POPASUL DOLION (I)

Până la descâlcirea iţelor îl rog pe Dolion să folosească acest popas cu toată încrederea, pentrru că nimic nu se va pierde şi nimic nu se va transforma din ce scrie el cu tastele lui.

Multumesc mult, il voi folosi cu placere!

Mircea Dinescu / Femei de carieră

Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Ieşise
din cabină, îşi netezea fusta şi bombănea: 'Ştii bancu' ăla cu Iţic?'. N-am
ştiut dacă vorbeşte cu mine, aşa că am mormăit incert, în aşa fel încât, la o adică,
să reiasă că eu de fapt cântam. A continuat şi m-a scăpat astfel de propria-mi
mutră buimacă: 'Cică se ruga Iţic toată ziua la Dumnezeu: dă, Doamne, să câştig
la loterie! Ajută-mă, Doamne, să câştig la loterie, hai, Doamne, zău, de ce nu
mă ajuţi şi pe mine să câştig la loterie?!

La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atâta
văicareală, se repede la el: Mă, Iţic, pe cuvânt că te-am auzit şi m-am
străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă şi tu puţin: joacă la
loterie!'.

Am hăhăit cu ea un pic, dar aşteptam legătura
dintre banc şi motivul reuniunii noastre private. A continuat: 'Aşa şi eu,
dragă: tocmai am facut acum un test de sarcină care, normal, mi-a ieşit
negativ. Am plâns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă mă screm de vreo
patru ani să rămân gravidă şi degeaba! După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea
că de la ciclul trecut n-am mai făcut sex, de fapt! Că eu cu bărbată-miu nu ne
întâlnim decât 8 minute pe zi, dimineaţa. Şi, deşi el n-are nevoie decât de
patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac
părul cu drotul, pantofii cu cremă şi botul cu ruj.' Verifică-ţi agenda, am
putea să ne vedem azi la 1,45 să luăm lunch-ul şi să facem un copil?

Mă uitam la ea cu ceva ce fusese până de curând
admiraţie, dar deja nu mai eram sigur: femeie de carieră, obsedată de
promovare, leafă, autoritate şi performanţă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n
română, cum se poartă acum, era toată numai taioare, promăuşăn, targhet,
auărnes, marchet, pablic-rileişăns, plening, risărci, fiidbac. Damă spirt, cu
părul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci
colega-cea-fără-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomică şi de
bărbaţii care cred că femeile sunt inferioare. Avea un soţ manager, care-şi
făcea al doilea doctorat şi chelise prematur din cauza studiului năpraznic şi
ambiţiei de a fi şef. Aveau bani, lucrau în multinaţionale, umblau numai cu
nara pe sus, trosnea mândria-n ei. Dar n-aveau copii. Asta
lipsea din tabloul perfect. Când au împlinit 30 de ani au făcut consiliu de
familie, cu părinţi şi cu socri cu tot şi au decis să aibă un băiat şi o fată,
neapărat în ordinea asta. Când au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă şi-un
pechinez, numai că programul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 şi pleca
la 7,42 cu Renault-ul, el se scula la 7,34 şi pleca la 8,02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9,10, comanda pizza, îi lăsa şi
lui o felie rece, se culca; la 10,45 venea şi el şi mânca uscătura. Apoi se
strecura în pat lângă ea, dar n-o trezea niciodată pentru sex, fiindcă el
trişa; seara nu facea duş, nu mai avea timp. Făcea doar dimineaţa.

Ea văzuse-n
filme cum femeile de carieră îşi făceau test de sarcina la WC-ul firmei,
deoarece acasă nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare dată era că numai
din ovulul ei nu se putea isca nici un făt, mai trebuia şi ceva de le el,
parcă. Dar el avea de învăţat ca s-ajungă docent, ea avea de ajuns cea mai şefă
şi de câştigat bani. Copiii nu apăreau, iar cuscrii făceau deja consilii numai
între ei, hotărau ceva, însă rezoluţia rămânea nerostită, telefonul tinerilor
suna degeaba, iar la celulare nu răspundeau, erau în miting. Pe ea, ovulaţia o
prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar
el tot nu ştia ce e aceea ovulaţie, deşi pe vremuri, când erau studenţi şi
obişnuiau să mai şi trăiască, ea îi desenase două ovare şi nişte puncte pe care
le înghesuiau alte puncte, cu coadă.

Femeile s-au
opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să
scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca
nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra
şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de
vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli
de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia
ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă,
la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două
dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e
împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie 'urgent', 'campanie',
'scheme', 'rapoarte'.. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici
şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e
deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă
bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de
nevastă...

Munca e bună
numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul
să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci
zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul
minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la
Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge
imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte
praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau
poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu
e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu
maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier
şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru
rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să
investească.

Femeile care
au văzut-o pe Diane Keaton în 'Baby Boom' se lasă drogate de gândul inept al
unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul,
ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că
au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le
înţelegi masochismul, până la urmă.. Pericolul dospeşte abia când femeia de
carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare
cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu
cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la
divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului
constrâns de hormoni.

Când
constaţi că fetiţa ta îi spune 'mamă' soacră-tii (care nici nu te-a vrut de
noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe
bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul
nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când
termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).
Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe
o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea
ăla de nevastă şi i-ai spus lui 'da', acoperind o secundă telefonul cu palma,
apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la
telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de
dragul familiei.

Mircea,
fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi
un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu
ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe
cu roată şi fir cârlionţat.

Vasazică:
ultimul film văzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte
citită a fost 'Noţiuni de introducere în cibernetică', ultima ieşire în natură
a fost pe ierbuţa de la Romexpo, când ţi-a venit delegaţia din Danemarca,
ultima dată când ai găsit alimentara deschisă în drum spre casă încă se găsea
nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot şi o dată
i-ai făcut uneia o confesiune prin fax, încă îi cumperi copilului haine cu două
măsuri mai mici, fiindcă atât purta când te-ai angajat, ultima dată când ai fi
vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată când ai făcut sex te-ai inhibat,
fiindcă uitaseşi să-i spui ceva contabilei..

Nu i-ai mai
spus bărbatului din viaţa ta 'te iubesc' de-o veşnicie, nici n-ai avea cum, ar
suna ca dracu', ar trebui să i-o şuieri în timp ce-ţi tai pieliţa de la unghii,
imediat după ce-l ameninţi să nu cumva să uite să-ţi cumpere tampoane cu
aripioare şi adeziv, că-ţi vine sigur diseară sau mâine.
Am chiulit
şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna. Chiuleşte şi tu,
salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze
homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat
fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost
la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de
redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat
vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la
TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva
i-a zis lui Dinescu: 'Mircea, fă-te că lucrezi!'. Şi Mircea a ascultat. Şi a
ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom
continua să ne prefacem că trăim.

Ce fain:)

glitter-graphics.com


Sper ca nu te superi ,poate-ti place la popasul tau imaginea aceasta:)

Imi place si nu ma supar! Poate oricine posta ce vrea! Sunt receptiv!

Aseară am dat peste un fragment din "Micul prinț", în cartea "Călătoria inimii", de John Welwood și, azi, toată ziua m-am gândit la câte mai sunt de îmblânzit...în mine, în jur, în ceilalți. Cu cât am găsit mai multe lucruri, cu atât bucuria interioară a fost mai mare ! Am treabă, nu glumă, nu e loc de plictiseală ! Plus că îmi place mult cum sună îmblânzire ! Mă las îmblânzit, adică creez legături.....
"- Cine esti tu? zise micul prinț. Ești foarte drăguță…
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine, îi propuse micul prinț. Sunt așa de
trist…
- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- Ah! Pardon, zise micul print.

Dar după ce se gândi, adăugă:
- Ce înseamnă “îmblânzit”?
[...]- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamnă “a crea legături…”
- A crea legături?
- Bineînțeles, spuse vulpea. Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețel care se aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieței. Și eu nu am nevoie de tine. Și nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe ca o sută de mii altele. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unică pe lume…
- Încep să înțeleg, zise micul prinț. [...]
.......................................................................................................................................
Vulpea tăcu și îl privi îndelung pe
micul prinț:
- Te rog… îmblânzește-mă! spuse ea.
- Aș vrea mult, răspunse micul prinț, dar nu am prea mult timp. Am de găsit prieteni și multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii
nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să vândă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă. "

(Micul prinț, Antoine de Saint Exupery)

Job în Romania?

Vasile este trezit în fiecare dimineata la ora 7h30 de ceasul sau desteptator Made in Japan, cu radio incorporat. Se spala cu sapunul lui favorit fabricat în Turcia, se barbiereste apoi în zece minute cu aparatul de ras Made in Hong-Kong, dupa care se îmbraca în tricoul lui preferat facut în Sri Lanka, îsi trage pe el blugii Levi’s import Singapore si eventual niste sosete Made în Korea si se duce în bucatarie unde scoate din dulap o cafea Jacobs Made in Germany din care pune cam trei-patru lingurite în cafetiera lui Made in China.

Ïn timp ce-si pregateste micul dejun pe noul sau aragaz Made in India
luat în rate luna trecuta, face calcule laborioase pe calculatorul de buzunar Made in Mexic ca sa vada daca-i ajung banii saptamana asta pentru rata la apartamentul cumparat de la un dezvoltator imobiliar cu sediul în Spania.
Dupa ce-si priveste ceasul Made in Taiwan, iese din casa, ia liftul fabricat în Austria si coboara în fata blocului. Ïsi ia masina Made in Czech Republic
si merge la statia de benzina proprietate a unui concern din Russia ca sa faca plinul cu benzina importata din Kazahstan.

Dupa care se prezinta la vreo doua interviuri pentru posturi de management în companii multinationale dar fara rezultat! Ajunge seara acasa rupt de oboseala, se descalta de pantofii import Brazilia, îsi verifica e-mailurile pe calculatorul sau de birou Made in Malaysia si apoi serveste cina în bucatarie, pe masa de lemn Made in Vietnam si luata si ea în rate
odata cu aragazul.

Mai tarziu, îsi toarna un pahar de vin import Franta sau desface o bere Stella Artois din Belgia, deschide televizorul Made in Indonesia si se uita la un meci din campionatul Angliei si lacapatul puterilor dupa o zi grea, îsi pune o singura întrebare:
- De ce dracu nu pot sa-mi gasesc un job în Romania?

dolion a scris:

Imi place si nu ma supar! Poate oricine posta ce vrea! Sunt receptiv!

Mi se pare deosebit:)

In SUA si in Asia
oamenii sunt foarte inventivi, au dat legi foarte ciudate pentru sex, ori din
lipsa de ocupatie, ori oamenii aia sunt putin excentrici in ceea ce priveste
actul sexual. Bine macar, ca la noi, legislatia e cat se poate de normala.

1. Majoritatea statelor islamice recunosc legea care spune ca poti face
sex cu o oaie, dar nu ii poti manca apoi carnea.

2. In Liban, barbatii au voie sa faca sex cu animalele, dar numai
daca acestea sunt de sex feminin. Pedeapsa pentru sex cu un animal mascul este
moartea.

3. In Bahrain, barbatii ginecolog pot consulta o pacienta uitandu-se la
organele ei genitale... printr-o oglinda.

4. Musulmanii nu au voie sa se uite la organele genitale ale cadavrelor,
iar acestea trebuie acoperite cu o bucata de lemn tot timpul.

5. Pedeapsa pentru masturbare in Indonezia este decapitarea.

6. In Hong Kong, o femeie inselata are voie sa isi omoare sotul
infidel... insa, doar cu mainile goale.

7. In anumite zone din Columbia mama-soacra trebuie sa asiste la prima
noapte de amor a fiicei sale/fiului sau.

8. In Santa Cruz, Bolivia, barbatii nu au voi sa faca sex, in acelasi
timp, cu o mama si fiica ei.

9. In Maryland, SUA, e interzis sa cumperi prezervative de la un automat
daca acesta nu vinde si bauturi alcoolice.

10. In California, animalele nu au voie sa se imperecheze langa taverne,
scoli sau lacasuri de cult.

11. Cuplurile necasatorite din Florida nu au voie sa stea in aceeasi casa
si sa faca sex, insa daca au adrese diferite, totul este in regula.

12. Tot in Florida, barbatii nu au voie sa poarte rochii fara bretele.

11. Legea statului Florida spune ca e ilegal sa faci sex cu un porc spinos.
(Va dati seama cati au incercat daca a fost nevoie sa se dea o lege pentru asta???)

12. E o ofensa publica sa faci dus gol/goala in Florida.

13. Tot in Florida, e legal sa saruti sanii sotiei tale.

14. In statul american Georgia, jucariile sexuale sunt interzise.

15. In statul Indiana un barbat de peste 18 ani poate fi arestat sub acuzatia de viol, daca o pasagera a masinii sale nu poarta pantofi si sosete! (Dar daca poarta sandale?)

16. In Massachusetts, SUA, o femeie nu are voie sa se afle deasupra partenerului sau in timpul actului sexual.

17. In Carolina de Nord, nu ai voie sa porti ochelari de soare in timp ce
faci sex.

18. In statul american Oregon nu ai voie sa vorbesti vulgar in timpul
actului sexual.

19. Statul Tennessee, SUA, interzice sexul oral (primirea si prestarea).

20. In New Mexico, SUA, ii este interzis unei femei sa apara neepilata
in public.

New World Order

Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite" corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce dramatic populaţia mondială la doar 1 miliard de oameni.

Sub numele de Noua Ordine Mondială (New World Order) se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală etc. Ea nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul bine definit de a domina lumea.

De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor, din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a populaţiei.

Ceea ce majoritatea cetăţenilor cred că este „opinia publică", reprezintă
de fapt o propagandă abil regizată, cu scopul secret de a se declanşa un anumit răspuns comportamental dorit din partea populaţiei. Părerile „opiniei
publice" sunt monitorizate permanent, cu intenţia de a se verifica
acceptarea de către populaţie a programelor planificate de „ei". Conspiratorii Noii Ordini Mondiale îşi realizează agenda de lucru, orchestrând cu măiestrie emoţiile umane şi cultivând în special frica.

Pătrunzând în labirintul încurcat al manevrelor politice şi corporatiste,
descoperim stupefiaţi o lume a criminalităţii şi a abuzurilor de neimaginat
împotriva umanităţii. Transpare din ce în ce mai clar ideea că trădătorii
umanităţii – care, după modul lor de acţiune, nu pot fi numiţi „oameni" –
au ales să folosească acum alte metode (mascate) de exterminare a populaţiei:
prin alimentaţie (introducând aditivii extrem de nocivi, precum aspartamul,
glutamatul de sodiu etc.), prin produsele cosmetice, prin apa fluorurată, prin deşeurile toxice, prin hrana iradiată, prin vaccinurile cu mercur şi prin alte arme biologice, de fapt, o altă variantă modernă pentru bombele folosite pe vremuri, cu scopul (acelaşi) de a distruge mase întregi de oameni.

Sub pretextul „cercetării" armelor biologice, a vaccinurilor şi a
medicamentelor periculoase, „ei" îşi dezvoltă de fapt această industrie în
propriul lor interes şi folosesc fiinţele umane drept cobai. Au ajuns până acolo încât să creeze noi agenţi biologici şi virusuri, pentru care apoi au fost necesare alte remedii, create, desigur, tot de ei – vaccinurile. Experimentele pline de cruzime, pe material uman, sunt realizate între zidurile reci, sterile şi antifonate ale laboratoarelor şi unităţilor militare ultrasecrete de… bio-terorişti în halate albe. Finanţate prin diferite programe guvernamentale, aceste studii pseudoştiinţifice sunt prezentate ca fiind proiecte de „cercetare şi dezvoltare" de cea mai bună credinţă.

Pe primul loc în agenda de lucru a „elitei" criminale a acestui secol este
reducerea drastică a populaţiei. Miliarde de oameni nevinovaţi au murit în urma „războaielor", a dominaţiilor tiranice, a masacrelor rasiste, a
homicidului, a epidemiilor, a SIDA-ei, a fumatului, a avorturilor, a erorilor
medicale, a efectelor nocive ale medicamentelor, a dezastrelor „naturale"
şi a genocidelor, care, toate, oricât de bizar ar părea, au fost provocate şi
iniţiate de „ei"...

Această trădare cutremurătoare faţă de umanitate, bazată pe abuz de putere, crime de război, conspiraţie, conflict de interese şi minciună este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, însă ea se desfăşoară sub masca pompoasă a democraţiei, a carităţii şi a libertăţii individuale.

Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate

La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a substanţelor
foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin medicamente, prin vaccinuri,
prin produsele de îngrijire personală, prin apa fluorurată etc. Lumea este
realmente bombardată, în mod legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea
restaurantelor de genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată.

Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc datorită otrăvurilor ingerate în
necunoştinţă de cauză, sistemul medical alopat „sare în ajutorul" lor,
otrăvindu-i în continuare cu medicamente de sinteză, cu vaccinuri care
afectează grav organismul uman, cu radiaţii nocive care ucid omul înainte de a „ucide" cancerul, cu plombe pe bază de mercur, care intoxică fiinţa clipă de clipă – deşi se pretinde că, prin fluorurarea apei, dinţii nu ar trebui să se mai carieze –, cu metode convenţionale de tratament, care nu fac decât să accelereze paşii muribunzilor către Moarte, pe de o parte, şi să aducă un profit financiar enorm celor care concertează din umbră acest mecanism sinistru, pe de altă parte.

Ceea ce oamenii nu ştiu este că moartea lor a început odată cu prima
înghiţitură de apă fluorurată, cu prima bucată de pâine „îmbunătăţită" cu
aditivi, cu primul vaccin „împotriva epidemiilor", cu primul chips cu gust
de şuncă, cu prima băutură carbogazoasă „care îţi răcoreşte setea de
viaţă"… Restul este doar obişnuinţă, perpetuată de ignoranţă, dezinformare şi o publicitate deşănţată. Oriunde au pătruns aceste produse, s-a răspândit boala şi a urmat apoi moartea.

Există zone izolate în lume, în munţi sau în anumite insule, unde „tehnologiile moderne" nu au pătruns niciodată... Acolo nimeni nu este bolnav de diabet, cancer, ischemie, depresie, SIDA, pentru că hrana locuitorilor din aceste regiuni constă din alimente naturale, proaspete, neprocesate. Există zone în care „civilizaţia" a ajuns cu două generaţii în urmă şi deja populaţia suferă de diabet, astm, boli cardiovasculare şi cancer. „Cultura" americană , cu invazia ei de băuturi carbogazoase, cu lanţurile ei de restaurante fast-food, cu ţigările şi alimentele ei procesate şi pline de aditivi toxici, a produs mai multă suferinţă şi boală în lume decât oricare altă agresiune.

Totul se face „legal". Este mai mult decât legal, este obligatoriu! Orice
naţiune care refuză să se alinieze standardelor comerciale ale Organizaţiei
Mondiale a Comerţului (World Trade Organization – WTO) este imediat sancţionată şi primeşte un embargo comercial, până când, neputând face faţă presiunilor, cedează. Chiar şi tentativa unei ţări de a interzice pe teritoriul ei folosirea unor aditivi toxici, cum ar fi: aspartamul, uleiurile hidrogenate sau nitratul de sodiu, poate fi considerată o gravă încălcare a înţelegerilor internaţionale, care primează în faţa legilor naţionale! Aceasta este „opera" comisiei care supervizează Codex Alimentarius şi care face legea!

Produsele alimentare actuale – calul troian al industriei chimizate

Este uşor să vinzi ţigări, Coca-Cola, produse alimentare ieftine şi pline de aditivi periculoşi – în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, unde nivelul de educaţie şi de informare este foarte scăzut; acolo oamenii sunt uşor de păcălit, fiind în stare să creadă că produsele americane şi occidentale îi vor face mai fericiţi.

În prezent, în ţările civilizate, doar oamenii ignoranţi şi naivi mai consumă
băuturi carbogazoase. Tot aceeaşi categorie de oameni fumează, consumă produse cu aditivi, prânzuri decongelate şi încălzite la cuptorul cu microunde şi privesc pasivi ore în şir la televizor. Oamenii inteligenţi cunosc deja adevărul despre aceste lucruri. De aceea, vânzările de băuturi carbogazoase scad anual, iar marile corporaţii sunt obligate să „spargă" piaţa în alte ţări, unde nu s-a aflat încă de toxicitatea aspartamului şi a aditivilor alimentari, de pericolul produselor modificate genetic şi de faptul că toate acestea aduc cu ele boala..

Nimic nu este mai simplu decât manipularea populaţiei prin publicitate, ştiri
fabricate şi studii contrafăcute! Toată gama de produse alimentare,
farmaceutice şi de întreţinere casnică este promovată printr-un sistem agresiv de publicitate, prin care publicul este înşelat şi convins să cumpere.
Tehnologia avansată este ţinută sub control şi folosită în scop malefic de
către unele guverne, prin intermediul misterioaselor contracte, fuziuni şi
afaceri corporatiste – militaro-industrial o-farmaceutice –, făcute cu uşile
închise.

Afacerile corporatiste – crimă organizată la nivel înalt

Cuvintele nu pot descrie îndeajuns caracterul diabolic al acestor acţiuni
corporatiste. Oricât de mult am citi şi afla despre acest subiect, va exista
întotdeauna ceva nou de descoperit. Pentru „ei", oamenii nu sunt decât un
material pentru folosire, abuzare şi distrugere.

În spatele „câmpului de bătălie", în timp ce oamenii se luptă cu boala şi
suferinţa,
fără să ştie şi să înţeleagă de unde vin toate acestea, corporaţiile
strâng prada – un profit enorm, obţinut pe baza stării de dezinformare,
naivităţii şi ignoranţei maselor. Singurele naţiuni care au un viitor
promiţător sunt cele care protejează şi menţin sănătatea popoarelor lor
şi a mediului lor natural.

Vestea bună este că din ce în ce mai
mulţi oameni se trezesc la realitate! Omul inteligent face conexiuni
între anumiţi indivizi şi unele companii, organizaţii sau agenţii şi
îşi dă seama de caracterul dubios al intrigilor politice şi al anumitor
programe, proiecte şi servicii care sunt promovate în diferite zone ale
lumii, aparent fără nicio legătură unele cu altele.

Din ce în ce mai mulţi oameni află despre pericolul aditivilor alimentari, al
aspartamului, al băuturilor carbogazoase, al fluorului, mercurului şi
aluminiului şi au început să adopte o dietă sănătoasă, bazată pe alimente
organice
şi produse naturale, fără substanţe chimice. Tot mai mulţi sunt cei
care cunosc efectele dezastruoase ale medicamentelor de sinteză asupra
sănătăţii şi renunţă la tratamentele alopate şi la medicina
convenţională, apelând la tratamente naturiste cu plante medicinale,
regimuri alimentare de purificare, programe de dezintoxicare a
organismului de substanţele chimice.

Tot mai mulţi oameni îşi
dau seama că industria agroalimentară, farmaceutică şi petrochimică
sunt interesate doar de propriul lor profit, şi nu de sănătatea
umanităţii. Şi, în fine, tot mai mulţi sunt cei care înţeleg că marile
corporaţii industriale şi guvernele sunt controlate de o „elită ocultă
mondială", care are drept scop distrugerea umanităţii prin îndepărtarea
ei de natura esenţială şi de Dumnezeu. Prin urmare, din ce în ce mai
mulţi oameni caută modalităţi de a se redescoperi pe ei înşişi, de a-şi
reface sănătatea şi integritatea, de a redeveni fiinţe minunate,
fericite şi mereu în comuniune cu Dumnezeu.

Ultimele zbateri ale fiarei

Trist, dar adevărat, aceste corporaţii industriale îi oferă omenirii doar
boală, suferinţă şi moarte. Întregul sistem de „îngrijire a sănătăţii" a
devenit
un organism de tip monopolist, care se bazează pe propaganda deşănţată,
pe publicitatea mincinoasă şi pe manipularea făţişă.

Avem aici de-a face nu cu metodele înţelepte ale unei guvernări care oferă
soluţii şi care se îngrijeşte de sănătatea populaţiei, ci cu tacticile
diabolice ale unei afaceri mondiale disperate, într-o ultimă încercare
furibundă de a prelua controlul asupra lumii, înainte de a fi luată de valul
transformării, care se întrezăreşte la orizont.

Şantajul şi cenzura cercetătorilor
ştiinţifici

Iată cum proliferează în domeniul cercetării ştiinţifice lanţul vicios al
otrăvirii populaţiei cu aditivi: dacă respingem otrăvurile → nu ies bani → nu
se
mai finanţează studii de cercetare. De exemplu, producătorii de
aspartam donează milioane de dolari unei universităţi. Directorul
laboratorului sau preşedintele universităţii pur şi simplu va sugera
discret echipei de cercetare că ar vrea să vadă rezultate negative la
testele despre aspartam, sau altfel subvenţiile vor fi oprite!

Totuşi, au existat oameni de ştiinţă curajoşi, care au semnalat abuzurile
criminale împotriva umanităţii, făcute de marile corporaţii şi sprijinite cu
bună ştiinţă de unele state şi guverne. Aceşti adevăraţi eroi ai omenirii au
avut apoi de-a face, invariabil, cu atragerea concertată a oprobiului public
asupra lor. Iată câteva exemple:

Dr. Andrew Wakefield şi ceilalţi doi colaboratori ai săi au fost acuzaţi şi
discreditaţi
de companiile farmaceutice, pentru că au dovedit ştiinţific şi au făcut
publice efectele toxice ale mercurului din vaccinuri.

Neurologul Russell Blaylock a făcut ample cercetări asupra neurotoxinelor
aspartam şi glutamat. „Am studiat acest subiect al neurotoxinelor în toate
modurile posibile şi am demonstrat toxicitatea glutamatului. «Ei» ştiu că eu
ştiu asta acum, pentru că am făcut un schimb de scrisori cu cei mai mari
apărători
ai glutamatului. Cu toţii şi-au dat seama că nu aveau niciun argument
care să poată contesta veridicitatea studiilor mele. Aşa încât, pentru
un timp, m-au lăsat în pace. Le-a fost teamă că, în cazul în care se
face publică disputa dintre mine şi ei, vor pierde. «Ei» nu vor ca
această informaţie să ajungă la urechile publicului. Ceea ce fac «ei»
este să joace vechiul rol al ignorării adevărului, sperând că nu se va
afla. Pur şi simplu, oamenii nu au niciun sistem intern de apărare
împotriva glutamatului de sinteză.

Apoi au început atacurile.
Ştiu mult prea mult. După ce am început să public rezultatele mele,
editorul m-a avertizat: «Eşti sigur că vrei să scrii asta? Dacă o vei
face, te vor hăitui până la moarte.» Am răspuns: «Da, vreau». Le-am
publicat, cu un singur gând în minte: că nu au cum să mă combată. «Ei»
exercită o imensă presiune asupra ziarelor, revistelor şi jurnalelor,
pentru ca acestea să nu publice interviuri sau articole despre persoane
ca mine. «Ei» încearcă să-i ţină în umbră pe cei care deţin informaţii
despre adevăr, sperând că marea majoritate a oamenilor nu-l vor afla
niciodată. Dar odată şi odată adevărul va ieşi la iveală. Din anul
1995, de când am publicat concluziile la care am ajuns, au apărut noi
şi noi dovezi, materiale şi studii, care atestă veridicitatea
informaţiei expuse de mine, şi anume, că receptorii periferici ai
glutamatului şi aspartamului pur şi simplu ucid oamenii."

Dr.
C.Trocho din Spania a condus în anul 1998 cercetările asupra modului în
care aspartamul influenţează ADN-ul. Experimentul său a fost denumit
Studiul Barcelona sau Raportul Barcelona, deoarece a fost susţinut de
conducerea Departamentului de Biologie al Universităţii din Barcelona .
Apoi, cariera sa a fost atacată de producătorii de aspartam. El a
mărturisit ulterior că nu va mai realiza niciodată un alt proiect de
cercetare referitor la aspartam. Mai târziu, şi alţi cercetători au
fost forţaţi să facă aceleaşi lucruri.

În lumea ştiinţifică, este foarte cunoscut cazul dr. John Yiamouyannis,
biochimistul de la Departamentul de Lucrări Chimice al Fundaţiei Naţionale
pentru
Sănătate (National Health Foundation) din SUA şi membru al Societăţii
Americane de Chimie (American Chemical Society), care a fost şi el
şantajat, atunci când studia efectele fluorurării, în anul 1989. A fost
concediat pentru că a refuzat să tacă şi totodată i s-a interzis să îşi
publice lucrările şi cercetările despre toxicitatea fluorurării. Şeful
său a declarat: „Am fost nevoiţi să facem aceasta, pentru că am fost
ameninţaţi că, dacă nu tăcem, ne vom pierde finanţarea..." Dr. John
Yiamouyannis ar fi vrut să dezvăluie adevărul, dar a fost concediat.
Apoi, Departamentul a primit un premiu uriaş în bani de la compania
Colgate-Palmolive.

După ce a făcut cunoscute rezultatele
studiului său asupra hranei preparate la microunde, dr. elveţian Hans
U. Hertel a fost acuzat de Asociaţia Dealerilor pentru Aparate
Electrocasnice şi Industriale că periclitează afacerile companiilor din
acest domeniu. În urma acţionărilor repetate în justiţie,
Curtea
Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg i-a dat medicului
câştig de cauză, în procesul Hertel versus Elveţia, iar statul elveţian
i-a plătit acestuia o compensaţie de 40 000 de franci elveţieni pentru
că i-a încălcat dreptul la libera exprimare.

Dr. Russell
Blaylock, neurochirurg: „«Ei» chiar urmăresc aceasta: în America au
votat o lege simultan în mai multe state, conform căreia nimeni în
afară de medicii nutriţionişti nu are voie să vorbească despre
alimentaţia şi despre nutriţia corectă. Mai multe state au votat
această lege. Aceasta înseamnă că biochimiştii şi ceilalţi medici nu au
voie să vorbească despre sănătate?! Este ridicol!"

Cunoaşterea înseamnă putere

Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are dreptul la
libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa individuală şi a
planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară şi, practic, toate
domeniile existenţei moderne sunt controlate de câţiva oameni din vârful
„Sistemului"
– giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi ai
băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor
ticăloase, în detrimentul umanităţii.

Atâta timp cât totul pe
pământ se va măsura în latitudinea profitului financiar şi longitudinea
creşterii economice, nu vom fi niciodată liberi! Cât timp vom continua
să lăsăm puterea, banii, gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în
mâinile „Sistemului", nu vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi
controlaţi şi manipulaţi mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi.
Însă pe măsură ce devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele
aparenţelor, înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor
impuse de „Sistem" şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei",
care a devenit treptat lumea noastră.

A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de curaj dreptul
de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege singuri modul de a
trăi,
de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să trăim în această iluzie
creată, tocmai pentru că am permis să fim manipulaţi de către cei care
vor să controleze aproape totul.

A venit timpul, mai mult ca oricând, să punem capăt acestei dominaţii
distrugătoare de pe planetă. În momentul în care vom înţelege că noi,
majoritatea oamenilor, suntem cei care îi ajutăm în mod inconştient, prin
ignoranţa şi lipsa noastră de reacţie, pe aceşti câţiva, puternici şi perfizi,
să se menţină pe poziţie, „ei" nu vor mai avea nicio putere asupra noastră.

Dacă
înţelegem că NOI suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se
petrece, şi nu aceşti „ei" ascunşi, ei nu vor mai putea să hotărască în
locul nostru şi să îşi continue acţiunile diabolice. Căutarea adevărului, plină
de
curiozitate, cu mintea deschisă şi cu dorinţa sinceră de a-l descoperi
este un atribut al inteligenţei. Căutaţi cât mai multe informaţii
despre ceea ce mâncaţi, despre remediile cu care vă trataţi sănătatea,
despre „ingredientele" care vă compun viaţa.

Românilor
inteligenţi şi cu bun simţ le va fi, sperăm, de un real folos
destăinuirea acestor adevăruri cutremurătoare, care cel mai adesea le
sunt ascunse cu bună ştiinţă.

Cunoaşterea ne face liberi şi sănătoşi!

Se obişnuieşte la catolici ca ei să-şi
mărturisească păcatele unui preot şi să primească absolvirea lor ca semn al
iertării lui Dumnezeu. Din păcate, foarte mulţi oameni se folosesc de această
metodă convinşi că obţin astfel un certificat din partea lui Dumnezeu care îi
scapă de răsplata pe care o merită, căpătând o încredere mai mare în iertarea
preotului decât în graţia lui Dumnezeu.


Aşa a fost tentat să facă şi Perugini, un
pictor italian care a trăit în Evul Mediu, înainte de a muri. În cele din urmă,
el s-a decis să nu se ducă deloc la confesiune, căci acest lucru ar fi însemnat
o insultă şi un sacrilegiu în faţa lui Dumnezeu, părând că doreşte să-şi
salveze pielea.


Soţia lui, care nu ştia nimic de frământările
sale interioare, l-a întrebat dacă nu-i este teamă să moară nespovedit.
Perugini i-a răspuns:


- Draga mea, încearcă să priveşti altfel
problema: profesiunea mea este pictura, şi trebuie să recunoşti că am fost un
pictor foarte bun. Profesiunea lui Dumnezeu este iertarea, şi dacă este la fel
de bun în profesia sa cum am fost eu în a mea, înseamnă că nu am nici un motiv
să mă tem.

Preotul din sat era un om sfânt, aşa că ori de câte
ori oamenii aveau probleme, apelau cu încredere la sfatul lui. El se retrăgea
atunci într-un loc special din pădure şi rostea o rugăciune pe care Dumnezeu o
asculta inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna ajutorul cerut.
Când preotul a murit, oamenii au continuat să apeleze
la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt, dar cunoştea
secretul locului din pădure şi rugăciune a specială. De aceea, el s-a, dus la
locul respectiv şi a început să se roage:
- Doamne, tu ştii că eu nu sunt un sfânt, dar sper că
nu o să te împiedici de acest lucru şi să le refuzi consătenilor mei ajutorul
cerut... De aceea, ascultă rugăciune a mea şi vino în ajutorul nostru. Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciune a şi întregul sat
a fost, ajutat.
Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să
apeleze la succesorul său, care cunoştea doar rugăciunea specială, nu şi locul
din pădure. De aceea, el s-a rugat:
- Doamne, ce îţi pasă ţie de un anumit loc? Oare nu
este sfinţit locul de însăşi prezenţa ta sacră? De aceea, ascultă rugăciunea
mea şi vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciune a şi
a continuat să-i ajute pe săteni.
Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să
apeleze la succesorul său, care nu cunoştea nici măcar rugăciune a specială. De
aceea, el s-a rugat:
- Doamne, nu cred că există nişte cuvinte speciale
care să te impresioneze la fel de mult ca şi strigătul unei inimi tulburate. De
aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a
continuat să-i ajute pe săteni.
Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să
apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă, banii, rugăciunilor. De aceea,
el s-a rugat astfel:
- Ce fel de Dumnezeu eşti tu de vreme ce deşi poţi
rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi să ridici un
singur deget în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci acest lucru?
La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu aceşti oameni. După care s-a întors la afacerile sale.
Şi din nou, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui şi a
continuat să-i ajute pe săteni.