POPASUL DOLION (I)

SPECIAL:

IN MEMORIAM ADRIAN PINTEA

Era 9 iunie cand am aflat. Butonam telecomanda cautand parca inconstient o informatie neasimilata inca.

Intr-un cadru aparu pret de cateva secunde un mare actor manifestandu-si regretul fata de plecarea de dincolo al unui mare Om. Nu am acordat importanta si mi-am indreptat degetul cu intentia de a schimba canalul, dar urmatoarea imagine m-a determinat sa-mi opresc intentia avuta initial. Era imaginea lui, imaginea haiducului.
Realizand ce se petrece, mi-am exprimat gandurile prin cateva cuvinte adresate celui de langa mine: “Acest actor a murit?” (exprimandu-ma in engleza, topicul este putin diferit). Am urmarit pret de cateva secunde ce mai ramasese din acea stire si am vazut-o pe Lavinia Tatomir Pintea imbracata in negru.

M-a surprins ca un mare actor, scenarist, regizor plecase atat de tanar.
Am cautat apoi stiri si articole despre ce s-a petrecut. Am ascultat-o ulterior pe Lavinia povestind depre modul in care Adrian Pintea parasise aceasta lume. Nu m-am putut opri sa nu gandesc “De ce atat de devreme, in plina maturitate spirituala si profesionala?”
Am aflat apoi despre septicemia avuta pe fondul cirozei hepatice, a insuficientei cardiace si a hipertensiunii pulmonare si renale si nu in ultimul rand a oboselii cronice avute in ultimul timp si am incercat sa inteleg poate de ce Dumnezeu l-a chemat la El atat de devreme.
Cu cat citeam mai multe articole, cu cat priveam mai multe stiri pe diferite canale, cu atat mai multe lacrimi mi se prelingeau pe obraz. Lacrimi firave la inceput, care se adanceau in siroaie. Izbucneam apoi in plans de fiecare data cand citeam sau ascultam cateva cuvinte spuse din inima despre el sau spuse odata de el. Asa mi-am petrecut cea mai mare parte din zi. Ascultand, citind si plangand. Plangeam din inima si ma intrebam de ce tot plang si nu ma mai opresc.
Precizez aici ca nu l-am cunoscut “in carne si oase” decat de la televizor. Ca ceea ce stiam mai important despre dansul este doar ca este un Om Viu. Era suficient pentru mine atunci sa stiu ca este un Om Viu si ca traieste una dintre cele mai pure si frumoase iubiri din aceasta lume…iubirea de cuplu a dansului si a Laviniei Tatomir Pintea.

Despre iubirea lor citisem si ii ascultasem vorbind de-a lungul anilor. Nu apareau foarte des la Tv, niciunul nefiind vedeta de televiziune, dupa cum a afirmat si dansul. Dar “intamplator” sau mai degraba nu (nici dansii, nici eu nu cred in intamplare ci in faptul ca orice se petrece pe acest pamant are un sens profund si poate fi o lectie de viata in masura in care privesti cu atentie si incerci sa recunosti semnele trimise de providenta, in masura in care incerci sa percepi sacrul ascuns in profan) ii vazusem impreuna in cateva din putinele momente in care au aparut pe diferite canale de televiziune. Si nu putusem sa raman indiferenta si sa nu vad cata dragoste emana acest cuplu.
Am simtit aceeasi dragoste si la inmormantare. Aceeasi dragoste pura si neconditionata. Doar ca acum, din cand in cand, pe chipul Laviniei puteai vedea si tristetea si suferinta cauzata de despartirea din planul fizic. O tristete pe care m-am bucurat sa o vad sterzandu-se oarecum deseori, atunci cand Lavinia privea parca spre cer si se ruga parca Luminii sa o calauzeasca, atunci cand, asa cum ea insasi a declarat ulterior, ii povestea sotului mult iubit ce se petrece la propria inmormantare. In momentele de tristete as fi vrut sa ii pot da si eu, alaturi de cei dragi, un strop de putere Laviniei pentru a putea revedea iar zambetul pe chipul sau.
Clipele de impacare alternau cu clipe de tristete.
In acea seara de 9 iunie, dupa ce imi petrecusem ziua cu inima si gandul alaturi de ei, am simtit ca ar fi bine sa fiu prezenta acolo si fizic.
Am pasit pentru prima data in foaierul salii Izvor a teatrului Bulandra (precizez ca unul din motivele pentru care atat de tarziu este ca nu sunt bucuresteanca si nici nu locuiesc de mult timp in Bucuresti) si am vazut chipurile dragi ale haiducului fiindu-i alaturi la inceput de alt drum. Am vazut chipul inlacrimat de aceleasi lacrimi ca cele de pe chipul meu al unui fost elev al carui nume l-am aflat ulterior si apoi chipul Laviniei oferindu-i consolare. Era un fost elev ce in ziua urmatoare imi oferea neconditionat sprijinul pentru a ajunge la inmormantare pe o alta cale decat pe cea pe care o alesesem. Imi oferise un loc in masina cu care el urma sa ajunga la cimitirul Bellu (am refuzat oferta din dorinta de a nu perturba drumul celorlalte persoane din masina, care nu ma cunosteau) si imi daduse numarul sau de telefon fara a i-l cere. Nimic nu e intamplator mi-am spus, si am notat in liniste numarul daruit.
Am cautat apoi sa cumpar lumanari, insa dat fiind faptul ca era deja tarziu nu am gasit. Si nici cele cateva persoane pe care le-am intrebat nu mi-au putut oferi o lumanare (era parca un semn ca voi reveni).
A doua zi dimineata am simtit ca ar fi bine sa merg din nou alaturi, desi pentru ora 12 aveam programata o alta activitate. Am sunat cu putin timp inainte sa anunt ca nu voi mai putea ajunge, iar vocea calda de la celalalt capat alintandu-ma “copila”, desi era putin probabil ca aceea persoana sa asocieze chipul cu vocea mea (necunoscandu-ma prea bine) mi-a confirmat sufleteste faptul ca e bine sa merg din nou, de data aceasta cu flori si lumanari. Rezonant, o persoana necunoscuta, intalnita pentru prima data prin prisma unor cuvinte scrise pe internet despre disparitia fizica a haiducului m-a rugat sa ii las lui Pintea o floare alba si din partea lui (el fiind la peste 300 de km departare).
Am ajuns astfel si pentru ultimile aplauze de la teatrul Bulandra. Ultimile si primele aplauze pe care eu le-am daruit haiducului, celui care la randul sau ne-a daruit noua atat de multe. Am vazut aceleasi chipuri dragi inlacrimate, aceiasi oameni si inca multi altii veniti sa ii fie alaturi. Am putut vedea si oameni simpli in cautare de senzational si autografe. Fiecare cauta desigur, in mod simbolic, ceva anume. Unii autografe, altii veniserau sa isi ia ramas bun, altii cautau acelasi lucru pe care il cautam si eu: iubirea din moarte. Dupa 9 iunie, ziua in care am plans fara sa inteleg cu certitudine motivul exact si fara sa ma intreb de altfel de ce, a urmat ziua de 10 iunie, ziua in care trebuia doar sa ascult si sa privesc, ziua in care trebuia sa las lacrimile deoparte si sa tac. Ziua in care sa ma las patrunsa si mai mult de iubire, de iubirea lor ce trece dincolo de moartea fizica, de iubirea cuplului Lavinia Tatomir si Adrian Pintea, de iubirea celor care l-au iubit si continua sa il iubeasca.
Am ramas langa mormant si dupa ce multimea s-a risipit. Rezonant, o calda iubire adolescentina pentru Adrian Pintea pe care o cunoscusem cu putin timp in urma in alte imprejurari s-a asezat langa mine, intrebandu-ma daca nu mai am o lumanare. Aflase tarziu de moartea lui si ratacise pe strazi cu o seara inainte intrebandu-se de ce. L-a iubit adolescentin pe Pintea si nu a avut curajul de a-i marturisi atata timp cat era in viata. A incercat de cateva ori, a mers chiar si cu un buchet de trandafiri rosii, dar indrazneala i s-a risipit pe drum si florile au ajuns in mainile altui actor, fara ca acesta sa stie ca nu ii erau de fapt destinate. A aprins lumanarea daruita si m-a privit cum fotografiam lumanari si flori la mormantul lui Pintea. Mi-a cerut apoi sa ii las si ei o amintire a acelei zile: sa o fotografiez langa mormant. M-am bucurat ca pot sa o bucur cu un lucru atat de marunt si am facut fotografiile cerute. Un paznic imbracat in civil s-a apropiat apoi, amintindu-ne ca nu e voie. Mi-am cerut scuze sincere si ne-am continuat drumul, Adriana urmand sa imi povesteasca apoi cum l-a iubit pe Pintea cu ani in urma.
Am revenit mai tarziu langa mormant dupa ce Adriana s-a indepartat. Ramasese langa, in tacere, o tanara imbracata in negru, ce s-a ridicat si a plecat atunci cand un car de televiziune s-a apropiat incet de mormant, pregatind o stire in direct de langa mormantul marelui disparut.
Jurnalistul s-a pregatit in liniste pentru stire, pastrand parca in acelasi timp un moment de reculegere. Am izbucnit in lacrimi, poate pentru ultima data.
Mi-am sters lacrimile apoi, pastrand tacerea reculegerii.
Era soare; o mare parte din zi fusese soare. Era liniste si erau atat de multe flori.
Vantul s-a pornit apoi, ca din senin, ridicand in aer flori de tei cazute si miresme uitate, infiorandu-ma intr-un mod placut. “Aduceti pelerina pentru camera”, spuse un cameraman, luandu-si masuri de precautie.
Nu a plouat insa atunci, ci mai tarziu, cand eram deja in drum spre casa. A inceput parca din senin, asa cum se intamplase si cu o zi inainte, aproximativ in perioada in care cavalerii templieri isi luasera ramas bun de la Pintea.
Ploaia din ziua precedenta, destul de violenta si cu grindina in Bucuresti, nu ma putuse opri sa nu gandesc ca poate Lavinia chemase ploaia. O ploaie in timpul careia lacrimile parca au curs mai mult. Dar care a adus apoi purificarea. Ploaia spalase si o parte din suferinta, lasand in urma aerul curat si pur.

Ploaia de dupa inmormantare a adus un curcubeu dublu, asa cum am inteles ca nu mai fusese in Bucuresti de 7 ani. L-am fotografiat, gandindu-ma la dragostea si misiunea lor de pe acest pamant.
Mi-am luat ramas bun de la mormantul lui Pintea, nu inainte de a trece si pe la mormantul lui Eminescu. Dumnezeu sa-i odihnesca!
Si fie ca Dumnezeu sa ne calauzeasca pasii in iubire si armonie, atat cat ne-a ramas si noua sa fim aici pe acest pamant. Fie ca sa ne invatam lectiile de viata prin cat mai putina suferinta si cat mai multa intelegere si toleranta fata de cel de langa noi. Fie ca sa ne iubim aproapele ca pe noi insine.

Dedic acest articol, daca imi este permis, Laviniei Tatomir Pintea si tuturor celor care l-au iubit si il iubesc.

Clarissa
(Bucureşti)

http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

PERCEPTIA PERSOANEI
– PRIMA IMPRESIE -

Atunci când întâlnim pentru întâia oarǎ o persoanǎ, ştim precis dacǎ ne place sau nu. De 50 de ani, psihologii încearcǎ sǎ afle de ce aceastǎ primǎ impresie are o importanţǎ atât de mare pentru începutul unei relaţii. De ce atunci când vedem pentru întâia oarǎ pe cineva, ne place? Toţi psihologii sunt de pǎrere cǎ primele secunde ale unei întâlniri sunt cruciale. Atunci se stabileşte un contact afectiv. Atunci “hotǎrâm” dacǎ ne place cel din faţa noastrǎ, chiar dacǎ raţional ştim cǎ aceasta nu are importanţǎ.
În momentele respective se stabileşte o comunicare non-verbalǎ care duce la atracţie sau respingere. Modul de comuicare non-verbalǎ al unor oameni intrǎ în rezonanţǎ, iar al altora–nu. Este un lucru care pânǎ acum nu a fost pe deplin explicat, dar este adevǎrat. Atracţia imediatǎ ţine de zoma inconştientului, de acele instincte, impulsuri primare ce constituie energia noastrǎ vitalǎ. Dar si de rezonatele care exista la nivel spiritual, sufletesc, subtil.
Când cineva se simte atras de altǎ persoanǎ, acest lucru se vede prin felul în care o priveşte şi prin tonul vocii. Când suntem interesaţi de cineva, ne vom uita mereu la faţa şi în ochii persoanei respective, încercând sǎ-i captǎm privirea şi sǎ ne apropiem cât mai mult de ei.
Se spune cǎ prima impresie conteazǎ. Pare evident–deşi nu e întotdeauna adevǎrat–cǎ cu cât vedem sau auzim mai mult despre comportamentul unei persoane cu atât este mai exactǎ judecata noastrǎ referitoare la acesta. Totuşi, este surprinzǎtor caracerul extensiv al judecǎţilor noastre bazate chiar pe indiciile cele mai sǎrace.
Rapiditatea uimitoare cu care sunt fǎcute primele judecǎţi poate fi uşor demonstratǎ. De exemplu, într-un experiment nepublicat realizat într-o clasǎ, un instructor a invitat un prieten de-al sǎu (total strǎin celor din clasǎ) sǎ vinǎ la clasǎ şi sǎ i se alǎture pe podium. El a întrebat strǎinul: “Ce crezi despre vreme?” Celalalt a fǎcut câteva comentarii neutre, dupǎ care a pǎrǎsit clasa.
Apoi studenţii au scris timp de 3 minute rǎspunsul la întrebarea “Care este pǎrerea dumneavoastrǎ despre dl. X. Orice v-a venit în minte în legǎturǎ cu el. Enunţaţi doar primele dumneavoastrǎ impresii”.
În medie, studenţii au relatat 5, 6 impresii separate în cele 3 minute premise. În total au fost enumeraţi 259 de itemi (items), distribuiţi astfel:

Punctaj din rǎspunsurile obţinute
Trǎsǎturi personale Liniştit, plin de umor, cultivat, modest etc. 56
Caracteristici fizice Brunet, slab, bine îmbrǎcat 14
Judecǎţi situaţionale Încearcǎ sǎ placǎ, neobişnuit cu grupul, se bucurǎ de ocazie 12
Caracteristici etnice Nǎscut în strǎinǎtate, evreu, european 7
Status şi rol Predǎ ştiinţe, poate fi fotograf, aparţine clasei bogate 7
Efecte asupra sentimentelor publicului Simpatic, deconcertant, tip drǎguţ 4

Experimentele de acest gen pot fi afectate – desigur – de indicaţiile date şi de condiţiile de moment care predominǎ, acestea constituindu-se în variabile externe sau variabile confundate. Cu toate acestea existǎ douǎ rezultate care sunt tipice pentru experimentele care se referǎ la prima impresie:

1. În timp ce trǎsǎturile personale sunt cǎutate şi percepute, cel care percepe va încerca sǎ-l punǎ pe celǎlalt într-o categorie, el îl clasificǎ din punct de vedre fizic, etinic şi dupǎ ocupaţie de asmenea, îl judecǎ în termenii adaptǎrii sale în situaţia prezentǎ. Într-o mǎsurǎ mai micǎ, cel care percepe reacţioneazǎ subiectiv (în termeni de simpatie sau antipatie faţǎ de calitǎţi
2. Existǎ un acord considerabil între cei care percep

În experimentul citat mai sus, cu toţii au fost de acord cǎ – în mod virtual – domnul X este inteligent, prietenos, cald dar timid, sensibil, manierat şi fǎrǎ prejudecǎţi. Sporadic însǎ au existat şi dezacorduri accentuate, strǎinul fiind judecat ¬ în acelaşi timp – ca stingherit şi calm, ca gânditor atât superficial cât şi profund. În general se pare cǎ vocea şi manierele unui strǎin provoacǎ primele impresii. Aceasta înseamnǎ cǎ într-o culturǎ datǎ, toţi cei care aparţin acelei culturi tind sǎ grupeze indicii în acelaşi mod. Chiar dacǎ gruparea este uneori eronatǎ. Adeseori auzim: “Ştiu cǎ creeazǎ tuturor acea impresie la început, dar odatǎ ce ajungi sǎ-l cunoşti…”
Ca procedee experimentale moderne este posibil sǎ se studieze modul în care se schimbǎ judecǎţile unitǎţii de informaţie adǎugate. De exemplu, cineva poate urmǎri un film care aratǎ comportamentul unei persoane pentru un minut şi sǎ emită judecata care rezultǎ, apoi sǎ adauge 3, 5 sau 10 minute la timpul de rulare a filmului. Sau se poate prezenta un subiect numai prin vocea sa şi apoi sǎ se adauge gesturile mâinii, faţa şi în final o discuţie şi o întâlnire personalǎ.
Atunci când se adaugǎ informaţii noi, cei care percep devin mai elogioşi şi mai favorabili. De asemenea, ei dobândesc o mai mare încredere în judecǎţile lor. Şi totuşi informaţia adǎugatǎ nu duce în mod necesar la judecǎţi mai bune. De fapt, unii dintre cei care percep pot fi mai pot fi mai corecţi dacǎ fac simple judecǎţi stereotype despre oameni (despre apartenenţa lor socialǎ, naţionalǎ, religioasǎ) decât sunt alţii care individualizeazǎ şi utilizeazǎ indici subtili care depǎşesc capacitatea lor de interpretare. Chiar psihologii clinicieni – se pare – pot sǎ se încurce şi sǎ devinǎ mai puţin eficienţi dacǎ încearcǎ sǎ absoarbǎ prea multǎ informaţie despre celǎlalt. Ei ar putea – de exemplu – sǎ confunde un început de schizofrenie cu starea depresivǎ cu idei de suicid.
Şi cei care percep diferǎ. Se pare cǎ primele impresii sunt bogate, numeroaseşo variate, cei ce percep sunt flexibili, adicǎ cu ajutorul informaţiei suplimentare ei corecteazǎ şi lǎrgesc rapid prima judecatǎ.

Carmen Moraru

http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Parlamentari din Consiliul Europei solicită crearea unei comisii de anchetă, pentru a evalua “ameninţarea unor false pandemii pentru sănătate”, un subiect despre care ei urmează să dezbată la sfârşitul lunii ianuarie 2010 la Strasbourg, a declarat, joi, unul dintre ei, Wolfgang Wodarg. Wodarg este un epidemiologist foarte critic la adresa tratamentului împotriva virusului A/H1N1, care, potrivit lui, a fost calificat în mod fals drept pandemie, “sub presiunea laboratoarelor”.

Acest parlamentar socialist german vrea ca organizaţia Consiliului Europei să ceară membrilor săi “anchete privind consecinţele declanşăriii pandemiei şi abordarea acesteia la nivelurile naţional şi european”. Va fi vorba de asemenea despre a afla cum şi pe ce baze ştiinţifice Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decretat că este vorba despre o pandemie, “cu scopul prevenirii altor alerte false”.

Wodarg pretinde că firmele farmaceutice “au influenţat oamenii de ştiinţă şi autorităţile de sănătate publică, pentru ca aceştia să alerteze Guvernele în legătură cu o pandemie”. Într-un text cosemnat de parlamentari din zece ţări, el afirmă că laboratoarele “au incitat la risipirea de resurse destinate îngrijirilor medicale, în favoarea strategiilor de vaccinare ineficiente”. “Ele expun inutil milioane de persoane sănătoase riscului de efecte secundare necunoscute ale unor vaccinuri care nu au fost testate suficient”, adaugă el.

Sursa: www.mediafax.ro

Mă bucur că Parlamentul European dovedeşte încă o dată că este o instituţie serioasă, care nu se lasă angrenată în manipulări, aşa cum o fac multe alte instituţii de la nivel naţional şi european.

Oricine poate sa vindece cu ajutorul mainilor. Pentru asta trebuie sa parcurgeti urmatoarele etape:

1. Gaseste pe cineva care experimenteaza o durere si care are incredere in tine. Intreaba persoana cat de mare este durerea sau disconfortul pe care il simte. Roag-o sa isi ierarhizeze acest disconfort pe o scara de la 1 la 10, unde 10 reprezinta disconfortul maxim. Este uimitor cat de multi oameni uita cat de neplacuta a fost durerea dupa ce aceasta a trecut.

2. Intreaba persoana care este locul care o doare. Nu face niciodata presupuneri referitoare la localizarea durerii altcuiva. Daca intrebi pe cineva unde il doare si acesta iti raspunde ca il doare umarul stang, insista si intreba-l care parte a umarului este cea dureroasa. Daca nu ai capacitati de medium, prezumtiile tale personale se vor dovedi de cele mai multe ori gresite. Cea mai buna modalitate de a afla locul exact al durerii este sa rogi bolnavul sa iti arate exact sau sa iti plaseze palma pe locul dureros. Acest aspect pare banal, dar este extrem de important, asa ca l-am numit: tehnica „Unde te doare?”

3. Plaseaza-ti mainile fie direct pe locul dureros, fie de o parte si de alta a zonei respective. Prin crearea acestui „sandvici” a zonei dureroase intre mainile tale, tu creezi practic un camp de rezonanta foarte puternic, care ii va permite tesutului respectiv sa isi schimbe vibratia si sa se vindece singur.

Daca lucrezi asupra spatelui sau a cefei unui bolnav, plaseaza-ti mainile de o parte si de alta a vertebrelor pe care le tratezi.

4. Incepe sa practici tehnicile de respiratie, focalizandu-ti atentia asupra senzatiilor pe care le simti in maini in timpul expiratiei. Urmareste sa respiri tot timpul foarte profund in toata perioada in care lucrezi. Daca incepi sa te simti usor ametit, respira ceva mai superficial, pana cand iti revii.

5. Tine-ti mainile cat mai relaxate, caci energia circula mult mai usor daca muschii sunt destinsi. Foloseste intotdeauna ambele maini in timpul sedintei de vindecare. In acest fel, vei crea un camp ideal in jurul tesutului afectat. Atunci cand lucrezi, fii foarte atent la schimbarea senzatiilor din maini. Aceste schimbari reprezinta informatii foarte utile.

6. „Urmareste” durerea. Roaga bolnavul sa te informeze daca senzatiile din corpul sau se schimba in vreun fel.
Nu rareori se intampla ca pacientii sa declare ca durerea a disparut din locul tratat, dar s-a mutat intr-o alta regiune a corpului. In acest caz, muta-ti mainile in noua locatie a durerii. Intr-un fel, este ca si cum ai „urmari” durerea oriunde s-ar duce.

7. Daca durerea nu cedeaza, nu-ti schimba pozitia mainilor, chiar daca trec 20, 30 de minute sau mai mult.

La sfarsitul sedintei, roaga pacientul tratat sa isi ierarhizeze din nou durerea.

http://www.almeea.com/cum-puteti-sa-i-vindecati-pe-cei-dragi-voua-cu-ajutorul-mainilor/

Emil Condor a scris:

dolion a scris:

O imagine din orasul in care m-am nascut. Stie cineva ce oras este?

Nu este Sibiu, nu-i asa?

Sau... poate Zaraza să stie?! Gândesc la ceva zone năsăudene...

Eu cu sigurantă nu am fost în locul arătat de poza respectivă.
Las pe altii, poate mai norocosi...

Unde ai copilărit, e altceva: am bătut drumurile acelea, poate de mii de ori.

Acuma am vazut si eu imaginea. Nu o stiam, nici sotul! Prin sudul tarii n-am fost decat in Bucuresti.

dolion a scris:

Oricine poate sa vindece cu ajutorul mainilor. Pentru asta trebuie sa parcurgeti urmatoarele etape:
[...]
http://www.almeea.com/cum-puteti-sa-i-vindecati-pe-cei-dragi-voua-cu-ajutorul-mainilor/

De folos! Mai demult am incercat sa ajut vindecarea unei rani la palma, dar a fost ceva accidental. N-am avut ocazia sa repet, a fost o simpla incercare.

dolion a scris:

PERCEPTIA PERSOANEI
– PRIMA IMPRESIE -

Atunci când întâlnim pentru întâia oarǎ o persoanǎ, ştim precis dacǎ ne place sau nu. De 50 de ani, psihologii încearcǎ sǎ afle de ce aceastǎ primǎ impresie are o importanţǎ atât de mare pentru începutul unei relaţii. De ce atunci când vedem pentru întâia oarǎ pe cineva, ne place? Toţi psihologii sunt de pǎrere cǎ primele secunde ale unei întâlniri sunt cruciale. Atunci se stabileşte un contact afectiv. Atunci “hotǎrâm” dacǎ ne place cel din faţa noastrǎ, chiar dacǎ raţional ştim cǎ aceasta nu are importanţǎ.
[...]
Carmen Moraru

http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Nu e chiar asa. La cursul de Ayurveda am invatat ca putem avea diferite relatii cu diversi oameni. Am verificat in realitate. Cu unii poti sa te distrezi foarte bine, dar nu o sa reusesti sa duci ceva serios la bun sfarsit. Si invers. Cu altii poti sa incepi ceva, dar nu poti continua. etc, etc. Asa ca atunci cand cunosc o persoana pentru prima data, ma gandesc ce fel de relatie am impresia ca voi avea.

Dar cand se intampla sa-ti placa cineva, iti place din prima secunda! Am cunoscut sotia pe 31 decembrie, pe 10 ianuarie aveam actele "bagate", iar pe 20 ianuarie eram sot si sotie! Fara intalniri, fara scrisori, fara telefoane, ca n-am avut timp!

dolion a scris:

Dar cand se intampla sa-ti placa cineva, iti place din prima secunda! Am cunoscut sotia pe 31 decembrie, pe 10 ianuarie aveam actele "bagate", iar pe 20 ianuarie eram sot si sotie! Fara intalniri, fara scrisori, fara telefoane, ca n-am avut timp!

La noi prima intalnire a fost pe 14 martie, cererea in casatorie pe 30 martie, iar nunta pe 22 iulie. Si asta pentru ca socrii voiau sa facem nunta si cununia civila odata si aveau nevoie de timp. Noi am fost doar invitati.

Viata e plina de surprize!! Se intampla sa cauti ceva si sa afli cand intalnesti persoana!

Legi ciudate din lume adunate

In timpul domniei lui Petru cel Mare, in Rusia, daca vroiai sa-ti lasi barba, trebuia, prin lege, sa platesti o taxa pentru a avea acest drept. Asta pentru ca tarul nu putea sa aiba o barba respectabila, lucru rusinos pe vremea aceea, incercand astfel sa-i determine si pe ceilalti barbati sa si-o rada.

In Singapore daca esti prins mestecand guma in public, poti sa fii amendat cu 6.250 $ sau sa stai in inchisoare timp de un an.

Este interzis prin lege in Australia sa citesti cuiva horoscopul sau sa ii ghicesti in carti, acestea fiind considerate forme de vrajitorie.

In Miami este interzis sa imiti animale.

In Texas cand doua trenuri se intersecteaza la o rascruce, prin lege este stipulat ca "nici unul dintre ele sa nu inainteze pana celalalt nu a trecut".

In Illinois, puscariasilor li s-a oferit posibilitatea sa-si faca operatii estetice gratis. Asta pentru ca se credea ca odata deveniti "alti oameni", acestia nu vor mai simti nevoia sa comita noi crime dupa eliberare.

In Franta intre ora 8 dimineata si 8 seara, radiourile au voie sa emita doar muzica scrisa de compozitori francezi.

In Idaho este ilegal sa oferi in dar o cutie de bomboane mai usoara de 300 de grame.

In Anglia este considerat un act de terorism daca ridici bagaje parasite.

In Venetia toate gondolele trebuie vopsite in negru. Doar ambarcatiunile oficialilor pot fi colorate.

In Alaska este interzis prin lege sa privesti un elan dintr-un avion.

Acum patru sute de ani, in Turcia era ilegal sa bei cafea. Daca erai prins pedeapsa era condamnarea la moarte.

In China antica, oricine era vazut beat in public, era condamnat la moarte.

In Texas esti trimis la spanzuratoare pentru furtul de vite.

In Australia este interzis prin lege sa se vanda tigari copiilor. Insa nu este interzis ca acestia sa fumeze.

In Tennessee, pana in 1968, era ilegal sa predai legea evolutiei.

Exista un om a carui nume a fost schimbat in mod legal in Domnul 1069.


www.avocatnet.com

Ce primeşti la un restaurant moldovenesc, dacă ceri creier pane?
Mimorie di porc prăjită!

De ce este o moldoveancă virgină la 12 ani?
Fiindcă fuge prin casă mai repede decît tatăl şi fratele ei...

De ce se numesc moldovenii căciuli?
Pentru că stau pe capul ardelenilor.

Un moldovean trimite o scrisoare iubitei sale, care sună cam aşa:
"Matz fermecat. Suntetzi unsoare pentru mine..."

dolion a scris:

Este interzis prin lege in Australia sa citesti cuiva horoscopul sau sa ii ghicesti in carti, acestea fiind considerate forme de vrajitorie.

Ştiai că în Anglia, până prin 1930 (dacă nu mă înşel), previziunea vremii era considerată vrăjitorie?

În gară un tip la casa de bilete:
- Doamna cît costă un bilet la Vişeu?
- 25.00 lei, bade.
- Atîta?
- Da...
- Apoi atîta nu dau... mai bine mă piş pi piron...!

Ştefan cel Mare îi strînge pe oşteni înainte de bătălia de la Podul Înalt şi le spune:
- Bă, nenorociţilor, să nu dea dracu' să vă-mbătaţi în seara asta ca porcii şi să nu fiţi mîine la 8 pe cîmpul de bătaie, să ne facem de - - - faţă de oamenii ăia…

Marius Tuca ramane somer. Apoi il paraseste si nevasta. In final proprietarul il arunca in strada. Fara nicio speranta, Tuca hotaraste sa se sinucida. Se urca el cumva pe sediul televiziunii si se arunca. In cadere, numera etajele:
13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 8, 7, 8, 7...
- Baga-mi-as picioarele-n ele de bretele!

David Brenner:
Un vegetarian e o persoana care nu ar manca nimic din ce poate avea copii.

Un polonez se duce la Banca Gdansk-ului să facă un depozit. Din moment ce nu a mai depus niciodată bani la bancă, întreabă puţin nervos:
„Ce se întâmplă dacă Banca Gdansk-ului dă faliment?“
„Nu vă faceţi probleme, depozitul dumneavoastră este garantat de Banca Varsoviei.“
„Însă dacă si Banca Varsoviei falimentează?“
„Nicio problemă, Banca Varsoviei este asigurată la Banca Naţională a Poloniei.“
„Si dacă pică si Banca Naţională a Poloniei?“
„Atunci banii dumneavoastră sunt asiguraţi la Banca Moscovei“
„Si dacă are probleme si Banca Moscovei?“
„Nu vă temeţi, aceasta e asigurată la Marea Bancă a Uniunii Sovietice.“
„Si dacă falimentează chiar si asta?“
„În acest caz v-aţi pierde toţi banii. Dar nu credeţi că merită?“

Un matematician, un contabil si un economist candidează pentru acelasi post. Angajatorul îl întreabă pe matematician:
„Cât fac doi plus doi?“
„Patru“, răspunde matematicianul.
„Sigur patru?“, întreabă angajatorul.
„Sigur, sigur!“.
Angajatorul îl cheamă apoi pe contabil si îi pune aceeasi întrebare.
Contabilul răspunde „în medie patru, plus sau minus 10%, dar în medie patru“.
Aceeasi întrebare îi este pusă si economistului.
Acesta se ridică, închide usa, trage draperiile, dă drumul la muzică, se asază lângă angajator si îl întreabă:
„Cât ai vrea să facă?“.

ARDELEANUL
Definitie generala a ardeleanului:
* Ardeleanul este acea fiinta nascuta la munte, crescuta la deal si capabila de integrare in orice societate de campie. Nu este un exemplar migrator, omniprezenta sa fiind explicata prin dragostea de calatorie. Se trateaza cu grija si de preferinta se intampina cu slanina si ceapa.
Cele 20 de ipostaze ale ardeleanului

1. Ardeleanul este in toate privintele o fiinta blanda.
2. Ardeleanul nu se enerveaza niciodata. Pentru cei ce fac exceptie de la aceasta regula, vezi articolul 1.
3. Ardeleanul este de la natura o fiinta lenta. A nu se confunda lipsa de reactie, viteza, actiune cu leneveala, necunostinta sau in cel mai rau caz impotenta.
4. Ardeleanul este o fiinta practica. Daca langa el este un scaun liber el va face tot ce-i sta practic in putere sa il cedeze altcuiva.
5 Ardeleanul este o fiinta foarte politicoasa. Se saluta dimineata in oglinda, se saluta seara la culcare, si niciodata nu uita sa dea mana cu sine insusi.
6. Ardeleanul nu injura.
7. Ardeleanul mai scapa din cand in cand cate o vorba de duh. Pentru cei ce se simt insultati, rugam sa reciti articolul 6.
8. Ardeleanul nu este prin simpla origine, neaparat ungur si orice plasare a sa in astfel de origini poate constitui de multe ori o jignire [pentru cunoscatori, legea se formuleaza si astfel: Si in Harghita si Covasna exista romani!]
9. Ardeleanul este finut.
10. Ardeleanul nu poate sa ajunga sa fie nesuferit. Pentru cei ce se indoiesc de acest lucru, reveniti la art 9.
11. Ardeleanul este mereu "deasupra tuturor". Daca la teatru, exista cineva cu un cap mai sus decat toti e fie jucator de baschet fie un ardelean.
12. Ardeleanul e extraordinar de inteligent.
13. Ardeleanul nu poate fi prost. Daca totusi asta e parerea pe care v-ati format-o aminti-va ca ardeleanul este extraordinar de subtil.
14. Ardeleanul este creativ. Orice pata uitata pe articolele de vestimentatie va fi argumentata printr-o posibila rapire extraterastra sau o aventura sexuala cu echipa de inot a Rusiei.
15. Ardeleanul este curat. Orice abatere de la aceasta regula este sudoare risipita pentru binele neamului.
16. Ardeleanul este hotarat. Cu un ardelean intr-un post de conducere orice firma de succes poate deveni cel mai puternic combinat agricol din Europa sau chiar din lume.
17. Ardeleanul este frumos, destept si modest. Orice exceptie de la acest articol este fie oltean, fie moldovean.
18. Ardeleanul este foarte sociabil. Conversatiile cu el se intretin greu din cauza ca interlocutorul nu intelege ca ardeleanul are nevoie de 20 de minute pentru a da un raspuns coerent.
19. Ardeleanul este credincios. A nu se confunda credinta in perenitatea tuicii si palincii cu naivitatea religioasa.
20. Ardeleanul este potent. Momentele cand ardeleanul ar putea sa para grabit se datoreaza programului existential extrem de incarcat la care un ardelean este supus.