POPASUL DOLION (I)

dolion a scris:

Nu concep viata fara ea!

Nici nu trebuie: o ai si o vei avea intotdeauna in suflet, alaturi de tine !
Dumnezeu sa va ocroteasca, Dolion .

Dolion a scris:

...accepta moartea cu o liniste ce ma inspaimanta! Eu nu ma vad conducand-o pe ultimul drum! Nu concep viata fara ea!

Dumnezeu este cu ea şi o întăreşte. Dumnezeu este şi va fi cu voi şi vă întăreşte. Toate se vor derula aşa cum nici nu crezi. Şi totul se va derula cât se poate de normal şi firesc. Şi tu vei trăi permanent cu senzaţia că mama ta este în camera dânsei şi doarme liniştită.
Aceeaşi senzaţie o am şi eu de şase ani. Mama dorme în camera dânsei liniştită. Ea şi-a îndeplinit misiunea avută şi ne-a lăsat pe noi să ne vedem de ale noastre.

dolion a scris:

Nu e intentia mea sa tac, dar sunt golit de sentimente si mi-e foarte greu sa ma adun. Mama, mi-a mai dat o lectie de viata prin optimismul ei debordant. Ne-a interzis tuturor sa ne lamentam; Dumnezeu i-a dat o putere fantastica de a lupta cu boala si in afara de chimioterapie, nu s-a schimbat nimic in viata ei! Este aceeasi mama, care ne strange in jurul ei, asteptandu-ne de fiecare data cu ceva bun! Stie ca nu mai sunt sperante, (cancerul a fost depistat tarziu), dar accepta moartea cu o liniste ce ma inspaimanta! Eu nu ma vad conducand-o pe ultimul drum! Nu concep viata fara ea!

Dolion diferenta mica de virsta te face asa,dar si eu am sufrit enorm cind tata s-a dus tot de cancer,un om special,o sa ai putere Dumnezeu e mare.

dolion a scris:

Nu concep viata fara ea!

Esti un om minunat - la vârsta pe care o ai să spui asa despre mama ta scoate în relief un caracter deosebit. Dumnezeu să vă mângâie cum stie El mai bine.

Dolion, nu orice cancer distruge viata rapid. Eu am învins un tip de cancer, deci se poate.
Domnul cu voi!

dolion a scris:

Nu e intentia mea sa tac, dar sunt golit de sentimente si mi-e foarte greu sa ma adun. Mama, mi-a mai dat o lectie de viata prin optimismul ei debordant. Ne-a interzis tuturor sa ne lamentam; Dumnezeu i-a dat o putere fantastica de a lupta cu boala si in afara de chimioterapie, nu s-a schimbat nimic in viata ei! Este aceeasi mama, care ne strange in jurul ei, asteptandu-ne de fiecare data cu ceva bun! Stie ca nu mai sunt sperante, (cancerul a fost depistat tarziu), dar accepta moartea cu o liniste ce ma inspaimanta! Eu nu ma vad conducand-o pe ultimul drum! Nu concep viata fara ea!

Chiar zilele trecute ma gandeam ca totdeauna e bine sa stii de ce suferi, ca sa te mobilizezi asa cum trebuie! Domnul sa fie cu voi!

zaraza26 a scris:

Chiar zilele trecute ma gandeam ca totdeauna e bine sa stii de ce suferi, ca sa te mobilizezi asa cum trebuie!

Oh! Dacă am sti mereu de ce suferim, am putea scăpa de viitoarele suferinte dar vezi tu, numai uneori realizăm aceea.

Cu prieteni de nadejde ca voi, omul trece mai usor peste suferinte; am mai spus ca-mi pare rau ca nu va am fizic, langa mine, ar fi mult mai frumoasa viata, daca ne-am intalni la un gratar, la o discutie, sau intr-o excursie in grup! Dar e bine si asa, nemultumitului ii ia Dumnezeu darul! Va multumesc ca existati si ca aveti disponibilitatea sa mangaiati cu o vorba buna, suferintele celorlalti! De acum incolo, ma refer la varsta, bucuriile vor fi tot mai rare; apar bolile, decesele celor dragi, apoi ale noastre! Cam sumbru, dar, de ne mobilizam asa cum stim noi, vom trece peste toate!
Voi reveni la normal, atat cat pot si cu ajutorul lui Dumnezeu si al vostru, lucrurile vor intra pe fagasul lor normal.
Compasiunea este o forţă puternică, este o magie. Compasiunea ne ridică, ne întregeşte, ne transformă instantaneu. Voi, dragii mei prieteni, mereu acţionaţi în compasiune, în înţelegere, sunteti mereu pregătiţi să-l ridicaţi pe aproapele vostru de jos şi sa-l duceţi în spate!
Asa oameni, mai zic si eu!
Sinceritatea este cheia. Să cauţi să exprimi mereu, prin vorba, sau in scris, numai ceea ce simţi şi crezi din tot sufletul că este adevărat. Să alegi să faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealul tău. Să fii tu însuţi în tot ce gîndeşti, afirmi şi întreprinzi. Iar ca să ajungi la asta, trebuie să cauţi permanent să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi clarifici idealul, să renunţi la ideile inutile şi dăunătoare, cu alte cuvinte să devii mereu mai înţelept. Este cea mai mare realizare a vieţii unui om, pe care o poate comunica apoi şi celor din jur, chiar daca nu prin viu grai, ci asa cum procedam noi pe forum.

"Nu! Viaţa nu m-a înşelat! De la un an la altul o găsesc mult mai bogată, mai ademenitoare, mai enigmatică - din acea zi cînd mi-a apărut marele eliberator, acel gînd că viaţa ar putea fi un experiment al celui ce cunoaşte - şi nu o datorie, nu o fatalitate, nu o înşelăciune!" (Nietzsche).

Dintotdeauna am înţeles că fiinţa umană poate ajunge pe cele mai înalte culmi doar prin mult efort şi, deşi pornim la drum cu gîndul la primejdii, înţelegem pe parcurs că adevărata frumuseţe constă tocmai în aceste urcuşuri şi coborîşuri. Viaţa este cel mai complicat şi complex element creat vreodată, care ştie cel mai bine să testeze fiinţa umană în ansamblul schimbărilor sale, ştie să o influenţeze în cele mai dificile momente sau să se răzbune pentru ignoranţa dovedită de oameni. Aceasta este marea problemă a vieţii, să găsească persoana care să fie capabilă să reziste la cele mai grele obstacole, care are încredere în viitor şi nu cade în plasa unor sentimente trecătoare, viaţa a căutat dintotdeauna personalităţi puternice, cu o concepţie bine structurată, cu o viziune largă şi lipsită de goluri. Omul contemporan se lasă purtat de sentimente trecătoare încă din adolescenţă, uită de faptul că viaţa este unică şi că nu poate trăi la nesfîrşit, nu se poate bucura mereu de natură, de mediu, de iubirea prietenilor şi a familiei, dar mai ales de religie, element care sădeşte în fiinţa umană dorinţa de a continua, de a se încrede în destin şi de a fi mulţumită mereu cu prezentul în care trăieşte. Omul modern se afundă în aceste probleme ca într-o plapumă şi de-abia cînd se trezeşte din somn realizează că aceasta îl sufoca, dar spre final este prea tîrziu să acţioneze şi să se îndepărteze de la răul pe care şi l-a făcut cu propria mînă. Viaţa este împărţită în mod egal în religie, dragoste, gîndire, raţiune, învăţătura, iar frumuseţea ei constă în dorinţa omului de a le avea pe toate, în proporţii egale, pentru că exagerările aduc de cele mai multe ori daune. Astfel se pun bazele unui trai echilibrat, în beneficiul individului, deoarece acesta se bucură de toate darurile pămîntului, se bucură de propria existenţă.
Adevărata frumuseţe a vieţii nu este gustată de pe o zi pe alta, ci este descoperită în timp de cei care ştiu să-şi urmărească idealurile, visele, de cei ce ştiu să iubească şi să fie iubiţi, de cei ce poartă în trup şi mai ales în suflet credinţa într-o divinitate tainică. Frumuseţea vieţii nu este simţită de muritor decît după ce acesta trece de toate capcanele existenţei, pentru că fiinţa umană este de cele mai multe ori slabă şi delăsătoare. În acelaşi timp ea ar trebui să înţeleagă că nu poate triumfa pe toate planurile, să se mulţumească cu viaţa sa, pentru că în realitate acesta este cel mai frumos dar!
Sa fit sanatosi, prieteni dragi si sa va gasesc mereu aici, unde e si inima mea!

Mesajul de mai sus l-am citit, m-a miscat în adâncuri si stiu un lucru cu deplină certitudine: voi reveni la el si-l voi reciti de multe ori.
Multumim prietene Dolion!
Multumim că esti cum esti si... printre noi.

Dolioane, în mesajul tău îmi permit să fac o mică îndreptare. Viaţa nu este împărţită în mod egal în religie şi celelalte, ci în credinţă şi celelalte elemente colaterale vieţii.

Religia este nimic pe lângă credinţă. Religia doar dezbină oamenii şi cei care înţeleg acest lucru se înţeleg bine cu ceilalţi oameni, indiferent din ce religie provin.

dolion a scris:

Nu e intentia mea sa tac, dar sunt golit de sentimente si mi-e foarte greu sa ma adun. Mama, mi-a mai dat o lectie de viata prin optimismul ei debordant. Ne-a interzis tuturor sa ne lamentam; Dumnezeu i-a dat o putere fantastica de a lupta cu boala si in afara de chimioterapie, nu s-a schimbat nimic in viata ei! Este aceeasi mama, care ne strange in jurul ei, asteptandu-ne de fiecare data cu ceva bun! Stie ca nu mai sunt sperante, (cancerul a fost depistat tarziu), dar accepta moartea cu o liniste ce ma inspaimanta! Eu nu ma vad conducand-o pe ultimul drum! Nu concep viata fara ea!

Da, e cumplit să ajungi să te gândeşti cum e să trăieşti fără cei dragi lângă tine.
Cred, că Dumnezeu ne va da nouă, sau celor din urma noastră puterea să trecem peste aceste suferinţe.

Cu siguranţă Yzzy. Revăd în minte săptămâna dinaintea morţii mamei şi cea de după. Totul s-a derulat firesc, fără nici cea mai mică încurcătură. Şi n-am avut nicio experienţă în acest domeniu.

dolion a scris:

De acum incolo, ma refer la varsta, bucuriile vor fi tot mai rare; apar bolile, decesele celor dragi, apoi ale noastre! Cam sumbru, dar, de ne mobilizam asa cum stim noi, vom trece peste toate!

Nu imi permit sa te contrazic, fiecare a avut parte de anumite experiente si trairi. Dar macar cand ti se pare ca sumbrul e prea sumbru, adu-ti aminte ca ceea ce vedem in jurul nostru e acelasi lucru cu ce vede un tanar... Doar cel ce inregistreaza evenimentele se schimba.

offf, dolion... de-ai sti cat de greu imi este sa te citesc, si totusi cat de placut
ma doare pentru tine, ma doare pentru mine
eu nu pot vorbi, nu pot gandi, nu pot scrie, despre lucrurile astea... nu pot
la 1 februarie ce va veni, vor fi doi ani de cand am primit cumplita veste, ca si tine, despre cumnatul meu, avea 52 de ani, a fost cea mai apropiata fiinta mie la a carui boala si sfarsit am fost aproape.
ca si tine, cand am aflat cumplita veste, am deschis un subiect pe un alt forum, unde apoi am scris mai mult de un an... acolo vorbeam cu oamenii aceia, era singurul loc unde puteam, cat de cat..

Sa-ti dea Bunul Dumnezeu tarie, fortza. Te imbratisez.

Dolioane, m-ai dat gata cu avatarul tău. Te grăbeşti să chemi pe Moş Crăciun.

Aurora, asta e situatia de acum incolo, ne asteptam la tot ce poate fi mai rau pentru noi, pentru cei dragi. Dupa ce ma voi duce, nu-mi mai pasa, dar pana atunci...

dolion a scris:

Aurora, asta e situatia de acum incolo, ne asteptam la tot ce poate fi mai rau pentru noi, pentru cei dragi. Dupa ce ma voi duce, nu-mi mai pasa, dar pana atunci...

imi place mult avatarul tau... nu stiu de ce, mie imi sugereaza o camera in care un prunc doarme linistit.

Cand am ales avatarul acesta, mi-a placut pur si simplu; nu m-am gandit la sarbatori, Abby, desi ai dreptate, parca e un glob! Am pierdut avatarul meu si nu stiu pe unde! Nu mai am de rezerva.

Am un avatar pentru Anahoret, daca vrea sa-l schimbe:

Sau, un avatar, pentru a-l concura pe Blake:

dolion a scris:

un avatar, pentru a-l concura pe Blake:

"Magazin", o formatie de care m-am legat sufleteste pe viata!