POPASUL DOLION (III)

si ceva tuneluri, te rog, ca e nevoie...

dolion a scris:

Pentru halul in care au adus tara, nu-i voi ierta niciodata pe politicieni... .. i-as strange pe toti, din '89 incoace, intr-un lagar si i-as pune la munca silnica pana ar aduce tara la un nivel acceptabil. Cred ca ar fi destui pentru a umple tara cu autostrazi... ce ziceti?

Da, sunt de acord ca asta ar merita.

CRUCIAT a scris:

si ceva tuneluri, te rog, ca e nevoie...

De ce tuneluri, Cruciat?

Ca sa vedem(pe) (L)luminita (de) la capatul tunelului?

Glumesc, Cruciat.
Dar uite asta mi-a venit acum in minte.

Ma intreb ce-or zice tinerii de astazi, cand ne vad cat de mult
ii uram noi, cei de ieri, pe politicienii nostri de azi?

Oare, nu s-or intreba cum au fost cei de ieri?
N-or trage concluzia ca ne pare rau dupa ce-a fost?
Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, ma gandesc ca daca ar invia Coana Leana, si
ne-ar vedea cum ne lamentam, nu ne-ar zice asa:
"Asta democratie/Libertate ati vrut, asta aveti!"
Sau , daca va mai amintiti ca intr-o iarna, se plimba cu masina prin oras. Inainte de Craciun
sa fi fost. Ca erau cozi peste tot.
Stiti ce-a zis? S-a auzit afara ca a uitat statia radio deschisa.
"Nu va mai saturati, viermilor!"
Sau cam asa ceva. Daca o fi asa. Ca eu de la Craiova n-am avut cum sa aud.
Spun si eu ce am auzit ca au auzit altii.

Acum ar zice: Uite ca acum v-ati saturat, nu?

Iar Nea Nicu ar trage o cuvantare despre "Superioritatea societatii .....",
stiti voi care.

Da-ne, Doamne, minte sa judecam drept, si putere sa gasim "Poarta".
Nu o portita. Ca aia inseamna ca ne descurcam.
"Poarta" aceia ce adevarata. Prin care sa putem iesi si din acest impas.
Politic.
Cum spunea unu' pe ziare.com.
Nu avem noroc nici de Monarhie ca sa ne salveze.
Si explica de ce.
Regele e batran, are fiica si noi suntem un popor (cam) misogin, Radu Duda e compromis.....
Asta e. N-avem noroc.

"N-am noroc, ce sa fac"...(Margareta Paslaru?)

Oare, asa sa fie?
Eu nu cred. Si tot sper. Si acumca si in '89.
Nu m-am vindecat inca de optimism.

All the best, va doresc!
Ion

@ Ion,
de ce tuneluri?
pai, pen' ca e nevoie de ele, dupa cum spusei...
Adica, e nevoie sa-i punem la munci grele, dupa pacatele lor uriase si ce poate fi mai greu decit sapatul in piatra???
Apoi, e nevoie de niste tuneluri care sa scurteze drumurile , proaste si putine si ..lungi ce leaga diversele zone ale tarii; e o adevarata aventura sa faci 3-400 de km in Romania, ceea ce, aici in Grecia ( coada cozii...) e chestie de 3 ore si ceva...
E nevoie de ele ca paradigma: toti hotii si mincinosii sa se teama de ce-i asteapta daca sint prinsi...
Si as putea continua tot asa....

Eu nu ii urasc pe politicieni -ar trebui sa ii cunosc mai bine si nu e cazul. Ii judec dupa rezultatele generale, care sint catastrofale. Ii acuz de lipsa de patriotism. ii acuz de lipsa de inteligenta si de dragoste pentru locul ce i-a nascut. Ii acuz de lipsa de respect fata de batrini , dar si fata de tineri... si aici as putea continua. Cineva ar putea sa-mi spuna ca e usor sa critici...
Asa e, distanta te ajuta sa vezi mai clar lucrurile. Apoi, eu nu mi-am asumat obligatia de a fi "slujbas al poporului", ca ei. Si daca vad ca nu o scot la capat, de ce nu demisioneaza? de aceea ii acuz de lipsa de onoare. ...
Se zice ca fiecare natie isi merita conducatorii si aici sint nevoita sa dau dreptate. Chiar daca eu personal nu i-am votat, altii ca mine s-au lasat inselati , sau nu au avut de unde "alege"... Ceea ce ne intoarce la alta tema, legata de invatamint si familie...la nivelul scazut la care se afla astazi notiunea de familie la noi, combinat cu lipsa de educatie si de cultura, nu putem sa avem decit astfel de rezultate-conducatori buimaci si hrapareti, fara rusine si onoare.
Ar putea sa ma critice tinerii pentru gindurile acestea ale mele? De ce?
Si as putea sa le spun si eu ca " nu au avut noroc" de o generatie premergatoare ( astia sintem noi!!) mai buna.


Poarta? sint optimista in general, de ce nu as fi si acum? sper sa o gasesca copiii nostri si daca nu ei, copiii copiilor nostri... pentru ca lor li se fura azi viitorul si viata. Sa zic , Amin???

Mda, sperăm cât se mai poate spera, apoi... Dumnezeu cu mila!

dolion a scris:

NebunulDeSticla, are acest comentariu de nota 10:

"As putea sa mai cred in patriotism, [...]"

Eu sunt de parere ca o data ce ti-ai dat viata pentru o cauza, ti-ai mai da-o o data, indiferent ce ar fi imediat dupa tine. Pentru ca... urma alege turma. Cine s-a jertfit a facut aceasta alegere pentru ca asa i-a dictat constiinta si nu cred ca ar fi de preferat sa renunte la constiinta lui si sa devina mai pragmatic, sa stabileasca un interval de timp pentru care jertfa lui ar trebui sa aiba efect. Asta e situatia actuala si trebuie sa ne gandim cum sa imbunatatim soarta Romaniei, sa ne pastram speranta. Caci, avem de ce! Parerea mea.

dolion a scris:

Pentru halul in care au adus tara, nu-i voi ierta niciodata pe politicieni... n-am fost un sustinator inversunat al vreunui partid, nici macar al PCR-ului. Asa ca am dreptul sa le dezavuez actiunile... i-as strange pe toti, din '89 incoace, intr-un lagar si i-as pune la munca silnica pana ar aduce tara la un nivel acceptabil. Cred ca ar fi destui pentru a umple tara cu autostrazi... ce ziceti?

Numai sa-i conduca cineva asa cum trebuie. Ca nu stiu la ce ar fi buni. Ma duce gandul la Hitler, care era foarte bun la desen. Sau mai bine sa impleteasca din nuiele cosulete... Sa mergem si sa vedem exact ce au lucrat, daca au facut lucru de calitate. Fiecare cu cosuletul lui...

CRUCIAT a scris:

@ Ion,
de ce tuneluri?
pai, pen' ca e nevoie de ele, dupa cum spusei...
Adica, e nevoie sa-i punem la munci grele, dupa pacatele lor uriase si ce poate fi mai greu decit sapatul in piatra???
Apoi, e nevoie de niste tuneluri care sa scurteze drumurile , proaste si putine si ..lungi ce leaga diversele zone ale tarii; e o adevarata aventura sa faci 3-400 de km in Romania, ceea ce, aici in Grecia ( coada cozii...) e chestie de 3 ore si ceva...
E nevoie de ele ca paradigma: toti hotii si mincinosii sa se teama de ce-i asteapta daca sint prinsi...
Si as putea continua tot asa....

[...]

Sau am putea sa amenajam zona de langa sosele si nu numai, sa fie o placere sa mergi. Si atunci am spune - "Vai, a fost asa de frumos drumul, dar am ajuns la destinatie!... parca prea repede."
As face cu ei un fel de orasel al copiilor, cu poze luate din basme, desene animate si comedii, dar as folosi oameni reali. Se ia una bucata politician, se imbraca in marinar si i se pune in mana o conserva de spanac si... iata-l pe Popeye! N-am avut in intentie sa ma refer la o anumita persoana, mi-a iesit involuntar, probabil tot mass-media e de vina. Eu am votat cu... Popeye. Alegeti-va fiecare personajul preferat...

Ion a scris:

Nu m-am vindecat inca de optimism.

Cristina a scris:

Ion a scris:

Nu m-am vindecat inca de optimism.

Nici sa nu te vindeci, Ioane. Eu nici nu incerc. Asa-s eu si gata!

Fără aşteptări

Ca exerciţiu de imaginaţie vă invit să vedeţi cum ar fi să trăiţi fără a avea aşteptări de la nimeni şi de la nimic. Oare ce ar mai rămîne din viaţa noastră dacă am elimina toate aşteptările? Să trăieşti total doar în momentul prezent, să nu opui rezistenţă la nimic din ceea ce îţi este dat să trăieşti, să nu mai ai nici o dorinţă! Să fie oare cu putinţă? Măcar ca exerciţiu de imaginaţie putem testa acest mod de a trăi, acest mod de a fi.

Fără aşteptări de la viaţă, fără aşteptări de la cei dragi, fără aşteptări de la cei mai puţin dragi, fără aşteptări de la guvern sau de la primărie, fără aşteptări de la oameni, în general, ce-ar mai rămîne în mintea noastră? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastră? Toate stările de furie au la bază o frustrare, adică o aşteptare neîmplinită. Ne înfuriem atunci cînd ne aşteptăm la ceva şi obţinem altceva. Vrem să închidem o uşă, nu stă închisă şi atunci ne înfuriem pe ea şi o trîntim sau o înjurăm. Păcătoase şi păguboase obiceiuri!

Orice aşteptare neîmplinită se transformă într-o frustrare. Frustrările sînt toxine pentru psihic aşa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Dacă nu avem un sistem capabil să le elimine, frustrările se adună şi treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc şi spiritual.

Trăiţi, măcar ca exerciţiu de imaginaţie, fără aşteptări. Bucuraţi-vă şi minunaţi-vă de fiecare clipă, de tot ceea ce vă iese în cale. Bucuraţi-vă de fiecare lucru pe care îl vedeţi ca şi cum l-ati vedea prima oară. Nu vă ataşaţi de nimic, nu respingeţi nimic. Căutaţi doar să înţelegeţi totul şi să cuprindeţi în percepţia voastră un cadru mult mai larg al realităţii din care fac parte cele ce vă sînt date să le trăiţi, din care faceţi parte voi înşivă. Măcar ca exerciţiu de imaginaţie!

De asemenea, trăiţi fără să vă gîndiţi că aveţi de îndeplinit aşteptările cuiva. Dacă e să ţineţi cont de aşteptări, ţineţi cont doar de aşteptările inimii voastre. (Reţineţi că am precizat “ale inimii voastre” şi nu ale minţii voastre!).

Am putea spune că visele sînt tot un fel de aşteptări, însă nu este o problemă dacă visăm şi apoi spunem “Doamne facă-se Voia Ta!”. Mă refer mai mult la aşteptările imediate. Aşteptări prin care cerem cumva ca ceilalţi să se comporte într-un anumit fel, aşteptări prin care vrem ca altcineva să ne rezolve problemele sau să ne facă fericiţi. Să ne ocupăm mai întîi de acestea şi apoi vom trece şi la altele mai adînci! Eliminaţi acel gen de comportament prin care aşteptaţi ca altcineva să vă facă fericit.

Cristian Turcanu

Atacat de autoritati si concerne farmaceutice, un doctor a vindecat timp de 30 de ani cancere in faza terminala - documentarul «Burzynski-The Movie»

http://www.armonianaturii.ro/*articleID_1248-articol

dolion a scris:

Fără aşteptări

Ca exerciţiu de imaginaţie vă invit să vedeţi cum ar fi să trăiţi fără a avea aşteptări de la nimeni şi de la nimic. Oare ce ar mai rămîne din viaţa noastră dacă am elimina toate aşteptările? Să trăieşti total doar în momentul prezent, să nu opui rezistenţă la nimic din ceea ce îţi este dat să trăieşti, să nu mai ai nici o dorinţă! Să fie oare cu putinţă? Măcar ca exerciţiu de imaginaţie putem testa acest mod de a trăi, acest mod de a fi.

Fără aşteptări de la viaţă, fără aşteptări de la cei dragi, fără aşteptări de la cei mai puţin dragi, fără aşteptări de la guvern sau de la primărie, fără aşteptări de la oameni, în general, ce-ar mai rămîne în mintea noastră? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastră? Toate stările de furie au la bază o frustrare, adică o aşteptare neîmplinită. Ne înfuriem atunci cînd ne aşteptăm la ceva şi obţinem altceva. Vrem să închidem o uşă, nu stă închisă şi atunci ne înfuriem pe ea şi o trîntim sau o înjurăm. Păcătoase şi păguboase obiceiuri!

Orice aşteptare neîmplinită se transformă într-o frustrare. Frustrările sînt toxine pentru psihic aşa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Dacă nu avem un sistem capabil să le elimine, frustrările se adună şi treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc şi spiritual.

Trăiţi, măcar ca exerciţiu de imaginaţie, fără aşteptări. Bucuraţi-vă şi minunaţi-vă de fiecare clipă, de tot ceea ce vă iese în cale. Bucuraţi-vă de fiecare lucru pe care îl vedeţi ca şi cum l-ati vedea prima oară. Nu vă ataşaţi de nimic, nu respingeţi nimic. Căutaţi doar să înţelegeţi totul şi să cuprindeţi în percepţia voastră un cadru mult mai larg al realităţii din care fac parte cele ce vă sînt date să le trăiţi, din care faceţi parte voi înşivă. Măcar ca exerciţiu de imaginaţie!

De asemenea, trăiţi fără să vă gîndiţi că aveţi de îndeplinit aşteptările cuiva. Dacă e să ţineţi cont de aşteptări, ţineţi cont doar de aşteptările inimii voastre. (Reţineţi că am precizat “ale inimii voastre” şi nu ale minţii voastre!).

Am putea spune că visele sînt tot un fel de aşteptări, însă nu este o problemă dacă visăm şi apoi spunem “Doamne facă-se Voia Ta!”. Mă refer mai mult la aşteptările imediate. Aşteptări prin care cerem cumva ca ceilalţi să se comporte într-un anumit fel, aşteptări prin care vrem ca altcineva să ne rezolve problemele sau să ne facă fericiţi. Să ne ocupăm mai întîi de acestea şi apoi vom trece şi la altele mai adînci! Eliminaţi acel gen de comportament prin care aşteptaţi ca altcineva să vă facă fericit.

Cristian Turcanu

Am citit si eu despre "asteptari" si sunt sigura ca are mare dreptate cine face asa. Cum spune romanul, le iei pe toate asa cum iti vin. Te bucuri de ceea ce te bucura, si ceea ce nu e bun, va trece... Ca toate sunt trecatoare pe pamantul asta, in lumea asta perisabila. Micile si marile bucurii iti sunt de folos, ca iti mentin o stare buna de sanatate, iti mentin o stare optima de atentie, calm si pace.

Cu toate că aproape toţi oamenii vorbesc despre suflet, realitatea ne arată că cei care ştiu cît de cît ce este sufletul sînt foarte puţini. Un număr foarte mic de oameni au cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a-şi asigura o dezvoltare sănătoasă şi plenară a sufletului.

Mai toţi oamenii ştiu care sînt substanţele otrăvitoare şi diferitele cauze care pot vătăma corpul şi învaţă de-a lungul vieţii să se ferească de acestea, însă prea puţini sînt oamenii care cunosc "substanţele" şi diferitele alte cauze care pot vătăma sufletul !
Studiile arată că din punct de vedere sufletesc (emoţional-afectiv) oamenii rămîn la nivelul de dezvoltare specific vîrstei de 12-13 ani. De la această vîrstă încolo, dezvoltarea sufletului trebuie realizată printr-un gen de efort conştient asumat.

"Societatea de consum" tipică occidentului trimite sufletul în podul cu vechituri al fiinţei sau îl lasă de izbelişte prin sălile de aşteptare ale profitabilităţii şi creşterii economice. Neglijarea şi de aici vătămarea sufletelor este cu atît mai mult accentuată într-o ţară în care există mari probleme de ordin economic şi educaţional.

dolion a scris:

Fără aşteptări

Ca exerciţiu de imaginaţie vă invit să vedeţi cum ar fi să trăiţi fără a avea aşteptări de la nimeni şi de la nimic. Oare ce ar mai rămîne din viaţa noastră dacă am elimina toate aşteptările? Să trăieşti total doar în momentul prezent, să nu opui rezistenţă la nimic din ceea ce îţi este dat să trăieşti, să nu mai ai nici o dorinţă! Să fie oare cu putinţă? Măcar ca exerciţiu de imaginaţie putem testa acest mod de a trăi, acest mod de a fi.

Fără aşteptări de la viaţă, fără aşteptări de la cei dragi, fără aşteptări de la cei mai puţin dragi, fără aşteptări de la guvern sau de la primărie, fără aşteptări de la oameni, în general, ce-ar mai rămîne în mintea noastră? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastră? Toate stările de furie au la bază o frustrare, adică o aşteptare neîmplinită. Ne înfuriem atunci cînd ne aşteptăm la ceva şi obţinem altceva. Vrem să închidem o uşă, nu stă închisă şi atunci ne înfuriem pe ea şi o trîntim sau o înjurăm. Păcătoase şi păguboase obiceiuri!

Orice aşteptare neîmplinită se transformă într-o frustrare. Frustrările sînt toxine pentru psihic aşa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Dacă nu avem un sistem capabil să le elimine, frustrările se adună şi treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc şi spiritual.

Trăiţi, măcar ca exerciţiu de imaginaţie, fără aşteptări. Bucuraţi-vă şi minunaţi-vă de fiecare clipă, de tot ceea ce vă iese în cale. Bucuraţi-vă de fiecare lucru pe care îl vedeţi ca şi cum l-ati vedea prima oară. Nu vă ataşaţi de nimic, nu respingeţi nimic. Căutaţi doar să înţelegeţi totul şi să cuprindeţi în percepţia voastră un cadru mult mai larg al realităţii din care fac parte cele ce vă sînt date să le trăiţi, din care faceţi parte voi înşivă. Măcar ca exerciţiu de imaginaţie!

De asemenea, trăiţi fără să vă gîndiţi că aveţi de îndeplinit aşteptările cuiva. Dacă e să ţineţi cont de aşteptări, ţineţi cont doar de aşteptările inimii voastre. (Reţineţi că am precizat “ale inimii voastre” şi nu ale minţii voastre!).

Am putea spune că visele sînt tot un fel de aşteptări, însă nu este o problemă dacă visăm şi apoi spunem “Doamne facă-se Voia Ta!”. Mă refer mai mult la aşteptările imediate. Aşteptări prin care cerem cumva ca ceilalţi să se comporte într-un anumit fel, aşteptări prin care vrem ca altcineva să ne rezolve problemele sau să ne facă fericiţi. Să ne ocupăm mai întîi de acestea şi apoi vom trece şi la altele mai adînci! Eliminaţi acel gen de comportament prin care aşteptaţi ca altcineva să vă facă fericit.

Cristian Turcanu

O zi obisnuita...

Viata este o lista lunga de asteptari.
Fiecare asteapta ca "intr-o sala de asteptare" sa se imlpineasca sau nu.

Astepti sa vina seara. Astepti sa se faca noapte. Astepti sa cinezi.
Astepti sa inceapa emisiunea dorita la tv.
Astepti sa te culci. Astepti sa adormi. Astepti sa se faca ziua.
Astepti sa se incalzeasca apa de ceai, cafea...
Astepti sa mergi la lucru.
Astepti autobuzul.
Astepti sa treaca ziua.
Astepti sa vina seara.....

Un cuplu de tineri

Asteapta sa se insoare...
Asteapta un copil.
Asteapta sa vina pe lume..
Asteapta sa creasca mare..
Asteapta sa mearga la scoala..

Etc., etc...

Si toti ceilalti asteptam ceva...

"Astepti ceva, dar ce, nu stii,

Ba stii, dar speri ca n-o sa vina!"
( Vine-o toamna, de Cezar Avramescu)

O zi buna plina de asteptari!
Ion

Ion a scris:

O zi buna plina de asteptari!
Ion

De ce sa... astepti ceva ce oricum vine? Si copiii, si toate celelalte?

Eu nu astept nimic. Vantul leagana frunzele, cerul e senin, de un albastru un pic albicios, firesc pentru o zi fierbinte. Traiesc in prezent, nu ma mai intereseaza ce se va intampla luna viitoare, daca voi pleca la Tasnad sau nu. Va fi frumos sa ajung acolo cu niste prieteni, dar fericirea nu sta in clipa viitoare, ci in clipa de acum, cand sunt fericita, chiar daca n-am aer conditionat, caci sunt sanatoasa si pot sa ma adaptez. Sunt fericita, chiar daca uneori "podul" mi-e plin de dorinte, dar e normal pentru ca sunt un om normal, care nu poate tine linia dreapta, ci se leagana pe langa ea, ca frunzele astea de salcie... Si chiar daca podul ala e plin de dorinte, unele dorinte au coborat de acolo si s-au indeplinit, iar in viitor voi cobori si altele, ca pentru asta traim, nu? Important e ca in pod sa fie dorinte frumoase si sa poti face ceva pentru a le realiza.

Si mergand acasa cu bicicleta mi-a picat fisa, ca a spune ca nu trebuie sa avem asteptari e echivalent cu vorba "Bucura-te de drum, nu astepta finalul." N-am vrut sa bag neaparat cuvantul asteptare, dar asa mi-a iesit...

zaraza26 a scris:

Si mergand acasa cu bicicleta...

Sa trag vreo concluzie?... mai bine nu, sa nu cobesc!

Franta. Pledoaria unui automobilist surprins de radar cu 250 km/h pe o portiune de sosea cu viteza limitata la 70:

Onorata Curte, intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nicio alta indicatie de unitati de masura. Dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International ( S.I.). Ori, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda. Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda. Eu nu pot sa-mi imaginez nicio clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii. Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact unor 252 kilometri/ora.
Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h dedesubtul limitei autorizate de viteza. Va rog sa luati nota, sa-mi restituiti permisul de conducere si sa-mi permiteti sa ma retrag.
Am onoarea sa va salut.

buna, ai facut ochi?

dolion a scris:

zaraza26 a scris:

Si mergand acasa cu bicicleta...

Sa trag vreo concluzie?... mai bine nu, sa nu cobesc!

Daca bati unde mi se pare, iti aduc la cunostinta ca n-am luat carnetul ca sa fac mai putina miscare. Cu masina voi merge cand e vreme rea, friguroasa etc. Pe de alta parte, bicicleta mea cu camere rusesti ma va lasa intr-o saptamana, cel mult doua, depinde cat merg. Camerele sunt foarte proaste si am cumparat alta cand a facut pana. Dupa prima pana urmeaza la interval de 12-24 de ore alte pene, chiar daca bicicleta sta pe loc. Mi-am cumparat portocale din alea de pus pe parbriz si luneta. Nu voiam din alea mari-mari cum am vazut la unii. Le-am zis "grapefruit" la alea!

Acolo bateam, dar mi-a fost frica sa zic... ma gandesc ca nu esti tu chiar asa de ghinionista!

La TEDxRotterdam, campionul mondial la fluierat, Geert Chatrou, execută piesa capricioasă “Eleonora” de A. Honhoff şi bucata personală “Fête de la Belle”. Într-o pauză fascinantă, el vorbeşte despre motivele care l-au atras înspre această meserie.



Pentru a vedea subtitrarea, clic pe View subtitles, apoi alege limba

Generalul de patru stele Stanley McChrystal ne impărtășește ceea ce a învățat despre arta de a conduce de-a lungul deceniilor petrecute în armată. Cum poți crea sentimentul de scop comun printre oameni de vârste diferite și abilități diferite? Prin ascultare și învățare și prin luarea în calcul a eșecului.

Birke Baehr, în vârstă de 11 ani, prezintă opinia lui despre o sursă majoră a alimentelor noastre – ferme industriale îndepărtate şi nu tocmai pitoreşti. Menţinerea fermelor ascunse de ochii lumii promovează o imagine favorabilă şi ireală a agriculturii de tip big-box, argumentează el scoţând în evidenţă cazul producţiei ecologice şi localizate de alimente.