpli, tineretea trece, dar celelate lucruri cu care vii din tinerete sau din copilarie raman.

Cand eram copil, imi aduc aminte cum ne certa taicu(Dumnezeu sa-l ierte!), cand minteam.
Om simplu de la tara si fara stiinta de carte ne tinea cate o lectie de morala, cand ne prindea ca minteam de frica, de ne plesnea obrazul de rusine.
“Nu va e rusine obrazului sa mintiti in halul asta!”, ne zicea cu o voce apasata, dar nu cu rautate. Intram in pamant de rusine. Mai bine imi dadea o pereche de palme si plecam din fata lui. Asa erau de grele cuvintele lui.

Acesti copii, crescuti la tara, educati simplu, deveneau varstnicii de maine.
Era lucru urat sa minti ca om batran.
“Nu te mint, mai vecine. Iti spun drept, cu mana pe inima.
M-ar bate Dumnezeu daca te-as minti.”
Si alte expresii asemnatoare le auzeai din gura celor batrani.

Ma intreb daca d-l Ponta a avut parte de parinti cum am avut noi.
Ma intreb daca acesti parinti, daca traiesc si il vad, cand rastalmaceste cum ii convine, in public, la televiziune, nu spusele unui prieten, ci ceea ce s-a discutat in mod oficial, la o intalnire, la care e pusa in joc situatia unei
categorii de oameni ai Tarii, al carei premier este.

Intrebandu-l Presedintele cum va astupa “gaura’’ produsa in buget prin reducerea C.A.S., putea foarte simplu sa-i dea un rapuns, in gluma, ca olteanu cand vrea sa astupe o groapa: facand alta alaturi!...Sau, in serios, la fel cum a sugerat Presedintele Traian Basescu, sau cum zicea Primul Ministru al Frantei, Lionel Jospin, cand coabita cu Jacques Chirac. Citez din memorie:
“Banii astia sunt. Nici mai multi, nici mai putini. Nici de stanga, nici de dreapta. Deosebirea consta numai in modul in care ii vom imparti si ii vom cheltui.”

Cand a depus jurmanatul, d-l Ponta, in final, a spus:
“ Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
Domnule Ponta, v-as intreba ceva:
“Dvs. credeti in Dumnezeu?”
Am pus intre ghilimele, pentru ca intrebarea a mai fost pusa de altcineva si nu vreau sa fiu acuzat de plagiat.
Daca da, atunci stiti care e Porunca a 9-a?
Iat-o:
9)”Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.”
"Aceasta porunca ne spune sa nu spunem ceva fals impotriva altei personae. In esenta, aceasta porunca spune sa nu mintim."

Or, punand fata in fata, declaratiile d-lui Ponta si inregistrarea integrala a discutiilor de la Cotroceni reiese clar cine minte.

Aceasta este “Lectia despre minciuna, in fata adevarului”, pe care ne-a dat-o, nu Traian Basescu, ci realitatea in care se zbate Tara noastra, in asemenea imprejurari.

Imi vin in minte, acum, cuvintele unui refren, dintr-un monolog al comedianului francez Michel Burma:
“Doamne, Doamne! Coboara, Doamne, pe Pamant si vezi ce-ai facut! Numai surzi si orbi!’’.
Se referea la politicienii care-si pierdusera aceste doua simturi.
Ma intreb, in incheiere, daca, printre politicienii nostri,
o mai fi vreunul cu aceste doua simturi, sa auda, sa vada si sa inteleaga ce scriu si ce gandesc oamenii despre ei.

Ion

Ion, nu sunt de acord cu tine in privinta manipularii tinerilor de prestigiu... daca un om scolit la o facultate de renume din SUA, poate fi dus de nas ca un catelus, atunci acel individ e foarte limitat in gandire; poate ca in domeniul in care a fost pregatit exceleaza, dar atat si nimic mai mult! Poate fi folosit in specializarea scrisa pe diploma si se poate sa dea rezultate bune, dar ma indoiesc!

dolion a scris:

Ion, nu sunt de acord cu tine in privinta manipularii tinerilor de prestigiu... daca un om scolit la o facultate de renume din SUA, poate fi dus de nas ca un catelus, atunci acel individ e foarte limitat in gandire; poate ca in domeniul in care a fost pregatit exceleaza, dar atat si nimic mai mult! Poate fi folosit in specializarea scrisa pe diploma si se poate sa dea rezultate bune, dar ma indoiesc!

Eu zic ca e posibil chiar mai mult si mai usor decat ne-am
inchipui noi.

Iata un exemplu:
Pe vremea comunistilor, la Combinatul chimic de la Isalnita
lucra o firma de belgieni.

In fiecare dimineata, cand veneau la birou, romanii nostri erau stransi la un loc si vorbeau, si vorbeau, iar ei nu intelegeau ce si de ce nu trece fiecare la biroul lui sa inceapa lucru.

Pana cand un belgian, crezand ca romanii sunt in greva, le-a zis asa:
- Ne scuzati, noi avem de lucru si nu putem participa la greva dvs.

Atunci un roman le-a explicat ca nu e nicio greva, ca asa e obiceiul la noi.
Pana la 9 vorbesc despre fotbal, apoi despre altceva, pana se face 10 , cand iau pauza de cafea. Mai merg pe la vecini sa vada ce mai e de facut si se apropie pauza de pranz.
Si, uite asa, trece juma' de zi.

Dupa doua-trei luni, ce credeti ca s-a intamplat:
belgienii s-au dat pe brazda si au inceput sa faca si ei la fel.

Ioana noastra nu a fost manipulata. Ea a fost constransa sa faca exact cum se face la noi. Vorba sefului conteaza. Si ordinul de la partid. Oricat ar excela in domeniu, si oricat de bine ar fi ceea ce trebuie sa faca, daca nu convine politicii partidului, scoate imediat de pe site ceea ce pusese cu buna intentie mai inainte. Asa s-a intamplat cu Ioana noastra de mai multe ori.

Ea a devenit prizoniera sistemului in care a intrat. Va fi nevoita sa adapteze tot ce stie la ceea ce i se cere. Altfel va fi rejetata de sistem.
Refuzul, asa parea, de a arata de unde ia banii pentru a astupa ''gaura'', explica mai multe lucruri.
Or n-avea de unde sa stie de acum, or n-a facut studiu de predictibilitate si de risc.
Nu i se cereau decat niste sume si de unde vor fi luate.
Nu calculele in sine. Un program de risc cere sute de linii.
Ei i s-a cerut rezultatul, nu programul.
Sunt convins ca nu l-a avut. Nici programul, deci nici rezultatul ce i se cerea.
Pentru simplu motiv ca asa ceva, la noi, la ministere, nu cred ca se face.
Asa cred eu. Poate ma insel.
Si, apoi, Ioana are functie politica, nu stiintifica.
Pentru a aplica ce stie trebuia sa fie in alt ''birou'', nu in cel de ministru.
Sau, sa aiba niste angajati care sa faca ceea ce stie ea sa faca dpv. stiintific in domeniu. Ea avand decat avantajul de a sti si intelege ce spune cand este intrebata.

Cand a fost intrebata, insa, n-a stiut sa raspunda. E foarte curios.
De ce?

Personal când aud despre români ce au studiat în străinătate si care se întorc acasă, mi-e milă de ei.
Să dai cu piciorul la tot ce ai realizat pe plan profesional doar pentru a deveni o slugă mincinoasă, nu arată inteligentă iar Ioana Petrescu a demonstrat chiar aceea: lipsă de inteligentă!
Stie toată lumea că în România, în conditiile actuale, ai o slujbă azi, dar mâine n-o mai ai - nimic nu e sigur. În trecutul meu (circa 20 de ani în urmă) aveam un loc de muncă decent când am găsit un alt job pentru care am si aplicat, am mers la interviu de două ori dar în final am decis că e mai sigur să stau unde eram de câteva luni chiar cu un salariu mai mic, numai pentru faptul că îmi dădea siguranta de a fi acolo pe termen lung ceea ce nu mi se oferea la o posibilă mutare în slujba pentru care am trecut prin două interviuri.
Când lucrurile se vor reglementa în tara noastră, atunci vom vorbi diferit.

Referitor la cele spuse de Dolion: aici când studiezi finantele nu faci în paralel si studiu politic, te specializezi pe finante si atât.
Deci Ioana era si este acolo doar pentru apărarea unor interese (ce nu sunt si ale ei!) iar în momentul când scopurile sefului ei sunt ori nu sunt atinse, ea devine istorie, oricum.

Am avut de ales, in '95, intre o functie politica, in tara, si aceea de profesor in Franta, post castigat
in urma unui concurs.
Unde castigam cam de 10 ori mai mult. Dar eram liber, linistit, si faceam ce stiam si imi si placea.

Ioana este un bun exemplu de ceea ce nu trebuie sa faci cu studiile tale.
Eu am zis: locul ei era in spate, acolo unde se fac calcule si predictii, pe baze stiintifice.
Lasand in fata tipi ca Ponta, care stiu sa minta, sa profite, sa-si bata joc, inclusiv de cei care lucreaza pentru ei, in mod direct.
Dar, probabil, a fost incantata de privilegii.

Motivul principal, cred eu, pentru care a acceptat asa de usor, tine de statutul ei in America.
Pentru mine nu e clar ce statut avea ca rezidenta. Si nici situatia ei la facultate. Mai mult ca sigur ca, la vechimea ei, nu putea fi titulara. Pentru asta trebuie multa munca. Sa treaca multa apa pe Jiu, pe Dunare, pe Dambovita, etc...Nu poti ajunge usor ''departe''....

Este absurd!

Pe de o parte, ne plângem că cei care-şi fac studiile în străinătate nu se întorc în ţară. Atunci când o fac însă, spunem că-s fraieri sau că nu făceau faţă în partea cealaltă.

Ne place să spunem că la conducerea ministerelor ar trebui să vină specialişti, dar când ajung nu mai suntem de acord.

 

Da, asa pare. Cam absurd, daca privesti decat dintr-o parte.

Sa dau un exemplu:

Cunosc o doctorita care a ajuns bine aici. Sa spun ca are mai mult de 1/2 de milion pe an, asta
n-ar insemna prea mult.

Mai la inceput, cand nu era chiar, chiar foarte bine aici, dar destul de bine comparativ cu ce e in tara, o macina dorul de tara, de parinti, etc.

Voia sa infiinteze un spital in capitala, dupa modelul de aici.
Numai asa ca sa fie mai aproape de parinti, de tara. Si, de  ce nu, sa arate ea ce poate sa faca
nu numai pentru ea, dar si pentru tara.

A incercat in zadar. Nimeni nu a putut-o ajuta sa faca acet lucru.
Piedici enorme. Atentie! Prietena mea voia sa reuseasca profesional in Romania, poate mai mult decat
ar fi reusit aici.

Cunosc un medaliat international la matematica, cercetator la IRS, in Franta.
Nu are inca titlul de profesor univ. in Franta. Ceva de genul conf. univ.

I s-a propus sa tina niste cursuri la o univ. din tara. El a pus conditia de a castiga un titlu in plus.
Cu concurs, bineinteles, conform regulilor de la noi.

Pai de ce sa piarda ei un post pentru cei care asteptau de ani sa-l ia?
Oricum el i-ar fi batut pe toti la concurs, numai cu dosarul.

In ce priveste Ioana noastra, repet. Nu avea ce cauta in linia intai, in politica.
Si unde?
Da e absurd.
E absurd sa dai cu piciorul la o cariera stiintifica pentru una politica.
Cand ar fi ajuns cu post definitiv la o univ. de aici, ceva mai in varsta deci, putea sa-si permita
o intrerupere.
Ce a facut Ioana, pare, mai degraba, o renuntare la cariera stiintifica.
Acolo, in politica, cine isi inchipuie ca poate aplica teoria, in toata splendoarea ei, e naiv.

Bine, acum scriu şi eu că nu am ce face... dar te-ai gândit la posibilitatea unei "nebune frumoase" care a sperat că poate schimba ceva? Cam cum a făcut Teo Trandafir (şi a luat-o în bot) sau Mircea Diaconu (şi, într-un fel, el a luat-o şi în bot).

Aici este o altă parte a absurdului: îi criticăm când încearcă şi îi blamăm că stau de-o parte.   
Fraza de mai sus nu este neapărat în sprijinul doamnei... crede-mă, are caracter general.

Una peste alta, dragii mei, Ioana ne-a dat de lucru.
Cei care vor sa invete din aceasta situatie, invata. Cei care nu vor, nu vor invata.

Rau e ca, pentru a invata ceva, nu invatam din ceva bine, ci din greseli.

Numai zicala e de vina? Bat-o focu'!

Am vizionat, pe net, piesa ''Topaze'', de Marcel Pagnol.
Asa cum ti-am promis, Anahoret, am sa incerc cateva opinii.

Autorul, cel putin asa se pare, nu face parte din scriitorii francezi studiati in Romania.
Asta nu inseamna ca nu este un scriitor valoros, din moment ce francezii i-au pus in scena
piesele de teatru si chiar au facut filme dupa ele.

''Revenons a nos moutons!".
Asta pentru a arata ca eu stiu care e marca de plural a cuvantului mouton, respectiv ''s''. Nu ca loaza de elev, pe care o avea Topaze, caruia trebuia sa-i pronunte literea ''s'', ca sa stie cum se scrie.

Sa intram in subiect!

Eu am jucat toate rolurile, dar pe rand, din Actul I al piesei respective.
Dar in realitate. Am fost elev, profesor, director, inspector, dar si parinte de elev.

Cu o deosebire: nu intr-o scoala privata, ci intr-una de stat.
Ceea ce e o mica-mare diferenta.

In scoala privata, elevul plateste ca sa fie primit acolo. Profesorul e platit in mod nemijlocit de
''client''. Asa incat el trebuie sa-si faca datoria cum trebuie, dar si tinand cont de deosebirea
amintita mai-sus.

Asadar, aici, apar mai multe ''relatii'': profesor-elev, profesor-director, director-parinte, profesor-inspector, director-inspector.
Cu mare talent, autorul ii introduce in scena, doi cate doi, pentru a nu aglomera scena si pentru a intelege bine ''raporturile'', mai bine-zis, dintre ei. Cand apare al treilea in scena, numai pentru moment sunt 3, scoate pe unul din primii doi.

Profesorul e intre ciocan si nicovala.
Ca sa aiba rezultate, trebuie sa fie exigent si onest.
Directorul are nevoie de clienti grasi, dar si de rezultate bune, pentru a avea o scoala de renume.
Parintii vor sa aiba rezultate, chiar sii in cazul in care copilul lor nu merita.

Balanta se strica atunci cand profesorul respecta cele doua principii, cand directorul vrea bani multi cu orice pret,dar si cand parintii vor un copil mai destept decat poate el in realitate.

De aici si conflictele exploatate cu mare talent de autorul celebrei piese ''Topaze''.
Al carui tata, daca nu ma insel, asa se pare a fost dascal, caruia ii inchina aceasta piesa de teatru.
La fel, probabil, cred eu, si "La gloire de mon pere'', '' Le chateau de ma mere'', ....

Topaze, dascalul elevului, cu rezultate proaste, nu vrea sa schimbe nota si ''il est mis a la porte''.
Care e morala?

"La lecon de morale est ajournee."
Nu, eu nu o aman.
Dar, in loc de raspuns, am sa dau un exemplu, de aici, din America, unde platesti taxe mari, la unele facultati, pe care le poti rambursa chiar tu, dupa ce termini facultatea.
Vine parintele studentului, care platea pentru fiul sau taxa. Intra in biroul decanului, pune picioarele pe biroul lui, si il intreaba: Ei bine, ce e cu fiul meu? Poate sa faca fata exigentelor de aici sau il iau acasa, sa nu mai piarda timpul si sa cheltuiesc si bani de pomana?

Sa punem, fata in fata cele doua mentalitati, ale aceluisi tip de societate, in acelasi domeniu si sa tragem concluzia.

Actele 2 si 3 ne arata cum transfoma banul pe un om, din cinstit in necinstit.
Cu remarca: "L'argent ne fait pas le bonheur." Mais on veut en avoir pas mal...
Dar am fi multumiti de am avea cat de multi, nu?...

Topaze ajunge sa aiba bani, putere, femei. Tot ce vrea. De data aceasta isi pune inteligenta in
slujba raului. Pentru ca, orice s-ar zice, prost nu era.

Cum lucreaza societatea bazata pe ban, e clar.
In diferite etape ale societatii aceste aspecte ale ei capata culori de intensitate diferite, in funcite de locul unde se desfasoara actiunea, de evolutia societatii respective in domeniu. Santajul cu presa, contra-santajul cu documentul, sunt lucruri care apar si azi, dar mai sofisticat: cu stenograme, cu inregistrari audio-video, etc...

De aici si valoarea operei lui Marcel Pagnol. Ea contine adevaruri ''universal-valabile'', in timp si spatiu.

Doua cuvinte despre doua simboluri: ''barba'', care este rasa, atunci cand cand se transforma omul
din cinstit in necinstit si numele personajului principal e numele unei pietre pretioase.


TOPÁZ ~e n. 1) Mineral foarte dur, silicat natural de aluminiu și fluor cristalizat, mai ales de culoare galbenă, folosit în tehnică și în confecționarea bijuteriilor. 2) Bijuterie din acest mineral. /
Da, Topaze e o piatra pretioasa, in Actul I, dar, a carei stralucire, in Actele 2 si 3, capata reflexe negative, date de puterea banului.

Incercarea mea de a discuta despre "lectia de morala'', pe care am putea s-o tragem din aceasta piesa, este prea slaba. Pentru ca aici, aproape, fiecare replica este o ''o lectie de morala''.

Nu stiu daca vreun teatru din Romania a pus in scena aceasta piesa. S-ar potrivi enorm cu
scolile private de azi, cu santajul practicat pe scara larga in politica romaneasca.

Am sa intreb asta pe un bun prieten, care e secretar literar al TN Craiova.

Astept, la randul meu, opinia ta Anahoret, dar si eventuale intrebari.

O zi buna!
Ion

Iata link-ul

http://2mandate.ro/

unde gasiti:


Doua mandate
sunt suficiente pentru un ales!
Main menuSkip to content
Destul!
Dorim limitarea la maximum 2 mandate pentru fiecare parlamentar, președinte de consiliu județean, primar ori consilier județean / local.

Vino alături de noi!

Semnati petitia online, mergand la link-ul:

http://www.petitieonline.com/v/23702348/XAQAWH

Daca semnati, veti primi confirmarea urmatoare:


Buna ziua!
Vă mulțumim deoarece ați semnat Doua mandate petiții
Pentru a confirma semnătura dvs. sau pentru a elimina semnătura, vă rugăm accesați următoarea pagină:
http://www.petitieonline.com/v/23702348/XAQAWH
Vă rugăm să spuneți la cât mai multe persoane despre această petiție. Cu cât mai multe semnături, cu atât mai multă atenție alocată petiției din partea mass media și a persoanelor cu putere de decizie.
Cele mai bune urăr,
Petitieonline.com
Va multumesc!

Dap.

Nu inteleg. Ce inseamna Dap.?

Un fel de DA, dar mai apasat, mai ardelenesc.

Cu e si ''aha!", un fel de ''da'' de la tara. Sau cum ar fi ''nope'' englezesc pentru ''no''.

Exact.

Ion a scris:

Nu stiu daca vreun teatru din Romania a pus in scena aceasta piesa. S-ar potrivi enorm cu
scolile private de azi, cu santajul practicat pe scara larga in politica romaneasca.

Am sa intreb asta pe un bun prieten, care e secretar literar al TN Craiova.

Astept, la randul meu, opinia ta Anahoret, dar si eventuale intrebari.

O zi buna!
Ion

Rămăsesem dator cu un răspuns. Acum sunt în concediu şi am ceva mai mult timp de scris şi, mai ales, de citit ce s-a mai postat prin zonă.

Nu ştiu dacă vr-un teatru a pus-o în scenă. Am ascultat-o pentru prima dată pe vremea lui Ceauşescu, la Teatrul radiofonic, cu Beligan în rolul lui Topaze, apoi, prin '93-'94 am văzut piesa şi la TVR, preluată de la postul France 1. Atunci mi-am înregistrat-o şi pe casetă video. Caseta o mai am şi acum, videorecorderul, din păcate, şi-a dat obştescul sfârşit.

Părerea mea este că Pagnol l-a folosit pe profesorul Topaze doar ca pretext; putea să aibă oricare altă meserie. Ceea ce a scos în evidenţă este că societatea nu suportă oamenii corecţi şi cinstiţi. Cu cât furi mai mult şi mai cu stil, cu atât eşti mai respectat. Cât timp a fost corect, a avut parte numai de necazuri şi a fost folosit: era un obiect în mâna tuturor. Devenind necinstit, a ajuns aproape de vârful ierarhiei sociale, iar directorul care l-a dat afară de la şcoală era în stare să i-o bage pe fie-sa în pat, numai ca să ajungă în graţiile lui Topaze.

Dacă vrei, Topaze este un Pristanda mai stilat, care a învăţat să aplice principiul "Pupă-i în bot şi papă tot".

Din păcate aceasta este societatea omenească: binele învinge numai în basme iar onoarea există doar în povestirile medievale cu cavaleri. Trebuie să acceptăm asta.

Da, ai dreptate, Marcel Pagnol nu este studiat în România. Dar nici Michel Tremblay nu este studiat în România şi, totuşi, este un reper în dramaturgia canadiană. Probabil că şi unul şi celălalt se studiază la facultăţile de filologie.

Anahoret a scris:

Acum sunt în concediu şi am ceva mai mult timp de scris şi, mai ales, de citit ce s-a mai postat prin zonă.

Concediu plăcut!

Si eu mă pregătesc de plecare. Am concediu până în 03 Septembrie.
Nu stiu dacă voi putea să mai intru la Popas până atunci...

Multumesc pentru raspuns. Iata ca a venit chiar inainte ca prietenul meu sa-mi scrie. E in concediu, plecat din tara, unde, probabil, scrie poezii...
E un poet recunoscut azi, are si premii literare....

Părerea mea este că Pagnol l-a folosit pe profesorul Topaze doar ca pretext; putea să aibă oricare altă meserie.

Din cate am citit pe net, se pare ca Pagnol i-a dedicat piesa tatalui sau, care era dascal de meserie.

Asta nu inseamna ca acest personaj, creat de Pagnol, nu este un personaj ''tipic'', care are comportamente ''tipice'', in imprejurari ''tipice'', intr-o societate ''tipica''.
Invatamantul, asa cred eu, este domeniul cel mai potrivit pentru ceea ce a vrut autorul sa reliefeze in acea epoca.




binele învinge numai în basme iar onoarea există doar în povestirile medievale cu cavaleri. Trebuie să acceptăm asta.


Un proverb englezesc zice asa: "Nu oricine isi permite sa aiba constiinta."

De aici nici onoarea nu exista decat in basme....
Dar tentatia, in religia catolica nu e un pacat ca in cea ortodoxa.

Anul acesta nu plec nicăieri.
Am început renovarea la casa părintească şi asta-mi mănâncă şi timpul şi banii... Nici la soacră-mea, care-i doar la 40 km de mine, nu ştiu dacă o să ajung.

Ion a scris:

Un proverb englezesc zice asa: "Nu oricine isi permite sa aiba constiinta."
De aici nici onoarea nu exista decat in basme....
Dar tentatia, in religia catolica nu e un pacat ca in cea ortodoxa.

Părerea mea este că totul ţine de ceea ce-ţi doreşti în viaţă. Nimeni care a ajuns sus în ierarhia socială, nu poate să rămână nepătat. Este imposibil să nu faci compromisuri. Sau, cum zicea un procuror: "Nu există oameni nevinovaţi, doar dosare insuficient instrumentate".

Dacă îţi doreşti un trai tihnit, nu-ţi trebuie foarte multe, am mai spus-o: să-ţi dea Dumnezeu atâta sănătate cât să n-ai nevoie de medicamente scumpe, o locuinţă decentă (însemnând apă, termoficare/gaze, canalizare, electricitate) şi un venit care să-ţi permită să trăieşti şi să-ţi mai poţi cumpăra câte-o carte din când în când. Dacă mai ai şi un petec de pământ pe care să pui flori şi să cultivi o roşie şi un castravete... este perfect! Pentru mine, cel puţin, ăsta este standardul fericirii. Or, pentru aşa ceva, n-ai nevoie să faci compromisuri şi nici nu-ţi trebuie o avere gen Onasis...

Or, pentru aşa ceva, n-ai nevoie să faci compromisuri şi nici nu-ţi trebuie o avere gen Onasis...

"Multumeste-te cu putinul, pe care ti l-a dat Dumnezeu!"
Asa zicea taicu, Dumnezeu sa-l ierte!
Pai, daca te uiti la Nastase, in ce vila a venit la Cornu, din celula de la puscarie, nu stii ce sa mai zici despre lacomia unora... Nu-i mai satura nici Pamantul, cum zice o vorba din popor...

Onasis avea o vorba despre fericire. Scotand un fisic de maruntis din buzunar:
-Daca ai de astia, aratand la maruntis, si asta, aratand la la ''barbatia'' ce-i ramasese in pantaloni, atunci esti fericit....

Fiecare cu fericirea lui si cu definitia lui....

Catindat de Presedinte

Lumea asta este toanta,
Daca-l va vota pe Poanta.
Ca s-ajunga Presedinte,
Ape-ngheata/stinge focu, asa minte…

Votati-l pe Iohan nis,
Ca va duce-n paradis.
Nu prin vorbe, dar prin fapte,
Nu acum, ci dupa moarte…

Nea Ion Ghise n-are bani,
Nici prieteni, nici dusmani.
Poporul sau a decis:
Nea Ion Ghise e prescris….

Cea mai cea dintre femei,
Care face cat toti trei,
E MonICA Macovei,
N-are sarm nici de doi lei.


Danchihote, mai e unu,
Toaca-ntr-una ca nebunu.
Stirb, urat si fara minte,
Vrea s-ajunga Presdinte,
Creier-cat un bob de linte.




Si acuma , hai Lenuta!
Asta parca-i huta-huta,
Poseta, tocuri cu tinte,
Blonda este, are minte?
Poa’ sa fie Presedinte?

Tudor, poetul de curte,
Scria vrute si nevrute.
Pentru Tara si Popor,
Ramane si-n curu gol!
Si-a vandut carti si vesminte,
Ca s-ajunga Presedinte.



Dar la mine luati aminte,
Cine este Presedinte:
Voi sunteti decat decoru’,
Presedinte e POPORU’!

Eh, românu' s-a născut poet. Dar la vot... tot poet rămâne!