POPASUL DOLION (III)

De ce a fost omorât Muammar al-Gaddafi?

Au trecut aproximativ doi ani de când a început aşa numita “primăvara arabă”
Libia, sub loviturile aeriene ale NATO, raidurile insurgenţilor liberali şi islamişti, s-a transformat din Jamahirie în “tânără democraţie”.Să vedem ce nu le-a convenit libienilor, de ce l-au omorât pe liderul lor Muammar al-Gaddafi.
   1. Libia lui Gaddafi nu avea nici o datorie faţă de nimeni în lume.
   2. Preţul unui litru de benzină era de 0.14$
   3. Preţul unei pâini era de 0.15$
   4. Învăţământul şi spitalizarea erau gratuite.
   5. Tinerii căsătoriţi primeau în dar 64000$ pentru a-şi procura apartament.
   6. Fiecare familie libiană avea propria casă.
   7. Pentru fiecare membru, familia libiană primea anual 1000$ subvenţii.
   8. Pentru fiecare copil nou născut, familia primea 7000$, ajutor material.
   9. Ajutorul de şomaj 730$ lunar.
   10. Orice libian, dacă era admis la oricare facultate din lume, primea 2500 euro de la stat plus întreţinere plus un automobil.
   11. Salariul unei asistente medicale era de minim 1000$.
   12. Automobilele în ţară erau vândute numai la preţ de fabrică.
   13. La deschiderea propriei afaceri, Jamahiriya Libiană oferea un ajutor material de 20000$, într-o singură tranşă.
   14. Nu exista impozit pe imobil, la apartamente şi casele de locuit.
   15. Impozitele mari erau interzise prin lege.
   16. Cetăţenii libieni primeau creditele fără dobândă din partea statului.
   17. Energia electrică era gratuită pentru populaţie.
   18. În toată ţara era dezvoltată o reţea de magazine pentru familiile cu mulți copii, în care alimentele de bază erau vândute la un preţ simbolic.
   19. Pentru vânzarea produselor alimentare cu termenul expirat – amenzi astronomice.
   20. Pentru falsificarea preparatelor medicale – pedeapsa cu moartea.
   21. Vânzarea şi consumul de alcool – interzis prin lege.
   22. Intermedierea în vânzarea imobilelor – interzisă prin lege.
   23. După venirea la putere a lui Gaddafi, din Libia au fost alungate marile corporaţii.
   24. Doar după preluarea puterii de către Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi cetăţeneşti.
   25. În 40 ani de “dictatură” populaţia ţării a crescut de trei ori, iar mortalitatea infantila s-a micşorat de nouă ori.
   26. Speranţa de viaţă a crescut de la 51,5 la 74,5 ani.
   27. Gaddafi a luat decizia de a scoate Libia din sistemul bancar mondial şi alte 12 tari arabe erau gata să-i urmeze exemplul.

Acum Libia nu mai are nimic, în afară de “democraţie”.
În concluzie ce ar fi de spus? Fiecare şi-o face cu mâna lui…

P.S. Muammar Gaddafi este una din primele mari jertfe în lupta binelui cu răul din secolulXXI, din păcate nu cred sa fie el ultimul…
În spoilerul de mai jos gasiţi mesajul necenzurat şi nemodificat al Colonelului Muammar al-Gaddafi – testamentul său în faţa poporului.

Mesajul necenzurat şi nemodificat al Colonelului Gaddafi – testamentul său în faţa poporului.

În numele lui Allah, binefacatorul şi milostivul …
   Timp de 40 de ani, sau au fost mai mulţi, nu mai ţin minte, am făcut tot ce am putut să dau oamenilor case, spitale, şcoli, iar când le-a fost foame le-am oferit hrană. Am transformat chiar Benghazi în zonă agricolă din deşert, am înfruntat atacurile de la acel cowboy Reagan, când mi-a omorat fiica adoptată de la orfelinat, el încerca să mă ucidă, în loc de asta el a ucis-o pe sărmana fetiţă inocentă. Apoi i-am ajutat pe fraţii şi surorile mele din Africa, cu bani, pentru Uniunea Africană.
   Am făcut tot ce am putut să-i învăţ pe oameni ce înseamnă conceptul unei democraţii reale, unde comitetele oamenilor conduceau ţara. Dar aceasta nu a fost niciodată de ajuns, aşa cum unii mi-au spus, chiar oamenii ce aveau case cu 10 camere, costume şi mobilier nou, aceştia nu erau niciodată mulţumiţi, aşa egoişti cum erau vroiau mereu mai mult. Ei au spus americanilor şi altor vizitatori că aveau nevoie de democraţie şi libertate, fără să realizeze vreodată că era vorba de un sistem de “tăiat gâtul”, unde câinele mai mare îi mănâncă pe restul, însă ei erau vrăjiţi de aceste cuvinte, fără să realizeze măcar că în America nu există medicamente gratuite, spitale gratuite, case gratuite, educaţie gratuită şi nici mâncare gratuită, cu excepţia faptului când oamenii trebuie să cerşească sau să stea la cozi interminabile pentru o farfurie de supă.
   Nu, indiferent de ce făceam, nu era niciodată de ajuns pentru unii, însă pentru alţii, ei ştiau că eram fiul lui Gamal Abdel Nasser, singurul lider arab şi musulman veritabil care a existat de la Salah-al-Deen încoace, când el a revendicat Canalul Suez pentru oamenii săi, la fel cum am revendicat şi eu Libia, pentru oamenii mei, erau paşii lui cei pe care am încercat să-i urmez, ca să-mi ţin oamenii liberi de la dominaţia colonială – de le hoţii ce vroiau să fure de la noi.
   Acum sunt sub atacul celei mai mari forţe militara din istorie, fiul meu cel mic african, Obama vrea să mă ucidă, să ia libertatea acestei ţări, să ia gratuitatea caselor noastre, medicamentele noastre gratuite, educaţia noastră gratuită, hrana noastră gratuită, şi să o înlocuiască cu stilul hoţoman american, numit “capitalism”, însă noi toţi din lumea a treia ştim ce înseamnă asta, înseamnă corporaţii ce conduc ţările, conduc lumea, iar oamenii suferă.
   Astfel, nu există alternativă pentru mine, trebuie să iau poziţie, iar dacă Allah doreşte, voi muri urmând calea Sa, cale ce a făcut din ţara noastră o ţară cu teren agricol bogat, cu hrană şi sănătate şi chiar permiţând şi ajutând fraţii şi surorile noastre africane să lucreze aici alături de noi, în Jamahiriya Libiană.
   Nu-mi doresc să mor, însă dacă se ajunge la asta, pentru a-mi salva pământul şi miile de oamenii care-mi sunt copii, atunci fie.
   Fie ca acest testament să fie vocea mea în lume, că m-am ridicat împotriva atacurilor cruciaţilor din NATO, m-am ridicat împotriva crudităţii, trădării, împotriva vestului şi ambiţiilor colonialiste şi că am stat alături de fraţii mei africani, adevăraţii fraţi arabi şi musulmani, ca şi o rază de lumină.
   Când alţii îşi construiau castele, eu am locuit într-o casă modestă şi într-un cort. Nu mi-am uitat niciodată copilăria din Sirt, nu am cheltuit nesăbuit banii ţării şi precum Salah-al-Deen, marele nostru lider musulman, care a salvat Ierusalimul pentru Islam, am luat doar puţin pentru mine …
   In vest, unii m-au numit nebun, dement, însă ei ştiu adevărul, deşi continuă să mintă, ei ştiu că pământul nostru este independent şi liber, nu sub control colonial, ei ştiu că viziunea mea, calea mea este, iar asta a fost limpede pentru oricine, pentru oamenii mei şi că voi lupta până la ultima suflare ca să rămânem liberi, fie ca Allah cel atotputernic să ne ajute să rămânem încrezători şi liberi.

Col. Mu’ummar Gaddafi, 2011/05/04 Tradus în engleză din discursul original de către Prof. Sam hamod, Ph.D.
   Pentru conformitate, blogul autorului:
   Mesajul Colonelului Muammar al-Gaddafi - testamentul său în faţa poporului: Necenzurat şi nemodificat - tradus din limba engleză

dolion a scris:

De ce a fost omorât Muammar al-Gaddafi?


Acum Libia nu mai are nimic, în afară de “democraţie”.
În concluzie ce ar fi de spus? Fiecare şi-o face cu mâna lui…

Au avut grijă altii să „le-o facă”... din păcate.

"Plângerea deschisă" adresată de Eugenia Vodă Consiliului Naţional al Audiovizualului

Scrisoare deschisă către Consiliul Naţional al Audiovizualului

De ce e "bun pentru România" un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?
Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de "sesizări, plîngeri, reclamaţii". Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră. Prin prezenta scrisoare deschisă - pe care o puteţi înregistra şi ca pe o "plîngere deschisă" - solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.
Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: "Citiţi cu atenţie prospectul". Pe cînd la reclamele aşa-zisului "minerit modern", nu! El e "BUN PENTRU ROMÂNIA", se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia "Spune Da mineritului!", ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta - un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, "Spune Da mineritului!"... Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie?
Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul "bun pentru România" e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care - o spunea atunci o voce a CNA-ului - "dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri", s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia "comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare"; sau art. 5.1, potrivit căruia "anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare"). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc...
Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: "Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!"... "Bun pentru România"? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul "e bun", şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun - e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare - că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, "Roşia Montană", e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.
În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi "prospectul" s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării?
Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au - sau ar trebui să aibă - şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti "roşieni", aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie "prospectul", şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. "Ţara moţilor", aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia... Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de "Fefelegi" şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o "grădină botanică" (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte "investitori" au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită... Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace...
Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru "imaginea României", e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!
Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen "bun pentru România"; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema "lungul drum al Roşiei către moarte", "şeful" îl ia în braţe pe "eu sunt mic nu ştiu nimic", eu sunt "nou", eu sunt venit "după"!
Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra "subconştientului nostru colectiv". Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că "preocuparea principală a românului e grătarul cu mici"! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!
Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît!
Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? "Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana", am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)!
Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor "presiuni politice transoceanice", în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, "Vade retro!", în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, "Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!")... Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de "cel mai sigur baraj din lume", care "zice mamă, zice tată, zice ţară adorată"? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo... In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că "aurul va rămîne acasă": deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur - asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că "vom renegocia"! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!
Într-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de "ministru al mediului", e drept, cu o limbă de lemn, despre "maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC"!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, "reecologizat", care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?
Am dat clik pe "Auri sacra fames" (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, "Spune DA mineritului"!), "blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni", de la Vergiliu încoace... Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această "corporaţie", investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor "plîngerilor" din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de "crimă împotriva umanităţii"... Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi...
Un mare scriitor, Camus, spunea: "Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii". Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni... Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că "toată lumea e de vină". Am auzit şi varianta că "dacă votul e politic, proiectul nu va trece". Cred că e exact invers.
Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă... Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: "AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!"
...Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!...

Cu tristeţe şi cu speranţă, Eugenia Vodă

Chiar, care e pozitia voastră în privinta exploatărilor de la Rosia Montană ce,
am înteles că au început circa două săptămâni în urmă?

Eu sunt pentru săpături, dar făcute de noi, românii.
Străinii să stea la coadă să cumpere ce avem acolo, zic eu.
Că nu sunt utilaje în dotarea noastră?
Se pot face, răbdare...
Cine are interes în lucrările de acolo?
Poporul român?
Nu cred!

Scoarta Pamantului este pielea lui.
Orice interventie asupra ei, poate sa-i cauzeze.

Mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin.

De cand omul exista, a actionat asupra ei.

Una e, insa, sa faci agricultura si alta e ceea ce vor sa faca acum la RM.

Ar trebui vazut ce a fost inainte de a fi desert in unele zone ale Pamantului.

Asta pe de o parte.
Pe de alta parte, insa, daca avem nevoie si nu putem altfel, trebuie facut si asta.

Inchipuieteti ca nu ai ce manca si trebuie sa tai ultima gaina....

Nu suntem in situatia asta, asa se pare.

Dar, omul vrea sa traiasca mai bine.

In acest caz, ar trebui vazut, cum e mai bine:

Sa traim noi mai bine acum si sa nu ne pese ce se va intampla maine cu
"pielea" pamantului in aceasta zona a pamantului?

Parerile sunt impartite.
Toti au dreptate.
De aceea nu stiu cum sa zic ca e mai bine nici eu.

Nu as putea să spun că nu sunt de acord cu punctul tău de vedere.
E o viziune sănătoasă.
Totusi vreau să subliniez faptul că tot ce e pe pământ, în pământ, pe ape, în ape si în aer a fost dat spre folosul omului.
Adevărat că toate trebuie folosite cu mare cumpătare.
Exagerările de orice natură pot fi dăunătoare.

Nu poate fi vorba de o viziune, in adevaratul sens al cuvantului, Emil.
Nici macar opinie nu pot sa spun ca e.

Ci o parere despre un lucru, data, cam rapid, ca sa nu zic pe negandite, cu ocazia unei discutii.

Problema merita mai multa atentie si tratata cu seriozitate.

Sper ca acei care stiu mai multe stiu ce zic si ce fac.
Si sa nu greseasca prea mult.

Nu pot fi chiar indiferent.

Iar, daca sunt pus in situatia de a-mi da cu parerea, fie numai prin vorba, fie prin vot,
atunci voi fi nevoit sa gandesc mai mult.

Departe fiind, insa, nu pot simti exact ce si cum simt cei in cauza.
Cei in cauza, care suporta urmarile, fie bune, fie rele.
Cei in cauza, care trebuie sa decida...

Dumnezeu sa-i aute, si pe unii, si pe altii, sa ia decizia cea mai buna.

Seara vad si MYTF1.
O stire mi-a retinut atentia:
In 10 ani, Germania va inchide ultima Centrala Nucleara.
Facand loc la energii renuvelabile, curate, ca: biomasa, eoliene sau solare.
In ciuda faptului ca e o tara nu prea insorita, toate blocurile sunt acoperite cu panouri solare.

Nu stiu ce vor face cu marile si numeroasele baterii, cand se uzeaza, dar
aceste surse de energie sunt mult mai putin periculoase decat cea nucleara.

Asta trebuie vazut si la noi, a propos de gazele de sist.

Nu putem folosi, ca alternativa, pentru moment, aceleasi (re)surse ca si nemtii?

La noi e si mai mult soare, bate si vantul, si teren agricol pentru masa verde...

Or, noi nu avem nemti?...

Ion a scris:

Or, noi nu avem nemti?...

Dacă nu mai sunt putem să facem schimb: o doză din ”ceilalti” ( ) pentru un neamt!
„Ceilalti” putând să însemne orice...  

Gata, te-a uitat lumea, comisare!

   Ești cretin ca ti-ai făcut meseria si ai primit in schimb niște medalii de tinichea: când șefii si colegii tai, de 10 ori mai bogați ca tine, râdeau si isi dădeau coate pe la spatele tău.

   Ești cretin ca, după 20 de ani de meserie, ai un nenorocit de apartament in provincie si o Skoda Octavia, când azi am văzut in mall la AFI, o mulțime de putoi de 19 ani, analfabeți cat cuprinde, dar plini de Audi, BMW-uri si Lexus-uri.

   Ești cretin ca te-ai luat de javrele de procurori, crezând ca polițiștii tai din Minister or sa te apere: pai nu știai, idiotule, ca sunt toți mana-n mana? Rivalitatea intre Justiție si Politie e pentru spăgi, nu pentru lege, boule!

   Ești cretin ca n-ai intrat in USL sau PDL la timp, ca mulți generali de Politie: nu cu carnet oficial, ci la mica înțelegere, ca mafioții. Nu știai ca fiecare haita de partid are polițiștii ei nedeclarați, in fiecare județ?

   Ești cretin ca ai aparat poporul asta de animale, crezând ca turma o sa-ti fie recunoscătoare si o sa te apere si ea la nevoie. Pai un popor care indura sa i se vanda pavilionul, steagul ala tricolor, unei companii maritime din Cipru, cum sa apere un politist amarat din Alba Iulia?

   Ești cretin, pentru ca i-ai crezut când se văicăreau ca “toți ne fura, maica…nimeni nu ne iubește, maica…nimeni nu ne ajuta, maica”: așa ca ai vrut sa-i ajuți TU! Când colo, au ieșit in strada pentru maidanezi, pentru piste de biciclete, pentru ciolane de sfinți morți: dar pentru tine, când corupții te-au băgat in pușcărie, nu!

   Ești cretin, ca ai avut impresia ca arestarea ta e mai importanta pentru ei, decât nunta lu’ Bianca Drăgușanu. Ei, acum te-ai lămurit: te-a uitat lumea, comisare. In doua saptamani te-a uitat!

Da, m-am convins: ești cretin rău, comisare. Iar prețul prostiei tale e enorm: ei toți dorm linistiti, in paturile lor. Si Ponta, si ofițerii SRI corupți si judecatorii mafioți si ministrul de Interne… dar si Bulică Ion din Alba Iulia, pentru care te-ai bătut tu.
Pe când tu dormi ghemuit pe priciul închisorii Rahova, iar baiatul si nevasta ta se strâng noaptea in brațe si plâng de frica. Pentru ca primesc telefoane de amenințare in miez de noapte, sa-ti ceara sa te recunoști vinovat (asta imi arata ce dosar “serios” a reușit sa stranga mafia contra ta).
Intr-o tara de oi si de lupi, tu, sărmane, ai vrut sa fii dulău. Si te-au sfâșiat nemernicii, in timp ce oile au behăit o data, indiferente, după care s-au întors sa rumege. Da-l dracului, bine ca a căzut el si nu noi…

By Mihai Giurgea

http://capitalismpepaine.ro/2013/11/12/ce-cretin-esti-comisare-berbeceanu/

Papa Francisc a tinut luni o prelegere in care i-a taxat dur pe "pacatosii" care doneaza bisericii bani furati de la stat.

Papa a citat din Evanghelia dupa Luca un pasaj in care Iisus sustinea pedepsirea prin inecare a celor care se ocupa cu inselaciuni, scrie The Telegraph.

"Iisus a spus ca ar fi mai bine pentru el (corupt - n.red.) daca o piatra de hotar i-ar fi legata de gat si ar fi aruncat in mare, caci acolo unde exista inselaciune, nu poate exista spiritul lui Dumnezeu", a spus Papa citind din Noul Testament.

Papa il suspenda pe episcopul care isi facuse sediu de 31 milioane de euro

Fara a face referire in mod direct la coruptia din interiorul Bisericii Catolice, Papa i-a descris in slujba sa pe toti cei corupti ca fiind "frumosi in exterior, dar in interior plini de oase moarte si putrefactie". "O viata bazata pe coruptie inseamna putrefactie", a spus Suveranul Pontif.

Si saptamana trecuta, Papa Francisc a facut referire la corupti spunand ca acestia isi hranesc copiii cu "paine murdara".

Inca de la inceputul mandatului sau, Papa Francisc a promis ca va elimina coruptia din sanul Bisericii Catolice.

“România, la începutul lui 1995, începuse să aibă o imagine excelentă în mediile politice occidentale şi mai ales pe piaţa privată de capital. Deci, se impunea să procedăm ca celelalte ţări, Ungaria, Polonia, Cehia, să ieşim pe piaţa privată de capital de unde să luăm două, trei miliarde de dolari, bani pe care să-i introducem în totalitate în rezerva valutară a statului pentru a da încredere în moneda naţională. Era o măsură obligatorie, pe care alţii au realizat-o, fiindcă în acest fel puteam ieşi de sub dependenţa totală de FMI şi Banca Mondială. (…) Am avut discuţii destul de dure cu guvernatorul Băncii Naţionale, discuţii care nu au dat rezultate. Sigur, Banca Naţională n-a spus nu, de altfel o şi ajutasem să poată  ieşi pe o astfel de piaţă, cu ajutorul ambasadorului nostru în Japonia, domnul Dijmărescu, cu care am colaborat personal pentru a intra în legătură cu societatea financiară Nomura. Nu s-a spus deci un Ťnuť ferm, dar m-a deranjat enorm – şi o spun pentru prima oară – faptul că în urma acestei discuţii într-un cerc restrâns, care avea un caracter oarecum confidenţial, reprezentantul misiunii FMI a venit urgent la Bucureşti. Cineva îl informase că premierul forţează ieşirea pe piaţa privată de capital. L-am întrebat de ce este interesat de această problemă, i-am explicat că rolul său este să-şi vadă de atribuţiile pe care le are, că FMI şi Banca Mondială sunt totuşi bănci internaţionale, unde şi ţara noastră este acţionar şi că nu au dreptul de a trage la răspundere guvernul pentru intenţia de a atrage şi alte surse financiare externe. Discuţia s-a închis foarte rapid.”

Fragmente  extrase din cartea “România – jocuri de interese”, interviu cu fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, realizat de ziaristul Gheorghe Smeoreanu.
Apărută în 10.000 de exemplare, în 1998, cartea nu se mai găsește...

http://inforor.com/nicolaie-vacaroiu-descrie-jaful-metodic-practicat-de-fmi-si-banca-mondiala-romania/

dolion a scris:

Gata, te-a uitat lumea, comisare!

Specific românasului nostru:
ce e important, totdeauna cade pe locul doi.

Marina Chirca. Moartea, pentru care România nu va vărsa lacrimi...

A murit Marina Chirca. Ar trebui ca România toată s-o plângă, oamenii să găsească în memoria ei măcar câteva clipe de pioasă aducere aminte, iar guvernul să-i organizeze funeralii naţionale. În schimb, cel mai probabil, n-aţi auzit de ea. Televiziunile n-au făcut nici măcar o ştire din asta: cui dracu’ îi pasă de o babă anonimă, care nici măcar nu e regina ţiganilor, n-are bani, nu e vrăjitoare sau altceva? Marina Chirca n-a fost decât o amărâtă de femeie simplă, de la ţară, de un curaj şi o demnitate care acum ne stânjenesc pe noi, cei care înţelegem prin „curaj“ îndrăzneala de a da „Like“ pe Facebook. Anonima care s-a stins vineri, la 98 de ani, în satul de munte Nucşoara, din Judeţul Argeş, a înfruntat Comunismul şi Securitatea timp de nouă ani, în cea mai cumplită perioadă din istoria recentă a ţării, atunci când bolşevicii au distrus coloana vertebrală a naţiei şi au dăltuit chipul schimonosit al poporului român, aşa cum arată el astăzi. Între 1949 şi 1958, Marina Chirca a sprijinit grupul armat al partizanilor anticomunişti din Munţii Făgăraş conduşi de Toma Arnăuţoiu, plătind apoi cu libertatea şi cu avuţia sa această opoziţie.

Crucea alungată

Cu Armata, Securitatea, Miliţia şi turnătorii pe urme, a reuşit, timp de aproape un deceniu, să înşele vigilenţa acestei forţe opresive copleşitoare, asigurând infrastructura rezistenţei pentru luptătorii din munţi. Hrană, haine, obiecte, muniţie, armament, informaţii preţioase şi câte altele a strecurat Marina Chirca, împreună cu alţi nucşoreni, pe sub nasul securiştilor şi al trădătorilor din rândurile propriilor săteni, riscându-şi în fiecare clipă viaţa, familia, averea. Prinsă în 1963, după ce se ascunsese cinci ani într-un pod, a fost anchetată, bătută cumplit, a făcut puşcărie, averea i-a fost confiscată şi – cât cinism! – împărţită consătenilor care colaboraseră cu Securitatea. După Revoluţie, ar fi trebuit ca Marina Chirca să devină un simbol naţional. S-ar fi cuvenit să înveţe copiii la şcoală despre ea. Să se scrie în cărţile de istorie. Să se organizeze excursii cu clasa la Nucşoara, ca tinerele generaţii să afle chiar din gura acestei băbuţe cu sufletul ca pâinea caldă despre adevăratul trecut al poporului român. Ar fi trebuit, dar n-a fost aşa. Noile autorităţi locale, care erau tot cele vechi, le-au râs în nas celor care au luptat pentru ţara lor. Cei jefuiţi de comunişti n-au fost repuşi în drepturi. Până şi crucea ridicată în memoria eroilor au refuzat autorităţile să fie amplasată în Nucşoara! După Revoluţie, România ar fi trebuit, prin intermediul acestor oameni extraordinari, precum Marina Chirca, să se reconecteze la filonul adevăratelor sale tradiţii şi valori. Dar cum ar fi putut Iliescu şi oligarhia securisto-activistă să-i cinstească pe cei care au luptat împotriva lor? Manualele de istorie au rămas aceleaşi. Au fost fabricaţi specialişti care prelungesc falsurile propagandei comuniste. Oameni precum Lucian Boia n-au vrut să ştie de existenţa Marinăi Chirca nici atunci, în anii ’50-'60 (pe care i-au trăit), nici acum, când încearcă, în cărţile lor, să-i mai omoare o dată, negându-le existenţa prin omisiune.

Noile valori ale României

Preşedintele ţării s-a dat de ceasul morţii să-l salveze pe autoproclamatul rege al ţiganilor. Medic trimis de urgenţă în Turcia, unde bulibaşa suferise un infarct, demersuri pentru trimiterea unui avion privat, lacrimi la căpătâiul „omului de afaceri“, circ în direct, la TV. Preşedintele valida, prin gesturile sale, un simbol, un stil de viaţă, un mod de a trăi. Vineri, Marina Chirca s-a stins în anonimat, în satul de munte Nucşoara, a cărui secţiune de istorie din pagina de pe Internet omite cel mai important eveniment din istoria sa milenară: lupta eroică a locuitorilor săi împotriva comunismului. Şi va fi înmormântată la fel, fără onoruri, fără preşedinţi care să verse lacrimi, fără dezbateri la televiziuni, fără ca oamenii să ştie sau, măcar, să le pese. În fapt, proiectul „omului nou“ început de comunism n-a fost stopat niciodată. Între „regele“ Cioabă şi ţăranca Marina Chirca, poporului român i se vorbeşte de primul.

P.S. Acesta este ultimul interviu acordat de Marina Chirca, ultima supravieţuitoare a luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraş. Autorul materialului, colegul Laurenţiu Ungureanu, a mers astă-primăvară la Nucşoara, acasă la Marina Chirca. Eroina României l-a primit în casă, i-a povestit, iar la sfârşit a insistat să ia o pungă cu ouă de ţară: „Ia, maică, nu-i frumos să pleci cu mâna goală de la mine!“. Era ultima suflare a vechiului popor român, aşa cum nu-l (re)cunoaştem şi pe care l-am pierdut definitiv.

Acest text a apărut pe blogul mateiudrea.wordpress.com

LUCRURI CARE (PROBABIL) VOR DISPĂREA, SAU SE VOR SCHIMBA RADICAL


Deşi astăzi suntem încă obişnuiţi cu ele, mai curând sau mai târziu ele vor fi altfel! Este bine să ne adaptăm de acum, să acceptăm ideea că ele sunt în curs de dispariţie/schimbare - poate nu la fel de repede în toate regiunile lumii.

1. OFICIILE POŞTALE
Trebuie să fim pregătiţi pentru o lume fără oficii poştale. În majoritatea ţărilor, serviciile poştale clasice (susţinute de stat) sunt atât de adânc împotmolite în probleme financiare încât nu se întrevăd modalităţi ca ele să fie susţinute pe termen lung.
Firmele private, de genul "FedEx" şi "UPS", asigură transportul şi distribuirea coletelor pe plan naţional şi mondial, cu un profit uriaş, având fiecare câteva sute de mii de salariaţi. Ele se vor dezvolta şi ramifica, utilizând cele mai moderne mijloace de difuzare.
Deocamdată poşta "de stat" are încă, în majoritatea statelor, un statut protejat. Prin lege, este garantată şi responsabilă pentru comunicaţia poştală. Bonul de trimitere/primire are valoare legală de dovadă şi dacă trimiterea se pierde pe drum, poşta poate fi trasă legal la răspundere.

2. CECUL
Ţări avansate, ca de ex. Marea Britanie, se pregătesc deja să desfiinţeze cecurile (ca formă de plată) în următorii câţiva ani.
Aceasta din cauza costurilor mari ale procesării cecurilor. Ele vor fi înlocuite în întregime de carduri din plastic şi de tranzacţiile online.

3. ZIARELE
Sub forma tipărită, tirajul ziarelor este într-o scădere dramatică.
Deja câteva cotidiene mari au renunţat la versiunea tipărită.
Tendinţa este tot mai marcată. Tânăra generaţie pur şi simplu nu citeşte ziarul - ei preferă (dacă mai citesc vreun ziar) versiunea online. Acum editorii de ziare şi reviste caută o alianţă cu Apple, Amazon şi cu companiile majore de telefonie mobilă pentru a dezvolta un model de abonamente cu plată care să le salveze profiturile.

4. CARTEA
Am discutat cu cineva care mi-a declarat că nu va renunţa niciodată la cartea tipărită, la senzaţia de a ţine cartea în mână şi de a-i răsfoi paginile. Aşa credeam şi eu până când am accesat nişte librării online (librării virtuale) unde am văzut că pot citi gratuit chiar un capitol întreg de previzualizare, înainte de a cumpăra. Iar preţul era sub jumătate din cel al unei cărţi tipărite! Şi, culmea, m-am obişnuit foarte repede cu "e-book"-ul sau
"rama digitală" şi practic am uitat că nu mai ţin în mână o carte ci un "gadget".

5. TELEFONUL FIX
Deşi la acest capitol părerile sunt încă împărţite, multă lume a ajuns deja la concluzia că poate renunţa la telefonul fix, păstrând numai unul sau două telefoane mobile. Excepţie vor face, poate, familiile numeroase care efectuează zilnic un număr mare de convorbiri locale. Însă mulţi păstrează telefonul fix doar din obişnuinţă.

6. MUZICA
Este un capitol mai complicat şi mai neclar al schimbărilor. Se spune că "industria muzicii" se află în mijlocul unui proces de moarte lentă, impregnat de descărcările ilegale, de lăcomia şi corupţia mediilor implicate, de dificultatea muzicii inovative în a ajunge la ascultătorii care o aşteaptă. Marile "mărci"(labels) şi firmele de radio se "auto-distrug"; aproape jumătate din ce se cumpără azi reprezintă "bucăţi de catalog", deja cunoscute de marele public. Mai multe pot fi aflate din cartea "Appetite for Self-Destruction" de Steve Knopper şi documentarul video "Before the Music Dies."

7. TELEVIZIUNEA
Şi televiziunea trece prin transformări dramatice. Reţelele de TV prin cablu au venituri tot mai mici, clienţii se împuţinează fiindcă mulţi preferă să privească TV-ul şi filmele direct de pe computere. Pe de altă parte, companiile de televiziune - pentru a rămâne profitabile - îşi scad cheltuielile, în dauna calităţii programelor difuzate şi crescând până la limite uneori greu de suportat cantitatea de publicitate. Răspunsul se pare că vine tot de la continentul american. Aşa cum în urmă cu o jumătate de secol americanii au lansat televiziunea prin cablu, acum tot ei propun înlocuirea (sau suplimentarea) ei cu ceea ce s-ar putea denumi "televiziune la comandă". Exemplul tipic este "Netflix". Cum funcţionează? Un abonament de $10.15 lunar are două componente:
(a) DVD-uri - care se trimit prin poştă;
(b) livrare de programe / filme - prin vizionare directă ("_streaming_").
Totul fără reclame, fără "rating", la calitate maximă. Clientul are nevoie doar de un DVD-player pentru componenta (a) şi de un PC cu Windows instalat pentru componenta (b). Clientul cere ceea ce doreşte, costul celor mai multe comenzi este inclus în abonament (suplimentar, contra cost, se pot comanda jocuri, programe speciale etc.). Sună bine?

8. PROPRIETATEA (POSESIA)
Ideea de proprietate va suferi şi ea modificări. Astăzi suntem obişnuiţi să fim posesorii unui PC cu hard-drive-ul lui pe care avem stocate documente, imagini, muzică, filme etc. Ele se află în proprietatea fiecăruia dintre noi, pot fi accesate folosind un software adecvat şi copiate, stocate pe medii ca CD-uri, DVD-uri, HDD-uri sau
memorii externe. Suntem "proprietarii" lor. Dar ce ne propun Apple, Microsoft şi Google? Sunt în curs de finalizare ultimele "cloud services" (nu am găsit un termen potrivit în limba română). Asta înseamnă că sistemul Dv de operare va fi organic legat de internet.
Dacă daţi clic pe o icoană, se va deschide ceva din "norul" internetului. Iar dacă veţi salva un fişier, acesta va fi stocat tot în acest "nor". Desigur, veţi plăti un abonament lunar furnizorului de "cloud". În această lume virtuală, avantajul va fi că veţi putea accesa cărţile sau muzica Dv de pe orice calculator, laptop sau dispozitiv mobil, oriunde v-aţi afla. Aceasta este partea "bună" a lucrurilor. Dar, pe de altă parte, întrebarea firească este: cât de stabil va fi acest întreg edificiu? Dacă, la un moment dat, totul va dispărea? Scepticii vor prefera să se deplaseze până la raftul cu albume foto, la biblioteca unde îşi păstrează cărţile sau să insereze în calculator CD-ul dorit. În concluzie, cloud-ul îşi are rostul lui, dar şi limitele lui. Probabil nu va înlocui complet niciodată "proprietatea" şi "controlul" pe care le oferă un suport de informaţie local. În final, o mică remarcă: calculatoarele "mainframe" de acum 30-40 de ani mergeau într-un fel pe aceeaşi idee, că utilizatorul nu are nevoie decât de un "terminal" care să-i dea acces la resursele şi "inteligenţa" unui "server" mamut central. Cât de bine a rezistat modelul acela s-a văzut odată ce au apărut primele calculatoare personale.

9. INTIMITATEA
Iată un concept în curs de dispariţie! Se înmulţesc camerele de luat vederi pe străzi, în magazine, în clădiri şi chiar încorporate în calculatorul, laptop-ul sau mobilul Dv. Ca rezultat, veţi putea fi sigur că 24 de ore din 24 "ei" (adică cei interesaţi, cei care vă urmăresc) vor şti cine sunteţi, unde vă aflaţi şi ce faceţi. Vor fi ajutaţi în mod decisiv de sistemul GPS şi de programul "Google Street View". Una din consecinţele benefice (sau cel puţin inofensive) ar fi că "ei" vă vor putea construi un profil" cât mai fidel, care să reflecte obiceiurile Dv şi astfel să vă ofere produse/servicii conforme acestui profil. În ce priveşte alte consecinţe posibile, puteţi să le imaginaţi singuri.

* * *
Pentru încheiere, aş menţiona că singurul lucru care nu va putea fi schimbat sunt "AMINTIRILE" Dv.
Dar aici îşi va spune cuvântul "Alzheimer"!

dolion a scris:

După Revoluţie, ar fi trebuit ca Marina Chirca să devină un simbol naţional. S-ar fi cuvenit să înveţe copiii la şcoală despre ea. Să se scrie în cărţile de istorie...

Las' că-n cărţile de istorie o băgaseră pe Andreea Esca.

La acelasi lucru m-am gandit si eu cand am postat articolul...

1 decembrie sau 10 mai? Cand ar trebui sa fie Ziua Nationala a Romaniei?

Pe 1 decembrie sarbatorim ziua nationala a Romaniei, insa cati dintre noi isi mai amintesc ca aceasta zi a fost celebrata pe 10 mai, pana la abdicarea regelui Mihai, la finele anului 1947?
In acest an, pe 1 decembrie, se implinesc 95 de ani de la Marea Unire, cand Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul s-au unit cu Romania. Insa are acest eveniment o insemnatate istorica mai mare decat ziua de 10 mai, cand Romania si-a proclamat independenta?
Ar trebui ca Romania sa isi serbeze independenta de ziua nationala, asa cum fac majoritatea statelor europene?

Argumente PRO

1. Romania este printre putinele tari europene, daca nu chiar singura, care nu isi sarbatoreste independenta de ziua nationala. Prin urmare, daca 10 mai ar fi declarata zi nationala am celebra independenta si nu numai, pentru ca aceasta data are o tripla semnificatie istorica:
 10 mai 1866: printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea juramantul ca domnitor al Romaniei, cu numele de Carol I;
 10 mai 1877: acelasi Carol I promulga independenta Romaniei fata de Imperiul Otoman;
 10 mai 1881: Carol I a fost incoronat ca prim rege al noului regat al Romaniei, fiind recunoscut ca atare pe plan international.

2. Intre 1866 si 1947, ziua nationala a fost pe 10 mai, perioada in care romanii au sarbatorit unele dintre cele mai importante evenimente ale constructiei statale, mentionate mai sus si chiar Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Interesant este faptul ca imediat dupa 1918 nimeni nu s-a gandit sa mute ziua nationala pe 1 decembrie. Acest lucru s-a intamplat de abia in 1990, insa intre timp regimul comunist deja inlocuise ziua de 10 mai cu cea de 23 august, ca fiind zi nationala. Totusi, cei 81 de ani de traditie nu ar trebuie stersi cu buretele.

3. 1 decembrie nu are o semnificatie la fel de puternica precum 10 mai. Istoricul Neagu Djuvara explica acum aproape doi ani: "Alegerea datei de 1 decembrie ca Zi Nationala nu a fost potrivita, a fost conjuncturala, facuta de Parlamentul de dupa Revolutia din Decembrie '89. (...) Nu e adevarat ca 1 decembrie reprezinta unitatea, pe 1 decembrie doar Transilvania si Banatul erau unite", a argumentat istoricul.

4. Un alt argument in favoarea sarbatoririi zilei nationale pe 10 mai este anotimpul. Este vorba despre un aspect practic si anume ca ar permite participarea populatiei la manifestarile publice intr-un numar mai mare. De cele mai multe ori, cei care asista la parada organizata de ziua nationala indura vremea ploioasa si rece. Argumentul vremii poate parea frivol pentru unii, insa cate dintre tarile lumii isi serbeaza ziua nationala in iarna? Pana si istoricul Neagu Djuvara preciza ca data de 10 mai are si avanatajul anotimpului: "era in anotimpul cel mai frumos din tara noastra; poate lumea sa dantuiasca in strada, pe cand la 1 decembrie..."

Argumente CONTRA

1. 10 Mai ca Zi Nationala i-ar exclude pe romanii din Transilvania care, in 1877, nu erau parte din Romania asa cum o cunoastem astazi.

2.  Ziua de 10 mai este strans legata de Casa Regala a Romaniei, iar adoptarea ei ca Zi Nationala ar putea starni o rediscutare a formei de organizare a statului.

3. Daca s-ar sarbatori ziua nationala pe 10 mai si s-ar renunta la 1 decembrie, atunci salariatii ar pierde mini concediul de dinainte de Craciun. Mai exact, acestia nu ar mai beneficia de doua zile libere consecutive, pe 30 noiembrie si 1 decembrie. (un argument pentru romanii mai pragmatici)

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_35358/1-decembrie-sau-10-mai-Cand-ar-trebui-sa-fie-Ziua-Nationala-a-Romaniei.html

Mda, pe 9 Mai e Ziua Europei si a noastră ar pica excelent pe 10:
două zile libere binevenite pentru cei ce trag la sapă.

Femeia de carieră de Mircea Dinescu

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.
Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.
Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti.
Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână..
Ăsta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.
Pardon, noaptea.
Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile.
Au senzaţia că se poate orice.
Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie.
Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.
Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex.
Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia.
Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).
Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş.
Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni?
Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie!
Atât cât se poate.
Ia bunul simţ, în doze homeopatice.
Să ştii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere.
Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.
Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"...
Şi Mircea a ascultat.
Şi a ajuns departe.
Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

dolion a scris:

Femeia de carieră de Mircea Dinescu

Dar "capitaliştii" noştri n-au adus nimic nou! Doar au preluat de la comunişti: femeia la schimbul 3, femeia sudor, femeia oţelar, femeia fierar-betonist, femeia tractorist... ei au mai adăugat femeia tanchist şi femeia corporatistă. Adică aceeaşi Mărie cu altă pălărie

A nu se înţelege că sunt misogin! Dar sunt unele meserii care, fiziologic, nu se potrivesc femeilor decât cu riscuri mari pentru sănătatea lor. Nu ştiu dacă aţi văzut (cred că pe Antena 1) un interviu cu Adelin Petrişor. El spunea cât de dificil este pentru femeile ziarist să transmită din zonele de conflict. Ajungeau să ia pastile care să le oprescă ciclul menstrual timp de mai multe luni pentru a putea să rămână cât mai mult în zonele de conflict şi transmită în redacţii (pentru că la pericolul de a fi ucis cu glonţul se mai adăugau şi condiţiile de igienă extrem de precare). Credeţi că acel tratament hormonal nu a lăsat urme? Şi atunci, mă întreb: merita să-şi asume un asemenea risc numai din ambiţia de a transmite ştiri de acolo de unde, în mod normal, ajung numai bărbaţii?

Sau, în perioada comunistă, când femeile lucrau în construcţii, cot la cot cu bărbaţii. Anii petrecuţi în frig, în umezeală şi greutăţile ridicate zilnic, n-or fi lăsat urme mai adânci decât la bărbaţi? Într-adevăr, erau frumoase afişele de propagandă cu Virginica sudoriţa sus pe etrier, cu masca dată pe ceafă şi cu cleştele în mână! Dar...

Anahoret a scris:

dolion a scris:

Femeia de carieră de Mircea Dinescu

Dar "capitaliştii" noştri n-au adus nimic nou! Doar au preluat de la comunişti: femeia la schimbul 3, femeia sudor, femeia oţelar, femeia fierar-betonist, femeia tractorist... ei au mai adăugat femeia tanchist şi femeia corporatistă. Adică aceeaşi Mărie cu altă pălărie

A nu se înţelege că sunt misogin! Dar sunt unele meserii care, fiziologic, nu se potrivesc femeilor decât cu riscuri mari pentru sănătatea lor. Nu ştiu dacă aţi văzut (cred că pe Antena 1) un interviu cu Adelin Petrişor. El spunea cât de dificil este pentru femeile ziarist să transmită din zonele de conflict. Ajungeau să ia pastile care să le oprescă ciclul menstrual timp de mai multe luni pentru a putea să rămână cât mai mult în zonele de conflict şi transmită în redacţii (pentru că la pericolul de a fi ucis cu glonţul se mai adăugau şi condiţiile de igienă extrem de precare). Credeţi că acel tratament hormonal nu a lăsat urme? Şi atunci, mă întreb: merita să-şi asume un asemenea risc numai din ambiţia de a transmite ştiri de acolo de unde, în mod normal, ajung numai bărbaţii?

Sau, în perioada comunistă, când femeile lucrau în construcţii, cot la cot cu bărbaţii. Anii petrecuţi în frig, în umezeală şi greutăţile ridicate zilnic, n-or fi lăsat urme mai adânci decât la bărbaţi? Într-adevăr, erau frumoase afişele de propagandă cu Virginica sudoriţa sus pe etrier, cu masca dată pe ceafă şi cu cleştele în mână! Dar...

E o intreaga "poveste" cu femeia. Pe scurt, femeia nu e apreciata pentru ceea ce este si atunci unele femei adopta valorile masculine, dat fiind ca traim intr-o epoca a patriarhatului. Valorile feminine contestate sunt: intuitia care ii spune ce sa faca si cum sa faca sa fie bine pentru ea si barbat. Dar... barbatul stie mai bine!!!!   Alte valori: imaginea pe care o are despre lume, diferita de cea a barbatului. Unde barbatul vede nevoia de intrecere, concurenta, femeia vede ca lumea poate fi un loc frumos pentru toti si toate. Din pacate femeia nu mai este... femeie, asa ca nu va mirati ca cele mai multe nu pot oferi aceasta intuitie si imagine despre lume. Ele nu cred in valoarea lor.

Si sportivele/gimnastele iau astfel de pastile in perioada campionatelor. Totul depinde de psihic, daca esti convins ca iti face rau sau nu. Asa se explica de ce aceleasi cauze duc la alte efecte. Ata se rupe unde e mai slaba. Fiecare sufera de altceva.

zaraza26 a scris:

Totul depinde de psihic, daca esti convins ca iti face rau sau nu. Asa se explica de ce aceleasi cauze duc la alte efecte. Ata se rupe unde e mai slaba. Fiecare sufera de altceva.

Este si convingerea mea!   
Adică trebuie să crezi, altfel nu există sanse de reusită.

Societatea trebuia sa asigure traiul unei familii numai prin munca prestata de barbat; femeia trebuia sa ingrijeasca copiii, casa si sotul! Stiu ca suna aiurea, dar privind in jurul nostru, la ce a ajuns tineretul ce a crescut fara grija materna, parca am ceva dreptate!

dolion a scris:

Societatea trebuia sa asigure traiul unei familii numai prin munca prestata de barbat; femeia trebuia sa ingrijeasca copiii, casa si sotul! Stiu ca suna aiurea, dar privind in jurul nostru, la ce a ajuns tineretul ce a crescut fara grija materna, parca am ceva dreptate!

E posibil sa lucreze si femeia, de femeie depinde. S-a ajuns aici fiindca materialismul a surpat divinul si nu mai avem busola. Asta a fost epoca in care am trait, am experimentat viata fara sa avem certitudinea ca exista nemurire, spirit etc.
Cand vezi unii de parte masculina cum aleg numai "picioare, ochi, păr, sâni", mai are rost sa te intrebi de ce "doamnele" nu au grija de copii?