ION

Multumesc pentru comentariu, Zaraza.
Eu ma bazez pe intuitie, mai mult, in aceste afirmatii.
In acest sens, eu cred ca nici n-ar trebui prea multe explicatii.
Pur si simplu, ar trebui incercat mai intai.
Si, apoi, daca merge, trebuie aplicat.

In afirmatiile mele, am pornit de la lupta contra rasismului. Am exemplu de aici.
In aceste momente, activistii anti-rasism au cel mai mult de lucru.
Atata de mult incat nu mai fac fata...

Atata isi dau importanta si atat de mult exagereaza lucrurile, dezgropand mortii, incat, in opinia mea,
fac mai mult rau decat bine.
Parca ar face dinadins, pentru ca aceasta lupta sa se ascuta, sa devina din ce in ce mai acuta.
Pe fata lor citesti bucurie, pentru ca li s-a dat ocazia sa iasa la lupta din nou.
Incat pe mine asta ma duce  la gandul ca ei vor sa-si dea de lucru mereu, nu sa rezolve problema propriu-zisa a rasismului.
In mod normal, activistii ar fi trebuit sa-si exprime regretul ca exista asemenea manifestari rasiste si sa incerce altfel decat prin "lupte de strada"
sa rezolve problema. Situatia de azi a celor discriminati nemaifiind aceeasi cu cea din vremea cand lupta de strada era o solutie.

De aceea eu am ajuns la concluzia ca mai bine ar fi sa se renunte la o astfel de lupta. In consecinta, atunci si activistii, care intretin fenomenul, ar disparea, nu?
Si, odata cu ei, ar disparea si fenomenul respectiv.
Unii vorbeau despre autodiscriminare. Cred ca e de actualitate acest fenomen..
Unii se autodiscrimineaza pentru a obtine cu usurinta drepturi.

La fel se intampla, cred eu, atunci cand se vorbeste despre "egalitate".
Cum sa tratezi in mod egal niste lucruri care, prin natura lor sunt inegale?
Este ca si cand ai taia  muntii numai, asa, ca sa-i aduci la "inaltimea marii"!...

Nu. Trebuie acceptat ca lucrurile sunt inegale. Si tratate ca atare.
"Egalitate inseamna sa tratezi lucrurile inegale in mod inegal."( prof. univ. Dima)

Aud mereu ca eu ii tratez pe copiii mei la fel.
Eu cred ca e gresit. Pe cel mare nu poti sa-l tratezi ca pe cel mic.
Ca ii iubesti la fel de mult, asta e altceva decat "egalitatea".
Desi si aici iubirea difera si ea: de la cel mic la cel mare, de la baiat la fata, de la mama sau de la tata, sau de la bunici....

Ion a scris:

Multumesc pentru comentariu, Zaraza.
Eu ma bazez pe intuitie, mai mult, in aceste afirmatii.
In acest sens, eu cred ca nici n-ar trebui prea multe explicatii.
Pur si simplu, ar trebui incercat mai intai.
Si, apoi, daca merge, trebuie aplicat.

In afirmatiile mele, am pornit de la lupta contra rasismului. Am exemplu de aici.
In aceste momente, activistii anti-rasism au cel mai mult de lucru.
Atata de mult incat nu mai fac fata...

Atata isi dau importanta si atat de mult exagereaza lucrurile, dezgropand mortii, incat, in opinia mea,
fac mai mult rau decat bine.
Parca ar face dinadins, pentru ca aceasta lupta sa se ascuta, sa devina din ce in ce mai acuta.
Pe fata lor citesti bucurie, pentru ca li s-a dat ocazia sa iasa la lupta din nou.
Incat pe mine asta ma duce  la gandul ca ei vor sa-si dea de lucru mereu, nu sa rezolve problema propriu-zisa a rasismului.
In mod normal, activistii ar fi trebuit sa-si exprime regretul ca exista asemenea manifestari rasiste si sa incerce altfel decat prin "lupte de strada"
sa rezolve problema. Situatia de azi a celor discriminati nemaifiind aceeasi cu cea din vremea cand lupta de strada era o solutie.

De aceea eu am ajuns la concluzia ca mai bine ar fi sa se renunte la o astfel de lupta. In consecinta, atunci si activistii, care intretin fenomenul, ar disparea, nu?
Si, odata cu ei,  ar disparea si fenomenul respectiv.
Unii vorbeau despre autodiscriminare. Cred ca e de actualitate acest fenomen..
Unii se autodiscrimineaza pentru a obtine cu usurinta drepturi.

La fel se intampla, cred eu, atunci cand se vorbeste despre "egalitate".
Cum sa tratezi in mod egal niste lucruri care, prin natura lor sunt inegale?
Este ca si cand ai taia  muntii numai, asa, ca sa-i aduci la "inaltimea marii"!...

Nu. Trebuie acceptat ca lucrurile sunt inegale. Si tratate ca atare.
"Egalitate inseamna sa tratezi lucrurile inegale in mod inegal."( prof. univ. Dima)

Aud mereu ca eu ii tratez pe copiii mei la fel.
Eu cred ca e gresit. Pe cel mare nu poti sa-l tratezi ca pe cel mic.
Ca ii iubesti la fel de mult, asta e altceva decat "egalitatea".
Desi si aici iubirea difera si ea: de la cel mic la cel mare, de la baiat la fata, de la mama sau de la tata, sau de la bunici....

Dar daca nici luptele din strada de atunci nu au fost o solutie?... Problema a ramas si, ca urmare, s-a acutizat. Devine foarte important sa depistam corect problema. Problema nu exista, societatea are nevoie de o resetare profunda. Totul se rezuma la a ramane oameni: iubitori, umani, sufletisti, constienti. Astfel vom supravietui ca fiinte. Constructia acestei societati este problema - economia, politicul, modul de impartire a bogatiilor planetei, pohta de inavutire a unora.

Cu siguranta, luptele de strada nu duc la rezolvarea niciunei probleme, oricare ar fi acea problema,
decat, poate, pentru moment. Pentru ca lasa urme. De care unii se folosesc ulterior, dezgropandu-le.

Am spus altadata ca razboaiele, cea mai inalta si nedorita (?) forma de violenta, nu rezolva problemele decat pe moment. Ele sunt urmate de pacea incheiata  intre partile beligerante.
Intotdeauna pacea este impusa de invingatori. Cine imparte parte isi face, nu?
Invinsii vor fi mereu nemultumiti.
Pacea va contine atunci in ea scanteia nemultumirii, care se poate aprinde oricand.

Resetarea societatii pe alte baze decat cele actuale ar insemna renasterea ei.
Cum a fost la inceputurile ei? Era mai bine atunci decat acum?
Fara politisti, fara judecatori, fara politicieni. Deci fara hoti?

Ion a scris:

Cum a fost la inceputurile ei? Era mai bine atunci decat acum?
Fara politisti, fara judecatori, fara politicieni. Deci fara hoti?

Asta o explică, într-un fel, Thomas Hobbes în "Leviatanul" sau "Contractul cetăţeanului cu statul".

În teorie, omul fiind liber, are dreptul să stăpânească oricât din pământ. Practic, nu poate stăpâni decât atât cât poate să-şi apere. Aici intervine statul care face contract cu cetăţeanul: cetăţeanul renunţă la o parte din proprietatea sa (prin impozite, activităţi neplătite în slujba statului etc.) iar statul îi garantează siguranţa asupra proprietăţii (de aceea avem poliţie, armată, justiţie, tot felul de personal administrativ etc.).

În teorie aşa funcţionează statul. În practică statul, având toată puterea, tinde să devină tiranic, dictatură. De aceea nu este bine ca puterea să revină unei singure persoane, ci unui grup reprezentativ (Parlamentul) care ar trebui să vegheze la respectarea contractului de către stat. În unele locuri acest lucru se întâmplă într-o mai mare măsură, în alte locuri – deloc sau nesemnificativ.

'' ci unui grup reprezentativ (Parlamentul) care ar trebui să vegheze la respectarea contractului de către stat. ''

Aici eu am o problema cu Parlamentul. Copnditia pe care o pun eu este limitarea numarului de mandate si desfiintarea tuturor privilegiilor.
Ca sa tina cu cetateanul de rand si sa-l inteleaga, acel ales ar trebui sa stie ce inseamna sa fii nevoias.
Or el, alesul, pentru ca nu-i asa e "ales", incepe prin a-si acorda drepturi si privilegii nenumarate.
Ce efort deosebit fac acesti alesi ca sa se deosebeasca de ceilalti prin atatea drepturi si privilegii?

Au făcut efortul să ne mintă în campania electorală!

Anahoret a scris:

Au făcut efortul să ne mintă în campania electorală!

Si nu e usor lucru sa stii care e adevarul si sa-l ascunzi in spatele unei minciuni, nu?

Ion a scris:

"Hai la lupta cea mare"......

Privesc zilnic cum presa, prin liderii ei, precum si politicienii, prin liderii lor, indeamna lumea la
"lupta". La orice fel de lupta, numai sa lupte.

Presa și conducătorii de stânga îndemnă mereu la lupta veșnică. Și asta din două motive: tovarășii nu au un scop final definit, și motivația e ura, care nici ea nu e delimitată.

Citat :

-Inceteaza lupta pentru libertate! Si vei fi liber. Cel putin in timpul ocupat de/cu aceasta lupta.

-Inceteaza lupta pentru egalitate! Egalitatea fiind un lucru iluzoriu.

-Inceteaza lupta impotriva rasismului! Si nu va mai fi rasism. Lupta impotriva rasismului, ca atare, paradoxal,  genereaza rasism, alimenteaza rasismul.

-Inceteaza lupta pentru Pace! Si vei scapa de frica de razboi.

-Inceteaza lupta impotriva violentei ! Si nu va mai fi violenta.
Lupta insasi fiind o forma de violenta.

Înțeleg exemplele pentru CE se luptă oamenii, dar care e cauza/ cauzele?

zaraza26 a scris:

Problema a ramas si, ca urmare, s-a acutizat. Devine foarte important sa depistam corect problema. Problema nu exista, societatea are nevoie de o resetare profunda.

Că nu înțeleg: există o problemă sau nu?

Citat :

Totul se rezuma la a ramane oameni: iubitori, umani, sufletisti, constienti.

Să rămâi, sau să devii om- "iubitori, umani, sufletisti, constienti?"

Citat :

Astfel vom supravietui ca fiinte. Constructia acestei societati este problema - economia, politicul, modul de impartire a bogatiilor planetei, pohta de inavutire a unora.

Problema construcției societății e de la Adam și Eva. Și răspunsul la cele probleme e oferit de stângaci?

Care e cauza care il mana in lupta pe oameni?

Una dintre cauze ar fi ''plictiseala''.
Si atunci isi aleg, spre exemplu, sa lupte pentru "egalitate".
Chiar daca acest lucru nu duce la egalitatea pentru care se lupta.
Ar fi chiar de nedorit sa se rezolve problema astfel, nu?

Pentru ca, nu-i asa, odata atingandu-se scopul, egalitatea fiind realizata, atunci vor incepe sa lupte impotriva "egalitatii", de ce nu?
Asta numai asa ca sa aiba si ei cu ce se lupta. Numai sa lupte. Sa nu moara de plictiseala, nu?

Asta pe de o parte.
Pe de alta parte, cei care ii incita pe oameni la lupta, sunt altii, tinandu-i astfel trezi. Sau "vigilenti", cum bine spuneau comunistii.

Acestia sunt politicienii, din toate timpurile si din toate societatile.
In loc ca oamenii sa se lupte cu politicienii,care le-au promis tot binele de pe lume, trebuie sa se lupte  si ei cu ceva, pentru ceva.
Daca oamenii nu stiu , atunci politicenii le propun fel si fel de lupte, ca:
impotriva saraciei, pentru libertate, egalitate, impotriva rasismului, etc....Pentru ca, numai in felul acesta, ei, oamenii, vor putea avea, ajunge la acel bine promis de politicieni.
Daca nu cumva, prinsi in valtoarea luptelor, oamenii nu vor uita, nu numai pentru sau de ce lupta, dar vor uita si de promisiunile ce le-au fost facute de catre politicieni.
Acesta este de fapt scopul acestor lupte: ca oamenii sa fie ocupati cu "lupta", iar politicienii sa stea linistiti, bine merci, in locurile caldute,
oferite de alegatori, pe gratis, prin vot.

Anahoret a scris:

Ion a scris:

Cum a fost la inceputurile ei? Era mai bine atunci decat acum?
Fara politisti, fara judecatori, fara politicieni. Deci fara hoti?

Asta o explică, într-un fel, Thomas Hobbes în "Leviatanul" sau "Contractul cetăţeanului cu statul".

În teorie, omul fiind liber, are dreptul să stăpânească oricât din pământ. Practic, nu poate stăpâni decât atât cât poate să-şi apere. Aici intervine statul care face contract cu cetăţeanul: cetăţeanul renunţă la o parte din proprietatea sa (prin impozite, activităţi neplătite în slujba statului etc.) iar statul îi garantează siguranţa asupra proprietăţii (de aceea avem poliţie, armată, justiţie, tot felul de personal administrativ etc.).

În teorie aşa funcţionează statul. În practică statul, având toată puterea, tinde să devină tiranic, dictatură. De aceea nu este bine ca puterea să revină unei singure persoane, ci unui grup reprezentativ (Parlamentul) care ar trebui să vegheze la respectarea contractului de către stat. În unele locuri acest lucru se întâmplă într-o mai mare măsură, în alte locuri – deloc sau nesemnificativ.

Am impresia că aici e mai mult despre Locke și Rousseau decât Hobbes

Ciprian a scris:

Ion a scris:

"Hai la lupta cea mare"......

Privesc zilnic cum presa, prin liderii ei, precum si politicienii, prin liderii lor, indeamna lumea la
"lupta". La orice fel de lupta, numai sa lupte.

Presa și conducătorii de stânga îndemnă mereu la lupta veșnică. Și asta din două motive: tovarășii nu au un scop final definit, și motivația e ura, care nici ea nu e delimitată.

Citat :

-Inceteaza lupta pentru libertate! Si vei fi liber. Cel putin in timpul ocupat de/cu aceasta lupta.

-Inceteaza lupta pentru egalitate! Egalitatea fiind un lucru iluzoriu.

-Inceteaza lupta impotriva rasismului! Si nu va mai fi rasism. Lupta impotriva rasismului, ca atare, paradoxal,  genereaza rasism, alimenteaza rasismul.

-Inceteaza lupta pentru Pace! Si vei scapa de frica de razboi.

-Inceteaza lupta impotriva violentei ! Si nu va mai fi violenta.
Lupta insasi fiind o forma de violenta.

Înțeleg exemplele pentru CE se luptă oamenii, dar care e cauza/ cauzele?

Citind cu mai mlta atentie intrebarea, sunt tentat sa dau un alt raspuns.
"Cauza" pentru care se lupta oamenii, spre ex. "pentru libertate", este aceea de a fi liberi.
"Cauzele" , care ii aduc in stare de lupta, pot fi multiple.
Cel mai simplu raspuns ar fi "lipsa de libertate".
Eu remarcam insa faptul ca, ocupat fiind prea mult cu lupta aceasta, risti sa-ti pierzi si bruma de libertate
individuala. Aceea care depinde de tine insuti.
Lucrurile par sa fie mult mai complicate decat le-am rezentat eu ca niste simple ganduri, avand ca suport numai intuitia.

Ciprian a scris:

Am impresia că aici e mai mult despre Locke și Rousseau decât Hobbes

Sunt din aceeaşi epocă. Ideile circulau. Poţi să-l pui şi pe Hume aici.

Eu nu stiu despre care e vorba dintre ei, mai mult sau mai putin.
Despre Rousseau, Hobbes, Loke sau Hume.

Stiu/simt, insa, ca STATUl, asa cum este el acum, nu mai face fata atator "provocari" si "provocatori"..
Si ca ar trebui gasita o alta forma de "guvernare" a societatii.
Nici legile, oricat de multe ar fi, oricat de bune, de dure ar fi acestea, nu mai fac ''ordine" in societatea de azi.

Eu ziceam sa desfiintam, mai intai,  politia.
Care, daca dispare, atunci nu mai are cine sa prinda hotii.
In lant, vor disparea si judecatorii, care nu vor mai avea pe cine sa condamne.
Si, in consecinta, si parlamentarii, care nu vor mai avea pentru ce/cine sa faca legi.


Ce facem cu hotii, totusi?
Educatia ar fi cea mai buna solutie.
O educatie, care sa-l faca pe  fiecare sa recunoasca cand si ce a gresit.
Sa dea inapoi ce nu i se cuvine. Sa aiba fiecare atat cat are nevoie, de ce are nevoie.
Cine stabileste, insa, d ce si de cat ai nevoie?
Educatia.
Cineva spunea ca e mai bine sa se construiasca scoli decat puscarii.

Suna urat asta cu "fiecaruia dupa nevoi, ....", nu? A comunism?
Daca da, atunci se pare ca omul nu poate trai fara un rau anume.
Oricare ar fi acest rau. Daca nu exista un rau, il inventeaza sau il creeaza.

Si, pentru a-l invinge, trebuie sa lupte.
Caci de la lupta am pornit discutia aici, nu?

Ieri a inceput scoala.
CTP catre fostul elev CTP si catre elevii de azi:

''CTP: I-aş spune să renunţe la multe dintre lucrurile care i s-au părut... fără de care credea la vârsta aceea că nu poate trăi. I-aş spune să nu se apuce de fumat, i-aş fi spus să se apuce mult mai devreme de învăţat serios, pentru că toate lucrurile astea le înţelegi mai târziu. Mai târziu îţi dai seama unde ai pierdut şi cât ai pierdut. La 18 ani timpul e foarte ieftin. Eşti nemuritor. Aşa crezi tu. Fiecare minut pe care îl pierzi la vârsta aceea o să-l regreţi mai târziu. Fiecare minut în care n-ai făcut un lucru bun, util, frumos, ci dimpotrivă, o să-l regreţi cu siguranţă mai târziu. Nu îţi vinde ieftin timpul!''
http://www.stiridecluj.ro/national/cristian-tudor-popescu-despre-invatamantul-de-azi-spune-lucrurilor-pe-nume-acum-elevii-au-masini


Eu nu zic ca e rau ce i-ar spune scriitorul CTP elevului CTP, care era atunci.
Eu am, insa, o opinie un pic diferita, cu privire la "timpul pierdut".

Eu as spune elevilor ca e singura perioada din viata, cand poti sa pierzi timpul. Si trebuie sa profiti din plin de aceasta ocazie.
Eu i-as sfatui pe elevi sa piarda acest timp, ca nu-i costa nimic.
Cei mici sa-l piarda "jucand", iar cei mari "visand si iubind"...
Pentru ca, mai tarziu, sa aiba, de ce nu, dupa sau de ce suferi....

De fapt,  acesta nu este deloc "un timp pierdut".
Copilul sau tanarul respectiv, care isi va pierde timpul astfel,  va fi o personalitate puternica, sanatoasa mintal si spiritual.


Si, ''intre timp"(!?),  sa nu uite sa invete. Pentru ca, la varsta respectiva, se retine usor tot ceea ce se invata. Si, cu siguranta, le va fi util, mai tarziu, in viata.

Problema se complica atunci cand se calculeaza "impartirea timpului": intre jucat si invatat, intre a se instrui si a iubi. De aceea am pus, mai sus,  intre ghilimele "intre timp", cu semnele "!?".
Nu vi se pare mai prietenos ce/cum le-as spune eu?

Ion a scris:

Am spus altadata ca razboaiele, cea mai inalta si nedorita (?) forma de violenta, nu rezolva problemele decat pe moment.

În lumea noastră, toate soluțiile sunt temporare- de altele nu există, indiferent de problemă.

Citat :

Intotdeauna pacea este impusa de invingatori. Cine imparte parte isi face, nu?

Da și nu. Legat de subiect, vezi al doilea război mondial și planul Marshall, (mai apoi Iraq, și Afganistan)și asta în condițiile date, unde nu a existat punct comun de negociere între părți- cum nu există între evrei și musulmanii din Orientul Apropiat.

Citat :

Resetarea societatii pe alte baze decat cele actuale ar insemna renasterea ei.
Cum a fost la inceputurile ei? Era mai bine atunci decat acum?
Fara politisti, fara judecatori, fara politicieni. Deci fara hoti?

Da, de o resetare e nevoie, de cea care vorbește Hristos- prin nașterea din nou. Și de care începuturi e vorba, fără politicieni, de cel despre care vorbeau tovarășii încă din abecedar, cu oamenii trăind în izolați în peșteri și închinându-se la foc? Aia istorie nu a existat însă! Toate dovezile tempurii ne indereapta către sociate organizată. Familia (2!) este unitatea elementară a societății și unde a existat familie, a existat statul, zice Aristotel-"omul e un animal politic". Unde sunt doi, acolo e politica!

Ion a scris:

Care e cauza care il mana in lupta pe oameni?

Exact acesta era sensul întrebării mele. Și nu există un singur răspuns, dar am putea să limităm deocamdată totuși alternativele la una sau două, pentru fiecare dintre cele două concepții care au influențat civilizația vestică de-a lungul timpului, adică cea creștină și cea seculara, ultima tinzând să se suprapună cu concepția stângace. Hobbes, care a fost amintit mai sus, de ex., susține că omul e în continuu război cu semenii lui, un punct de vedere influențat de educația, creștină, dar și de experiență. Pe scurt, omul are tendințe înspre rău, în mod natural, cauzate de păcatul originar. Rousseau, pe de altă parte, crede că omul, în mod natural, e bun, dar devine corupt (parcă asta zice și BOR?). Aceleași idei, transpuse în respectivele concepții creștină/ laică, devin: Omul e corupt din interior, din naștere, vis-a-vis concepția laică- omul e corupt din afară, adică de condiții, societate. Fiecare alternativă are, în consecință, răspunsuri diferite în domenii ca educație, politică, comportament social (acțiune, nu maniere, mă refer eu aici) și morală (și mă rezum la atât, pentru acum).

No acuma, privitor la soluțiile date mai sus, concentrate la "nu luptă": Pentru un tratament adecvat, un diagnostic precis se impune în mod necesar. Prescripțiile pe care le oferiți pot să funcționeze, ipotetic, dar doar într-o cultură bazată/ influențată de creștinism. În oricare altă societate, "The only thing needed for the triumph of evil is for good men to do nothing" zice Edmund Burke. Și privitor la societățile totalitariste, tovarășii au înțeles foarte bine că doar ura duce la schimbarea "guvernelor statice" (Dewey), ura de clasă fiind esențială comunistului și ideologiei comuniste. Fără de ură, comunistul/ liberalul SUA e un trădător.

Ion a scris:

Daca oamenii nu stiu , atunci politicenii le propun fel si fel de lupte, ca:
impotriva saraciei, pentru libertate, egalitate, impotriva rasismului, etc....Pentru ca, numai in felul acesta, ei, oamenii, vor putea avea, ajunge la acel bine promis de politicieni.

Exact! Foarte bune punctele/ problemele ridicate: sărăcie, egalitate, libertate, rasism... Toate astea însă nu sunt clar definite, și obiectivele, tot așa, încețoșate, astfel încât nu se știe când și chiar cum cele scopuri sunt atinse. De unde nevoia de lupta continuă. Tot înainte!

Anahoret a scris:

Ciprian a scris:

Am impresia că aici e mai mult despre Locke și Rousseau decât Hobbes

Sunt din aceeaşi epocă. Ideile circulau. Poţi să-l pui şi pe Hume aici.

Unde, în ce fel?

Ion a scris:

Eu nu stiu despre care e vorba dintre ei, mai mult sau mai putin.
Despre Rousseau, Hobbes, Loke sau Hume.

Hobbes, Locke și Rousseau, preluând pe Grotius, Suarez, Machiavelli  și alții,  au în comun ideea că statul e o structură artificială, apărută de-a lungul timplului ca o necesitate, ca să apere pacea, stabilitatea, interesul cetăţeanului.  Sistemul acesta are la bază un "contract" între stat și popor: statul garantează pacea și stabilitatea, poporul acceptă limitarea libertăților, în schimb.  Hobbes a văzut soluția în regalism/ totalitarism, în timp ce Locke și Rousseau într-un sistem democratic. Aristotel însă-i contrazice, derivând statul din familie, deci conferindu-i statutul de instituție naturală  

Citat :

Stiu/simt, insa, ca STATUl, asa cum este el acum, nu mai face fata atator "provocari" si "provocatori"..
Si ca ar trebui gasita o alta forma de "guvernare" a societatii.
Nici legile, oricat de multe ar fi, oricat de bune, de dure ar fi acestea, nu mai fac ''ordine" in societatea de azi.

O "nouă" formă de guvernare există, și e Împărăția Cerului, adusă de Hristos, acum două mii de ani. E din interior către exterior, de la individual către cei mulți. În ce privește societatea de acum: nu legile externe/ exterioare sunt imperfecte, ci noi suntem, în primul rând. Mai apoi, și dacă imperfecțiunea ar putea genera perfecțiunea- o imposibilitate-, mai rămâne ceva: liberul arbitru, adevărata "libertate" a omului. Nu cum sunt legile formulate e problema astăzi, ci voința de a le aplica. Orice structură/ instituție are valoarea doar dată/ acceptată.  

Citat :

Educatia ar fi cea mai buna solutie.
O educatie, care sa-l faca pe  fiecare sa recunoasca cand si ce a gresit.
Sa dea inapoi ce nu i se cuvine. Sa aiba fiecare atat cat are nevoie, de ce are nevoie.
Cine stabileste, insa, d ce si de cat ai nevoie?
Educatia.
Cineva spunea ca e mai bine sa se construiasca scoli decat puscarii.

Și cum poate educația convinge pe om de... păcat? Ba mai mult, este asta menirea școlii? Pe ce bazat?  
Se mai numesc pușcăriile "penitenciare" în zilele noastre?

Multumesc mult, Ciprian, pentru comentariile competente, din care, uite, invat acum multe lucruri interesante despre stat si contractul lui cu cetateanul.

Nu ma abtin, insa, sa nu zic si eu ceva.

"... nu legile externe/ exterioare sunt imperfecte, ci noi suntem, în primul rând. ''

Cu alte cuvinte, noi suntem cei "imperfecti", nu legea.
Si, pentru acest motiv, noi trebuie sa ne "perfectam" dupa lege? Si nu invers?

''Și cum poate educația convinge pe om de... păcat? Ba mai mult, este asta menirea școlii? Pe ce bazat? ''

Aici cred ca se greseste, cand vorbim despre educatie.
Educatia se opreste odata cu terminarea scolii.
Rolul scolii e preluat, apoi,  de LEGE.
Al carei rol educativ este neglijat de leguitor.
SCOALA are putere educativa limitata.
La fel ca si LEGEA.
Ce mai ramane atunci? "Liberul arbitru"?



Perfectiunea se atinge prin imperfectiuni?!.....
Atunci am putea spune:
Iata o imperfectiune perfecta!


'' Nu cum sunt legile formulate e problema astăzi, ci voința de a le aplica. ''


Bunicul meu zicea asa:

"Nu legea e rea, ci acel/acei care cauta in ea."

In sensul ca acei care "cautau" in ea, o interpretau pana cand o aplicau asa cum le convenea lor.
Si nu in spiritul in care legea a fost scrisa.

Omul nu e masina. Si ce bine e ca nu e!
Caci, daca ar fi, nu stiu cum s-ar aplica o lege. Mai bine decat ar face-o omul, care "cauta" in ea, pana cand o aplica cum ii convine lui?

As putea spune, fara sa gresesc, cred, ca
OMUL este masina(ria) cea mai imperfecta!

Cea mai perfecta imperfectiune este OMUL!

Ion a scris:

Cu alte cuvinte, noi suntem cei "imperfecti", nu legea.
Si, pentru acest motiv, noi trebuie sa ne "perfectam" dupa lege? Si nu invers?

Cu alte cuvinte, atât legea cât și noi suntem imperfecți. E imposibil să obții perfecțiune din imperfect.
Mai apoi despre perfecționare: Pentru ce e are omul/ societatea legi?

Citat :

Aici cred ca se greseste, cand vorbim despre educatie.
Educatia se opreste odata cu terminarea scolii.
Rolul scolii e preluat, apoi, de LEGE.
Al carei rol educativ este neglijat de leguitor.
SCOALA are putere educativa limitata.
La fel ca si LEGEA.
Ce mai ramane atunci? "Liberul arbitru"?

No bine: cu rolul școlii am lăsat-o niciunde, la celălalt subiect, dedicat subiectului. Nu cred că morala e partea puternică a educației în școală- dacă așa ar fi, copiatul ar fi primul care ar dispare. Cu atât mai puțin legea nu are menirea să învețe etica pe cetățeni.
Liberul arbitru rămâne într-adavar... din naștere.

Citat :

Perfectiunea se atinge prin imperfectiuni?!.....
Atunci am putea spune:
Iata o imperfectiune perfecta!

Provocator gândul, dar nu, omul nu poate atinge perfecțiunea: dacă ar atinge-o nu ar mai fi om!

Citat :

Bunicul meu zicea asa:

"Nu legea e rea, ci acel/acei care cauta in ea."

In sensul ca acei care "cautau" in ea, o interpretau pana cand o aplicau asa cum le convenea lor.
Si nu in spiritul in care legea a fost scrisa.

Întocmai ce căutăm să afirm și eu privitor la problema numărul unu: omul/ politicianul corupt. Și a popos se perfecțiune: legea perfectă, în cărți doar, nu ar valora mai mult decât hârtia pe care e tipărită.

Citat :

Cea mai perfecta imperfectiune este OMUL!

Stiu ca nu stiu nimic



Cel care are cunostinte putine sau deloc stie tot atat de mult(e) ca si acel ce are multe sau foarte multe cunostinte.

Adica: NIMIC!



Iata explicatia mea:

Partea necunoscuta (necunoscutul) ramane, si pentru cel care nu are cunostinte deloc, cat si pentru cel ce are multe cunostinte, tot infinita.

Putem modela matematic aceast fenomen sau aceasta perceptie astfel:

Daca notam cu "a" cantitatea de cunostinte pe care o are cineva si cu "infinit", cantitatea totala de cunostinte, atunci diferenta dintre "infinit" si "a" este tot "infinit", respectiv:



infinit-a=infinit



Adica:



"Stiu ca nu stiu NIMIC."

Omul si Timpul

Se apropie sfarsitul anului. Cateva ganduri despre felul cum trece Timpul.
Si Omul.

Nimeni, dar nimeni pe/in  lume nu poate opri timpul pe/in loc.
Copilul si tanarul sunt singurii, cu o forta nebanuita, asa se pare, sunt singurii care
pot opri, pentru o clipa, timpul pe loc.
Copilul cand se joaca si tanarul cand iubeste.
Pentru ei, insa, acea clipa e atat de puternica, incat pare ca dureaza cat o vesnicie

Mai tarziu, omul merge de mana cu timpul.
La pas. Cand in timp, cand in contra-timp.
Pentru ca, la un moment dat, incet-incet, sa-l scape din mana.
Mergand separat, dar impreuna, spre/in vesnicie.
Omul si Timpul-doua lucruri vesnice.

Asadar, acum, cat timp traiti, eu va indemn asa:

Jucati-va si iubiti,
Mereu copil si tanar sa traiti/sa fiti!

Si va urez, de pe acum,

La Multi Ani-2018!

domestic a. 1. privitor la casă, la familie: vieața domestică; 2. îmblânzit, care trăiește pe lângă casele oamenilor: animale domestice.

Domestic ≠ sălbatic

Am luat din dex aceste definitii pentru notiunea de "domestic".
Azi, aceasta notoiune se foloseste in expresia "terorism domestic", in sensul ca acei teroristi sunt din tara pe teritoriul careia au savarsit actul de teroare.

Lumea se lupta cu terorismul, fie "salbatic", fie "domestic", dar nu-l poate invinge.
In opinia mea, asa cred eu, terorismul va disparea in momentul in care nu va mai exista
terorism "salbatic". Atunci omul il va cunoaste si identifica mult mai usor pe cel "domestic".
Il va putea tine mai usor sub control, il va putea "domestici".
S-l va putea "creste", ca pe orice animal domestic, pe langa casa, in folosul lui.
Ce ziceti? E buna solutia mea?