ION

Am isprăvit de urmărit interviul. Finalul e dureros: companiile farmaceutice- capitalismul- ne omoară, din goana după profit. Până la urmă, statinele și companiile sunt responsabile de numărul în creștere ale deceselor cauzate de boli de inimă, obezitate, diabet și cancer, nu colesterolul!

Ciprian a scris:

Am vizionat jumătate din emisune. Bruce Lipton greșește când afirmă că FDA a înlăturat restricțiile alimentare la colesterol. Comparațiile lui între membrana "creierul celulei" [sic] și cipul de computer sunt dureroase. Statinele sunt considerate, în lumea medicală, ca un tratament legitim anticolesterol. Iar colesterol LDL este dăunător- nu cred că există dezbatere aici. Bruce îmi pare că e (un fel de) adept New Age: "The Force is with you"

Nici eu nu am vizionat toata emisiunea.
Si mie mi s-a parut ca exista o contradictie, ba chiar si o intrerupere, ca sa nu zic "fractura", in logica sa.
Statistica are limitele ei, dar s-a impus ca stiinta.
El face doar un experiment si trage o concluzie.
Apoi, zice ca stresul ar fi cauza cauzelor.
Despre care am citit cate ceva aici:

https://www.catena.ro/sanatate/articole/stresul-cauze-simptome-si-tratament-afla-care-sunt-factorii-de-stres-din-viata-ta


In fine, problema efectelor secundare, in tratamentul colesterolului, ramane de rezolvat, totusi.

Am fost si eu la medic si mi-a gasit colesterolul marit. Nu atat de ingrijorator.
Mi-a dat ceva trtament pentru a-l micsora, pentru ca am niste placi noi, care sunt "mobile".
Acestea ar prezenta un pericol, nu cele vechi, care sunt sclerozate.
Acesta este motivul pentru care am vizionat si eu aceasta emisiune.

Despre statistici: Cred că vă referiți la faptul că există anumite valori care sunt considerate acceptabile, "sănătoase", iar Lipton se leagă de ele ca inventate, scoase din burtă, potrivit lui, din moment ce nu există doi indivizi identici, adică genele, moștenirea genetică își au, și aici- colesterol-, cuvântul (dar el nu ridică problema din câte-mi amintesc). Prin urmare,  valorile acoperă, tocmai din cauza genelor diferite, media, iar asta ajunge. De ce nu iasă el cu raționament din ăsta la polițist, când îl oprește pentru condus sub influență? "Ce, nu știi că alcoolul nu are aceasi influență asupara tuturor (ceea ce e corect, de altfel)? De unde scoți 0.8/ 0.40mg/L? Ce, există doi indivizi identici? Cine a mai venit și cu nivelul ăsta?"

Mai apoi, mediile acestea, indiferent cum calculate, sunt ajustate în funcție de "situația de pe teren". Greutatea, glicemia, colesterolul, dieta, și nu numai sunt mereu sub observație pentru posibila ajustare. Există o pshilogie în spatele la toate astea, de asemenea. De exemplu, greutatea: potrivit măsurătorilor/ valorilor adoptate, mai toți oamenii sunt deficitari la acest capitol, mai ales în vest. Ceea ce, se speră, va determina pe individ să ia măsuri, măsuri care nu le-ar lua dacă doctorul, ardelean fiind, i-ar zice "mere și așa".
Și a propos de doctori și colesterol: orice doctor care se respectă ar vrea să vadă 0 colesterol  provenit din alimentație (nicidecum aburelile lui Lipton, care aduce, cică, guvernul SUA/ FDA ca suport la absurditățile lui). Iar privitor la tratamentul medicamentos, orice doctor preferă schimbări în stilul de viață,care sunt de lungă durată, deci mai eficace.
Dar, din moment ce omul e o ființă supusă obiceiului, "mondenului", probabilitatea schimbării stilului de viață e sub semnul întrebării. Prin urmare, mai ales pentru cei cu risc ridicat "Iată rețetă aici, ia pilula înainte de culcare"- aia nu e prea mare perturbare din cotidianul zilnic, pentru majoritatea.

Despre știință: Mai tot ce zice Lipton este corect privitor la anatomia și fiziologia celulei. Excepție cele amintite mai sus, cu statisitici inventate, analogii ratate- membrana/ semiconductorul analizează "informația"[n.b.!] și extrapolare defectuoasă- daca există colesterol în componența celulei, atunci colesterolul nu poate dăuna, indiferent de cantitate ori calitate- LDL vs. HDL, despre care, dacă tot a venit vorba, nu l-am auzit vorbind deloc. Poate că ar putea să prezinte și o teorie despre beneficiile colesterolului LDL ridicat în sânge!

Nu exista îndoială privitor la stres și efectul negativ asupra organismului, la orice nivel. Asta se știe din bătrâni.

Ciprian a scris:

Despre statistici: Cred că vă referiți la faptul că există anumite valori care sunt considerate acceptabile, "sănătoase", iar Lipton se leagă de ele ca inventate, scoase din burtă, potrivit lui, din moment ce nu există doi indivizi identici, adică genele, moștenirea genetică își au, și aici- colesterol-, cuvântul (dar el nu ridică problema din câte-mi amintesc). Prin urmare,  valorile acoperă, tocmai din cauza genelor diferite, media, iar asta ajunge. De ce nu iasă el cu raționament din ăsta la polițist, când îl oprește pentru condus sub influență? "Ce, nu știi că alcoolul nu are aceasi influență asupara tuturor (ceea ce e corect, de altfel)? De unde scoți 0.8/ 0.40mg/L? Ce, există doi indivizi identici? Cine a mai venit și cu nivelul ăsta?"

Mai apoi, mediile acestea, indiferent cum calculate, sunt ajustate în funcție de "situația de pe teren". Greutatea, glicemia, colesterolul, dieta, și nu numai sunt mereu sub observație pentru posibila ajustare. Există o pshilogie în spatele la toate astea, de asemenea. De exemplu, greutatea: potrivit măsurătorilor/ valorilor adoptate, mai toți oamenii sunt deficitari la acest capitol, mai ales în vest. Ceea ce, se speră, va determina pe individ să ia măsuri, măsuri care nu le-ar lua dacă doctorul, ardelean fiind, i-ar zice "mere și așa".
Și a propos de doctori și colesterol: orice doctor care se respectă ar vrea să vadă 0 colesterol  provenit din alimentație (nicidecum aburelile lui Lipton, care aduce, cică, guvernul SUA/ FDA ca suport la absurditățile lui). Iar privitor la tratamentul medicamentos, orice doctor preferă schimbări în stilul de viață,care sunt de lungă durată, deci mai eficace.
Dar, din moment ce omul e o ființă supusă obiceiului, "mondenului", probabilitatea schimbării stilului de viață e sub semnul întrebării. Prin urmare, mai ales pentru cei cu risc ridicat "Iată rețetă aici, ia pilula înainte de culcare"- aia nu e prea mare perturbare din cotidianul zilnic, pentru majoritatea.

Despre știință: Mai tot ce zice Lipton este corect privitor la anatomia și fiziologia celulei. Excepție cele amintite mai sus, cu statisitici inventate, analogii ratate- membrana/ semiconductorul analizează "informația"[n.b.!] și extrapolare defectuoasă- daca există colesterol în componența celulei, atunci colesterolul nu poate dăuna, indiferent de cantitate ori calitate- LDL vs. HDL, despre care, dacă tot a venit vorba, nu l-am auzit vorbind deloc. Poate că ar putea să prezinte și o teorie despre beneficiile colesterolului LDL ridicat în sânge!

Nu exista îndoială privitor la stres și efectul negativ asupra organismului, la orice nivel. Asta se știe din bătrâni.

Foarte bune observatile, logic argumentate.
Multumesc pentru comentariu, Ciprian!

Da, se stie din batrani. Grijile te ucid mai mult decat greutatile in sine.
Si Biserica te sfatuieste, zicand "Grija cea lumeasca sa o lepadam!", gandind la stresul pe care il provoaca o grija, numai gandind la ea.
Povestea cu "drobul de sare", care ar putea sa cada in orice moment, e cunoscuta.

Citirea si interpretarea unei statistici provoaca mai multe probleme decat chestiunea pusa in discutie, cercetata prin metode statistice.
De unde provin si atatea discutii, si neincredere in aceasta stiinta.
Care are si ea limitele ei, bineinteles.
Ce e bine ca se discuta, ca exista opinii diferite depsre aceasta problema.
Se pare, insa, ca de ce discutam mai mult, de ce se complica si mai mult lucrurile.

Happy Thanksgiving! Iar dacă tot a fost vorba de colesterol, pentru astăzi cel puțin:

fuh gedda boudit!

Thank u, Ciprian!
The same to u.
Cholesterolul isi vede de treaba lui, chiar daca forget about it, pentru moment azi.. .

Nichita, cuvinte și necuvinte. „E vorba despre fericire, pe care noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este”

„Nașterea și moartea mea nu coincid cu începutul și sfârșitul meu, sunt accidente ale iluziei de a fi om. Eu nu țin prea mult la ideea de timp și fac ce vreau cu timpul, o secundă poate să nu mai treacă dacă aștept, dacă sunt fericit nici un an nu-mi este suficient, trece mai repede decât o secundă de așteptare.” – Nichita

În 9 decembrie 1983, Nichita Stănescu și soția lui, Dora, se aflau la Drobeta Turnu-Severin la nunta unor prieteni apropiați, Ofelia Rotaru și Alexandru Condeescu (cel care a fost apoi și director al Muzeului Literaturii Române). După două zile, Nichita nu era în apele lui. El și Dora au hotărât atunci să se reîntoarcă la București în ziua următoare. În seara de 12 decembrie 1983, pe la ora zece, au ajuns în București. La puțin timp, Nichita a sunat un prieten să vină să stea cu Dora. S-a dus pe picioarele lui la spital și, în acea noapte, în jurul orei două, viața lui Nichita s-a sfârșit. Pe certificatul de deces, a fost trecut stop cardio-respirator. Ultima lui soție, Dora, a crezut și sperat că-l va putea face să stea departe de băutură. O luptă pe care ea și Nichita au pierdut-o.

Început și sfârșit. „Eu iubesc foarte mult porturile; unde se sfârșește ceva și începe altceva. De unde începe îmbarcarea sau de unde începe debarcarea. E un început și un sfârșit în același timp.”

Când scriitorul devine scriitor. „Orice scriitor începe prin a-și spune propria sa viață prin cuvinte. Dacă el este cinstit cu sine însuși, neapărat este cinstit cu toți ceilalți. La un moment dat, prin maturizare, un scriitor autentic, într-un fel sau altul, își va da seama că scopul scrisului nu este perfecționarea cuvântului, ci mesajul pe care îl poartă cuvântul. Asta este secunda în care scriitorul devine scriitor.”

E vorba despre fericire. Noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este. „Prieteni, voi m-ați întrebat cum aș putea să locuiesc într-un viitor mai lung decât prezentul. Poate că acest lucru este posibil în speranță, în nefericita speranță a celor care sunt de a și fi. E vorba despre fericire, pe care noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este.”

Ca atare. „Ce e rău că am văzut ce-am văzut? Ce-aș fi putut la urma urmei să văd! Aș fi putut să văd că este, este, că nu este, nu este. Ce dracului aș fi putut să văd altceva?

Când eram copil, bineînțeles, cu ochi de copil am văzut și eu un pom, iarba că este multă, stelele că sunt subțiri și luminoase și foarte departe. Ce dracului aș fi putut eu să văd altceva! L-am văzut pe tata că era îndrăgostit de mama și că mama gătea tot timpul în bucătărie de mâncare și că zăngăneau cuțitele și furculițele și lingurile. Ce dracului aș fi putut eu să văd altceva! E adevărat că am văzut cu ochii mei un soldat neamț, care s-a spălat la pompa noastră din curte, la pompă, și că eu i-am dat un coltuc de pâine și că el mi-a dat un nasture de la tunica lui. Mama m-a bătut, iar nasturele de la tunica lui, până l-am pierdut, l-am păstrat.
După aceea, ce dracului să fi văzut eu? Niște stele pe un cer, frig, foame, și mult mai târziu am învățat că unii dintre noi vorbesc și că acestea pot fi și scrise m-am cam împiedicat în o, i, oi.”

Ești ceea ce îți amintești! „Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte despre sine însuși! Eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt! De aceea oamenii sunt schimbători. De fiecare dată îți aduci aminte de alt lucru despre tine însuți! Dacă a fost bun – de bine! Dacă a fost rău – de rău! Ești ceea ce îți amintești! Poți fi ceea ce nu îți amintești? Aș minți să spun că nu regret nimic! Dar iarăși aș minți să spun că regret ceva!”

Dorul. „Patria este un dor de a sta locului. Dorul, la români, nu e un dor de emigrare, ci este chiar dorul de a sta locului.”

Ca o duminică. „A vorbi despre limba în care gândești, a gândi-gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă!”

Ca oricare altul. „Cu cât îmi trece timpul, timpul biologic, cu atâta sunt mai puțin interesat de mine însumi. Cred că experiența existențială are însemnul miracolului în măsura în care ea poate nu să se obiectivizeze, ci să se cuprindă în ceea ce există. Nu e foarte important dacă viața mea a fost așa cum a fost. Sunt un om ca oricare altul și speranța mea de existență este ca atunci când mor, când n-am să mai fiu, când am să mă fac praf și pulbere, să fiu mai puțin superb decât era Alexandru Macedon care, murind, a lăsat vorbă de moarte să i se pună mână în afara mormântului ca să vadă grecii că n-a luat cu el nimic. Eu aș vrea să iau cu mine ceva, ceva ce se poate lua. Din această pricină, când sunt eu cu mine mă înțeleg din ce în ce mai puțin pe mine și când spun ceva înțeleg din ce în ce mai al tuturor, ca să pot lua totuși ceva.”

Textele au fost alese din volumul „Fiziologia poeziei”, capitolul „Pagini de jurnal”.

https://editiadedimineata.ro/nichita-cuvinte-si-necuvinte-e-vorba-despre-fericire-pe-care-noi-am-vrea-sa-o-suntem-dar-ea-nu-ne-este/

Am aflat de la sotul meu ca Elena Ceausescu a cheltuit multi bani, desigur ca nu ai ei, ca sa faca Nichita diferite tratamente.

Timp de o luna, aproape  toate canalele de tv. transmit cantece de Craciun.
M-a impresionat mult acest cantec, intitulat

''At this able"

At this table, everyone is welcome
At this table, everyone is seen
At this table, everybody matters
No one falls between
At this table, you can say whatever
At this table, you can speak your mind
At this table, everything's forgiven
There's enough for everyone

So come as you are
Remember that the door is always open
Yes, come as you are
The perfect gift that you can bring is your heart
So, come, come as you are

At this table, there will be no judgement
At this table, mercy has a seat
At this table, we're all sons and daughters
There's no place I'd rather be

So come as you are
Remember that the door is always open
Come as you are
The perfect gift that you can bring is your heart
Come
Come as you are
Come as you are, oh

At this table, everyone is welcome
At this table, everybody cares
At this table, everybody matters
So, come, pull up a chair

https://www.youtube.com/watch?v=UFREtTy3Wdo&list=RDUFREtTy3Wdo&start_radio=1&t=0

Si ca melodie, dar, mai ales, ca mesaj.

In alt cantec, Idina Menzel se intreba cum se masoara anul: in zeci si sute de mii de minute, in micile placeri zilnice, cum ar fi numarul de cafele, etc....?
Nu! Raspunsul este altul.
Anul se masoara in "iubire".

Primiti pe cei dragi la "Masa de Craciun'' cu acest cantec.
Acesta e darul meu de Craciun, pentru toti.
Multumire/satisfactie sufleteasca, intelegere si iubire.

Craciun Fericit!
Pace in suflet  si in gand!

Ion

Colind sărac,
suflet sărac.
Să pot, m-aş fi făcut colac.
Şi-n miez de nucă aş fi vrut să mă
prefac,
dar n-am putut,
căci nu-i pe plac.

Colind sărac,
Suflet sărac.

Şi totuşi n-am putut să tac
ci îţi trimet un gând,
flămând,
ca dorul unui vechi pastor,
colindător,
ce sta veghind
şi aşteptând,
să vadă cerul coborând.

Colind sărac,
Suflet sărac.

Colind al sufletului meu
eşti gol de sârg, de drag eşti greu;
gol cum e bunul Dumnezeu
născut în staul, printre oi,
nu în palate, ci-n nevoi,
ca să ne fie nouă Frate
şi să ne scoată din nevoi
şi din păcate.

Colind sărac,
suflet sărac.

Prunc de o zi
Domn nefăcut
S-a întrupat Cel Nevăzut
şi din Fecioară S-a născut.
Din slavă plină, din tărie,
ni S-a născut în sărăcie,
Sol coborât din vecinicie,
Vis împlinit,
Hristos în cuie răstignit,
în ieslea rece ne-nvelit,
un bou suflând
îngeri în jurul Lui veghind,
păstori cântând,
amurg pe cerul ruginit…
şi… «trei crai de la răsărit»
ce «spre stea au călătorit»…

Colind sărac,
suflet sărac.

Vin la-nchinat
Şi, dar din sufletul curat
I-au adus aur, să domnească,
Smirnă ca să tămăduiască,
Tămâie, ca să-nvioreze,
Rugă, ca să se-nduioşeze.
Tot ce-nfloreşte, să rodească.
Tot ce-i pierdut, să se-mplinească
Ce este strâmb, să se-ndrepteze.
Săracii să se-ndestuleze.
Furtuna să se liniştească.
Duşmanul să se biruiască.
Toată ispita să-nceteze.
Doar bucuria să cuteze.
Şi robi suntem, ca şi regi,
să ne găsim din nou întregi
prin Taina Lui de căpătâi
în slava noastră cea dintâi.

Colind sărac,
suflet sărac.

O stea azi ni s-a arătat.
E steaua lor? E steaua cui?
A tuturor? A nimănui?
Argat, fecior de împărat,
e steaua Lui…
I-al nostru! Atât L-am aşteptat
şi-L aşteptăm neîncetat
în fiecare an odată
să se nască
să ne pască
şi să ne mântuiască
pe noi, — robii Lui
pierduţi hai hui —
ce-I ducem lipsa greu, când nu-I
că de răsare câte-o stea
pornim grămadă după ea.

Iar de-L găsim,
Îl răstignim,
în cruci,
pe la răscruci.

Colind sărac
După toate câte s-au pierdut

Mircea Vulcănescu

Cu toate că nu s-ar impune neapărat la o ascultare superficială, cântecul Idinei e unul creștin. Poate să fie vorba de toleranță în alt context? Ce e toleranța? Exista toleranță independent de o încredere în adevăr, și acela absolut?

Ion a scris:

Pace in suflet  si in gand!

Ce e "pacea in suflet"?

"Know Jesus, know peace. No Jesus, no peace" zice vorba.

Mai jos am pus colinda mea preferată de la străini. Personal, am ascultat-o, în aceste și multe alte variante, ore în șir. Dacă are să vă aducă și vouă, tuturor, doar o frântură din pacea, liniștea sufletească, și satisfacția izvorâtă din meditare, va fi un belșug.

"Să aveți folos de nașterea lui Christos!"
Liniște, pace, armonie și veselie tuturor!

     

''Ce e "pacea in suflet"?

Daca e sa luam intelesul din dex:

PÁCE s. f....4.. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă
4..... Lipsă de zbucium sau de frămîntare, liniște, împăcare, seninătate sufleteasca,

expresia "Pace in suflet" pare pleonastica, nu?

Zoia Zarnescu, de ex.,  foloseste expresia respectiva aici:

'https://zoia.ro/pace-in-suflet/

https://zoia.ro/evenimente/misiunea-sufletului-si-calauzirea-spiritului/

Iar eu am auzit-o , probabil, in diferite imprejurari.

Melodia e intr-adevar divina.

''Know Jesus, know peace. No Jesus, no peace''

Problema e cum ajungi sa IL cunosti pe Jesus?

Fii împăcat cu sufletul tău!
SFÂNTUL CUVIOS ISAAC SIRUL

''Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pamântul se vor împăca cu tine.“

In popor se mai zice, cand faci cate ceva bun/bine, asa:
"Sa fii impacat cu sufletul tau ca...." sau "Sa mori cu sufletul impacat ca...."

Deci am putea spune ca e vorba o anumita "Pace in suflet", pe care trebuie sa o ai ca sa te simti
"impacat cu tine insuti". De aici trebuie sa inceapa Pacea: de la tine cu tine. Si, apoi, cu toata lumea.

Buna definiția, însă eu mă refeream la cum ajunge omul, sau Ion, la acea  "Lipsă de zbucium sau de frămîntare etc" de Crăciun sau în restul anului. De ce de Crăciun?
Despre Zoia: nu înțeleg ce vorbește în niciunul dintre scrierile ei. Și cred eu că nici ea nu înțelege, iar asta este o precondiție la oricefel de comunicare: Înainte de a spune, explica la alții, trebuie să înțelegi tu ce vrei să comunici. "Pace în suflet" că ai ajuns parțial și tardiv  la deprinderi elementare în comunicare? "Pacea în suflet" de care vorbește și de care duce lipsă încă, după cum se pare, se numește "empatie", care însă nu are nimic de a face cu "pacea în suflet", decât parțial și indirect, în cel mai bun caz, ca un produs secundar. Cum poate ea ajunge la pace prin deconectare când mama ei i se adresează e un exercițiu în yoga, în cel mai bun caz, însă românii au o vorba pentru atitudinea asta, fară simț față de interlocutorul tău. Personal, aș fi foarte surprins dacă nu e încă la cuțite cu mama ei.

Din a doua scriere a Zoiei nu înțeleg nimic!

Ion a scris:

Problema e cum ajungi sa IL cunosti pe Jesus?

Problema e cum ajungi să cunoști pe oricine și/ sau orice?

Citat :

Fii împăcat cu sufletul tău!
SFÂNTUL CUVIOS ISAAC SIRUL

''Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pamântul se vor împăca cu tine.“

In popor se mai zice, cand faci cate ceva bun/bine, asa:
"Sa fii impacat cu sufletul tau ca...." sau "Sa mori cu sufletul impacat ca...."

Deci am putea spune ca e vorba o anumita "Pace in suflet", pe care trebuie sa o ai ca sa te simti
"impacat cu tine insuti". De aici trebuie sa inceapa Pacea: de la tine cu tine. Si, apoi, cu toata lumea.

Adică, să ai conștiința împăcată, nu-i așa? Cum poți face pace cu tine însuti, însă?

Multumesc, Ciprian!
Eu am luat la intamplare aceste exemple cu ZZ,
numai pentru ca ZZ foloseste expresia respectiva
Altfel articolele sunt slabe.

Cum sa faci pace cu time insuti?
Exact asa cum ai face pace cu oricine altcineva.
Schematic, in (a,b), a face pace cu b.
Dar exista, in particular, si (a,a), in care a pune conditiile de pace si tot a le indeplineste.
Se spune si asa: " nu are pace pana nu termina de....". Cand a terminat ce si-a propus, e linistit.
E pace/ liniste in suflet.
Poate ca exista si alte exemple mai bune, care sa raspunda la intrebare.
Se spune despre cate unu ca e certat cu toata lumea. Chiar si cu el insusi. Acela va trebui sa faca pace si cu el insusi, nu?

Cele de mai sus sună foarte precis, matematic, logic. Când vine vorba de subiectul de față însă- pace și pacea cu sine- , domeniul ("numerelor") în care "a" și "b" aparțin transcende dincolo de cel "rațional" ("pun intended"). "Condiții?" Dar dacă "a" nu-și impune condiții? Deloc?

 "Bine și rău", "vină și corectitudine", "etica", "conștiința", "absolut și relativ",  "subiectiv și obiectiv", condiționează sensul ori chiar validitatea celor de mai jos:

Ion a scris:

Cum sa faci pace cu time insuti?
Exact asa cum ai face pace cu oricine altcineva.

Citat :

Dar exista, in particular, si (a,a), in care a pune conditiile de pace si tot a le indeplineste.

Citat :

Se spune despre cate unu ca e certat cu toata lumea. Chiar si cu el insusi. Acela va trebui sa faca pace si cu el insusi, nu?

Ciprian a scris:

Cele de mai sus sună foarte precis, matematic, logic. Când vine vorba de subiectul de față însă- pace și pacea cu sine- , domeniul ("numerelor") în care "a" și "b" aparțin transcende dincolo de cel "rațional" ("pun intended"). "Condiții?" Dar dacă "a" nu-și impune condiții? Deloc?

 "Bine și rău", "vină și corectitudine", "etica", "conștiința", "absolut și relativ",  "subiectiv și obiectiv", condiționează sensul ori chiar validitatea celor de mai jos:

Ion a scris:

Cum sa faci pace cu time insuti?
Exact asa cum ai face pace cu oricine altcineva.

Citat :

Dar exista, in particular, si (a,a), in care a pune conditiile de pace si tot a le indeplineste.

Citat :

Se spune despre cate unu ca e certat cu toata lumea. Chiar si cu el insusi. Acela va trebui sa faca pace si cu el insusi, nu?

"Dincolo de rational", in ''lumea numerelor transcendente", nu exista regula pentru scrierea partii zecimale, care are un numar infinit de zecimale, ce nu se pot scrie dupa o anumita regula. Aceasta lume este "disjuncta" de ''lumea numerelor rationale''. Abstract, aceste "lumi" se numesc "multimi".
Aici nu e vorba de "pun intended", ci chiar de notiuni abstracte bine definite.
Legatura cu "lumea reala", pe care noi o numim viata, poate fi facuta numai pentru a ''modela'' niste fenomene.
Nu cred , insa, ca putem "modela": "bine si rau", ''vina si corectitudine'', ''absolut si relativ'', ''subiectiv si obiectiv'', etc...
Si in consecinta, nici "pace si pace cu tine insuti".
"Modelarea'' facuta de mine aici nu are decat rostul de a lua ca suport niste notatii matematice, cu scopul de a explica mai succint lucrurile, complicand, insa, dupa cum se vede, si mai mult intelegerea lor.

E vina mea că am folosit prea multe ghilimele, presupun. Ce a urmat au fost atâtea de ele, încât m-am pierdut între ele ghilimele.

Ce am vrut să spun mai sus e că pacea/ pacea cu sine are de a face cu conștiința, pentru că este ea cea care are de a face cu conceptul/ noțiunea de vinovăție.
Aici însă încep, de la bun început, exercițiile și contorsionările în etică, filozofie, logică, etc în funcție de conceptul despre lume și viață adoptat individual.
Creștinismul, umanismul, marxismul- că să mă limitez la concepțiile prevalente tradițional în lumea vestică au răspunsuri diferite la întrebările/ afirmațiile citate

Citat :

Cum sa faci pace cu time insuti?
Exact asa cum ai face pace cu oricine altcineva.

Răspunsul la întrebare diferă în funcție de concepțiile adoptate privitor la

Citat :

"Bine și rău", "vină și corectitudine", "etica", "conștiința", "absolut și relativ", "subiectiv și obiectiv"

noțiuni care la rândul lor diferă în înțeles în funcție de conceptul despre lume și viață adoptat.

Ba mai mult, este foarte comun ca individul să fie mult mai exigent cu sine decât cu semenul său- noțiunea de vina și cum o tratezi se aplică aici. O persoana poate să fie dispus/ă să flămânzească, să-și piardă reputația sau chiar viața decât să nu facă ce e drept. Prin urmare, în general vorbind, pacea cu sine e mult mai greu de obținut decât cu "oricine altcineva"- vezi Raskolnikov, doar un exemplu

Citat :

Dar exista, in particular, si (a,a), in care a pune conditiile de pace si tot a le indeplineste.

Tocmai ăsta e punctul culminant în toată discuția noastră: Cine stabilește regulile?

Citat :

Se spune despre cate unu ca e certat cu toata lumea. Chiar si cu el insusi. Acela va trebui sa faca pace si cu el insusi, nu?

Se poate foarte bine ca răspunsul la întrebare să fie "Da", dar depinde în întregime de răspunsurile date anterior la punctele ridicate mai sus- vezi cazul/ noțiunea de Reformator

Ciprian a scris:

E vina mea că am folosit prea multe ghilimele, presupun. Ce a urmat au fost atâtea de ele, încât m-am pierdut între ele ghilimele.

Ce am vrut să spun mai sus e că pacea/ pacea cu sine are de a face cu conștiința, pentru că este ea cea care are de a face cu conceptul/ noțiunea de vinovăție.
Aici însă încep, de la bun început, exercițiile și contorsionările în etică, filozofie, logică, etc în funcție de conceptul despre lume și viață adoptat individual.
Creștinismul, umanismul, marxismul- că să mă limitez la concepțiile prevalente tradițional în lumea vestică au răspunsuri diferite la întrebările/ afirmațiile citate

Citat :

Cum sa faci pace cu time insuti?
Exact asa cum ai face pace cu oricine altcineva.

Răspunsul la întrebare diferă în funcție de concepțiile adoptate privitor la

Citat :

"Bine și rău", "vină și corectitudine", "etica", "conștiința", "absolut și relativ",  "subiectiv și obiectiv"

noțiuni care la rândul lor diferă în înțeles în funcție de conceptul despre lume și viață adoptat.

Ba mai mult, este foarte comun ca individul să fie mult mai exigent cu sine decât cu semenul său- noțiunea de vina și cum o tratezi se aplică aici. O persoana poate să fie dispus/ă să flămânzească, să-și piardă reputația  sau chiar viața decât să nu facă ce e drept. Prin urmare, în general vorbind,  pacea cu sine e mult mai greu de obținut decât cu "oricine altcineva"- vezi Raskolnikov, doar un exemplu

Citat :

Dar exista, in particular, si (a,a), in care a pune conditiile de pace si tot a le indeplineste.

Tocmai ăsta e punctul culminant în toată discuția noastră: Cine stabilește regulile?

Citat :

Se spune despre cate unu ca e certat cu toata lumea. Chiar si cu el insusi. Acela va trebui sa faca pace si cu el insusi, nu?

Se poate foarte bine ca răspunsul la întrebare să fie "Da", dar depinde în întregime de răspunsurile date anterior la punctele ridicate mai sus- vezi cazul/ noțiunea de Reformator

Da, acum comentariile mai lamuresc un pic lucrurile, dar, in acelasi timp, scot mult mai bine la lumina complexitatea/relativizanta notiunilor puse in discutie.

Comentariile lămuresc lucrurile un pic în mod intenționat. După cum tot intenționat sunt întrebările- continuă discuția, de una, iar alt motiv este de la Socrate, care considera că oamenii sinceri găsesc răspunsurile singuri, dacă nu le au deja.

Cât despre complexitatea/relativizanta noțiunilor, eu mai sus le-am numit exerciții și contorsionări-aici, mai degrabă, ar fi trebuit să zic "exerciții în contorsionări". Lucrurile nu sunt atât de complexe și nici atât de relativizante cum par. Atâta doar că oamenii se ascund după deget când vine vorba de etică, conștiință, vină. Cât de complexe sunt? Vezi ce zice fiecare din cele de mai sus amintite concepții despre lume și viață.

Complexitatea e a noțiunilor, ori, mai degrabă, a consecințelor?

Eu cred ca modul virtual de socializare, va fi
modelul viitorului. Asta va asigura "distanta sociala"
necesara combaterii oricarei pandemii,
inclusiv la nivel interplanetar.

Părerea mea este că modul virtual de socializare nu merge.
Grupul de cimpanzei de mai jos ilustrează perfect modul de socializare care ne este înscris în gene.
Aşa suntem noi construiţi!

Anahoret a scris:

Părerea mea este că modul virtual de socializare nu merge.
Grupul de cimpanzei de mai jos ilustrează perfect modul de socializare care ne este înscris în gene.
Aşa suntem noi construiţi!

De acord, pe timp de Pace.
Dar, pe timp de razboi, obligati de imprejurari, merge foarte bine.

Anahoret a scris:

Grupul de cimpanzei de mai jos ilustrează perfect modul de socializare care ne este înscris în gene.

Adicătelea, 'geaba vorbește Ion de evoluție, că genele nu o permit!

Mai apoi, de unde "ilustrația perfectă" "înscrisă în gene"?

Am și eu o ilustrație perfectă, aici:

Si, apoi, eu cred ca am inceput sa socializam "virtual", intr-o anumita proportie, mereu crescanda,
odata cu evolutia societatii, odata cu aparitia, aproximativ consecutiva a : cartilor de literatura, telefonului, radioului, televiziunii, internetului.
Si, de ce nu am cita pe cele mai vechi: pe timp de noapte, visele, iar ziua cu gandurile. Sau cu natura, cu cantul, etc....
Ce e drept ca, in unele cazuri, al doilea partner,
e o creatie imaginara pe baza celor vazute, auzite sau citite.
Spre deosebire de carte, radio sau TV, telefonul sau
, mai recent, internetul, iti dau posibilitatea de a "socializa" , in "timp real". Cat o fi de "real" un
lucru "abstract", nu stiu.