POPASUL DOLION (III)

Dan Puric la Radio: Romania e un stat mafiot. CNA: Dan Puric sa dispara!

Ce a zis Dan Puric la Radio Romania, pe 13 octombrie:

   Romania nu e un stat adevarat, ci un cuib mafiotic
   Suntem condusi de o sleahta de securisti

Ce a zis Laura Georgescu, presedintele CNA:

   “Este o insulta si o calomnie”
   “Eu ma consider a fi parte din banda de mafioti, fiindca conduc o institutie a statului roman”
   Dan Puric trebuia obligat sa aduca probe

Ce zice legea:

   Numai persoanele pot fi insultate si calomniate. Institutiile (ministere, partide etc) – nu.
   Numai in cazul persoanelor ai obligatia sa aduci probe.
   “Statul” nu este nici macar o institutie. Nu exista infractiunea de insulta a statului.

Daca romanii inchid ochii azi la tupeul CNA, politrucii vor merge mai departe. Ai jignit Statul? Ai indraznit sa ne injuri? Ia intra matale la bulau! Ia sa-ti smulgem nitelus unghiile! Ia sa-ti arestam si familia!

CNA incalca el insusi legea.

Culmea e ca Dan Puric chiar putea usor sa aduca probe, ca statul roman e un cuib de mafioti.

Marti, Parlamentul Romaniei a votat super-imunitatea politicienilor (inclusiv a Laurei Georgescu) la infractiuni precum: coruptie, luarea de mita, fals in acte publice, abuz in serviciu.

   Parlamentul Romaniei reprezinta Statul roman
   10% din parlamentari sunt cercetati penal in acest moment.
   Votul Parlamentului “spala” numerosi infractori condamnati sau in curs de cercetare pentru activitati de tip mafiot (Adrian Nastase, Catalin Voicu, Dan Voiculescu, Becali, Mihai Boldea, Bogdan Ciuca etc).
   Au votat PENTRU 240 de parlamentari, din 297 prezenti.

Conform legii, un grup mafiot este un grup de infractori organizat, care isi apara reciproc interesele (crima organizata).

   Parlamentul este un grup de infractori, cercetati penal.
   Este un grup organizat (chiar foarte bine organizat!)
   Iar marti, si-au aparat reciproc interesele.

QED.

Noi avem dreptul sa va furam. Iar voi aveti dreptul sa ne pupati in cur!
De fapt, de ce exista Consiliul National al Audiovizualului?
De ce plateste poporul roman cu 4000 de euro pe luna, pe fiecare membru CNA?
De ce rabda poporul roman sa fie batjocorit de niste putori comuniste, ca Laura Georgescu, sau Vasile Zgonea, sau Victor Ponta, sau Crin Antonescu?
Da, am zis “putori comuniste”. Asta e insulta intentionata: hai sa va vad, ce-mi faceti?

capitalismpepaine.ro

dolion a scris:

Dan Puric: Romania e...

„...de plâns” - autor necunoscut.

Frumos!   

In Ajun de Craciun

Ninge printre randuri, printre clipele innegrite de timp, strang in pumni intunericul zilei si-l revars peste anii ce se duc ca un blestem. Aplec privirea spre ceea ce ar fi trebuit sa fie si nu a fost, ochii, intelegatori se inchid a spovedanie.

O fetita bate la Poarta Timpului, ma colinda frumos, o privesc de la geam…., si ninge rar, cu fulgi mari, in ajun de Craciun. Ii daruiesc nuci si mere, in traista cu povesti ii pun o carte pe care am scris “Pentru mai tarziu…”

Repet Colindul, am uitat cateva versuri, unde e fetita sa ma-nvete taina Sarbatorilor? O caut de la geam, dar nu, se vede doar marea de zapada ce-mi acopera sufletul. Nici in acest an nu am facut Pom de Craciun, bradul de la poarta ma intampina bucuros, nu are nevoie de artificii pentru a fi fericit.

Am incurcat amintirile, trairile, bucuria si suferinta, ma plimb pe strazi intortocheate, in fiecare casa miroase a cozonac si a turta dulce. Duc sub brat romanul pe care vreau sa-l incredintez editurii, a capatat culoarea iernii, mazgalit pe la colturi cu intrebari la care inca n-am raspuns. “Trebuia sa-l invelesc, imi spun suparata, cuprinde atata iubire si speranta, incat lacrimile iernii nu-l va dezamagi”.

Rasete, numai rasete si Colinde se aud in Ajun de Craciun, merg abatuta printre nameti, imi plac Sarbatorile, singuratatea o suport mai usor. Ninge peste cuvinte, au inflorit merii si ciresii din ograda bunicii, se aude ceasul de la Mitropolie, mai este putin si vom trece in alt an.

Alerg pe zapada sticloasa, trebuia sa fiu langa cei dragi, numar minutele ce mi-au mai ramas, dialogul cu straina se transforma in ani, ma las obosita pe-un pumn de zapada, stiu ca Dumnezeu ma iarta.

Ascult, ingrozita, numaratoarea: 5,4,3,2 si 111!, “La multi ani!”, spun strainei, am lasat departe tot ce aveam. Aplec privirea spre dosarul legat, il mangai, il sterg de zapada si-l ascund in suflet, doar cu el am ramas la inceput de an.

Incerc sa-mi fac drum printre fulgi, bucurii de-o clipa, dosarul a devenit atat de greu incat sufletul refuza sa-l mai duca. Fetita, ce ma colindase in Ajun, imi intinde mana firava ca a oricarui inceput, ma indeamna sa ma sprijin de ea, doar un pas sa mai fac, s-a oprit din ninsoare, e deja alt an. Manuta e calda, vorba, blanda, privirea doar, inaltata a rugaciune, aluneca pe romanul, impovarat de atatea ninsori. Ii daruiesc o nuca si un fulg de zapada ce se lasa grabit pe muchia viatii. Fetita imi da turta dulce, imi incalzesze, incetisor, sufletul si pornim printre nameti spre ziua de maine.

Ionescu Lucretia

Este un text la capătul căruia nu poţi să te abţii a spune: "Mmmmmmda!"   

Acum nu vereau să virez în realitate cu brutalitatea cotidianului, dar sunt două tablouri care mi-au creat imagini diferite:

Citat :

---

"O fetita bate la Poarta Timpului, ma colinda frumos, o privesc de la geam..., si ninge rar, cu fulgi mari, in ajun de Craciun. Ii daruiesc nuci si mere, in traista..."

---

Este total rupt din context ceea ce scriu, dar asta a fost imaginea ce mi-a răsărit în minte: colindele din metrou şi din trolee. S-au ţigănizat sărbătorile. Ni s-au întinat colindele... scârbos!
Şi acum merg mai departe cu o amintire de acum vreo cinci ani; nu are legătură decât tangenţial cu colindele ţigănizate. Eram, într-o vineri dimineaţa, la rând la bilete în Gara de Nord. Vinerea, trenurile sunt aglomerate şi dacă nu-ţi cumperi loc, stai în picioare, în înghesuială. A venit un "aurolac" pe lângă coada noastră cerşind: "Daţi-mi un leu, să-mi iau o pâine..." Mi-am deschis geanta şi i-am dat sandvişurile mele pentru ziua aia. Le-a luat, s-a dus mai departe şi le-a aruncat. De-atunci nu mai cred în milostenia pentru cerşetori.

Citat :

---

"...ma plimb pe strazi intortocheate, in fiecare casa miroase a cozonac si a turta dulce."

---

Alarmant (din punctul meu de vedere) este că nici mirosul de sarmale nu prea se mai simte... cât despre cozonac şi turtă dulce... e cu zahăr (şi zahărul nu este bun, că aşa zic nutriţioniştii) e cu unt (şi tot nutriţioniştii spun că untul "face" colesterol) şi (mai ales) cozonacul este cu muncă multă. Câte doamne mai au răbdarea şi puterea să frământe coca "până ce transpiră tavanul", când la supermarket ai luat cozonacul cu 10 lei şi minim de efort?

Mda... încep să cred şi eu că România începe să-şi piardă (iremediabil) rostul... Un vers din "Balada doamnelor de altă dată" îşi găseşte perfect locul: "oů sont les neiges d'antan?" (scuzaţi, codificarea textului nu permite accentul grav).

Excelent textul, Dolion! Mulţumesc... cel puţin pentru clipa de meditaţie!

Regretele, apartin celor de varsta noastra... cei tineri nu stiu ceea ce noi stim despre ce a fost odata!

dolion a scris:

---

Regretele, apartin celor de varsta noastra... cei tineri nu stiu ceea ce noi stim despre ce a fost odata!

---

Mda... uneori simt că nu prea mai aparţin timpului ăstuia... şi, mai ales, încep să înţeleg ce voia să-mi spună tata!  

Eheheee, dragii mosului!  
Ce rapid trecem prin timp...
Dar măcar am trecut cu folos, nu-i asa?   

Vineri am fost la înmormântarea unui unchi din partea tatălui meu. Ultimul dintre fraţi. A murit la 91 de ani şi a avut o viaţă plină. Mi-a spus mătuşi-mea că s-a dus liniştit, fără regrete. Asta înseamnă o viaţă trăită cu folos: la sfârşit, când tragi linie, să nu ai regrete.

In Memoriam: 10 OAMENI ai Romaniei care ne-au parasit in 2013

Anul 2013 a inceput sub rau augur, din moment ce primele zile ne-au adus vestea tragica a trecerii in nefiinta a lui Sergiu Nicolaescu, probabil cel mai mare regizor al cinematografiei romanesti. Nicolaescu a decedat pe 3 ianuarie, la ora 8.20, in urma complicatiilor cardiace si pulmonare severe, care nu au raspuns la tratamentul intensiv aplicat, a anuntat Spitalul Elias.
Din pacate decesul marelui regizor si funeraliile sale au fost prilej de un nou scandal, de data aceasta intre Biserica Ortodoxa si membri ai familiei Nicolaescu.

Prezentatoarea TV Andreea Chirvasiu a murit pe 2 ianuarie in urma unui infarct, la doar 32 de ani. Andreea era cunoscuta telespectatorilor romani, fiind prezentatoarea si realizatoarea emisiunii "Cafeneaua sufletelor" de la postul OTV.

Actorul Victor Radovici a incetat din viata la inceputul anului, in urma unei suferinte indelungate. Radovici a fost internat la Spitalul de Urgenta Floreasca, miercuri, 9 ianuarie, iar decesul a survenit in noaptea de vineri, 18 ianuarie, ora 2.30.

Dan Mihaescu, unul dintre cei mai mari umoristi din istoria cinematografiei si a televiziunii romanesti s-a stins din viata la varsta de 79 de ani pe 24 ianuarie.

Una dintre cele mai tragice pierderi ale anului in lumea mondena a fost trecerea in nefiinta a Michaelei Niculescu. Mica (porecla ei din perioada cand era in echipa Abracadabra) a murit pe 14 martie, dupa o lupta cu ciroza hepatica. Fosta actrita avea doar 31 de ani in momentul decesului.

Irina Petrescu, una dintre cele mai importante actrite de teatru si film din Romania, renumita pentru frumusetea sa clasica, a decedat pe 19 martie la varsta de 71 de ani, la Spitalul Elias din Capitala.
Cunoscuta pentru distinctia si eleganta sa, dar si pentru frumusetea sa clasica, Irina Petrescu a avut roluri importante in film, teatru radiofonic si teatru TV, in regia unor nume de perstigiu ca: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Gheorghe Vitanidis, Mihai Iacob, Virgil Calotescu, Ion Popescu - Gopo, Dinu Tanase, Andrei Blaier, Manole Marcus, Iulian Mihu, Dan Pita, Mircea Veroiu.

Radu Vasile, in varsta de 71 de ani, a murit la inceputul lunii iulie, fostul premier suferind de cancer la colon. Radu Vasile a fost prim-ministru in perioada aprilie 1998 si decembrie 1999, propus de PNTCD. Radu Vasile a fost senator PD de Arges in legislatura 2000-2004, iar in 2 februarie 2004 a fost ales vicepresedinte al Senatului, la propunerea PD, inlocuindu-l pe senatorul Ion Vela.

Geo Saizescu a murit la varsta de 81 de ani, la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucuresti. Printre filmele regizate de acesta se numara "Pacala" (1974), "Pacala se intoarce" (2006), "Un suras in plina vara" (1963), "Asta seara dansam in familie" (1972), "Eu, tu, si... Ovidiu" (1978), "Santaj" (1980) si "Secretul lui Bachus" (1984).

Un infarct i-a curmat viata realizatorului TV Titus Munteanu pe 18 decembrie. Titus Munteanu a fost responsabil pentru mai multe emisiuni care au fascinat generatiile trecute de copii romani, printre care:„Scoala vedetelor“ (cu care in 1996 a fost premiat cu Trandafirul de Argint la Montreux - cel mai mare festival de televiziune din lume), „Numai cu acordul minorilor“ si „Televiziunea copiilor“.

Actorul de comedie Nae Lazarescu a murit pe 19 decembrie, la varsta de 72 de ani, dupa ce mai multi ani la rand a suferit de o boala cronica de ficat. Artistul bonom, supranumit Fernandel al Romaniei pentru asemanarea cu celebrul comic francez, facea cuplete memorabile de revista cu Vasile Muraru pe scena Teatrului de Revista „Constantin Tanase“, pe care-l slujea de peste cinci decenii.

L-au uitat pe Octavian Sava (2 decembrie 2013), creatorul scenetelor clasice de Revelion cu Puiu Calinescu, Dem Radulescu, Toma Caragiu, cel care a creat cuplul Stefan Banica/Stela Popescu si ani mai tarziu, Stefan Banica JR/Emilia Popescu, scenaristul piesei Nota Zero la Purtare (jucata in mii de reprezentatii in Romania, China, Cehia, Yugoslavia, Rusia, etc) dar si al filmului A doua cadere a Constantinopolului, scenaristul Teatrului de Revista "C-tin Tanase" pana la plecare, romancier si multe altele identificabile la link-ul alaturat!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Sava

dolion a scris:

---

Din pacate decesul marelui regizor si funeraliile sale au fost prilej de un nou scandal, de data aceasta intre Biserica Ortodoxa si membri ai familiei Nicolaescu.

---

Uite, asta nu pot eu să înţeleg!
Credeam că Dumnezeu ne judecă după faptele noastre, nu după modul în care ajungem la judecată: pe scări sau cu liftul. 

A murit regizorul Dinu Cocea

Regizorul Dinu Cocea, autorul unor filme celebre, precum "Haiducii lui Saptecai", "Zestrea Domnitei Ralu" si "Saptamana Nebunilor", a decedat, pe 26 decembrie, la varsta de 84 de ani, intr-un spital din Paris, a declarat, potrivit Mediafax, fiica artistului, Oana Cocea.
Dinu Cocea a incetat din viata intr-un spital din Paris, in urma unei insuficiente cardiace. El a decedat pe 26 decembrie, insa familia a dorit sa faca publica informatia mai tarziu pentru a o menaja pe sotia acestuia, Pusa Cocea.
"Conservase un spirit optimist si pana in ultima clipa proiecta noi realizari profesionale", a declarat Oana Cocea, fiica regretatului artist.
Dinu Cocea s-a stabilit in Romania in ultimii ani, insa isi petrecea timpul intre Bucuresti si Paris.

BBC se intreaba de ce Romania varsa bani in biserici: "O biserica construita la fiecare trei zile"

BBC World Service a difuzat, in seara zilei de 4 august 2013, un documentar realizat de Tessa Dunlop, in care arata ca Biserica Ortodoxa Romana "absoarbe" milioane de la stat, desi tara in sine este saraca.



Tessa Dunlop a venit pentru prima oara in Romania acum 20 de ani si este casatorita cu un roman, arata BBC.
„Mergeti prin fiecare orasel sau sat si veti vedea doua sau trei biserici, multe din ele palate opulente, simbol al credintei intr-una din cele mai religioase tari din lume”, se arata in reportajul postului britanic de stiri.
Tessa Dunlop atrage atentia asupra faptului ca Romania este o tara saraca, dar politicienii insista sa menajeze Biserica.
„Romania este una dintre cele mai sarace tari din UE. Salariul mediu este foarte scazut. In ciuda acestui fapt, politicienii romani au continuat sa directioneze sume mari de bani in construirea de noi biserici. Aceasta include si donatia a 11 hectare in centrul Bucurestiului si fonduri pentru construirea noii catedrale", spune Tessa Dunlop.
Nu se stie exact cati bani primeste Biserica Ortodoxa in fiecare an de la stat. Anual, Guvernul roman aloca un milion de euro pentru salariile preotilor, insa Biserica mai primeste milioane de euro si din alte surse, precum autoritatile locale sau diverse companii.
Realizatorii documentarului au apelat la Remus Cernea pentru o explicatie privind "relatia simbiotica" dintre politicieni si liderii religiosi ai comunitatilor. Cernea a declarat ca explicatia se afla in cursele electorale, unde politicienii se bazeaza pe sustinerea preotilor, obtinuta in schimbul favorurilor banesti.

Biserica cere retrocedari: Academia Tehnica Militara si alte 200 de cladiri din Capitala

Dintre cele peste 2.200 de proprietati revendicate de Biserica Ortodoxa Romana, 209 se afla in Bucuresti, printe acestea fiind si Academia Tehnica Militara si Liceul Dinu Lipatti.
Conducerea Bisericii Ortodoxe Romane a solicitat statului roman sa restituie integral proprietatile confiscate de regimul comunist.
"Proprietatile confiscate in 1863 nu mai avem cum sa le revendicam, ca nu mai exista acte, dar cel putin sa recuperam proprietatile confiscate de comunisti. Daca nu ni se retrocedeaza imobilele si terenurile, cum sa putem face scoli si spitale? Ni se tot reproseaza ca nu ne implicam mai mult, dar pentru asta avem nevoie de bani", a declarat parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, jurnalistilor de la Ring.

dolion a scris:

---

"Proprietatile confiscate in 1863 nu mai avem cum sa le revendicam, ca nu mai exista acte, dar cel putin sa recuperam proprietatile confiscate de comunisti. Daca nu ni se retrocedeaza imobilele si terenurile, cum sa putem face scoli si spitale? Ni se tot reproseaza ca nu ne implicam mai mult, dar pentru asta avem nevoie de bani", a declarat parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, jurnalistilor de la Ring.

---

Măi oameni buni, poate sunteţi mai bine informaţi decât mine: câte şcoli şi spitale a construit BOR din 1990 şi până acum?   

Motivatie "a la gaga"... nu ne (retroce)dati, nu va dam!

Editorial Mircea Cosea.
Afaceri de stat.
Noul cod rutier: aberant, abuziv, imoral

Autor: Mircea Cosea
Marti, 24 Septembrie 2013, ora 08:05

Traditionalul orgoliu guvernamental de dupa 1990, de a intra in istorie prin presupuse reforme si fel de fel de " noutati", nu s-a dezmintit nici de aceasta data. Ambitia de a se face neaparat remarcat prin revolutionari de norme, coduri, proceduri si chiar de constitutie, a condus actualul guvern la prezentarea unui nou cod rutier pe care il considera un panaceu universal al problemelor pe care circulatia rutiera le are in Romania.

Imi permit sa spun ca am o parere total diferita. Consider ca departe de a fi o contributie pozitiva la rezolvarea problemelor de trafic, noul cod este aberant, abuziv si imoral, avand evidente lacune de logica si mai multe efecte negative decat pozitive, nu numai asupra traficului rutier, dar si a intregii situatii economico-sociala a tarii.

Aberant

Este aberant, lipsit de logica, sa se incerce rezolvarea unei probleme prin efectele sale curente si nu prin cauzele sale permanente. In economie, o astfel de situatie se numeste sindrom de histerezis. Histerezisul este fenomenul prin care starea unui sistem indusa de o anumita cauza, nu depinde numai de marimea cauzei respective.

Chiar daca numarul de accidente este mare si in crestere, acestea nu poate fi argumentul principal al introducerii unui nou cod, deoarece dinamica fenomenului este doar efectul unei cauze asupra careia nu s-a actionat nici in perioadele anterioare si nici macar in prezent. Cauza este neconcordanta intre ritmul cresterii traficului si ritmul adaptarii conditiilor de trafic la aceasta crestere.

Dupa 1990, in Romania numarul vehicolelor a crescut intr-o maniera exploziva, dar infrastructura aferenta utilizarii eficiente si in siguranta a acestora (sosele, autostrazi, parcari, eficacitatea si credibilitatea sistemului de asigurari obligatorii si casco, calitatea service-ului, calitatea si onestitatea controlului tehnic al autivehicolelor (RAR), profesionalitatea si onestitatea activitatii politiei rutiere, calitatea slaba a semnalizarii rutiere, etc) a ramas mult in urma.

Neconcordanta dintre numarul de autovehicole si calitatea suportului material si institutional al utilizarii lor are ca efect cresterea numarului de incidente, fiind o cauza cronicizata a acestora dar, pe care noul cod o ignora total.

Este aberant si faptul ca noul cod nu considera traficul rutier ca pe un element important al activitatii economice, ramanand la conceptia dinainte de 1990 conform careia " masina" era " o problema personala". In actualele conditii de marire a distantei fata de locul de munca, masina a devenit din ce in ce mai mult o necesitate vitala, mai ales in conditiile reducerii destinatiilor CFR si a cresterii preturilor biletelor. Problema este si mai grava pentru soferii profesionisti, care prin marirea perioadei de suspendare a permisului, vor fi in pericol sa-si piarda locul de munca.

Este aberant si pentru faptul ca initiatorii noului cod nu s-au gandit (desi era elementar) la raportul dintre nivelul amenzilor si nivelul salariului mediu pe economie. Mai mult, este aberant si faptul ca pentru neplata amenzii se poate anula permisul de conducere, atata timp cat o datorie baneasca nu poate anula un drept profesional.

Iata cum, doar la o analiza sumara, se poate arata cum noul cod este aberant, deoarece poate avea ca efecte perverse cresterea somajului, reducerea nivelului de trai si chiar o crestere a creditelor neperformante ale persoanelor juridice din sectorul auto.

Abuziv

Caracterul abuziv este evident prin faptul ca, sub pretextul unei reglementari de trafic, noul cod ridica considerabil cuantumul amenzilor, ceea ce este in realitate o impozitare suplimentara menita sa contribuie la o "autofinantare" a ministerului de interne. Nu trebuie uitat faptul ca doar la nivelul anului 2011, numarul total de autovehicule era de 5,48 de milioane de unitati, din care 4,33 milioane erau autoturisme, ceea ce ofera o potentiala masa de impozitare deloc neglijabila.

Este de asteptat ca numarul "actiunilor" de filtru pe care politia le va initia pentru sporirea incasarilor, sa creasca neasteptat de mult. Deja este un truism faptul ca aceste filtre sunt in realitate bine cunoscutele practici de potera a la Robin Hood, cu autoturisme fara insemnele politiei, sau cu agenti catarati pe pasarelele de pe DN1, ascunsi in curtile oamenilor de pe soseaua Deva-Arad, sau dupa balustradele centurii Ploiestiului.

Imoral

Este imorala practica culpabilizarii unilaterale. Traficul este un sistem complex de institutii, reglementari, infrastructura, comportamente si elemente educativ-culturale. De altfel, insasi celebra limba de lemn a politiei romane, utilizeaza pentru definirea soferului sintagma "participant la traficul rutier". Noul cod are o abordare imorala pentru ca unilateralizeaza acest participant.

In contextul sau, doar soferul este vinovat. Statul care nu a reusit sa ofere o infrastructura moderna si sigura, primariile care nu intretin drumurile, CNADNR-ul care nu asigura o semnalizare si o reglementare eficienta, carutasii care circula oricum si oriunde, pietonii nedisciplinati, SPP-ul care bruscheza si disturba traficul cu coloanele oficiale, etc., nu au nicio vina, nu sunt considerati participanti cu responsabilitate in trafic.

Este imoral si faptul ca se pleaca de la un fals adevar. Se considera ca toti politistii sunt "oamenii legii", corecti, competenti si cu psihicul perfect. Realitatea este insa diferita. Sa ne amintim multiplele cazuri publice de coruptie, furt de automobile, abuzuri si violenta fizica de care s-au facut vinovati politisti, fara a uita nici abuzurile in folosirea armamentului si cazurile patologice de sinucideri.

Cine garanteaza ca odata cu cresterea amenzilor nu va creste si spaga?

Concluzie

Intr-o tara in care infrastructura este insuficienta, unde coruptia este prezenta de la scoala soferi pana la RAR, unde politia nu face preventia, ci doar constatarea accidentelor, oportunitatea unui astfel de cod rutier nu se justifica in acest moment. Traficul nu este doar problema soferului, ci a unui intreg sistem care, din pacate, este profund deficitar atat material cat si institutional.

Dupa ce se va intelege ca "participant la trafic" este si statul si politia si CNADNR-ul ca si alte instiutii, dupa ce acestia vor oferi traficului conditii corecte, sigure si cinstite, vom putea sa tragem la raspundere si pe soferi.

Pana atunci nu ne ramane de facut decat un singur lucru cu adevarat necesar traficului, indiferent de starea in care se afla. Trebuie sa se introduca cele mai aspre si drastice pedepse pentru soferii care conduc sub influenta alcolului. Dar pentru a introduce astfel de pedepse, nu este nevoie de un nou cod rutier, ci doar de o modificare punctuala a acestuia.

Este de neinteles cum 5 milioane de posesori de permise auto, nu sunt chestionati asupra modului cum vad rezolvarea problemei circulatiei rutiere.
Un grup de politisti si-au facut Codul politistului si tot ei au tupeul sa impuna un cod rutier pentru milioane de oameni.
Trebuie inceputa o campanie de consultare a posesorilor de permise auto, avand ca scop elaborarea unor legi care sa reglementeze corect acest domeniu!

Bine ar fi dacă s-ar aplica cel existent. În sensul că ar trebui să se aplice amenzile şi ridicările de permise pentru abaterile care prevăd astfel de sancţiuni. Aşa... pot să înăsprească şi mama codului, dacă nu se aplică ori se aplică selectiv.

Singura înăsprire pe care aş accepta-o ar fi ca în cazul când un şofer se urcă băut la volan şi face accident care se lasă cu decese, să fie judecat pentru omor din intenţie (sau cum naiba-i zice), nu din culpă. Pentru că nu i s-a turnat pileală pe gât cu forţa şi nu a fost urcat la volan cu pistolul la tâmplă.

Călătorind prin ţară - curiozităţi şi superlative româneşti

Călătorind încolo şi încoace prin România, fiecare dintre noi am lăsat în urmă multe locuri nevăzute şi încă multe alte lucruri neştiute. Cât de greu poate fi să cunoşti o ţară de 240.000 km.p., cu 20 de milioane de locuitori, 260 de oraşe, 2700 de comune, 900 km de munţi, 18.000 de biserici, mii de ani de istorie neîntreruptă şi un şir nesfârşit de poveşti despre toţi şi despre toate acestea, e de la sine înţeles. De aceea, între peregrinările obişnuite şi destinaţiile plănuite, ar mai râmâne loc oricând pentru câteva rânduri despre curiozităţi şi superlative româneşti:

● România a îmbogăţit patrimoniul cultural intangibil al umanităţii cu trei creaţii populare: ritualul căluşarilor, doina şi meşteşugul olarilor din Horezu.  
● 85 de lacuri glaciare oglindesc înălţimile colţuroase ale Munţilor Retezat, în cel mai impresionant parc naţional montan al României. Vestigii ale perioadei de glaciaţiune cuaternară, căldările de la 2000 de metri au pierdut urma gheţarilor de odinioară în adâncimile tăurilor cu unde sclipitoare. Cel mai mare iezer glaciar este Bucura, cu un luciu de apă de 11 ha, iar cel mai adânc lac glaciar din România este Zănoaga – 29 de metri, din acelaşi Retezat.
● Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” din Piaţa Mică a Sibiului deţine în colecţia sa o mumie cu sarcofag, având o vechime de peste 2000 de ani. Piesa, donată în 1907 de consulul Hermann von Hannenheim, stă la loc de cinste alături de arcuri şi săgeţi, tolbe, vase, bijuterii, statuete antropomorfe, monede şi multe alte obiecte ce au fost luate ca amintire de neobositul călător şi negustor Franz Binder. Alte asemenea „suveniruri” de preţ adunate de prin toate colţurile lumii au ajuns în muzeu datorită generozităţii colecţionarilor sau a exploratorilor pasionaţi.  
● Despre ţinutul din jurul Sovejei (în Munţii Vrancei), bogat în păduri de brazi şi pini, se spune că are cel mai ozonat aer din Europa. Pentru cel mai poluat aer din România se luptă localităţile  Copşa Mică (jud.Sibiu) şi Bucureşti.  
● E bine de ştiut că pe str. Londra nr.39 din Bucureşti, cei care sunt interesaţi de cartografie, carte şi artă pot admira cele peste 800 de piese expuse în Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi.
● Intr-unul dintre cele mai vechi aşezăminte monastice din ţară, Mânăstirea Hodoş-Bodrog (jud.Arad), deasupra uşii de intrare în biserică, dar pe dinăuntru, se găseşte o casetă din lemn cu vitrină, păstrând coarnele taurului din legendă. Povestea spune că animalul a lovit o movilă, dând la iveală Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Pe locul respectiv, credincioşii au ridicat prima mânăstire, atestată documentar în 1177. În biserică se poate vedea icoana cea sfântă, păstrată intactă secole de-a rândul.
● Cu înalţii săi pereţii din calcar, apropiaţi până aproape la un metru, Cheile Bistriţei (jud.Vâlcea) sunt cele mai înguste din România.
● Intre localităţile Eşelniţa şi Dubova, într-un perete stâncos pe malul Dunării a fost cioplită cea mai înaltă sculptură din piatră a Europei: chipul regelui Decebal. Localizarea ei aici nu e întâmplătoare. Vis-a-vis, pe malul sărbesc, se află Tabula Traiana, o placă veche de 2000 de ani ce aminteşte de campaniile militare ale lui Traian în Dacia şi de victoriile romanilor. Figura lui Decebal măsoară 55 de metri înălţime şi 25 lungime, în timp ce inscripţiile în latină au fost gravate pe o suprafaţă din piatră de 1,74 metri înălţime şi 4 metri lungime.    
● Printre braţele Dunării, dar în jud.Brăila, un parc natural deosebit îndeamnă iubitorii de păsări să se pregătească bine pentru birdwatching: din cele câteva turnuri de observaţie ori de pe  poteci marcate, ei pot să urmărească în tihnă egretele, cormoranii, stârcii, lopătari şi lebedele din ochiurile de apă ale Insulei Mici a Brăilei. Bărcile pătrunse în această  Deltă miniaturală ocolesc cu grijă stuful înalt şi nuferii albi, ca să deranjeze cât mai puţin sălbăticia fragilă a ochiurilor de apă.  
● Un drum forestier de plai, lung şi cu opintişuri, trece munţii dinspre Schela-Sâmbotin (jud. Gorj) spre Vulcan (jud. Hunedoara), prin Pasul Vâlcan (1621 m) din Munţii Vâlcanului. Linia lui şerpuită se aşează aproape paralel cu Valea Jiului, în stânga şi în dreapta răsfirându-se culmile ierboase. Întrebaţi despre el, localnicii vor spune că se numeşte „Drumul lui Mihai Viteazul”, fiindcă pe aici a trecut domnitorul în fruntea oştirii sale, în toamna anului 1600. Din interes turistic, s-ar putea ca pitorescul drum istoric, deocamdată accesibil rutier doar cu autoturisme de teren, să intre curând în atenţia investitorilor.
● Deşi biserica fortificată (secolul XIII) din centrul comunei poartă însemn de monument istoric, pentru cu totul altceva a câştigat faimă localitatea Cristian de lângă Sibiu: cuiburile de berze. Primăvara, pe stâlpii de electricitate şi pe hornurile caselor îşi întemeiază familiile cea mai mare populaţie de Ciconia ciconia din România.
● Mânăstirea Frăsinei (comuna Muereasca, jud. Vâlcea) permite accesul doar bărbaţilor, fiind singurul aşezământ ortodox din România în care se respectă avatonul, adică o hotărâre care interzice prezenţa femeilor în incintă.
● In 1880, un lăstar special era adus de la Paris şi plantat în primul parc dendrologic de pe teritoriul românesc, care fusese amenajat pe moşia castelului de la Iscroni. La începutul verii (dar o data la patru ani), Liriodendron tulipifera înfloreşte, explicând numele lui popular: copacul cu lalele sau tulipanul. Florile galben-verzui, cu petale firave formând o cupă precum cea a lalelelor, se zăresc greu printre frunzele copacului, la înălţime. Originar din America de Nord, acest arbore poate creşte până la 50 de metri, fiind adaptat zonelor de deal şi munte. La Aninoasa (lângă Petroşani, jud. Hunedoara), localnicii au grijă de tulipanul secular de pe marginea drumului principal (DN66A), el fiind un simbol pe care îl leagă şi de numele lui Jules Verne. Dar asta e o poveste spusă doar călătorilor prin Valea Jiului...
● O parte dintre turiştii străini care poposesc în Oraviţa caută cel mai vechi teatru din România, dintr-un motiv însemnat: să vadă sala interioară decorată în stil rococo, o copie fidelă a sălii primului Teatru Naţional (Burgtheater) din Viena – sediul iniţial al acestuia a fost abandonat în 1890. Clădirea din Oraviţa a fost construită în 1817, fiind întâiul teatru din Europa iluminat cu lămpi de acetilenă. Mai presus de eleganţa sălii ori de valoarea sa istorică stă încărcătura ei romantică şi nostalgică: în 1868, din locaşul special al scenei, sufleorul Mihai Eminescu participa la reprezentaţiile trupei de teatru Pascaly.  
● La Drobeta Turnu Severin, din măreţul Pod al lui Traian doar ruinele primului picior mai există azi, după aproape 2000 de ani de la construcţia proiectată de genialul arhitect Apolodor din Damasc. 20 de stâlpi masivi şi arce din lemn rezistente au susţinut iniţial greutatea podului de 1135 metri lungime, la 20 de metri deasupra apelor Dunării. În această zonă, nici o altă punte nu a mai unit de atunci malurile fluviului şi foarte puţine semne aduc aminte de marea construcţie romană. Şi pe partea sârbească, un singur picior de pod s-a păstrat. Autorităţile din România şi Serbia intenţionează să restaureze vestigiile arheologice şi să redea Podului lui Traian locul binemeritat în conştiinţa istorică a Europei.
● In adâncul Peşterii Scărişoara (jud. Alba) se află cel mai mare gheţar subteran din România, un bloc uriaş de gheaţă cu volum de 80.000 mł. În fiecare an, un strat se topeşte, iar un altul se depune, modelând totodată şi siluetele stalagmitelor îngheţate.
● Intrarea dinspre Câmpulung Muscel în Culoarul Rucăr-Bran este străjuită de Mausoleul Eroilor de la Mateiaş, dedicat soldaţilor români căzuţi la datorie în primul război mondial. În spaţiul expoziţional din interior există o cameră specială, unde este reconstituită vizual şi auditiv o scenă de luptă: tranşee, semiîntuneric, soldaţi-manechin, focuri de mitralieră şi vâjâituri de obuze, flash-uri aurii. Vizitatorii trăiesc, chiar şi pentru câteva scurte minute, dramatismul războiului. Emoţiile sunt ţinute la aceeaşi intensitate în osuarul mausoleului: rămăşiţele a 2.300 de soldaţi  se odihnesc pe Dealul Mateiaş.  
● La Mândruloc, în judeţul Arad, o suprafaţă de trei hectare este rezervată celui mai mare rozariu din România, adică o grădină imensă cu 1800 de soiuri de trandafiri, care se integrează în Parcul dendro-floricol Eutopia Gardens. În luna iunie, când trandafirii izbucnesc în prea multă frumuseţe, e timpul cel mai potrivit pentru admirarea petalelor gingaşe, dăruite cu cele mai intense nuanţe de culoare.
● In fiecare august, Festivalul Naţional al Păstravului de la Ciocăneşti (jud. Suceava) îţi dă ocazia să fii dus cu pluta pe Bistriţa Aurie, la propriu vorbind! Uită de raftingul modern, urcă pe buştenii lungi prinşi unul de celălalt şi lasă-l pe plutaşul priceput să cârmească pe apele repezi de munte. Localnicii te vor aştepta cu afinată, ţuică şi plăcinte.
● Seamănă cu un canion roşiatic rătăcit între vârfurile împădurite ale Munţilor Padiş-Scărişoara (jud. Bihor, lângă localitatea Vârtop): e Groapa Ruginoasă, o eroziune masivă a straturilor de cuarţite şi argile, produsă de apele torenţiale. Monumentul natural, de un colorit aparte, are un diametru de 600 de metri şi o adâncime de 100 de metri. O structură geologică la fel de spectaculoasă se află lângă Sebeş (jud.Alba), unde un perete înalt de argilă şi gresie e sculptat de ape într-o dantelărie unicat: Râpa Roşie.
● Muzeul Naţional Brukenthal, unul dintre primele muzee de artă din lume şi primul de pe teritoriul românesc, „a împlinit” 196 de ani. Tot în premieră naţională, renumita colecţie de artă din Sibiu a fost înregistrată în 2007 ca brand: „Brandul Brukenthal”.
● Cea mai înalta construcţie din lemn a României este biserica din incinta Mânăstirii Bârsana de pe Valea Izei, din Maramureş. Mai mult, se numără printre primele şi la nivel european. Vârful turlei atinge înălţimea de 57 de metri.
● Pe lista patrimoniului cultural universal, UNESCO a inclus şase situri româneşti: bisericile din Moldova, Sarmizegetusa Regia din Munţii Orăştiei, centrul istoric al Sighişoarei, Mânăstirea Horezu, bisericile fortificate din Transilvania şi bisericile din lemn ale Maramureşului.  Încă alte câteva propuneri îşi aşteaptă confirmarea, fiindcă România are ce lăsa moştenire lumii.

Incontestabil că are ce lăsa mostenire dar mai trebuie si întretinut ceea ce are, ÎNCĂ!

Cartierul Hipodrom din Sibiu

Un studiu al Harvard, care a durat 75 de ani, arată de ce au nevoie bărbaţii pentru a fi fericiţi

Studiul a combinat domenii (fiziologie, psihologie, antropologie) şi a adunat date variate, de la tipul de personalitate şi nivelul de inteligenţă la obiceiuri legate de consumul de alcool, relaţiile de familie sau chiar lungimea scrotului. Anul trecut, George Vaillant, care a condus studiul timp de mai bine de trei decenii, a publicat rezultatele acestuia în cartea Triumphs of Experience (disponibilă pe Amazon). Studiul început în 1938 a urmărit peste 200 de bărbaţi, începând din anii studenţiei şi ajungând la vârsta a treia şi a ajutat cercetătorii să înţeleagă maturizarea adultă şi ce te ajută, ca bărbat, să trăieşti fericit după convenţionala pensionare. Analizând aspecte diverse ale vieţii bărbaţilor, de la relaţii, la politică şi religie și de la consumul de alcool la strategii de a face faţă unor probleme, studiul a oferit rezultate interesante:

- vieţile noastre continuă să evolueze şi în anii de pe urmă, care adesea se dovedesc o perioadă mai împlinită decât cele de dinainte;

- bărbaţii care se descurcă bine la vârsta a treia nu au avut, în mod obligatoriu, şi acelaşi succes la vârsta a doua sau viceversa;

- este posibil să îţi revii după o copilărie nefericită, dar amintirea unei copilării fericite este o sursă de putere şi energie pentru întreaga viaţă;

- căsătoriile aduc mai multă satisfacţie abia după vârsta de 70 de ani;

- îmbătrânirea fizică după vârsta de 80 de ani este determinată mai puţin ereditar şi mai mult de stilul de viaţă avut înainte de vârsta de 50 de ani. Astfel, o îmbătrânire frumoasă, cu graţie şi vitalitate, ni se datorează mai degrabă nouă, dacă avem un stil de viaţă sănătos, decât moştenirii genetice;

- alcoolismul este o problemă cu o putere distructivă enormă pentru bărbaţi (de altfel, notează studiul, alcoolismul a fost identificat drept cea mai des întâlnită cauză de divorţ în rândul participanţilor la studiu; tot alcoolismul a fost asociat problemelor precum depresie sau nevroză);

- laolaltă cu fumatul, alcoolismul s-a dovedit a fi cauza numărul unu a deceselor în rândul participanţilor la studiu;

- în ceea ce priveşte veniturile, nu a existat o diferenţă notabilă între cât câştigau cei cu IQ-uri peste 150 şi cei cu IQ-uri între 110 – 115;

- în ceea ce priveşte vieţile sexuale, una dintre cele mai interesante descoperiri ale studiului este că liberalii, deşi pe drumul spre îmbătrânire, au parte de mult mai mult sex, chiar şi la 80 de ani, în vreme ce conservatorii, de regulă, puneau punct vieţii sexuale pe la 68 de ani („am consultat specialişti în urologie pe tema asta, nu au nici cea mai vagă idee de ce este aşa”, a scris Vaillant);

- ideologiile politice nu au influenţat satisfacţia vieţii, în general, dar, conform concluziei de mai sus, ar exista o legătură cu viaţa sexuală.

În cartea sa, Vaillant a numit o serie de factori (mai des decât alţii) ca fiind definitorii pentru o viaţă fericită a bărbaţilor, dar unul a fost evidenţiat în mod special: este vorba de corelarea puternică dintre afectuozitatea relaţiilor din timpul vieţii şi sănătatea şi fericirea anilor de pe urmă ai vieţii. Cercetătorul a notat că 58 dintre bărbaţii monitorizaţi, care au avut cel mai ridicat punctaj la capitolul „relaţii afectuoase”, au câştigat mai mult decât cei care aveau cel mai scăzut punctaj la acest capitol şi au avut mai mult succes profesional, deci şi un grad de mulţumire mai ridicat asupra vieţii.

O altă descoperire remarcată de studiu este semnificaţia foarte mare, pentru vieţile bărbaţilor, a relaţiilor cu mamele lor. Se pare că acestea sunt hotărâtoare pentru bunăstarea din timpul vieţii bărbaţilor. „Bărbaţii care au avut relaţii călduroase, plăcute, cu mamele lor au câştigat mai mult decât cei cu mame mai nepăsătoare. Bărbaţii care au avut relaţii reci cu mamele lor erau mai degrabă supuşi riscului de a dezvolta demenţă la bătrâneţe. Relaţiile bărbaţilor cu mamele lor au fost asociate şi cu eficienţa la muncă din perioada adultă. De cealaltă parte, o relaţie bună cu taţii a fost corelată cu rată scăzută de anxietate, cu o mai bună petrecere a timpului liber şi cu o satisfacţie mai crescută a vieţii după 75 de ani”.

După cum notează însuşi autorul cărţii, cea mai importantă concluzie a studiului este următoarea: „După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuiţi pe acest studiu uriaş, concluzia clară care se desprinde este una singură, în patru cuvinte: Fericirea înseamnă dragoste. Punct”.

Ceea ce medicii nu o sa va spuna niciodata! Cauza majoritatii bolilor!



Intai, sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna niciodata. In timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum introdusa in abonament si nu strica (Probabil avea target la vanzare…). Asa, ca am luat decizia sa ma mai verific si eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram lihnit de foame. Doar ca, am fost total, luat prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca am pietre.
- Poftim?
- Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus amuzat ca trebuie sa ma operez si sa scot fierea.
Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda timp si sange pentru companie, dintr-o data am devenit un tanar mult, mult mai vioi si mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.
“- Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun…”
Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-am gasit si dupa ce am mai incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am resemnat.
Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor. “De stiu ca beau si ghintura si tot nu ma operez.” Mi-am zis.
Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula As. Pana la urma am gasit o metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. Vai cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea ca a scapat de pietre fara operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei de pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa pui caldura. Mi s-a parut buna cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie. Scoteai niste chestii verzi din tine si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut toate grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau filmati de neveste in timp ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. Pana la urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt. Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si parea logic in cam tot ce zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere. Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le ecograf si abia apoi cad in fiere. Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje sunt sursa tuturor bolilor, caci, ficatul, nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in alte organe. Parea foarte bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere, fara durere si experimentase pe multi oameni si chiar scrisese o carte. Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor, sarea amara – sulfat de magneziu.
Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii realizate de urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii, dar toti erau categorici – numai si numai operatie. Cand le spuneam ca am vazut eu ceva pe net, se zburleau la mine. Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma face complet galben – adica icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10 centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam sta maxim 3 zile, si apoi, musai operatie.
Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am facut cruce, am stat o zi nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu aveam dureri, dar era o senzatie de rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa, parca renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din mine. Desi, n-as crede. Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine, spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute.
Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai clar, sa am mai multa energie.
Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la final cura. Ca m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea.

Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.



Cum functioneaza:

Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.
Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism.
Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.
Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.
Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism.
Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale pe dinauntru se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun, conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este ca un gel uleios galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac, imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10 centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat (ma rog, o parte din substantele care o compun).
Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. Dar, colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare. Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp atrag tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat, aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). Medicul pune diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele, calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat.
Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.

In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet, durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Daca piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni, durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De obicei se poate sta maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.
Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa o piatra in fiere sau canalul biliar, are o singura solutie – operatia. Dar, in cazul in care fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul subtire. Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii, ulceratii, cancer, etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii.
Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O gramada de toxine, metale grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie (rinichi, piele, respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.

Exemple:

In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani), care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau organelor.
Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.
Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala, depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson, Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.
Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere, vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.
Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.
Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.
Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.
Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle.
Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.
Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme.
Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat, inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer, etc.
Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase.

Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum functioneaza organismul nostru.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat

Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2 ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil, produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare, amanati cura.
ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala – carne, lapte, branza, unt si orice e prajit – sau va puteti simti rau in timpul eliminarii pietrelor).
Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei.
ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.
ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa calduta.
ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute.
ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.
ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.
ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator.
ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie.
In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.
ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea.
A DOUA ZI DIMINEATA:
ORA 06:00 dimineata – Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.
ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau.
In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt eliminate toate.
Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.

Sursa: https://www.facebook.com/florentinas1