Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Sam 21 Mar 2020, 16:54
Dexul da si urmatorul sens al notiunii de "socializare".
....3. Tranz refl. A (se) integra într-un grup social. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. socialiser.
Socializarea, la tara era si statul la poarta, pe "buza santului". Pe parintii mei nu i-am vazut niciodata participand la asemenea "socializare". Asta era pentru cei lenesi, pentru barfitori. Era un lucru rau vazut.
Poate, de ce nu, si exagerarile de azi, statul pe facebook, ar putea fi un lucru rau vazut de unii.
Modalitatile de socializare se schimba odata cu instrumentele oferite de tehnica moderna. Cu avantajele si dezavantagele oferite de aceasta tehnica.
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Dum 22 Mar 2020, 06:49
Corect, puncte toate valabile. Subiectul ăsta despre socializare, tehnologie îmi aducă aminte de Avlin Toffler cu "Șocul Viitorului". De-a lungul istoriei, evoluției ei, tehnologia a schimbat nu doar structura societății, ci și cum ne raportăm la grup. Toate revoluțiile: domesticarea plantelor/ animalelor, cea agriculturală, industrială, informatică și biotehnologică, toate au schimbat felul în care oamenii se raportează unul altuia, și grupului, mai apoi. Și dacă veni vorba, ca să poți aborda corect subiectul ăsta, trebuie ținut cont de cum acesta se divide, după parearea mea, în grup primar și secundar. Cerințele, interesele, raporturile- asociere, cooperare- în cele două grupuri diferă. Cel primar este familia, sau ceea ce individul consideră familie, pe când cel de al doilea este, pe scurt, societatea în largul ei, dincolo de familie. Grupul asta secundar se poate, bine-nteles subdivide, în funcție de interes, de ex.: grup de referință, celui care ne raportam, rețea sociala, "social network", și ultima apărută cronologic, comunitatea electronică. Îmi pare mie că socializarea la care vă referiți e legata de grupul secundar în principal.
Privitor la modul virtual de socializare, cum merge sau nu, și cum tehnologia ne influnteaza "socializarea", chiar și la nivel de grup primar, iată un articol de care am aflat cu mult timp în urma, unde oamenii au divorțat din cauza lumii virtuale:
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Dum 22 Mar 2020, 15:59
''De-a lungul istoriei, evoluției ei, tehnologia a schimbat nu doar structura societății, ci și cum ne raportăm la grup.''
Tehnologia ne ofera tot. Trebuie, insa, sa stim cum sa o folosim. Cred ca am postat pe acest forum opinia olandezilor, daca nu gresesc nationalitatea, despre cum foloseste omul tehnica moderna. Ziceau cam asa: Omul trebuie sa stie cum sa se serveasca de tehnica moderna, astfel incat sa nu devina "sclavul" ei, ci stapanul acesteia. Asta a propos si de articolul citat de dvs., mai sus.
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Lun 23 Mar 2020, 01:46
Ion a scris:
Tehnologia ne ofera tot. Trebuie, insa, sa stim cum sa o folosim.
Tehnologia ne oferă tot ce e bun și tot ce e rău, într-adevăr, după cum tehnologia, redusă la esențe, e control. Cât despre "sclavia" ei: din context înțeleg că teama ar fi că abundența ei ar duce la sclavie. Cred eu însă, dacă asta era ideea, că opusul e, mai degrabă, cazul dovedit de istorie.
Citat :
Ziceau cam asa: Omul trebuie sa stie cum sa se serveasca de tehnica moderna, astfel incat sa nu devina "sclavul" ei, ci stapanul acesteia.
Din moment ce tehnogia este sinonimă cu "unealtă", în sensul strict, ultima imagine afișată la "Învățământ" se aplică și aici: unealta iți oferă potențial, nu scop. E banul ochiul dracului? Și ca să ne întoarcem la socializare și tehnologie, iată un alt exemplu cum tehnologia poate afecta și relațiile în cadrul grupului primar: Băiatul mamei, care acum e căsătorit, pentru că soția acestuia nu poate avea copii, însămânțează uterul mamei cu ajutorul tehnologiei. În care caz, vezi cântecul de mai jos:
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Vin 03 Apr 2020, 23:19
Matei Visniec: Plimbare prin Parisul pustiu sau lumea lui Chirico
"M-am narmat cu legitimatia de jurnalist, mi-am pus o masca de protectie peste gura si peste nas si m-am dus sa vad cum arata Parisul pustiu. Nu puteam rata asa ceva. Si bine am facut. Senzatia este mai mult decat stranie, mai mult decat suprarealista. Am avut impresia ca ma aflu intr-un film, sau intr-un decor pregatit pentru un film-catastrofa.
Am pornit de dimineata, de pe la ora 8, am coborat pe Boulevard de l'Hospital pana la Sena, apoi ma luat-o pe malul stang al Senei, pe lang Jardin des Plantes pana la Notre-Dame unde m-a oprit un prim politist. I-am aratat legitimatia de jurnalist si i-am spus ca realizez un reportaj despre carantina pariziana. Politistul m-a salutat si mi-a spus: Felicitari, domnule, voi jurnalistii faceti in prezent un lucru exceptional. I-am spus si eu ca ei, politistii, sunt formidabili in acest moment Si am plecat mai departe, mereu pe malul Senei, pe langa cutiile de metal lacatuite ale buchinistilor, spre Place de la Concorde. Nu am ÃntÃlnit pe drum decÃt un taxi, o maÅŸină a poliÅ£iei, alta pe care scria SOS MEDECIN ÅŸi cÃÅ£iva bicicliÅŸti. La Place de la Concorde m-a oprit un alt poliÅ£ist ÅŸi i-am spus acelaÅŸi lucru, că sunt jurnalist. I-am spus că lucrez pentru Radio France Internationale ÅŸi nici nu mi-a mai cerut legitimaÅ£ia.
Marile monumente ale Parisului, fără oameni Ãn jurul lor, par niÅŸte epave, niÅŸte nave eÅŸuate. Nu simÅ£eam nici un fel de oboseală (deÅŸi aveam la activ vreo cinci kilometri) ca ÅŸi cum vidul mi-ar fi facilitat efortul fizic, iar după o vreme m-am obiÅŸnuit cu absenÅ£a vieÅ£ii. ÃŽntrucÃt străzile ÅŸi pieÅ£ele erau pustii am avut impresia că ÅŸi imobilele se vidaseră de oameni, că de fapt Ãn oraÅŸ nu mai locuieÅŸte nimeni…
Am făcut cÃÅ£iva paÅŸi pe Champs-ElysÃes, dar imaginea era cÃt se poate de dezolantă ÃntrucÃt toate intrările ÅŸi vitrinele sunt protejate cu grilaje, rulouri ÅŸi jaluzele de metal. „Cel mai frumos bulevard din lume†părea baricadat, Ãn aÅŸteptarea unui asediu sau atac chimic. Am luat-o Ãnapoi spre casă trecÃnd pe Rue de Rivoli, pe sub faimoasele sale colonade care m-au transportat Ãntr-un tablou de Chirico. Pentru prima dată cred că l-am ÃnÅ£eles din interior, emoÅ£ional, pe Georgio De Chirico, am simÅ£it ce a vrut să ne spună cu peisajele sale urbane metafizice. Mi-am amintit ÅŸi de un tablou de-a său intitulat Gara Montparnasse unde apar aceleaÅŸi coloane Ãncremenite, o stradă Ãn pantă pe care merge o siluetă umană iar departe, la orizont, insignifiant, fumul unei locomotive cu aburi.
Rue de Rivoli, cu colonadele pe stÃnga ÅŸi cu grilajul de la Parcul Tuileries pe dreapta, se derula sub ochii mei ca un fel de lung culoar conducÃnd spre ficÅ£iune sau spre o lume paralelă. Dacă m-ar fi aspirat la capătul lui o altă dimensiune cosmică nu m-aÅŸ fi mirat de loc, eram pregătit de orice.
Vidul secretă Ãntotdeauna ceva angoasant, ceva ameninţător cu gust de anticameră a morÅ£ii ÅŸi din această cauză am avut ÅŸi impresia că Parisul avea un aer mortuar. Dar Ãn acelaÅŸi timp, mergÃnd, Ãmi spuneam că acea senzaÅ£ie Ãmi era familiară, m-am Ãntrebat chiar unde ÅŸi cÃnd mai simÅ£isem acelaÅŸi lucru, aceeaÅŸi solemnitate abstractă. Åži chiar Ãn timp ce Ãmi puneam această Ãntrebare trecÃnd pe lÃngă Turnul Saint-Jacques mi-a venit Ãn minte ÅŸi răspunsul: Parisul semăna cu un cimitir. Cel puÅ£in pentru mine, senzaÅ£ia era clară, familiară. SimÅ£eam exact acelaÅŸi lucru ca atunci cÃnd mă plimbam singur prin cimitirul Montparnasse sau Père Lachaise, Ãn general la primă oră, Ãnainte ca să vină turiÅŸtii sau rudele morÅ£ilor.
ÃŽn PiaÅ£a Bastiliei, pe la ora 12 m-a mai oprit un poliÅ£ist ÅŸi i-am spus că am realizat un reportaj ÅŸi că acum mă Ãntorceam acasă.
Ceea ce i se ÃntÃmplă Ãn prezent speciei umane este ceva enorm, grav, halucinant.
CÃnd dintr-un oraÅŸ lipsesc locuitorii de fapt oraÅŸul Ãncepe să nu mai aibă sens. Iar puÅ£inii oameni pe care i-am ÃntÃlnit, fie că făceau jogging, fie că dezinfectau uÅŸi sau intrări Ãn staÅ£iile de metrou, fie că se duceau cu căruciorul la cumpărături, Ãn loc să salveze oarecum situaÅ£ia nu făceau decÃt să adÃncească senzaÅ£ia de gol ÃntrucÃt aveau ceva fantomatic. CÃnd vezi doar un singur om alergÃnd pe sub colonadele fără viaţă de pe Rue de Rivoli senzaÅ£ia că te afli Ãn universul lui Chirico sau al lui Dali se amplifică. Dacă o girafă cu coama Ãn flăcări ar fi traversat Place de la Concorde nu m-aÅŸ fi mirat, dacă ÅŸi cele două orologii de la fosta Gare dâ€Orsay ar fi Ãnceput să se topească nu m-aÅŸ fi mirat, dacă aÅŸ fi văzut cum faÅ£ada Operei Bastille se dezlipeÅŸte ca un afiÅŸ gigantic ÅŸi se scurge pe trotuar nu m-aÅŸ fi mirat ÃntrucÃt mi-aÅŸ fi spus că mă aflu Ãntr-o pictură de Magritte… Iar dacă Turnul Eiffel s-ar fi ridicat Ãn aer ÅŸi ar fi rămas suspendat deasupra Parisului mi-aÅŸ fi spus cu seninătate că am pătruns Ãntr-un tablou de Marc Chagall. El a pictat de altfel de multe ori Parisul ÅŸi Ãn toate aceste tablouri monumentele mitice parcă o iau razna, Notre-Dame apare Ãnclinată, Turnul Eiffel pleoÅŸtit…
Poate că parizienii ÃnchiÅŸi Ãn apartamentele lor nu ÃÅŸi dau seama Ãncă de caracterul apocaliptic al momentului, ar trebui ca fiecare dintre ei să poată ieÅŸi măcar o dată ÅŸi să traverseze oraÅŸul pustiu pentru a ÃnÅ£elege că se află la o răscruce civilizaÅ£ională…
Dar cel mai mult m-a ÃnspăimÃntat senzaÅ£ia că asist la o catastrofă politică ÅŸi că un fel de dictatură dementă s-a instalat Ãn oraÅŸ. Mi-am amintit de o reflecÅ£ie a lui Cioran, Ãncerc să o redau din memorie: „La grădina zoologică toate animalele de după gratii adoptă o atitudine de mare decenţă, cu excepÅ£ia maimuÅ£ei – se simte că omul nu e departe.†În Parisul pustiu am avut sentimentul că dictatura nu e departe.
M-am Ãntors spre cartierul meu traversÃnd din nou Sena, pe podul Austelitz, ÅŸi acolo m-a ÃntÃmpinat un stol de pescăruÅŸi destul de agresivi. Cred că Ãn mintea acestor păsări se ÃntÃmplase ceva, poate că liniÅŸtea din oraÅŸ le-a debusolat, poate că vidul are o influenţă malefică asupra lor. Evident că m-am gÃndit la filmul lui Hitchock „Păsările†pentru că ÅŸi acolo avem o poveste cu oameni care se refugiază Ãn casele lor Ãn urma unei agresiuni neaÅŸteptate.
Va putea oare, Ãntr-o bună zi, o vietate microscopică lipsită de inteligenţă, cum este Covid-19, să distrugă, prin capacitatea sa de a se ÃnmulÅ£i, vietatea cea mai sofisticată de pe planeta Terra, adică omul?
Ei bine, mi se pare că teoria probabilităţilor justifică o astfel de temere. Dacă universul ÅŸi eternitatea Ãnseamnă posibilităţi infinite de etalare a vieÅ£ii ÅŸi de conflicte Ãntre forme de viaţă, atunci este posibil, Ãntr-un moment precis ÅŸi Ãntr-un loc precis, ÅŸi un astfel de asasinat, a celei mai evoluate forme de viaţă de către cea mai primitivă."
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Sam 04 Apr 2020, 00:13
Boală sau manipulare psihologică, protejare ori politică?
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Sam 04 Apr 2020, 00:44
Ion a scris:
Matei Visniec: Plimbare prin Parisul pustiu sau lumea lui Chirico
M-am înarmat cu legitimaţia de jurnalist, mi-am pus o mască de protecţie peste gură şi peste nas şi m-am dus să văd cum arată Parisul pustiu. Nu puteam rata aşa ceva. Şi bine am făcut. Senzaţia este mai mult decît stranie, mai mult decît suprarealistă. Am avut impresia că mă aflu într-un film, sau într-un decor pregătit pentru un film-catastrofă.
Am pornit de dimineaţă, de pe la ora 8, am coborît pe Boulevard de l’Hôpital pînă la Sena, apoi ma luat-o pe malul stîng al Senei, pe lîngă Jardin des Plantes pînă la Notre-Dame unde m-a oprit un prim poliţist. I-am arătat legitimaţia de jurnalist şi i-am spus că realizez un reportaj despre carantina pariziană. Poliţistul m-a salutat şi mi-a spus „Felicitări, domnule, voi jurnaliştii faceţi în prezent un lucru excepţional”. I-am spus şi eu că ei, poliţiştii, sunt formidabili în acest moment şi am plecat mai departe, mereu pe malul Senei, pe lîngă cutiile de metal lăcătuite ale buchiniştilor, spre Place de la Concorde. Nu am întîlnit pe drum decît un taxi, o maşină a poliţiei, alta pe care scria SOS MEDECIN şi cîţiva biciclişti. La Place de la Concorde m-a oprit un alt poliţist şi i-am spus acelaşi lucru, că sunt jurnalist. I-am spus că lucrez pentru Radio France Internationale şi nici nu mi-a mai cerut legitimaţia.
Marile monumente ale Parisului, fără oameni în jurul lor, par nişte epave, nişte nave eşuate. Nu simţeam nici un fel de oboseală (deşi aveam la activ vreo cinci kilometri) ca şi cum vidul mi-ar fi facilitat efortul fizic, iar după o vreme m-am obişnuit cu absenţa vieţii. Întrucît străzile şi pieţele erau pustii am avut impresia că şi imobilele se vidaseră de oameni, că de fapt în oraş nu mai locuieşte nimeni…
Am făcut cîţiva paşi pe Champs-Elysées, dar imaginea era cît se poate de dezolantă întrucît toate intrările şi vitrinele sunt protejate cu grilaje, rulouri şi jaluzele de metal. „Cel mai frumos bulevard din lume” părea baricadat, în aşteptarea unui asediu sau atac chimic. Am luat-o înapoi spre casă trecînd pe Rue de Rivoli, pe sub faimoasele sale colonade care m-au transportat într-un tablou de Chirico. Pentru prima dată cred că l-am înţeles din interior, emoţional, pe Georgio De Chirico, am simţit ce a vrut să ne spună cu peisajele sale urbane metafizice. Mi-am amintit şi de un tablou de-a său intitulat Gara Montparnasse unde apar aceleaşi coloane încremenite, o stradă în pantă pe care merge o siluetă umană iar departe, la orizont, insignifiant, fumul unei locomotive cu aburi.
Rue de Rivoli, cu colonadele pe stînga şi cu grilajul de la Parcul Tuileries pe dreapta, se derula sub ochii mei ca un fel de lung culoar conducînd spre ficţiune sau spre o lume paralelă. Dacă m-ar fi aspirat la capătul lui o altă dimensiune cosmică nu m-aş fi mirat de loc, eram pregătit de orice.
Vidul secretă întotdeauna ceva angoasant, ceva ameninţător cu gust de anticameră a morţii şi din această cauză am avut şi impresia că Parisul avea un aer mortuar. Dar în acelaşi timp, mergînd, îmi spuneam că acea senzaţie îmi era familiară, m-am întrebat chiar unde şi cînd mai simţisem acelaşi lucru, aceeaşi solemnitate abstractă. Şi chiar în timp ce îmi puneam această întrebare trecînd pe lîngă Turnul Saint-Jacques mi-a venit în minte şi răspunsul: Parisul semăna cu un cimitir. Cel puţin pentru mine, senzaţia era clară, familiară. Simţeam exact acelaşi lucru ca atunci cînd mă plimbam singur prin cimitirul Montparnasse sau Père Lachaise, în general la primă oră, înainte ca să vină turiştii sau rudele morţilor.
În Piaţa Bastiliei, pe la ora 12 m-a mai oprit un poliţist şi i-am spus că am realizat un reportaj şi că acum mă întorceam acasă.
Ceea ce i se întîmplă în prezent speciei umane este ceva enorm, grav, halucinant. Cînd dintr-un oraş lipsesc locuitorii de fapt oraşul începe să nu mai aibă sens. Iar puţinii oameni pe care i-am întîlnit, fie că făceau jogging, fie că dezinfectau uşi sau intrări în staţiile de metrou, fie că se duceau cu căruciorul la cumpărături, în loc să salveze oarecum situaţia nu făceau decît să adîncească senzaţia de gol întrucît aveau ceva fantomatic. Cînd vezi doar un singur om alergînd pe sub colonadele fără viaţă de pe Rue de Rivoli senzaţia că te afli în universul lui Chirico sau al lui Dali se amplifică. Dacă o girafă cu coama în flăcări ar fi traversat Place de la Concorde nu m-aş fi mirat, dacă şi cele două orologii de la fosta Gare d’Orsay ar fi început să se topească nu m-aş fi mirat, dacă aş fi văzut cum faţada Operei Bastille se dezlipeşte ca un afiş gigantic şi se scurge pe trotuar nu m-aş fi mirat întrucît mi-aş fi spus că mă aflu într-o pictură de Magritte… Iar dacă Turnul Eiffel s-ar fi ridicat în aer şi ar fi rămas suspendat deasupra Parisului mi-aş fi spus cu seninătate că am pătruns într-un tablou de Marc Chagall. El a pictat de altfel de multe ori Parisul şi în toate aceste tablouri monumentele mitice parcă o iau razna, Notre-Dame apare înclinată, Turnul Eiffel pleoştit…
Poate că parizienii închişi în apartamentele lor nu îşi dau seama încă de caracterul apocaliptic al momentului, ar trebui ca fiecare dintre ei să poată ieşi măcar o dată şi să traverseze oraşul pustiu pentru a înţelege că se află la o răscruce civilizaţională…
Dar cel mai mult m-a înspăimîntat senzaţia că asist la o catastrofă politică şi că un fel de dictatură dementă s-a instalat în oraş. Mi-am amintit de o reflecţie a lui Cioran, încerc să o redau din memorie: „La grădina zoologică toate animalele de după gratii adoptă o atitudine de mare decenţă, cu excepţia maimuţei – se simte că omul nu e departe.” În Parisul pustiu am avut sentimentul că dictatura nu e departe.
M-am întors spre cartierul meu traversînd din nou Sena, pe podul Austerlitz, şi acolo m-a întîmpinat un stol de pescăruşi destul de agresivi. Cred că în mintea acestor păsări se întîmplase ceva, poate că liniştea din oraş le-a debusolat, poate că vidul are o influenţă malefică asupra lor. Evident că m-am gîndit la filmul lui Hitchock „Păsările” pentru că şi acolo avem o poveste cu oameni care se refugiază în casele lor în urma unei agresiuni neaşteptate.
Va putea oare, într-o bună zi, o vietate microscopică lipsită de inteligenţă, cum este Covid-19, să distrugă, prin capacitatea sa de a se înmulţi, vietatea cea mai sofisticată de pe planeta Terra, adică omul? Ei bine, mi se pare că teoria probabilităţilor justifică o astfel de temere. Dacă universul şi eternitatea înseamnă posibilităţi infinite de etalare a vieţii şi de conflicte între forme de viaţă, atunci este posibil, într-un moment precis şi într-un loc precis, şi un astfel de asasinat, a celei mai evoluate forme de viaţă de către cea mai primitivă.
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Sam 04 Apr 2020, 02:51
Ciprian a scris:
Boală sau manipulare psihologică, protejare ori politică?
Multumesc de comentariu, scurt si clarificator. Eu as completa astfel: Daca ar fi manipulare politica, tot ar fi ceva. Dar nu este. Atunci sigur e altceva. Boala daca ar fi, ar trebui sa-i dam un nume. Cum insa nu gasesc niciun nume, poate, pentru ca nu sunt medic, atunci sa il lasam in plata Domnului. Iar noi sa ne vedem de ale noastre.
Mie mi l-a trimis un roman din Franta, cu ai carui parinti am locuit pe aceeasi scara a blocului. E profesor de franceza in Franta. Tatal sau a fost profesor tot de francaza in Romania. Are framilie, doua fete, locuieste in Bordeaux. Si i-am scris asa: Probabilitatea, despre care vorbeste autorul, e tot atat de mare pe cat este imposibil de intamplat la scara mica, temporala sau si spatiala. ce zice el in final.
Hai sa fim mai optimisti!
Daca mintea omului a reusit sa il fabrice, cum zic unii, atunci sigur tot omul trebuie sa stie, mai tarziu sau mai devreme, sa se si apere de acest cv.
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Sam 04 Apr 2020, 02:54
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Matei Visniec: Plimbare prin Parisul pustiu sau lumea lui Chirico
M-am înarmat cu legitimaţia de jurnalist, mi-am pus o mască de protecţie peste gură şi peste nas şi m-am dus să văd cum arată Parisul pustiu. Nu puteam rata aşa ceva. Şi bine am făcut. Senzaţia este mai mult decît stranie, mai mult decît suprarealistă. Am avut impresia că mă aflu într-un film, sau într-un decor pregătit pentru un film-catastrofă.
Am pornit de dimineaţă, de pe la ora 8, am coborît pe Boulevard de l’Hôpital pînă la Sena, apoi ma luat-o pe malul stîng al Senei, pe lîngă Jardin des Plantes pînă la Notre-Dame unde m-a oprit un prim poliţist. I-am arătat legitimaţia de jurnalist şi i-am spus că realizez un reportaj despre carantina pariziană. Poliţistul m-a salutat şi mi-a spus „Felicitări, domnule, voi jurnaliştii faceţi în prezent un lucru excepţional”. I-am spus şi eu că ei, poliţiştii, sunt formidabili în acest moment şi am plecat mai departe, mereu pe malul Senei, pe lîngă cutiile de metal lăcătuite ale buchiniştilor, spre Place de la Concorde. Nu am întîlnit pe drum decît un taxi, o maşină a poliţiei, alta pe care scria SOS MEDECIN şi cîţiva biciclişti. La Place de la Concorde m-a oprit un alt poliţist şi i-am spus acelaşi lucru, că sunt jurnalist. I-am spus că lucrez pentru Radio France Internationale şi nici nu mi-a mai cerut legitimaţia.
Marile monumente ale Parisului, fără oameni în jurul lor, par nişte epave, nişte nave eşuate. Nu simţeam nici un fel de oboseală (deşi aveam la activ vreo cinci kilometri) ca şi cum vidul mi-ar fi facilitat efortul fizic, iar după o vreme m-am obişnuit cu absenţa vieţii. Întrucît străzile şi pieţele erau pustii am avut impresia că şi imobilele se vidaseră de oameni, că de fapt în oraş nu mai locuieşte nimeni…
Am făcut cîţiva paşi pe Champs-Elysées, dar imaginea era cît se poate de dezolantă întrucît toate intrările şi vitrinele sunt protejate cu grilaje, rulouri şi jaluzele de metal. „Cel mai frumos bulevard din lume” părea baricadat, în aşteptarea unui asediu sau atac chimic. Am luat-o înapoi spre casă trecînd pe Rue de Rivoli, pe sub faimoasele sale colonade care m-au transportat într-un tablou de Chirico. Pentru prima dată cred că l-am înţeles din interior, emoţional, pe Georgio De Chirico, am simţit ce a vrut să ne spună cu peisajele sale urbane metafizice. Mi-am amintit şi de un tablou de-a său intitulat Gara Montparnasse unde apar aceleaşi coloane încremenite, o stradă în pantă pe care merge o siluetă umană iar departe, la orizont, insignifiant, fumul unei locomotive cu aburi.
Rue de Rivoli, cu colonadele pe stînga şi cu grilajul de la Parcul Tuileries pe dreapta, se derula sub ochii mei ca un fel de lung culoar conducînd spre ficţiune sau spre o lume paralelă. Dacă m-ar fi aspirat la capătul lui o altă dimensiune cosmică nu m-aş fi mirat de loc, eram pregătit de orice.
Vidul secretă întotdeauna ceva angoasant, ceva ameninţător cu gust de anticameră a morţii şi din această cauză am avut şi impresia că Parisul avea un aer mortuar. Dar în acelaşi timp, mergînd, îmi spuneam că acea senzaţie îmi era familiară, m-am întrebat chiar unde şi cînd mai simţisem acelaşi lucru, aceeaşi solemnitate abstractă. Şi chiar în timp ce îmi puneam această întrebare trecînd pe lîngă Turnul Saint-Jacques mi-a venit în minte şi răspunsul: Parisul semăna cu un cimitir. Cel puţin pentru mine, senzaţia era clară, familiară. Simţeam exact acelaşi lucru ca atunci cînd mă plimbam singur prin cimitirul Montparnasse sau Père Lachaise, în general la primă oră, înainte ca să vină turiştii sau rudele morţilor.
În Piaţa Bastiliei, pe la ora 12 m-a mai oprit un poliţist şi i-am spus că am realizat un reportaj şi că acum mă întorceam acasă.
Ceea ce i se întîmplă în prezent speciei umane este ceva enorm, grav, halucinant. Cînd dintr-un oraş lipsesc locuitorii de fapt oraşul începe să nu mai aibă sens. Iar puţinii oameni pe care i-am întîlnit, fie că făceau jogging, fie că dezinfectau uşi sau intrări în staţiile de metrou, fie că se duceau cu căruciorul la cumpărături, în loc să salveze oarecum situaţia nu făceau decît să adîncească senzaţia de gol întrucît aveau ceva fantomatic. Cînd vezi doar un singur om alergînd pe sub colonadele fără viaţă de pe Rue de Rivoli senzaţia că te afli în universul lui Chirico sau al lui Dali se amplifică. Dacă o girafă cu coama în flăcări ar fi traversat Place de la Concorde nu m-aş fi mirat, dacă şi cele două orologii de la fosta Gare d’Orsay ar fi început să se topească nu m-aş fi mirat, dacă aş fi văzut cum faţada Operei Bastille se dezlipeşte ca un afiş gigantic şi se scurge pe trotuar nu m-aş fi mirat întrucît mi-aş fi spus că mă aflu într-o pictură de Magritte… Iar dacă Turnul Eiffel s-ar fi ridicat în aer şi ar fi rămas suspendat deasupra Parisului mi-aş fi spus cu seninătate că am pătruns într-un tablou de Marc Chagall. El a pictat de altfel de multe ori Parisul şi în toate aceste tablouri monumentele mitice parcă o iau razna, Notre-Dame apare înclinată, Turnul Eiffel pleoştit…
Poate că parizienii închişi în apartamentele lor nu îşi dau seama încă de caracterul apocaliptic al momentului, ar trebui ca fiecare dintre ei să poată ieşi măcar o dată şi să traverseze oraşul pustiu pentru a înţelege că se află la o răscruce civilizaţională…
Dar cel mai mult m-a înspăimîntat senzaţia că asist la o catastrofă politică şi că un fel de dictatură dementă s-a instalat în oraş. Mi-am amintit de o reflecţie a lui Cioran, încerc să o redau din memorie: „La grădina zoologică toate animalele de după gratii adoptă o atitudine de mare decenţă, cu excepţia maimuţei – se simte că omul nu e departe.” În Parisul pustiu am avut sentimentul că dictatura nu e departe.
M-am întors spre cartierul meu traversînd din nou Sena, pe podul Austerlitz, şi acolo m-a întîmpinat un stol de pescăruşi destul de agresivi. Cred că în mintea acestor păsări se întîmplase ceva, poate că liniştea din oraş le-a debusolat, poate că vidul are o influenţă malefică asupra lor. Evident că m-am gîndit la filmul lui Hitchock „Păsările” pentru că şi acolo avem o poveste cu oameni care se refugiază în casele lor în urma unei agresiuni neaşteptate.
Va putea oare, într-o bună zi, o vietate microscopică lipsită de inteligenţă, cum este Covid-19, să distrugă, prin capacitatea sa de a se înmulţi, vietatea cea mai sofisticată de pe planeta Terra, adică omul? Ei bine, mi se pare că teoria probabilităţilor justifică o astfel de temere. Dacă universul şi eternitatea înseamnă posibilităţi infinite de etalare a vieţii şi de conflicte între forme de viaţă, atunci este posibil, într-un moment precis şi într-un loc precis, şi un astfel de asasinat, a celei mai evoluate forme de viaţă de către cea mai primitivă.
Da, asa e mai usor de citit. Eu am corectat/ intervenit, numai/in primele randuri. Multumesc, Ciprian!
Anahoret
Numarul mesajelor : 7444 Varsta : 63 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: ION Sam 04 Apr 2020, 18:50
Vişniec (pe care-l apreciez ca dramaturg) face o confuzie, de altfel foarte răspândită printre jurnalişti: confundă maladia – COVID-19 (COronaVIrus Disease) cu agentul patogen, virusul SARS-Cov2.
În rest, este foarte plauzibilă scena pe care ne-o propune în încheierea articolului. Evoluţia îşi spune cuvântul şi la nivel microscopic, şi ceea ce nouă, ca specie, ne-ar lua câteva mii de ani, lor, virusurilor, le-ar fi de-ajuns câteva luni sau maxim câţiva ani ca să dezvolte o tulpină agresivă şi să devenim istorie precum dinozaurii.
Un medic de la noi (din păcate nu i-am reţinut numele) a spus că lumea după pandemie va arăta diferit şi că va trebui să învăţăm să covieţuim cu virusul. Asta va însemna, probabil, o redesenare a ceea ce înseamnă libera circulaţie în spaţiul european, o regândire a modului în care se iau deciziile la nivel UE în situaţii de criză şi, bineînţeles, vaccinarea populaţiei. După ce se va fi fabricat un vaccin, se înţelege.
_____________________ Free your mind!
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Sam 04 Apr 2020, 19:50
Anahoret a scris:
Vişniec (pe care-l apreciez ca dramaturg) face o confuzie, de altfel foarte răspândită printre jurnalişti: confundă maladia – COVID-19 (COronaVIrus Disease) cu agentul patogen, virusul SARS-Cov2.
În rest, este foarte plauzibilă scena pe care ne-o propune în încheierea articolului. Evoluţia îşi spune cuvântul şi la nivel microscopic, şi ceea ce nouă, ca specie, ne-ar lua câteva mii de ani, lor, virusurilor, le-ar fi de-ajuns câteva luni sau maxim câţiva ani ca să dezvolte o tulpină agresivă şi să devenim istorie precum dinozaurii.
Un medic de la noi (din păcate nu i-am reţinut numele) a spus că lumea după pandemie va arăta diferit şi că va trebui să învăţăm să covieţuim cu virusul. Asta va însemna, probabil, o redesenare a ceea ce înseamnă libera circulaţie în spaţiul european, o regândire a modului în care se iau deciziile la nivel UE în situaţii de criză şi, bineînţeles, vaccinarea populaţiei. După ce se va fi fabricat un vaccin, se înţelege.
Ce e drept, Anahoret, nici eu nu am fost atent, daca cineva a spus asa ceva pana acum, care e deosebirea intre cele doua situatii, respectiv :'maladia – COVID-19 (COronaVIrus Disease) si agentul patogen, virusul SARS-Cov2.
COVID-19 Acesta este numele bolii provocate de SARS-CoV-2, boala coronavirusului (COrona VIrus Disease), unde 19 e anul apariției. Ca și în cazul HIV/SIDA (HIV e virusul, SIDA boala), se folosesc denumiri diferite, iar Organizația Mondială a Sănătății a preferat să nu folosească SARS, pentru a evita confuzia cu boala din 2002.
Astfel, denumirea oficială pentru noul coronavirus este SARS-CoV-2 (severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 - sindrom sever respirator acut coronavirus 2), iar denumirea pentru boala pe care o provoacă este COVID-19, potrivit Agerpres.
In ceea ce priveste scena, despre care vorbeste autorul, la sfarsitul articolului, eu asa am simtit intuitiv. Ca, daca ar fi sa se intample totusi asa ceva, nu ar fi asa de rapid. Repet: nu m-am bazat decat pe intuitie. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, eu am continuat, spunand ca mintea omului, care ar fi creat sau nu acest virus, este capabila sa si lupte impotriva lui. Daca nu poate sa il distruga, macar sa i reduca din putere. Si asta ar mai dura destul pana la scena apocaliptica de care se vorbeste in final. Asta tot intuitia imi spune.
.
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Dum 05 Apr 2020, 08:26
Ion a scris:
Daca ar fi manipulare politica, tot ar fi ceva. Dar nu este.
Fară îndoială, când vine vorba de Covid că este politică și manipulare politică, după cum Covid, ca subiect, este despre boală, protejare și manipulare psihologică. Am vrut doar să arunc undița...
Citat :
Probabilitatea, despre care vorbeste autorul, e tot atat de mare pe cat este imposibil de intamplat la scara mica, temporala sau si spatiala. ce zice el in final.
Vişniec e un artist, pictează cu cuvinte, prin urmare i-am luat afirmațiile ca pe o ultima atingere a pensulei la imaginea pe care a construit-o până la punctul final, culminant. Scenariul nu poate să fie real. Am luat-o la figurativ, după cum teoria probabilității nu poate să fie adusă ca argument obiectiv, faptic- teoria probabilităților ar fi tot atât de relevantă aici precum curba lui Phillips. Iar daca eu am luat-o greșit, nu ca "poezie", atunci Vişniec dă dovadă de ignoranță nu doar privitor la teoria probabilităților, care evident nu poate să fie aplicată aici, ci și privitor la diferența intre "posibilitate", "probabilitate"- Imposibilitățile probabile sunt de preferat posibilităților improbabile, zice Aristotel-, "forme de viață", cât și privitor la noțiuni elementare ale microbiologiei, fiziologiei, imunologiei.
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Anahoret
Numarul mesajelor : 7444 Varsta : 63 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: ION Dum 05 Apr 2020, 09:37
Ion a scris:
Ca, daca ar fi sa se intample totusi asa ceva, nu ar fi asa de rapid. Repet: nu m-am bazat decat pe intuitie. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, eu am continuat, spunand ca mintea omului, care ar fi creat sau nu acest virus, este capabila sa si lupte impotriva lui. Daca nu poate sa il distruga, macar sa i reduca din putere. Si asta ar mai dura destul pana la scena apocaliptica de care se vorbeste in final. Asta tot intuitia imi spune.
Ei, nici dinozaurii n-au dispărut într-o săptămână!
Îmi amintesc ce ne spunea proful de biologie la orele de evoluţionism. El ne dădea un exemplu foarte plastic, cu un stol de ciori. Majoritatea aveau câte o sută de pene, însă unele dintre ele aveau o sută una. Dacă iarna venea un ger puternic, cele cu o sută de pene mureau şi rămâneau în viaţă cele cu o pană în plus, care, anul umrător, aveau urmaşi cu caracteristicile lor (101 pene) ceea ce le dădea rezistenţa la ger. Dacă supravieţuiau destui indivizi "101" ca să dea naştere unui număr suficient de descendenţi, specia supravieţuia. Dacă numărul de supravieţuitori era mic... urma exticţia speciei.
Bine, proful ne desena pe tablă nişte x-uri, care erau ciorile, iar pe cele cu 101 de pene le marca cu o liniuţă. După ce trecea "iarna", ştergea ciorile "100". N-aveai cum să nu-i reţii explicaţia.
Cam asta (în versiunea apocaliptică) ar fi şi cu virusul. Prin mutaţii genetice, ar putea dezvolta o tulpină agresivă. Ca şi în cazul HIV, unii ar putea fi purtători, fără a fi afectaţi de maladie. Ceilalţi vor muri. Depinde câţi din specia noastră vor muri ca să de ajungă la extincţie.
Din punctul meu de vedere, SARS-CoV-2 nu ne poate pune specia în pericol. Numărul deceselor, chiar dacă este impresionant de mare, reprezintă totuşi un procent mic din totalitatea indivizilor. Nici măcar criza post-COVID-19 nu va da peste cap omenirea. Vom trece peste ea. Cu vânătăi, dar vom trece.
_____________________ Free your mind!
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Dum 05 Apr 2020, 16:25
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Daca ar fi manipulare politica, tot ar fi ceva. Dar nu este.
Fară îndoială, când vine vorba de Covid că este politică și manipulare politică, după cum Covid, ca subiect, este despre boală, protejare și manipulare psihologică. Am vrut doar să arunc undița...
Citat :
Probabilitatea, despre care vorbeste autorul, e tot atat de mare pe cat este imposibil de intamplat la scara mica, temporala sau si spatiala. ce zice el in final.
Vişniec e un artist, pictează cu cuvinte, prin urmare i-am luat afirmațiile ca pe o ultima atingere a pensulei la imaginea pe care a construit-o până la punctul final, culminant. Scenariul nu poate să fie real. Am luat-o la figurativ, după cum teoria probabilității nu poate să fie adusă ca argument obiectiv, faptic- teoria probabilităților ar fi tot atât de relevantă aici precum curba lui Phillips. Iar daca eu am luat-o greșit, nu ca "poezie", atunci Vişniec dă dovadă de ignoranță nu doar privitor la teoria probabilităților, care evident nu poate să fie aplicată aici, ci și privitor la diferența intre "posibilitate", "probabilitate"- Imposibilitățile probabile sunt de preferat posibilităților improbabile, zice Aristotel-, "forme de viață", cât și privitor la noțiuni elementare ale microbiologiei, fiziologiei, imunologiei.
"Imposibilitati probabile" sau "posibilitati improbabile" e un frumos/interesant joc de cuinte. Prin "comutativitate" aici sensul/intelesul se schimba din cauza/ datorita faptului ca intre "posibil" si "probabil" exista o diferenta. Nu sunt sinonime perfecte. Iar matematic, in definiția clasică: Probabilitatea realizării unui eveniment este raportul dintre numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile," apare notiunea de "posibil", cu ajutorul careia se defineste notiunea de probabilitate.
Teoria probabilitatilor, precum si Statistica matematica, sunt ramuri relativ recente ale matematicii. Acestea s-au dezvoltat asa de mult incat, prin anii '60, ai secolului XX, se spunea despre ele ca intreaga matematica de pana atunci devenea "un capitol al acestora". Zicerea lui Aristotel, in contextul actual, are, asadar, o anumita "rezonanta".
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Dum 05 Apr 2020, 17:02
Anahoret a scris:
Ion a scris:
Ca, daca ar fi sa se intample totusi asa ceva, nu ar fi asa de rapid. Repet: nu m-am bazat decat pe intuitie. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, eu am continuat, spunand ca mintea omului, care ar fi creat sau nu acest virus, este capabila sa si lupte impotriva lui. Daca nu poate sa il distruga, macar sa i reduca din putere. Si asta ar mai dura destul pana la scena apocaliptica de care se vorbeste in final. Asta tot intuitia imi spune.
Ei, nici dinozaurii n-au dispărut într-o săptămână!
Îmi amintesc ce ne spunea proful de biologie la orele de evoluţionism. El ne dădea un exemplu foarte plastic, cu un stol de ciori. Majoritatea aveau câte o sută de pene, însă unele dintre ele aveau o sută una. Dacă iarna venea un ger puternic, cele cu o sută de pene mureau şi rămâneau în viaţă cele cu o pană în plus, care, anul umrător, aveau urmaşi cu caracteristicile lor (101 pene) ceea ce le dădea rezistenţa la ger. Dacă supravieţuiau destui indivizi "101" ca să dea naştere unui număr suficient de descendenţi, specia supravieţuia. Dacă numărul de supravieţuitori era mic... urma exticţia speciei
Bine, proful ne desena pe tablă nişte x-uri, care erau ciorile, iar pe cele cu 101 de pene le marca cu o liniuţă. După ce trecea "iarna", ştergea ciorile "100". N-aveai cum să nu-i reţii explicaţia.
Cam asta (în versiunea apocaliptică) ar fi şi cu virusul. Prin mutaţii genetice, ar putea dezvolta o tulpină agresivă. Ca şi în cazul HIV, unii ar putea fi purtători, fără a fi afectaţi de maladie. Ceilalţi vor muri. Depinde câţi din specia noastră vor muri ca să de ajungă la extincţie.
Din punctul meu de vedere, SARS-CoV-2 nu ne poate pune specia în pericol. Numărul deceselor, chiar dacă este impresionant de mare, reprezintă totuşi un procent mic din totalitatea indivizilor. Nici măcar criza post-COVID-19 nu va da peste cap omenirea. Vom trece peste ea. Cu vânătăi, dar vom trece.
Aici se intalnesc mai multe stiinte: biologia, teoria probabilitatilor si statistica matematica. Iar Viesnic este dramaturg. In scena din final, el vede raul invingand, precum renascentistii. Si, apoi, OMul e si iarba rea. Si iarba rea nu piere asa usor, nu? Nu s-au inventat inca pesticidele care sa-l distruga. Mai exact, nu si le-a inventat. Pentru ca OMul e catalogat ca singura fiinta capabila de autodistrugere. Vezi incalzirea globala. Si nu numai.
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Lun 06 Apr 2020, 07:12
Anahoret a scris:
Ion a scris:
Ca, daca ar fi sa se intample totusi asa ceva, nu ar fi asa de rapid. Repet: nu m-am bazat decat pe intuitie. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, eu am continuat, spunand ca mintea omului, care ar fi creat sau nu acest virus, este capabila sa si lupte impotriva lui. Daca nu poate sa il distruga, macar sa i reduca din putere. Si asta ar mai dura destul pana la scena apocaliptica de care se vorbeste in final. Asta tot intuitia imi spune.
Ei, nici dinozaurii n-au dispărut într-o săptămână!
Îmi amintesc ce ne spunea proful de biologie la orele de evoluţionism. El ne dădea un exemplu foarte plastic, cu un stol de ciori. Majoritatea aveau câte o sută de pene, însă unele dintre ele aveau o sută una. Dacă iarna venea un ger puternic, cele cu o sută de pene mureau şi rămâneau în viaţă cele cu o pană în plus, care, anul umrător, aveau urmaşi cu caracteristicile lor (101 pene) ceea ce le dădea rezistenţa la ger. Dacă supravieţuiau destui indivizi "101" ca să dea naştere unui număr suficient de descendenţi, specia supravieţuia. Dacă numărul de supravieţuitori era mic... urma exticţia speciei.
Bine, proful ne desena pe tablă nişte x-uri, care erau ciorile, iar pe cele cu 101 de pene le marca cu o liniuţă. După ce trecea "iarna", ştergea ciorile "100". N-aveai cum să nu-i reţii explicaţia.
Cam asta (în versiunea apocaliptică) ar fi şi cu virusul. Prin mutaţii genetice, ar putea dezvolta o tulpină agresivă. Ca şi în cazul HIV, unii ar putea fi purtători, fără a fi afectaţi de maladie. Ceilalţi vor muri. Depinde câţi din specia noastră vor muri ca să de ajungă la extincţie.
Din punctul meu de vedere, SARS-CoV-2 nu ne poate pune specia în pericol. Numărul deceselor, chiar dacă este impresionant de mare, reprezintă totuşi un procent mic din totalitatea indivizilor. Nici măcar criza post-COVID-19 nu va da peste cap omenirea. Vom trece peste ea. Cu vânătăi, dar vom trece.
Și eu îmi aduc aminte de grădiniță, când educatoarea ne-a învățat un cântecel despre un pui neascultător:"A fost odată o pasărea, [cu toții] pui, pui, pui, De glasul mamei n-asculta, pui, pui, pui..." Se termină tragic însă, nu ca pentru cioara din povestea de mai sus, pentru că, adventurandu-se puiul afară din cuib, este împușcat de vânător. A propos de povești, de ce e așa sigur că cioara cu 101 pene ajunge iarna, și nu o mănâncă vara, mai grea fiind- plus una pană-, motanul din vecini? Iar dacă toate ciorile mor în timpul iernii, cu cine se împerechează norocosul? "De la lume adunate și la lume-napoi date"
Dar un exemplu "real" de mutație benefică, nu luate din folcor, v-a putut da tovarășul profesor?
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ultima editare efectuata de catre Ciprian in Lun 06 Apr 2020, 07:52, editata de 1 ori
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Lun 06 Apr 2020, 07:47
Ion a scris:
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Daca ar fi manipulare politica, tot ar fi ceva. Dar nu este.
Fară îndoială, când vine vorba de Covid că este politică și manipulare politică, după cum Covid, ca subiect, este despre boală, protejare și manipulare psihologică. Am vrut doar să arunc undița...
Citat :
Probabilitatea, despre care vorbeste autorul, e tot atat de mare pe cat este imposibil de intamplat la scara mica, temporala sau si spatiala. ce zice el in final.
Vişniec e un artist, pictează cu cuvinte, prin urmare i-am luat afirmațiile ca pe o ultima atingere a pensulei la imaginea pe care a construit-o până la punctul final, culminant. Scenariul nu poate să fie real. Am luat-o la figurativ, după cum teoria probabilității nu poate să fie adusă ca argument obiectiv, faptic- teoria probabilităților ar fi tot atât de relevantă aici precum curba lui Phillips. Iar daca eu am luat-o greșit, nu ca "poezie", atunci Vişniec dă dovadă de ignoranță nu doar privitor la teoria probabilităților, care evident nu poate să fie aplicată aici, ci și privitor la diferența intre "posibilitate", "probabilitate"- Imposibilitățile probabile sunt de preferat posibilităților improbabile, zice Aristotel-, "forme de viață", cât și privitor la noțiuni elementare ale microbiologiei, fiziologiei, imunologiei.
"Imposibilitati probabile" sau "posibilitati improbabile" e un frumos/interesant joc de cuinte. Prin "comutativitate" aici sensul/intelesul se schimba din cauza/ datorita faptului ca intre "posibil" si "probabil" exista o diferenta. Nu sunt sinonime perfecte. Iar matematic, in definiția clasică: Probabilitatea realizării unui eveniment este raportul dintre numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile," apare notiunea de "posibil", cu ajutorul careia se defineste notiunea de probabilitate.
Teoria probabilitatilor, precum si Statistica matematica, sunt ramuri relativ recente ale matematicii. Acestea s-au dezvoltat asa de mult incat, prin anii '60, ai secolului XX, se spunea despre ele ca intreaga matematica de pana atunci devenea "un capitol al acestora". Zicerea lui Aristotel, in contextul actual, are, asadar, o anumita "rezonanta".
Diferență dintre posibilitate și probabilitate este evidentă în rădăcina latină a respectivelor cuvinte: primul possibilitas înseamnă "care poate fi făcut", pe când probabilitate- probabilitas- înseamnă care "poate fi dovedit, demonstrat". Engleza are rădăcină lui "prove" în acest cuvânt. Problema cu teoria probabilităților în cazul nostru: probabilitatea unui eveniment, că să fie posibil de calculat (ha, ha), poate fi determinată doar daca sunt strict specificate condițiile inițiale, iar ele sunt neschimbătoare:
Wiki a scris:
Aplicarea matematicii la studierea fenomenelor aleatoare se bazează pe faptul că, prin repetarea de mai multe ori a unui experiment,în condiții practic identice, frecvența relativă a apariției unui anumit rezultat (raportul dintre numărul experimentelor în care apare rezultatul și numărul tuturor experimentelor efectuate) este aproximativ același, oscilând în jurul unui număr constant.
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Anahoret
Numarul mesajelor : 7444 Varsta : 63 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: ION Lun 06 Apr 2020, 11:59
Ciprian a scris:
Și eu îmi aduc aminte de grădiniță, când educatoarea ne-a învățat un cântecel despre un pui neascultător:"A fost odată o pasărea, [cu toții] pui, pui, pui, De glasul mamei n-asculta, pui, pui, pui..." Se termină tragic însă, nu ca pentru cioara din povestea de mai sus, pentru că, adventurandu-se puiul afară din cuib, este împușcat de vânător. A propos de povești, de ce e așa sigur că cioara cu 101 pene ajunge iarna, și nu o mănâncă vara, mai grea fiind- plus una pană-, motanul din vecini? Iar dacă toate ciorile mor în timpul iernii, cu cine se împerechează norocosul? "De la lume adunate și la lume-napoi date"
Dar un exemplu "real" de mutație benefică, nu luate din folcor, v-a putut da tovarășul profesor?
Bag seama că acel cântecel era o prelucrare pentru copii a povestirii "Puiul" (tot pentru copii, dar mai mari) de Alexandru Brătescu-Voineşti. Recomand lectura, poate fi citită la orice vârstă.
Ceea ce a desenat proful pe tablă, este un exemplu pozitiv şi foarte real, însă dumnealui l-a simplificat pentru ca elevii să înţeleagă conceptul de evoluţie prin selecţie. Poate reuşiţi să înţelegeţi că eram la liceu, la o oră de evoluţionism, nu studenţi la Facultatea de medicină, specializându-se în genetică. Reuşiţi să vedeţi diferenţa?
Şi un răspuns pentru cazul "norocosului". Dacă toate femelele mor (destul de improbabil, chiar dacă gena – să-i zicem "101" – s-ar transmite pe cromozomul de sex) se ajunge în scenariul nr. 2, când sunt prea puţini indivizi pentru supravieţuirea speciei. Deci – extincţie.
_____________________ Free your mind!
Anahoret
Numarul mesajelor : 7444 Varsta : 63 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: ION Lun 06 Apr 2020, 12:15
Ion a scris:
Aici se intalnesc mai multe stiinte: biologia, teoria probabilitatilor si statistica matematica. Iar Viesnic este dramaturg. In scena din final, el vede raul invingand, precum renascentistii. Si, apoi, OMul e si iarba rea. Si iarba rea nu piere asa usor, nu? Nu s-au inventat inca pesticidele care sa-l distruga. Mai exact, nu si le-a inventat. Pentru ca OMul e catalogat ca singura fiinta capabila de autodistrugere. Vezi incalzirea globala. Si nu numai.
În filmul Matrix, prima parte, când agentul Smith îl prinde pe Morpheus şi-l injectează pentru interogatoriu, acesta (agentul) are o tiradă care mi-a plăcut mult şi se potriveşte cu ceea ce ai scris tu:
Agentul Smith a scris:
Vreau să-ţi împărtăşesc o revelaţie pe care am avut-o cât am stat aici. Mi-am dat seama de ea când încercam să clasific specia voastră. Mi-am dat seama că nu sunteţi mamifere. Toate mamiferele de pe planetă, îşi dezvoltă un echilibru natural faţă de mediul înconjurător. Dar voi, oamenii, n-o faceţi. Vă mutaţi într-un loc şi vă multiplicaţi până ce epuizaţi resursele naturale. Nu puteţi supravieţui decât trecând în altă zonă. Un singur alt organism urmează acelaşi tipar. Ştii care? Virusul. Fiinţele umane sunt o boală. Un cancer al planetei.
Bine, virusul nu-i tocmai un organism, dar a trebuit să respect citarea.
_____________________ Free your mind!
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Lun 06 Apr 2020, 17:01
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Daca ar fi manipulare politica, tot ar fi ceva. Dar nu este.
Fară îndoială, când vine vorba de Covid că este politică și manipulare politică, după cum Covid, ca subiect, este despre boală, protejare și manipulare psihologică. Am vrut doar să arunc undița...
Citat :
Probabilitatea, despre care vorbeste autorul, e tot atat de mare pe cat este imposibil de intamplat la scara mica, temporala sau si spatiala. ce zice el in final.
Vişniec e un artist, pictează cu cuvinte, prin urmare i-am luat afirmațiile ca pe o ultima atingere a pensulei la imaginea pe care a construit-o până la punctul final, culminant. Scenariul nu poate să fie real. Am luat-o la figurativ, după cum teoria probabilității nu poate să fie adusă ca argument obiectiv, faptic- teoria probabilităților ar fi tot atât de relevantă aici precum curba lui Phillips. Iar daca eu am luat-o greșit, nu ca "poezie", atunci Vişniec dă dovadă de ignoranță nu doar privitor la teoria probabilităților, care evident nu poate să fie aplicată aici, ci și privitor la diferența intre "posibilitate", "probabilitate"- Imposibilitățile probabile sunt de preferat posibilităților improbabile, zice Aristotel-, "forme de viață", cât și privitor la noțiuni elementare ale microbiologiei, fiziologiei, imunologiei.
"Imposibilitati probabile" sau "posibilitati improbabile" e un frumos/interesant joc de cuinte. Prin "comutativitate" aici sensul/intelesul se schimba din cauza/ datorita faptului ca intre "posibil" si "probabil" exista o diferenta. Nu sunt sinonime perfecte. Iar matematic, in definiția clasică: Probabilitatea realizării unui eveniment este raportul dintre numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile," apare notiunea de "posibil", cu ajutorul careia se defineste notiunea de probabilitate.
Teoria probabilitatilor, precum si Statistica matematica, sunt ramuri relativ recente ale matematicii. Acestea s-au dezvoltat asa de mult incat, prin anii '60, ai secolului XX, se spunea despre ele ca intreaga matematica de pana atunci devenea "un capitol al acestora". Zicerea lui Aristotel, in contextul actual, are, asadar, o anumita "rezonanta".
Diferență dintre posibilitate și probabilitate este evidentă în rădăcina latină a respectivelor cuvinte: primul possibilitas înseamnă "care poate fi făcut", pe când probabilitate- probabilitas- înseamnă care "poate fi dovedit, demonstrat". Engleza are rădăcină lui "prove" în acest cuvânt. Problema cu teoria probabilităților în cazul nostru: probabilitatea unui eveniment, că să fie posibil de calculat (ha, ha), poate fi determinată doar daca sunt strict specificate condițiile inițiale, iar ele sunt neschimbătoare:
Wiki a scris:
Aplicarea matematicii la studierea fenomenelor aleatoare se bazează pe faptul că, prin repetarea de mai multe ori a unui experiment,în condiții practic identice, frecvența relativă a apariției unui anumit rezultat (raportul dintre numărul experimentelor în care apare rezultatul și numărul tuturor experimentelor efectuate) este aproximativ același, oscilând în jurul unui număr constant.
Buna explicatie cu privire la diferenta intre "probabil''si 'imposibil". Asta vine sa completeze diferenta remarcata de mine in definitia clasica a probabilitatilor. Exista "o diferenta specifica" intre cele doua notiuni, care motiveaza definirea probabilitatii cu ajutorul notiunii de posibil. Si nu invers.
Tocmai aici e problema: "practic identice" nu exista decat teoretic. ''Practic'' e imposibil de realizat un experiment "in conditii identice", vreau sa zic "absolut identice". De aici vine si greutatea ''modelarii matematice'' a unor fenomene , ca obiecte al unor studii statistice. La experimentul cu aruncarea zarurilor, se specifica omogenitatea lor(zaruri netrucate) si suprafata perfect plana pe care se arunca. Ei bine, mai sunt si alti parametri intr-un experiment, care trebuie luati in considerare. Iata aici un link: ''Posibil si probabil''
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Mier 08 Apr 2020, 17:01
Balada Coronavirus
Masca si coronavirus Vezi pe strazi-n toata lumea, Masca tu de nu ti-ai pus Stai in casa toata vremea.
Virusu-i ca o coroana, Dat de chinezi de pomana.
Nu e negru, nu e verde, Nu se aude, nu se vede, Nici nu muge, nici nu-mpunge, Doamne, ce o fi cu el, Cat e el de mititel, Cand tusesti, iar ei inspira, Virusi ce se risipira, De la Wuham la Shangai, De la Tokio la Mumbai, De la Roma la Paris, Unde-a nins si nu s-a prins, Virusul asta omoara, Tot chinezu-i de ocara!....
Claustrofob cum eu sint, Intre cer si-ntre pamant, Cum sa stai inchis in casa, Cand tu n-ai nimic pe masa Si la nimeni nu le pasa?
Omule, tu esti de vina, N-ai gandit, acum suspina! Nu o data Cel de Sus, Ne-a tot spus , si ne-a tot spus: Vezi ce faci, ca nu e bine, Nici de-i azi, si nici de-i maine!
Love to you all, Ion
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Joi 09 Apr 2020, 08:06
Anahoret a scris:
Ceea ce a desenat proful pe tablă, este un exemplu pozitiv şi foarte real, însă dumnealui l-a simplificat pentru ca elevii să înţeleagă conceptul de evoluţie prin selecţie. Poate reuşiţi să înţelegeţi că eram la liceu, la o oră de evoluţionism, nu studenţi la Facultatea de medicină, specializându-se în genetică. Reuşiţi să vedeţi diferenţa?
Da, am reușit să văd diferența, cu mult timp în urmă: diferența dintre poveste și realitate, între gândirea critică și declamare, intre educație și îndoctrinare.
Nu simplificarea e problema aici- de altfel, simplificarea, mai ales când vine vorba de explicare, e un proces extrem de complex. Problema e cu conceptul de evoluție în sine, "conceptul de evoluţie prin selecţie", concept măsluit și ilogic , în același timp: desigur, pornindu-se de la o noțiune comună, ușor de înțeles și acceptat chiar, "selecție", se trece la "alba neagra" și poftim...evoluția! O pălărie, două cuvinte magice, trei porumbei! Ori ciori.
Privitor la selecție: selecția nu crează, nici nu evoluează, doar poate distruge (eventual). Supraviețuirea celui mai puternic în sine e un concept fabulos. Nu cel mai puternic ori sănătos supraviețuiește, ci cel care puiește. Un exemplar degenerat care puiește 10 degenerați pot ușor elimina pe cel sănătos și puternic, fie el și cu 101 pene. (La care, evoltionistul recurge la tautologie: desigur că puiește, pentru că e adaptat. Și desigur e adaptat, pentru că puiește. No poftim! În aceasta consta toată povestioara evoluției)
Cred și eu că i-a fost mult mai ușor tovarășului profesor să înceapă simplista explicație de la ciori (rasistul de el!): "A fost odată, ca nici-odată, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit". Și, ca orice evoluționist care se respectă, începe povestea de undeva de la mijloc, de exemplu (de ce nu?) de la cioară- nu ou, nu găină: e mult mai ușor de povestit de 101 pene, decât să explici cum a a părut pana numărul 1, ori chiar pasărea cioară.
Privior la genetică: aceasta nu permite fantezii și accidente "benefice". Eu unul nu cunosc din un caz de mutație genetică "benefică," doar, în cel mai bun caz, răstălmăciri ori confuzii privitor la sensul cuvântului "benefic"- unde "interesul poartă fesul", ori, a doua posibilitate mult mai probabilă, recurgerea la minciună și falsificare, de-a dreptul.
Citat :
Şi un răspuns pentru cazul "norocosului". Dacă toate femelele mor (destul de improbabil, chiar dacă gena – să-i zicem "101" – s-ar transmite pe cromozomul de sex) se ajunge în scenariul nr. 2, când sunt prea puţini indivizi pentru supravieţuirea speciei. Deci – extincţie.
Pai da, toată povestea evoluției e un "dacă și cu parcă". Orice e posibil, dă-i numai suficient timp. De obicei milioane, ori, când vrem să dovedim expertiză, miliarde de ani! Pozitiv și real!
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ultima editare efectuata de catre Ciprian in Joi 09 Apr 2020, 08:25, editata de 1 ori
Ciprian
Numarul mesajelor : 1574 Data de inscriere : 17/12/2008
Subiect: Re: ION Joi 09 Apr 2020, 08:19
Ion a scris:
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Ciprian a scris:
Ion a scris:
Daca ar fi manipulare politica, tot ar fi ceva. Dar nu este.
Fară îndoială, când vine vorba de Covid că este politică și manipulare politică, după cum Covid, ca subiect, este despre boală, protejare și manipulare psihologică. Am vrut doar să arunc undița...
Citat :
Probabilitatea, despre care vorbeste autorul, e tot atat de mare pe cat este imposibil de intamplat la scara mica, temporala sau si spatiala. ce zice el in final.
Vişniec e un artist, pictează cu cuvinte, prin urmare i-am luat afirmațiile ca pe o ultima atingere a pensulei la imaginea pe care a construit-o până la punctul final, culminant. Scenariul nu poate să fie real. Am luat-o la figurativ, după cum teoria probabilității nu poate să fie adusă ca argument obiectiv, faptic- teoria probabilităților ar fi tot atât de relevantă aici precum curba lui Phillips. Iar daca eu am luat-o greșit, nu ca "poezie", atunci Vişniec dă dovadă de ignoranță nu doar privitor la teoria probabilităților, care evident nu poate să fie aplicată aici, ci și privitor la diferența intre "posibilitate", "probabilitate"- Imposibilitățile probabile sunt de preferat posibilităților improbabile, zice Aristotel-, "forme de viață", cât și privitor la noțiuni elementare ale microbiologiei, fiziologiei, imunologiei.
"Imposibilitati probabile" sau "posibilitati improbabile" e un frumos/interesant joc de cuinte. Prin "comutativitate" aici sensul/intelesul se schimba din cauza/ datorita faptului ca intre "posibil" si "probabil" exista o diferenta. Nu sunt sinonime perfecte. Iar matematic, in definiția clasică: Probabilitatea realizării unui eveniment este raportul dintre numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile," apare notiunea de "posibil", cu ajutorul careia se defineste notiunea de probabilitate.
Teoria probabilitatilor, precum si Statistica matematica, sunt ramuri relativ recente ale matematicii. Acestea s-au dezvoltat asa de mult incat, prin anii '60, ai secolului XX, se spunea despre ele ca intreaga matematica de pana atunci devenea "un capitol al acestora". Zicerea lui Aristotel, in contextul actual, are, asadar, o anumita "rezonanta".
Diferență dintre posibilitate și probabilitate este evidentă în rădăcina latină a respectivelor cuvinte: primul possibilitas înseamnă "care poate fi făcut", pe când probabilitate- probabilitas- înseamnă care "poate fi dovedit, demonstrat". Engleza are rădăcină lui "prove" în acest cuvânt. Problema cu teoria probabilităților în cazul nostru: probabilitatea unui eveniment, că să fie posibil de calculat (ha, ha), poate fi determinată doar daca sunt strict specificate condițiile inițiale, iar ele sunt neschimbătoare:
Wiki a scris:
Aplicarea matematicii la studierea fenomenelor aleatoare se bazează pe faptul că, prin repetarea de mai multe ori a unui experiment,în condiții practic identice, frecvența relativă a apariției unui anumit rezultat (raportul dintre numărul experimentelor în care apare rezultatul și numărul tuturor experimentelor efectuate) este aproximativ același, oscilând în jurul unui număr constant.
Buna explicatie cu privire la diferenta intre "probabil''si 'imposibil". Asta vine sa completeze diferenta remarcata de mine in definitia clasica a probabilitatilor. Exista "o diferenta specifica" intre cele doua notiuni, care motiveaza definirea probabilitatii cu ajutorul notiunii de posibil. Si nu invers.
Tocmai aici e problema: "practic identice" nu exista decat teoretic. ''Practic'' e imposibil de realizat un experiment "in conditii identice", vreau sa zic "absolut identice". De aici vine si greutatea ''modelarii matematice'' a unor fenomene , ca obiecte al unor studii statistice. La experimentul cu aruncarea zarurilor, se specifica omogenitatea lor(zaruri netrucate) si suprafata perfect plana pe care se arunca. Ei bine, mai sunt si alti parametri intr-un experiment, care trebuie luati in considerare. Iata aici un link: ''Posibil si probabil''
Cea mai importantă variabilă în discuția epidemie/ extincție, și ar fi multe variabile, e intervenția umană. Dincolo de răspunsul diferit de la organism la organism e reactia omului la problema ivită. În plus, contaminarea tuturor oamenilor, a întregii specii, e greu de imaginat. Există foarte multe grupuri izolate de marea masă, ca de exemplu, forțele armate- cei din submarine de exemplu, echipaje care au capabilitatea să stea efectiv ani sub apă.
_____________________ "We must follow the argument wherever it leads" Plato "We need to know four things: what there is, what to do about what there is, that there is a difference between knowing what there is, and knowing what to do about what there is and what that difference is." Jordan B. Peterson "The vigorous, the healthy, and the happy survive and multiply" Rev. Charles Darwin "Elvis is alive" Yo Why me , Lord? Who Am I
Ion
Numarul mesajelor : 5072 Localizare : USA Data de inscriere : 29/10/2009
Subiect: Re: ION Joi 21 Mai 2020, 21:32
Am un prieten poet la Craiova, care imi trimite revista "SpectActor", din care am ales "Un paragraf poetic ca un psalm al unei noi religii", cum incheie Marius Dobrin, articolul intitulat "O neintelegere pe care mi-e greu s-o depasesc":
"Si unii dintre noi aveau haine scumpe iar altii erau goi si infometati. Dar ne-am placut cu totii, ne-am imbratisat ca si cum nu ne-am vazut de multa vreme, prieteni vechi care se intalnesc din intamplare. Si am stat impreuna. Cei care au fost iubiti si cei singuri.Cei goi si infometati si cei care au avut cate ceva. Cei care sperasera si pesimisti. Cei care au crezut si cei care nu au crezut. Si nu a fost nimic mistic in toate astea, n-a avut niciunul viata vesnica, am murit toti cand s-a intamplat sa murim, am dormit toti cand ne-a fost somn de foame nu a suferit niciunul si tot ce am facut am facut pentru ceilalti. In rest-ziua a fost zi, noaptea a fost noapte, cine a avut de iubit a iubit, cine a avut de plans a plans, nici acolo nu s-a aratat niciun zeu, dar am fost toti fericiti si daca am luptat pentru ceva am luptat sa nu se piarda, sa nu se piarda nimic din fericirea asta."
"Da, oamenii au nevoie si de vis, si de basm, de unul care lasa libertate fiecaruia si nu inventeaza dusmani."
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator
Calendar
narmat cu legitimatia de jurnalist, mi-am pus o masca de protectie peste 
es, dar imaginea era cÃ
Orsay ar fi Ã
