POPASUL DOLION (I)

Si inca una din Brasov.
Dupa afisul electoral, se vede cat e de proaspata!

dolion a scris:

O imagine din orasul in care m-am nascut. Stie cineva ce oras este?

Nu este Sibiu, nu-i asa?

Sau... poate Zaraza să stie?! Gândesc la ceva zone năsăudene...

Eu cu sigurantă nu am fost în locul arătat de poza respectivă.
Las pe altii, poate mai norocosi...

Unde ai copilărit, e altceva: am bătut drumurile acelea, poate de mii de ori.

Seamănă mult cu Sibiul dar clădirea din partea stângă nu cred că este Brukenthalul.
Cu toate că afişele alea de pe clădire... par a fi aceleaşi cu programul de vizitare a muzeului. Înclin să cred, totuşi, că este Sibiul.

Arta unei bune conversatii

Victoria SEITZ
Professor of Marketing
California State University

Sa inveti sa porti o discutie si sa fii si bun este relativ usor daca vrei cu adevarat sa faci acest lucru. Abilitatea de a conversa poate insa sa-ti ocupe destul de mult timp. Oamenii ii tin minte pe cei cu care au avut discutii interesante, acestia lasandu-le si o foarte buna impresie.

O conversatie buna este un proces ce presupune si sa oferi si sa primesti. Un bun partener de discutii nu trebuie sa pretinda ca stie totul inainte ca interlocutorul sa prezinte problema. Foloseste aceasta ocazie pentru a pune intrebari sau pentru a stimula discutia. Cei care stiu sa poarte o conversatie buna sunt cei care gandesc inainte de a vorbi, sunt cei care isi ofera timp pentru a-si aduna gandurile. De asemenea, acestia sunt sensibili la semnalele trimise de ceilalti si stiu atunci cand plictisesc sau cand devin nedoriti. Cei care sunt apreciati ca stiind cum sa poarte o discutie, sunt si buni ascultatori. Sa-i asculti pe ceilalti este probabil mult mai important intr-o conversatie decat ceea ce spui. Ascultarea presupune intelegerea deplina a ceea ce se spune, contactul vizual direct cu cel care vorbeste si transmiterea unui semnal favorabil.

Pentru a deveni buni ascultatori urmati aceste sugestii:

* Repetati in gand, cuvant cu cuvant, ce spune cealalta persoana.

* Mentineti contactul vizual cu el / ea in timp ce vorbiti.

* Stati cu fata la partenerul de discutie.

* Nu vorbi pana cand celalalt nu a terminat ceea ce avea de spus.

* Parafrazeaza sau rezuma ceea ce s-a spus.

* Pune intrebari.

Un bun partener intr-o conversatie este de asemenea si un bun cunoscator al evenimentelor ce se petrec in lume si al unei varietati de subiecte. Poti si tu sa stii aceste lucruri daca citesti si daca asculti stirile in fiecare zi. Cartile, piesele de teatru, filmele si muzica sunt subiecte foarte bune pentru o conversatie.

Alte reguli petru a deveni un bun partener de conversatii:

* Tine minte ca nu trebuie sa monopolizezi discutia la care participi.

* Incearca s-o determini pe persoana care tocmai ai cunoscut-o sa vorbeasca despre ea.

* De asemenea, trebuie sa stii cum sa incluzi pe toata lumea intr-o conversatie sau cum sa-i faci pe cei timizi si stingheri sa se simta in largul lor si bineveniti.

* Nu trebuie sa barfesti sau sa folosesti un limbaj vulgar pentru ca acestea nu-si au locul la reuniuni de afaceri sau petreceri oficiale

* Un om care stie sa poarte o conversatie, face si primeste complimente cu eleganta. Atunci cand faci complimente, fii sincer. In general, oamenii isi dau seama cand cineva incearca sa-i impresioneze sau sa-i castige cu un compliment.

* Fii interesat de ceea ce face celalalt si bucura-te atunci cand iti povestesc intamplari fericite din viata lor. Daca intalnesti pe cineva care are o cariera diferita fata de a ta fii interesat. Pune intrebari despre job-ul lui, despre responsabilitati, oportunitati sau conditii de angajare. Nu-l intreba cat castiga! Asculta-l cu atentie pentru ca nu poti sti niciodata cand vei avea nevoie de acele informatii sau cand vei incepe o noua cariera.

* Daca discutia merge bine nu schimba subiectul.

* Atunci cand esti in prezenta unor persoane celebre sau a unor oficialitati, nu pune intrebari despre alte persoane celebre.

* Nu discuta despre chestiuni ce trebuie sa fie confidentiale pentru ca s-ar putea sa afle si altii.

* Fii clar in ceea ce spui.

Ce subiecte sau intrebari ar trebui evitate intr-o conversatie?

* In primul rand nu pune in discutie probleme personale, cum ar fi: sanatatea ta sau a altcuiva, viata ta sexuala sau a altora, varsta ta sau a altora. De asemenea, nu este bine sa intrebi despre greutatea cuiva sau marimea pe care o poarta la pantofi, daca poarta peruca, daca bijuteriile pe care le poarta sunt adevarate sau sunt doar imitatii, cum merge procesul de divort sau daca acea persoana a fost concediata sau nu.

* Nu intreba sau nu spune pretul lucrarilor. O persoana care vorbeste numai despre bani este plictisitoare.

* Nu-ti impartasi problemele intime.

* Nu atinge subiecte sensibile, cum ar fi: religie, politica sau avort cu persoane pe care abia le-ai cunoscut.

Dar, despre ce ai putea vorbi? Iata cateva subiecte pe care le-ai putea folosi:

* Informatii despre teatru, opera, concerte, simfonice sau festivaluri de arta. Poate tocmai ai vazut o piesa de teatru senzationala - spune acest lucru.

* Mediul inconjurator. Discuta despre reciclare, salvarea padurilor sau mentinerea unui aer curat.

* Noi descoperiri ale stiintei.

* Olimpiadele. Unde se vor tine, ce evenimente interesante vor fi, cand vor incepe.

* Carti si filme foarte bine cotate. Nu vorbi despre o carte sau un film daca nu ai citit-o sau respectiv daca nu l-ai vizionat.

* Hobby-urile pe care le aveti in comun.



Un bun partener de discutie este cel cu care poti vorbi si altceva decat afaceri. Este o persoana interesata de ceea ce ceilalti au de spus, care respecta alte opinii, care au un simt al umorului foarte dezvoltat si pot rade de ei insisi sau pot aduce zambetul pe buzele celorlalti. Sunt bine primiti oriunde si compania lor este foarte cautata.
__________________



Victoria SEITZ
Victoria SEITZ este in prezent Profesor Fulbright in Romania pentru un an. Ea este profesor de marketing la Universitatea de Stat din California, San Bernardino si preda Advertising si Marketing International la Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, Facultatea de Studii Americane din cadrul Universitatii Bucuresti si la Academia de Studii Economice Bucuresti. Are titlurile de master si doctor in Merchandising si Marketing la Universitatea de Stat din Oklahoma. A profesat ca si coordonator de moda la Magazinele Burdine in Florida si ca director la cateva departamente la Saks Fifth Avenue. Victoria Seitz este autor al cartii "Your Executive Image" care abordeaza limbajul trupului si eticheta in afaceri si care poate fi achizitionata prin www.amazon.com. Deasemenea, este autor al cartii "Power Dressing" in 1991. Este un renumit trainer in domeniul marketingului, advertisingului, relatiilor publice si marketingului imaginii. Victoria Seitz a facut parte din Consiliul Asociatiei de Vanzari Directe, a fost Presedinte al filialei locale a Federatiei Americane de Advertising si membru al Consiliului Asociatiei de Marketing Direct (Texas de Nord). Victoria Seitz apare in "Who's Who in America", "Tineri oameni de afaceri in America", "Femei de marca in America", "Who's Who in invatamant.
redactie@markmedia.ro

La mine, ecranul monitorului e prevăzut cu material protectiv (filtru).
Oare să ajute cu adevărat?

Blue a scris:

Citeam că în acestă pauză, pentru relaxarea ochiului e bine să se facă un fel de gimnastică. Şi anume, să se privească obeicte aflate la distante diferite. În cazul în care e posibil, să se privească alternativ obiecte aflate foarte departe, apoi unele foarte apropiate, destul de mult încât acestea să devină clare. Aceste exercitiu e bine să fie repetat de cât mai multe ori. De fapt, chestia e recomandată şi pentru cei care citesc mult.

Este ca şi cum ai face exerciţii pentru bicepşi cu ganterele. Când priveşti la distanţă, cristalinul este în poziţia normală. La aproape, se comprimă. Privind obiecte la depărtări diferite îl faci să se comprime şi să se destindă şi, în felul ăsta, îi menţii elasticitatea. La fel, este bine să priveşti în zare sau cerul senin. Radiaţiile electromagnetice care formează albastrul au lungimea de undă mică şi sunt odihnitoare pentru ochi.

Anahoret>Emil
Din câte ştiu, ecranul acela te protejează împotriva radiaţiilor. Dar asta este valabil pentru monitoarele cu tub, unde ecranul este bombardat cu electroni ca să se formeze imaginea. La LCD principiul de formare a imaginii este diferit.

Asa este, Anahoret, privind insistent la cerul senin sau, pe burtă, cât mai aproape de iarbă să te uiti în ea până îti dau lacrimi - asa se curătă ochiul (si nu numai!) foarte bine. Să adăugăm si privitul în valuri de apă are acelasi efect asupra ochiului si creierului.

Se mai recomanda sa privesti dimineata, imediat dupa rasarit, soarele. Chiar daca la inceput e dificil, cu timpul te obisnuiesti. Se spune ca regenereaza ochiul. Sa nu incercati cand sunteti la volan!

Un indiciu la fotografia orasului unde m-am nascut:
- statuia este a lui Negru Voda.

dolion a scris:

Se mai recomanda sa privesti dimineata, imediat dupa rasarit, soarele. Chiar daca la inceput e dificil, cu timpul te obisnuiesti. Se spune ca regenereaza ochiul. Sa nu incercati cand sunteti la volan!

Îţi mai aduci aminte "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru? Orion orbise şi, ca să se vindece, trebuia să meargă la malul mării în fiecare zi şi să privească zorii. Aşa s-au întrăgustit de el două zeiţe: Aurora şi Artemis. Orion fiind şi un bun vânător.

Deci terapia cu privitul zorilor se cunoştea din antichitate. Să fie oare efectul radiaţiilor UV de dimineaţă?

Bună dimineata!
Statuia lui Negru Vodă este si în Constanta dar tu te-ai născut în Făgăras.

dolion a scris:

O imagine din orasul in care m-am nascut. Stie cineva ce oras este?

Ăsta este Făgăraş? Unde este amplasată statuia? Dacă mai este?

Ceva dreptate aveti! Bunicii si mama, sunt nascuti in Fagaras, dar s-au stramutat in Campulung-Muscel, existand pe atunci o oportunitate de a cumpara lesne, pamant si paduri. A fost o "promotie", ca sa spun asa!!! Prin urmare, mama s-a casatorit in Campulung si el e orasul unde am vazut lumina zilei (era sa zic "lumina lunii")!

O mică eroare ce trebuie corectată înainte de a merge la culcare:
În Judetul Constanta avem localitatea Negru Vodă (nu statuia!) iar cealaltă statuie a domnitorului în afară de Făgăras, se află în Câmpulung Muscel.
Dar Făgăras rămâne locul nasterii tale.

V-am pupat!

Ha! Am scris târziu! Văd că tu deja ai afisat răspunsul.

Mosul meu Google a fost prea încet.

De fapt nu era gresit nici "lumina lunii", deoarece m-am nascut noaptea!

Duminica 10 Ianuarie

Evenimente

* 49 î.Hr.: Iuliu Cezar traversează Rubicon-ul, ocupă Roma şi alungă pe Pompeius
* 1475: Bătălia de la Podul Înalt: Victoria de la Vaslui prin care Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, a zdrobit armatele otomane conduse de Suleiman Paşa
* 1545: Se tipăreşte, la Târgovişte, "Molitvelnicul" lui Dimitrie Liubavici şi se reia activitatea tipografică în Transilvania
* 1661: Nicolae Milescu a tradus, din greceşte, "Cartea cu multe întrebări"
* 1839: Gheorghe Asachi publică la Iaşi, în tipografia Albinei Româneşti, lucrarea "Atlas românesc geografic", format din 8 hărţi, primul de acest gen în literatura de specialitate
* 1863: Prima linie publică de transport subteran din lume a fost deschisă la Londra
* 1880: Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu ("liberalii sinceri"), de orientare politică conservatoare, părăseşte Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare în Partidul Liberalilor Sinceri
* 1920: Liga Naţiunilor ia naştere în mod oficial, odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei Ligii Naţiunilor, ratificată de 42 de state în 1919
* 1946: Are loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Participă toţi reprezentanţii celor 51 de naţiuni, membre cu drepturi depline ale ONU.
* 1949: Au fost lansate discurile de vinilin de către CBC (45 rpm) şi Columbia (33,3 rpm).
* 1949: În Japonia, este stabilită legal ziua de muncă de 8 ore.
* 1966: A avut loc premiera filmului "Duminica la ora 6", în regia lui Lucian Pintilie, care a câştigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata
* 1966: Semnarea, în Taşkent, a Declaraţiei privind reglementarea conflictului indo-pakistanez
* 1984: SUA şi Vaticanul au restabilit relaţii diplomatice, după o pauză de 117 ani
* 1995: Prin rezoluţia nr. 48/126, Adunarea Generala a Naţiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internaţional al toleranţei
* 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991. El a fost acuzat şi trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracţiuni la legea siguranţei pe calea ferata şi pentru port ilegal de armă
* 2005: A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public
* 2005: Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare

Naşteri

* 1493: Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom şi guvernator al Ungariei (d. 1568)
* 1769: Michel Ney, general şi mareşal francez (d. 1815)
* 1799: Petrache Poenaru, revoluţionar paşoptist, unul dintre organizatorii învăţământului naţional (d. 1875)
* 1869: Valeriu Branişte, publicist şi om politic, membru de onoare al Academiei Române (d. 1928)
* 1869: Grigori Rasputin, călugăr rus (d. 1916)
* 1883: Alexei Tolstoi, prozator şi dramaturg rus (d. 1945)
* 1896: Alexandru Busuioceanu, eseist, poet şi traducător român (d. 1961)
* 1906: Grigore Moisil, matematician român (d. 1973)
* 1932: Eugen Agrigoroaiei, prozator şi folclorist român (d. 1992)
* 1932: Aurel Vainer, politician român de etnie evreiască
* 1936: Robert Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel
* 1942: Virgil Scurtu, prozator român
* 1943: Petre Străchinaru, politician român
* 1945: Rod Stewart, cântăreţ britanic
* 1949: George Foreman, boxer american
* 1951: Dan Damaschin, poet român
* 1956: Zoia Alecu, cântăreaţă română
* 1960: Ioana Pârvulescu, critic literar român
* 1968: Irina Andone, poetă şi eseistă română

Decese

* 0681: Papa Agaton
* 1276: Papa Grigore al X-lea
* 1778: Carl Linné, botanist suedez (n. 1707)
* 1862: Samuel Colt, inventator american, constructor al revolverului care îi poartă numele (n. 1814)
* 1939: Hariclea Darclée (Hartulari), soprană lirică româncă (n. 1860)
* 1951: Sinclair Lewis scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (n. 1885)
* 1957: Gabriela Mistral, poetă chiliană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (n. 1889)
* 1971: Coco Chanel, celebră creatoare franceză de modă (n. 1883)
* 1989: Cristea Avram, actor român
* 1997: Lordul Alexander Todd, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1907)
* 2001: Constantin Săvulescu, subinginer proiectant la Uzinele Malaxa; a participat la conceperea şi producerea prototipului unui automobil popular, de concepţie românească (1945); numele maşinii urma să fie "Malaxa", dar proiectul nu s-a concretizat.
* 2007: Carlo Ponti, producător cinematografic, soţul Sofiei Loren (n. 1912)

Sărbători

* Sf. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Dometian, episcopul Meletinei; Cuv. Antipa de la Calapodesti (calendar crestin-ortodox)
* Sf. Agaton, pp.; Zoe (calendar romano-catolic)
* Sf. Grigore de Nisa; Sf. Marci; Sf. Dometian (calendar greco-catolic)

Ritual barbar in Tibet: Morti mancati de vulturi!

"Inmormanarea cerului" este un ritual obisnuit in Tibet, insa revoltator pentru restul lumii! Pentru budisti, nu este obligatoriu ca trupurile celor decedati sa fie pastrate. Ele trebuie sa "reintre" in natura, mai ales ca acestia cred in reincarnare, scrie, duminica, protv.ro.
Dupa o procesiune solemna, cel care a murit este dezbracat si pus pe pamant. Apropiatii lui vin si ii fac zeci de incrustaturi pe intreg corpul. Apoi pleaca de langa cadavru si asteapta ca "natura sa isi faca partea sa". Zeci de vulturi, atrasi de mirosul de sange, vin si isi devoreaza pur si simplu "masa". Apoi, dupa ce pasarile si-au terminat de mancat, familia vine si recupereaza ramasitele trupului. Toate oasele sunt adunate intr-un loc si taiate marunt.
Procedura se adreseaza exclusiv celor bogati si asta pentru ca necesita participarea celor mai importanti membri din comunitate. Saracii abandoneaza pur si simplu trupurile pe stanci.
Practica "inmormantarii cerului" este considerata un act de generozitate: cel care a murit ofera prin "jertfa sa" mancare rudelor sau apropiatilor ramasi in viata.
Autoritatile chineze, care controleaza Tibetul, au interzis aceasta practica in anii '60, dar au acceptat-o din nou ca fiind legala in anii '80.

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-09-05&id=37814

Pungile de masă plastică de unică folosinţă sunt interzise în Tibet

Începând de la 31 decembrie 2009, s-a interzis vânzarea şi folosirea pungilor de masă plastică de unică folosinţă în reşedinţele tuturor prefecturilor şi principalele puncte turistice.

Pentru înfăptuirea în acest an a scopului de lichidare a poluării albe , departamentul de resort din Tibet, va elabora modalităţi privind colectarea şi distrugerea gunoaielor din reşedinţele prefecturilor, punctele peisagistice şi de-a lungul căilor rutiere. Se va construi în a doua jumătate a acestui an, centrul de neutralizare a materialelor reziduale dăunătoare.

http://www.mfa.gov.cn/ce/cero/rom/xw/t556838.htm

Când Shambala nu mai înseamnă pace şi Pământul pur este lăsat să se cufunde-n întuneric

(Convorbiri literare, aprilie 2008)

„Din înaltul celor şapte ceruri,
din sfera celestă, de azur,
a coborât regele nostru,
suveranul oamenilor,
Fiul divin, în Tibet.
Ţinut atât de înalt, de pur,
Fără egal, neasemuit!
Cel mai bun dintre toate!”

din Analele şi Cronicile Tibetane (1)

Tibet. Un nume care cheamă în mintea noastră, parcă, istoria, misterul dar şi tragedia. „La sud, vest şi nord e împrejmuit de lanţuri muntoase masive înălţându-se de la şase la opt mii de metri deasupra nivelului mării în Himalaya şi Karakorum, şi de la cinci la şapte mii de metri în munţii Kun-lun” – scriu David Snellgrove şi Hugh Richardson, pe la începutul cărţii lor, despre zona care are „renumele de a fi cea mai îndepărtată şi în acelaşi timp cea mai inaccesibilă ţară din lume”.
Originile poporului tibetan sunt învăluite în apele istoriei. Probabil ar trebui căutate printre triburile Ch’iang, ne-chineze, care cu secole înainte venirii lui Iisus pe pământ, păstoreau turmele în zona Asiei Centrale, până către hotarele de Nord Vest ale „Continentului Spiritual”, China. Şi azi mulţi tibetani au rămas nomazi (duc aceeaşi viaţă, aproape, ca acum două mii şi mai bine de ani), şi parcă merg cu turmele lor de yaci, oi şi capre, în căutarea trecutului, prin munţi, printre dgo-ba (gazele), oi albastre (gna’) sau urşi (dred). În timp, mai multe „clanuri” (termen folosit de autori, prin analogie cu cele scoţiene) s-au sedentarizat, adoptând chiar, parţial, agricultura, convieţuind în areal cu cele nomade. Datele certe încep să apară de când un lider din Valea Yarlung, cunoscut cu „numele” de sPu-rgyal bTsan-po, Preaputernicul, a creat, în termeni europeni, un „regat”. Sunt o serie de legende care descriu coborârea primului rege al Tibetului (numit Preaputernicul divin/ lha bTsan-po, ori Fiul Divin/ lha-sros) pe muntele sacru Yar-lha-sham, din Yarlung, pe o „frânghie cosmică” (2) , traversând mai multe ceruri.
Până şi cu numele lui, şi cum s-a ajuns la forma de azi, este o poveste cu multe incertitudini şi neclarităţi. Autorităţile chineze se referă la zonă denumind-o „Regiunea autonomă Tibet”, prescurtat TAR, deşi parte din vechiul Tibet este împărţită între mai multe alte regiuni (Ladakh, Lahul şi Spiti, din vest, sunt parte a Indiei, Dolpo şi Mustang – de la sf. sec. XVIII sunt parte din Nepal, statele separate Sikkim şi Bhutan, Amdo şi partea de est a regiunii tibetane Kham – sunt în regiunile chineze Qinghai, Gansu, Yunan şi Sichuan). Practic, TAR acoperă doar Ü-Tsang şi vestul regiunii Kham. Tibetanii îşi numesc ţinutul Bod, chinezii îi spun Xīzàng (derivat din numele regiunii Tsang, partea de vest din Ü-Tsang; xī - vest, zàng – de la Ü-Tsang (3) ), nepalezii îi spun Bhot iar pe vremuri, Ptoloemeu l-a numit βαται (batai), în timp ce, după Eric Partdrige (4) , în engleză numele vine de la un cuvânt arab, Tubbat. În arabă, se pare, a venit pe filieră persană, iar persanii au preluat din turcă pluralul la Töbän, adică Töbäd (în chineza medievală – tǔbō ) – „Înălţimile” (5) . În ce priveşte limba lor, într-o carte de referinţă în domeniu, Stephan V. Beyer (6) scrie: „Tibetana este limba vorbită mai ales pe platourile înalte din nordul Himalayei. Este înrudită cu o serie de limbi himalayene, ca Gurung şi Magar, ai căror vorbitori au fost surse tradiţionale de recrutare pentru Gurkha, din Armata Britanică. E de asemenea înrudită cu o serie de limbi ca Rgyarong şi Minyag, vorbite pe câmpiile înalte din nord de triburile nomade numite, tradiţional, de chinezi „barbarii din vest” (7) . Tibetana este mai de la distanţă (puţin) înrudită cu burmeza , încă şi mai puţin cu limbile vorbite de „Naga goi” şi alte triburi de pe înălţimile din Assam; şi mult mai puţin cu chineza.” Ulterior, Beyer adăuga şi că dacă am privi la limba chineză de azi, înrudirea pare mult mai puţin evidentă (9).
După Ma Tuan-lin (10), în China primul nume al unui rege tibetan, gNam-ri slon-ntshan, a fost cunoscut în timpul dinastiei Sui (581-618). În secolul VII regatul tibetan se extinsese mult, fiind temut şi de chinezii dinastiei T’ang, care au oferit regelui lor în anul 640 o prinţesă chineză (pe nume Wencheng (11) ) de soţie. Sunt relatări chineze care vorbesc despre angajarea, numai în lupta cu China dinastiei T’ang, a peste 200 000 de soldaţi tibetani.
Budismul a pătruns în Tibet în timpul domniei regelui Srong-brtsan-sgam-po (în cronicile chineze: Qizonglongzan (12) ), cel căruia i-a fost oferită de soţie Wencheng (13) . Regele (în unele izvoare „împărat”) a invitat în ţară mari nume ale budismului din acea vreme, ca Shantarakshita sau Padmasambhava (în tibetană padma 'byung gnas; în sanskrită ar însemnă „născut din lotus”), mai cunoscut în cronicile tibetane drept Guru Rinpoche (14) (Nepreţuitul maestru) sau Lopon Rinpoche. Aceştia au introdus în Tibet germenii budismului, care a penetrat treptat în aria de influenţă a religiilor indigene (peste zeii locului/ gzhi-bdag, ai soarelui/ sa-bdag, Calea bon-po, mi-chos – a religiilor/ legăturilor umane ori „Calea cerului şi a pământului”/ gnam-sa’I lugs).
Cartea (structurată în: I. Manifestări ale puterii tibetane, II. Introducerea budismului, III. O privire asupra literaturii, IV. Bazele vieţii monastice, V. Suzeranitatea mongolă, VI. Preocupări religioase, VII. Ascensiunea lor la putere, VIII. Suzeranitatea manciuriană, IX. Secolul al XX-lea şi Anexe, cu un tabel cronologic, succesiunea şcolilor religioase, hărţi ş.a.), scrisă fluent, cu folosirea surselor şi a pronunţiei locale cât mai rar posibil, după caz, oferă o imagine asupra unei civilizaţii aparte, care se stinge sub ochii noştri. Istoria s-a întors şi, dacă altădată tibetanii erau un pericol pentru China, acum au fost înglobaţi în uriaşa ţară condusă de la Beijing, ai cărei lideri au decis (după ce europenii au „contribuit” şi ei) după 1959 să distrugă complet principalele izvoare ale civilizaţiei tibetane, întregul ei mod de viaţă. Parte din teritoriile fostului Tibet s-au salvat de la distrugere fiind incluse în India sau Nepal, dar nici acolo lucrurile nu stau bine. Excepţie face Bhutan (în limba locului ’Brug, pronunţat Druk (15) ), supranumită de unii Ultima Shangri-la, fieful unui ordin budist de la care, s-a spus, este probabil să vină numele ţării: ’Brug-pa bKa’-brgyud-pa. Aici, sub protecţia casei regale, aşezămintele spirituale amintesc de strălucirea de altădată. În timp, tibetanii au fost loviţi continuu, şi nu doar în timpul prigoanei dezlănţuită de autorităţile comuniste. Masacrul continuă şi azi (am putut vedea la TV, recent, imaginile filmate de un cameraman român, în care grăniceri chinezi luau la ţintă nomazii care călătoreau pe crestele munţilor; am văzut demonstranţii bătuţi, ucişi de poliţia şi armata chineză chiar în Lhasa). Dalai Lama este în exil, Lhasa, ce a mai rămas din ea, se degradează continuu şi nimeni nu pare să vadă, deşi vorbim despre drepturi, conservarea tradiţiilor ş.a.. O civilizaţie pentru care spiritualitatea a fost un mod de viaţă secole la rând, de numele căreia se leagă viaţa unor Marpa (sau Mar-pa; lider spiritual al ordinului bKa’rgyud), Naropa sau Milarepa moare azi, şi, scriu cei doi autori, „cu excepţia câtorva proteste timide ici şi acolo, restul lumii o lasă să piară fără comentarii şi regrete”. La fel cum, adaug, au lăsat să fie arse de nebunia khmerilor roşii sute de temple care adăposteau comori scrise pe frunze de palmier sau, mai aproape, cum se destramă altele chiar lângă noi.
Mar-pa scria, în Cântecul, său:
„Cât despre cele trei regrete ale mele,
îi regret mai presus de orice pe cei 101 dascăli desăvârşiţi,
………………………………………………
părăsindu-i, tânjesc după ei mai mult decât o mamă după fiul ei.
……………………………………………………
Fiindcă nu există nici o şansă să ne mai întâlnim în această viaţă,
Mă rog să ne întâlnim iarăşi, cu orice preţ, mai târziu,
în ţara U-rgyan sau în vreo sferă cerească”.
Şi eu, citind această carte şi re-văzând cu ochii minţii chipul lui Dalai Lama, dar şi umbrele nomazilor tibetani împuşcaţi în timpul vieţii mele, fără nici un motiv, sau a demonstranţilor ucişi în luna martie în Tibet de poliţia chineză, mă rog ca şi cei de după mine să poată citi despre Lhasa, unde altădată se vorbea de un regat mitic, Shambala (tibetană: bde 'byung), Ţinutul păcii/ fericirii, şi să poată admira cu ochii lor o lume salvată de la distrugere. Lumea Tibetului, a lui Naropa, Marpa, Milarepa, dar şi a prinţesei Wencheng care a venit din China, dar nu să omoare, ci să dăruiască.

David Snellgrove şi Hugh Richardson, Istoria culturală a Tibetului, Editura Herald, Bucureşti, an neprecizat, 384 p.


[1] Bacot, Thomas şi Toussaint, Documents de Touen Houang relatifs à l’histoire de Tibet, Paris, 1940, p. 113, cf. Snellgrove, D. şi Richardson, H..

[2] Poate e o legătură cu frânghia mu/ dmu din legendele chineze: lega cerul de pământ, ajuta oamenii să urce la cer, la „început”.

[3] În legătură cu numele chinez este o lungă poveste, ştiind cum se face transliterarea (yinyi) caracterelor din chineza simplificată ori tradiţională; porneşte de la o procedură care să reflecte şi înţeles, şi sunet. Transliterarea: fenomen care, spun chinezii, datează din antichitate, când grupul etnic Han, majoritar a întâlnit alte etnii. Din pricina problemelor de transliterare, azi în China există un îndreptar: Numele cuvintelor popoarelor lumii: un dicţionar al numelor în romano-chineză, în grija unui serviciu special (pe lângă o agenţie), numit “Serviciul Numelor Proprii şi Traducerii”. Numele Xīzàng datează din vremea dinastiei Qing (înainte: Tǔfān, probabil dintr-un cuvânt turc/ turcic; ar însemna „înălţimi” – Sellheim, R. Oriens - Journal of the International Society for Oriental Research: 1994, Brill Publishers, 1994, p. 548- 549) şi poate fi tradus şi „Scriptura budistă” sau „depozit”, „comoară”.

[4] Partridge, Eric, Origins: A Short Etymological Dictionary of Modern English, New York, 1966, p. 719.

[5] Sellheim, R. op. cit.

[6] Stephan V. Beyer, The Classical Tibetan Language, Albany, 1992, State Univ. of New York Press.

[7] Bhywan: Beyer consideră că e un termen posibil împrumutat de chinezi din vechea tibetană, de la religia şamanică „bon” sau, poate, din vechile limbi Hsi-fan – op cit., p. 7, capitolul Defining Tibetan.

[8] Ulterior, comparând scrierile antice ale celor două limbi, autorul spune că se vede mai strânsa înrudire decât, de pildă, cu alte limbi, exemplu – chineza; op cit., p. 12.

[9] Op. cit., p. 10.

[10] Sau Ma-Duanlin/ Ma-Tuan-lin; istoric chinez; în anul 1317 a publicat cele 348 „volume” din enciclopedia Wen-hsuan-t'ung-k'ao/ Cercetări generale asupra îngistrărilor/ surselor importante.

[11] Pe drum, prinţesa s-a oprit cam o lună, spune legenda, la Lheba Ravine, loc aflat la 25 de km de Lhasa. Aici a fost adorată. La plecare, urmele tălpilor ei au rămas întipărite pe o rocă, devenind loc de pelerinaj. La 70 de ani de la această întâmplare, altă prinţesă chineză a trecut pe aici: a găsit un templu închinat lui Wenchang. Acesta există şi azi.

[12] Shakabpa, Tsepon W. D., Tibet: A Political History, p. 25, Yale University Press, New Haven, London, 1967.

[13] Nume chinez: Wénchéng Gōngzhǔ

[14] Norbu, Thubten Jigme şi Turnbull, Colin, Tibet: Its History, Religion and People, Penguin Books, 1987, p. 162

[15] Alte opinii: Bhutan ar veni din sanskrită, Bhu-Utthan – Ţinutul Înalt; sau Bhots-ant, ar însemna La marginea Tibetului/ La sud de Tibet ş.a. Un nume tibetan al ţării, citat în documente, este Druk Yul/ Ţinutul dragonilor. Alte nume citate de surse istorice: Lho Mon/ Parte de sud a Întunericului sau Lho Men Jong/ Ţinutul sudic al ierburilor de leac ş.a.

Publicat de Marius Chelaru

Triburi extraterestre?

Triburile Dropa şi Han sunt populaţii ciudate care trăiesc în munţii Baian Kara Ulla din Tibet. Sunt oameni mici de statură (nu depăşesc 1,20 m înălţime), cu pielea deschisă la culoare, cu ochii mari şi capacitatea cutiei craniene mai mare decât la oamenii obişnuiţi. Au o grupă de sânge nemaiîntâlnită şi un puls sub limita normală. Ciudaţii omuleţi sunt păstori şi vânători, nu depăşesc 3000 de membri. Au fost studiaţi de mai multe expediţii chineze, care au descoperit lucruri tulburătoare. La câţiva kilometri de localităţile acestor triburi există câteva peşteri mari, considerate sacre de membri acestor triburi. Arheologii chinezi au găsit în aceste peşteri schelete umanoide cu înălţimea de 1 metru şi cu cranii uriaşe, a căror vârstă a fost estimată prin metoda C14 la peste 10 000 de ani. Cea mai mare surpriză a venit atunci când membrii expediţiei au dezgropat un disc asemănător unui CD, dar făcut din piatră dură. Au fost apoi găsite 712 discuri perfect finisate care au fost duse la Beijing pentru analize.

Analiza a arătat că aceste discuri au fost executate din cobalt şi aluminiu, puse în contact cu o sursă de electricitate ele vibrează continuu şi ritmic.
Profesorul chinez Tsum-Um-Nui, împreună cu o echipă de lingvişti şi fizicieni, a lucrat aproape 20 de ani până a descifrat însemnele de pe toate discurile, deşi erau făcute într-o limbă total necunoscută. Rezultatul traducerii era atât de şocant, încât Academia Chineză de Istorie a permis publicarea lui abia după 2 ani de verificări minuţioase.

Traducerea se referă la strămoşii triburilor Ham şi Dropa care au venit de pe o planetă îndepărtată, ca cercetători ai planetelor pe care se dezvoltă viaţa. Aparatele de zbor s-au defectat dintr-o cauză necunoscută chiar deasupra munţilor din zonă, echipajele fiind silite să aterizeze. Mesajele de ajutor au fost trimise spre baza lor, dar, din motive necunoscute, n-au primit niciodată răspuns. Fiinţele au căutat adăpost în zonă, în peşterile respective, unde au înfiinţat o colonie cu reguli stricte. Treptat, de-a lungul timpului, fiinţele au involuat, au dat naştere actualilor locuitori ai zonei. Nu înainte însă să lase urme ale existenţei şi originii lor. Accidentul s-a petrecut în urmă cu 12 500 de ani.
Traducerea nu este acceptată azi de toţi oamenii de ştiinţă, cercetătorii americani contestă veridicitatea traducerii, invocând inexistenţa unor analogii între necunoscuta limbă în care apar scrierile de pe discuri şi vreuna din limbile vorbite pe planetă. Academia de Istorie Chineză insistă însă că traducerile sunt corecte şi invită pe toţi cei interesaţi să le vadă.....se pare că nimeni nu a încercat să vadă dacă traducerile sunt corecte sau nu, preferând să nege fără să vadă despre ce este vorba.

Publicat de Profudebio

http://enigmeleuniversului.blogspot.com/2007/11/triburi-extraterestre.html