POPASUL DOLION (I)

Parerea unei femei:

Cred ca si femeia a contribuit intr-o oarecare masura la minimalizarea rolului ei in societate. Pe vremuri, femeile nu aveau voie sa fumeze, sa se vopseasca sau sa poarte pantaloni, fiind considerate usuratice, nu numai de barbati, ci mai ales de celelalte femei "respectabile" din societate. Va sa zica, ne puneam singure piedici.

In prezent, un barbat care se culca cu multe femei e macho, o femeie care se culca cu mai multi barbati e... usuratica. Si credeti-ma, nu am intalnit nici un barbat care sa fie de parerea asta. Ci numai femei...

Suntem atat de ingropate in principii, incat nu mai vedem padurea de copaci. Nu e corect sa dam vina numai pe barbati pentru aceasta problema (desi au si eu partea lor). In primul rand noi suntem un pic ipocrite. Vrem schimbare, dar nu am face primul pas nici sa ne pici cu ceara, iar cele foarte putine care o fac sunt privite cu dispret si banuite de nebunie, slabiciune morala si multe altele.

Alte pareri feminine:

Eu mai cred ca sunt inca femei carora le place sa fie pe locul doi, in sensul ca vor sa fie cocolosite, rasfatate, sa leneveasca si nu vad un lucru rau in asta, sunt femei carora le place sa fie mame, pur si simplu, le place sa aiba grija de familie, exista numeroase satisfactii si pe planul asta, toate sunt femei, la fel realizate in 'domeniul' pe care si l-au ales.

nu contest faptul ca femeia s-a dovedit egala cu barbatul dar oare barbatul ar avea capacitatea sa recunosca lucrul asta? cati barbati oare pot accepta cu zambetul pe buze sa fie condusi de o femeie (la serviciu si nu numai) fara resentimente si sa se gandeasca ca totusi el barbatul, masculul accepta ordine de la o femeie, de la sexul slab.

Eh.. asta tine de mandrie si asa cum se spune de faptul ca barbatul a fost obisnuit sa conduca (conducator de osti, de tari, de imperii si cand spun a fost obisnuit ma refer la protectia familiei, casei, tarii..
Cum acum cariera a trecut pe primul loc in detrimentul familiei, fara generalizari, nu mai este neaparat necesara protectia si poate ca da accepta lucrul asta insa nu il recunosc, dar din nou fara generalizari..
Pana la urma ce, o femeie are zambetul pe buze daca e condusa de un barbat? Nu cred, sa nu ne dam ranite!

Femeia nu e om

de Cristian Tudor Popescu

Exista o zi a copilului. Exista o zi a femeii. Nu exista o zi a barbatului. De o “zi” speciala beneficiaza doar fiintele umane care nu au un statut ontologic deplin. In cazul femeii decretarea unei “zile” nu inseamna altceva decat confirmarea asertiunii “femeia nu e om” – un adevar mult mai profound decat pare.
Notiunea de “om” se asimileaza cu cea de “barbat”. Iar femeia este atat de deosebita de masculul uman, incat pare ca apartine altei specii, eventual extrapamantene. Ganditi-va la doua femei care ajung sa discute impreuna, ferite de priviri indiscrete. Comportamentul lor obisnuit se schimba brusc; oricat de diferite ar fi ca intelect, varsta si infatisare, capata parca un aer comun, de specie, seaman intre ele, asa cum ni se pare ca seamana toate pisicile, sau gainile. Este imposibil ca ele sa taca. Doi barbati care nu se cunosc lasati singuri intr-o incapere, pot tacea minute in sir, fumand sau privind pe fereastra; doua femei in aceasi situatie vor recurge imediat la limbajul si conceptele minimale de contact ale speciei lor. Aidoma unor agenti secreti, femeile au un cod de comunicare propriu numai al lor. Si care exclude barbatii. Intr-un anume fel ele realizeaza aceea “cosmic mind” draga lui Arthur C. Clarke – o minte colectiva, un covor psihic in ale caror noduri se afla indivizii femele. Putini barbati, fiinte cu mult mai individualiste, isi inchipuie ca langa ei, in pat, se afla nu Ana sau Vicky, ci un element al unei retele a gandurilor, planetara daca nu si extraterestra. Cu atat mai mult cu cat femeile de fapt nu gandesc. Cu exceptiile de rigoare, la fel de dese ca pinguinii albastri, ele mimeaza gandirea omeneasca. Aidoma acelor “alien” din filmele SF-horror, ele imprumuta cu rapiditate din jur, expresii, fraze, prefabricate intregi de “gandire”, pe care le asambleaza si le debiteaza cu insufletire, fara a avea cea mai mica aderenta psihica la ceea ce spun. Ce se afla in spatele acestei fatade psihologice, n-a stiut si nu stie nici un barbat. Si, dupa parerea mea, nici femeia nu stie ce e cu adevarat in capul ei. Ce se deruleaza acolo din ce-a pus PROIECTANTUL, cu milioane de ani in urma. Si, mai ales cu ce scop … Intr-un articol precedent scriam despre “doamnele Kremlinului” agenti perfecti ai secolului XX, care traiau in toata regula, decenii intregi, alaturi de un occidental celebru, pentru a-l influenta din cand in cand in decizii importante, potrivit ordinelor soptite de Centru. Viata insasi devenea astfel un procedeu de manipulare. De 8 Martie nu ma pot gandi decat ca aceasta este o viziune ingusta.
Femeia este un agent dar nu al Kremlinului sau al Washingtonului. Nu al unei puteri omenesti. De la sine inteles, istoria umanitatii e privita ca o istorie a barbatilor. Barbatii fac filosofie, stiinta, istorie, politica. Barbatii inventeaza, decid, gresesc, sau castiga. Femeile doar ii insotesc. Vizune plina de infumurare si suficienta specific masculine. Nici un barbat nu are taria sa se gandeasca la posibilitatea ca femeile sa fie niste supraveghetori-manipulatori, ca ele sa fie cele care ghideaza evolutia umanitatii, potrivit unor directive pe care le primesc prin grupuri necunoscute de neuroni din creierul lor. Sau, daca aceasta e un efort prea mare, ar putea Gigel sa se gandeasca macar ca femeia a fost inzestrata cu arma fecunditatii, mult mai eficienta decat inteligenta pentru supravietuire in conditii ostile. N-am inteles niciodata de ce pacatul originar este considerat ispita cu marul, aplicata lui Adam si Evei. Adevaratul pacat ii apartine lui Dumnezeu si consta in crearea Evei,a femeii. Dumnezeu il facuse pe Adam, omul, din tarana si apa, dupa chipul si asemanarea sa. Adam se simtea foarte bine singur si identic cu sine. Creind femeia din coasta lui Adam, adica prin clonare, Dumnezeu a creat o operatie de inginerie genetica prin care a adus pe lume celalaltul, diferitul. In ce scop? Dumnezeu stie! Cum doar el stie de unde venim si unde ne ducem. Asa ca, stimate coleg, atunci cand iti privesti nevasta, sau amanta cu un dispret afectuos, cu o tandrete plina de superioritate, cum isi pune in par, la gat sau in urechi ce i-ai adus de 8 Martie, cum se fataie in fata oglinzii, aparent fara nici un rost, cand iti spui cu subconstienta multumire ca e frivola si proasta, si tu esti serios si inteligent, gandeste-te la haul ametitor al frazei lui Isus:
Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor. Mantuitorul nu face decat sa avertizeze astfel creierele noastre ingamfate ca nu inteligenta virila este calea adevarata de comunicare cu Dumnezeu …Greu de inghitit o astfel de idee, nu? Cum spuneam, femeia e mai departe decat barbatul de ceea ce se numeste om. In schimb, e mai aproape de Dumnezeu…

Autor: Nicolae Manolescu

Mărturisesc, ruşinat, că n-am crezut niciodată în misterul feminin. Până deunăzi. De ce mi-am schimbat părerea, o să vă spun imediat. Nu înainte de a-mi argumenta reţinerea de o viaţă. O întreagă literatură, nu numai românească, se ţese în jurul acestui pretins mister. Tradiţia (creată de bărbaţi, atenţie!) vrea ca psihologia femeii să fie enigmatică. Camil Petrescu a scris două romane şi mai multe piese de teatru pe această temă. Cel mai simpatic personaj din Patul lui Procust e considerat, de majoritatea comentatorilor, Doamna T. Nu şi de mine. O prefer, nu din umană simpatie, dar din estetice considerente, pe nedreptăţita Emilia. Singurul personaj important căruia misoginul de Camil nu-i dă cuvântul în roman. Emilia rămâne un obiect: privit (reprobator!) de toate celelalte personaje cărora li se dă cuvântul, inclusiv de autor, care, într-un subsol, dacă vă mai amintiţi, o terfeleşte în fel şi chip.

Iar Alta, personajul piesei Act veneţian, oare de ce-l atrage ea în cursă pe cicisbeul Celino? Mister. Ca să se răzbune sau ca să-l umilească pe soţul ei? Celino îl iubeşte, ori îl dispreţuieşte? Cine ne va spune vreodată? Autorul, în niciun caz. Dar tânăra pe care cvadragenarul doctor Codrescu din romanul lui Ibrăileanu Adela o adoră ca pe o icoană? Încântătoare fiinţă! exclamă comentatorii. Uitând că acela care o descrie este adoratorul ei necondiţionat. Ce să caute spiritul critic la un bărbat pentru care femeia e misterul întrupat. Vorba cântecului lui Cristian Vasile: „Iubesc femeia...“

Dar să vin la prochimen, cum se zicea în secolul XIX, adică la subiectul tabletei mele. În avionul care mă aducea în Capitală, am citit presa cotidiană românească. E primul lucru pe care-l fac de câte ori revin în ţară. Nu de alta, dar îmi place să fiu un om informat. Şi ce citesc, în acelaşi număr din câteva gazete: că doi violatori, dintre care unul în serie, au fost eliberaţi de judecători. Unul a primit totuşi o condamnare, la patru ani, dar cu suspendare, şi nu pentru viol, care n-ar fi fost dovedit, ci pentru că şi-ar fi aruncat de la etajul şase victima. Celălalt, eliberat pe „caz de boală“, a ajuns totuşi din nou în spatele gratiilor.

Ceea ce m-a uimit n-a fost indulgenţa justiţiei. Nici faptul că violatorul în serie era un recidivist notoriu, ci, ţineţi-vă bine!, 30 (treizeci) de ani de condamnări la activ. Nici chiar că primul violator era medic şi, odată ajunsă în stradă fata de şaptesprezece ani, n-a coborât să vadă ce e cu ea, n-a chemat salvarea, mai mult, a refuzat să deschidă uşa apartamentului când au venit autorităţile. În ambele cazuri, indulgenţa justiţiei a fost maximă. Nici măcar asta nu m-a uimit.

Ceea ce m-a uimit din cale afară a fost faptul că magistraţii atât de îngăduitori cu violatorii sunt femei. Două doamne care, va să zică, nu găsesc, nici în probele materiale, nici în sufletul lor, nici cel mai neînsemnat motiv să le înţeleagă pe numeroasele doamne şi domnişoare („Nu putem aprecia cu exactitate câte dintre victime au depus plângeri“, declara un poliţist) care au fost obligate să facă sex cu cuţitul la gât ori, după ce au cedat, au fost azvârlite pe fereastră. Legea fiind lege, în ea nu încape compătimire. Dar de vreme ce ambele doamne judecătoare au compătimit, totuşi, cu violatorii, unul bolnăvior, nu e aşa (oare cine l-ar crede sănătos pe un bărbat care-şi constrânge partenerele în lift, cu cuţitul?), altul, vindecător de bolnavi, care o lasă să moară pe o adolescentă (chiar şi dacă fata s-ar fi aruncat singură şi nesilită de nimeni, medicul trebuia să-i acorde primul ajutor), nu mai poate fi vorba că unde-i lege nu-i compătimire.

Mărturisesc, umilit, că, de când am citit despre direcţia pe care a apucat-o creştinescul sentiment de compătimire al celor două doamne judecător, nu mă mai îndoiesc că misterul feminim există. Ceea ce n-a reuşit literatura, a reuşit viaţa: să mă convingă de faptul că noi, bărbaţii, n-avem acces la enigma din sufletul femeilor decât, poate, dacă le violăm.

# Doru BARBU Says:
March 21st, 2009 at 5:46 pm

Draga Alina, m-am lamurit si in ceea ce priveste nivelul de argumentatie privind « egalitatea de drepturi ». Da draga mea, stiu sa abstractizez, macar la atat mi-au folosit cele 2 diplome universitare ! Ce pot sa iti spun este ca, la nivel de principiu, lucrurile asa ar trebui sa stea : adica sa nu existe « discriminari » de nici o forma intre un barbat si o femeie in ceea ce priveste sarcinile aceluias job. Suna putin utopic ce vreti voi….Si stii de ce ? Pentru ca apare elementul « subiectiv » in evaluarea unei persoane si nu cred ca s-a ajuns pana acum, in nici o societate, la o astfel de « egalitate » de sanse (cel putin dpdv formal, al salarizarii pentru acelasi job). Intelegi ce vreau sa spun, da ? Si crede-ma, in Romania ultimilor 20 de ani, voi, femeile (generalizez putin, dar chiar nu am alta varianta) ATI CAM ABUZAT DE FUSTE SCURTE, DECOLTEURI SAU ALTE « ACCESORII » (am fost rezonabil in exprimare, da ?) pentru a accede la posturi gen « manager de proiect ». Asta nu e « discriminare » la adresa BARBATILOR ? Mai gandeste-te ! Ah, SIGUR, sunt convins ca au existat si cazuri in care VI S-A IMPUS/CERUT/SUGERAT ca ar fi bine sa…va culcati cu X sau Y ! Nu sunt de acord cu astfel de marlanii ! Dar cum ramane, TOTUSI, cu prima situatie, aceea in care a fost o chestie VOLUNTARA, LA CARE VOI FEMEILE ATI CONSIMTIT, PENTRU CA DORINTA DE PARVENIRE A FOST MULT PREA MARE DECAT PUDOAREA ?
Stii care e « pacatul » tau si al alor femei (mai mult sau mai putin feministe) in incercarea de a fi cat mai persuasive ? ABSTRACTIZAREA ! HIPERTEORETIZAREA ! Asta e de fapt si un pacat romanesc, la care daca mai adaug si LOGOREIZAREA oricarei dezbateri….cred ca tabloul e complet ! Mai concret, draga Alina ! Asa cum am fost eu in exemplele cu pricina ! Cand aud de « manager de proiect » ma crispez ! Serios ! Asta e ultima gaselnita (cred ca vine din UE) : « PROIECTOLOGIA ». Tot romanul (barbat sau mai ales femeie) se viseaza MANAGER DE PROIECT ! Vai lasati, ca ma emotionez ! Imi aduci aminte de o toapa (iarta-ma, dar efectiv e o toapa), de profesie arhitect, care exact acum 9 ani, in primavara anului 2000, in calitate de arhitect-sef al primariei Timisoara, prezenta un « proiect » de-a dreptul halucinant, intitulat pompos « Proiectul de dezvoltare a zonei urbane Timisoara » ! Am participat la acea prezentare, urmate de dezbateri (una mai halucinanta decat cealalta). Scarbos, de-a dreptul scarbos! Pe scurt…pomposul proiect asa a si ramas, si cred ca zace si acum, sub forma de hartie printata, grafice sau prezentari power-point intr-unul din sertarele prafuite ale primariei din Timisoara ! Cu alte cuvinte…« trai neneaca pe banii Evropii », ca deh, noi suntem « manageri de proiect » ! De restul….se ocupa ALTII ! EXECUTANTII ! Noi, « managerii de proiect », ne-am facut datoria ! Incredibil…Suna ca « Panthene ProV – singurul sampon cu GLUCASIL » ! Asa si « managementul de proiect », este GLUCASILUL, ALANTOINA SI CERAMIDELE R din nomenclatorul de « meserii » post-comuniste din Romania !
Nu sunt prizonierul unor paradigme fixate deja de educatie si ca sa iti demonstrez ca EFECTIV ASA ESTE o sa iti dau cateva exemple.
Traiesc (de aproape 5 ani) intr-o societate puternic feminizata, unde feminismul e la el acasa (Montreal/CANADA). Vreau sa iti spun, foarte pe scurt, ca in ciuda multor probleme cu care se confrunta societatea canadiana…oamenii sunt cu picioarele pe pamant ! Si crede-ma, fiind cu « picioarele pe pamant » lucrurile functioneaza MULT MAI BINE DECAT IN Romania ! Stii ce m-a socat aici in primele luni ? NUMARUL FOARTE MARE DE FEMEI CARE LUCREAZA IN POLITIE (PATRULE DE STRADA, CHIAR CONDUCAND MASINILE DE POLITIE) SI NUMARUL FOARTE MARE DE FEMEI CARE LUCREAZA CA SOFER DE AUTOBUS/VATMAN DE METRO !!! O simpla vizita in Montreal/CANADA te va lamuri ! Si sunt convins ca, si aici, multe femei viseaza sa fie « manager de proiect ». Numai ca sunt CU PICIOARELE PE PAMANT spre deosebire de cele din Ro (iarta-ma, dar chiar asa e !). Ba mai mult, nu au nici un soi de complexe in a lucra pe astfel de posturi ! BA DIMPOTRIVA ! Anul asta chiar am vazut o femeie conducand un buldozer IMENS folosit de Ville de Montreal (primaria din Montreal) la curatatul strazilor de zapada ! Nu iti trebuie forta fizica pentru asta, nu ?
P.S. Intr-un studiu realizat nu demult (la solicitarea SPVM – Politiei din Montreal) se releva faptul ca intr-un interval de 5-7 ani de la angajarea in Politie 2/3 din femei clacheaza psihic si renunta la job! Si Montreal CHIAR NU E NEW-YORK ! Ce parere ai de asta ? Mai vrei « egalitate de sanse » ?
Inca ceva, si cu asta chiar ca am terminat (sa nu ma acuzi tu de LOGOREIZAREA DEZBATERILOR !).
Daca ajungi in Montreal te invit la o ciorba de tzuchini cu mazare si carne de pui si/sau la un pui la cuptor cu unt, usturoi si afumatura ! Ambele gatite de mine, barbatul care « uraste » munca la cratita, « specifica femeilor ».

NUMAI BINE TUTUROR !

dolion a scris:

Acum, pe bune:
Conditia femeii de la inceputuri si pana astazi este data de responsabilitatile avute.

De acord, dar e incomplet: uiti de conditia barbatului, care implica -si ea- responsabilitate.

dolion a scris:

Femeia e cea care are grija de familie, de aceea, timpul rezervat carierei e de obicei redus, prin decizia ei.

Corect, dar doar acolo unde se poate, unde barbatul sustine femeia si intretine familia. Unde nu exista asa ceva, grija fata de familie se traduce inclusiv prin faptul ca o cariera implica intretinerea respectivei familii. Sunt nenumarate familii unde banii necesari intretinerii sunt adusi doar de femei, in timp ce barbatii isi beau mintile sau pierd banii la barbut.

dolion a scris:

Cand au copii si familie, intervin dragostea si responsabilitatea materna, care e mai presus de cariera.

De acord cu tine, dar repet: e valabil doar acolo unde familia nu se rezuma doar la responsabilitatile femeii.

dolion a scris:

Cate femei nu sufera, atunci cand au o functie ce le solicita foarte mult timp, ca nu au timp suficient pentru familia lor?

Ei bine, eu am fost una dintre ele. Este si motivul pentru care -la un moment dat-am renuntat la cariera, dar am facut-o doar atunci cind acest lucru nu ar fi afectat familia si intretinerea ei, iar siguranta caminului era asigurata. Eu de-aceea vin si tot spun ca familia implica responsabilitati si din partea femeii, dar si din partea barbatului, ca este un "rol in doi", ca cei doi trebuie sa se completeze si sustina unul pe celalalt, pentru a-si indeplini responsabilitatile, fiecare.

dolion a scris:

Consider ca femeia e cea care a decis sa ramana pe locul II datorita responsabilitatilor materne;

Nu exista locul I si locul II: aici nu trebuie sa fie o competitie, care-pe-care! Exista doar responsabilitate ce deriva din dragoste, si eventual reguli ce trebuiesc respectate sincer, si de-o parte, si de cealalta.

dolion a scris:

cu sentimentul maternitatii nu te lupti si nu te joci

De acord, dar incomplet: nici cu sentimentul paternitatii nu te joci!

dolion a scris:

Femeia a avut si are grija de familie, barbatul era si este cel ce asigura traiul de zi cu zi,

De acord.

dolion a scris:

de aici... si realitatea sociala: femeia e supusa barbatului, femeia e slaba.

Nu sunt de acord: aceasta "realitate sociala" este ceea ce si-a dorit si-si doreste barbatul ce nu iubeste femeia/familia, ci doar pe sine. Atit femeia cit si barbatul trebuie sa fie supusi doar familiei si valorilor ei, in niciun caz unul altuia. "Slabiciunea" femeii este doar o expresie iubita de misoginii si infatuatii notorii.

dolion a scris:

In zilele noastre, libertatea de actiune si emanciparea femeii au determinat-o sa-si aloce timp mai mult carierei, astfel, sarcina femeii devine mult mai grea, trebuie sa lupte mai mult (prin decizia ei) pentru a face fata celor doua aspecte.

De acord.

dolion a scris:

Iar parerile ca barbatul e mai puternic, mai destept...sunt masonerii ale barbatilor, prea mandri de puterea lor, de statutul de lider pe care l-au obtinut (femeia a cedat locul I).

De acord, insa femeia nu a cedat niciun loc I sau II sau X: in multe cazuri ea doar a preluat si rolul barbatului, acolo unde acesta nu si l-a mai asumat, cu responsabilitate.

Citat :

Vreau parerile voastre fata de cele afirmate in articol!
Ideea mea este ca omenirea a pierdut mult prin emanciparea femeii:
- cresterea si educatia copiilor au de suferit;
- ambientul caminului lasa de dorit;
- gingasia, naturaletea si misterul femeii au disparut;
- circulatia rutiera e haos;
- acolo unde femeile sunt sefe e dezastru (din nefericire si eu am "sefa");
- etc., etc.

Sunt impotriva expresiei "emanciparii femeii", "egalitatea raselor" etc, pentru ca sunt interpretate gresit sau chiar pornite de la idei gresite.
Sunt pentru tratarea femeii cu respect si dupa cum merita. Femeia are aptitudinile sale, dupa cum le are si barbatul, asa ca doar in mod exceptional tatal se poate apropia de copiii sai asa cum face mama, doar in mod exceptional femeia poate fi o sefa buna.
Eu am considerat o datorie si o placere sa fiu alaturi de copilul meu, am considerat o datorie si o placere sa am grija de camin. N-am sa consider niciodata depasite notiunile de gingasie, naturalete, mister ale femeii, desi uneori vorbesc mai vulgar - pentru ca n-am putut sa rezist tentatiei de a vorbi ca celelalte - si e greu de dezvatat. Nu am carnet de conducere pentru ca sotul meu nu vrea sa aiba o grija in plus; considera ca n-am reflexe bune. Pe mine nu ma intereseaza sa fiu "independenta". In fond, tot impreuna plecam, iar cand pleaca singur, eu oricum am altceva de facut acasa. La drumuri lungi rezista bine, iar daca n-ar fi fost asa, nicio problema! Cum era pe vremea cand masina era un lux?...

Intr-adevar, omenirea pierde mult, dar si mai mult pierde femeia... Omenirea, sper, se va redresa, femeia insa are o singura viata.

Citat :

Emanciparea (=dezrobirea) femeii (=omului) , adicatelea eliminarea exploatarii omului de catre om, ti se pare a fi o "pierdere" pentru omenire?!

Daca ar fi interpretat asa... dar din pacate femeile devin penibile in incercarea lor de a ajunge pe locul I. Nu exista locul I sau II, exista numai omul potrivit la locul potrivit. Toti ar trebui sa-si vada defectele personale si sa nu incerce sa ajunga pe un loc mai bun pentru ca, vezi Doamne, unii sunt mai buni decat altii. Daca nu poti lua tu, ca femeie, hotarari, in casa, nu inseamna ca trebuie sa lupti pentru emancipare. Trebuie doar sa iti cresti copiii ca atare!!

Copiii si caminul au de suferit, pentru ca femeia e singura, in majoritatea cazurilor, care stie sa indrepte pasii unui copil si sa aduca pace si caldura in ambianta caminului. Si faptul ca dedica acestor activitati din timpul ei, nu inseamna ca e pe locul II. Dar adevarul asta nu se sustine pe strada, ci cu calm si dragoste, asa cum ar trebui sa fie firea ei.

Eu, totusi, consider ca impresiile voastre diferite, Cristina si Dolion, fatza de emancipare, deriva mai degraba din temperamentul vostru. Eu, ca rac, sunt pentru mister. In ziua noastra, insa, gingasia si delicatetea sunt suprimate adesea din necesitatea castigarii unui loc mai bine platit, de a-ti demonstra valoarea. Unele vor neaparat sa fie sefe ca sa isi demonstreze valoarea si toate isi camufleaza sensibilitatea. O solutie ar fi ca cel care crede ca e valoros, chiar sa creada! Si sa nu zica la orice pas "eu sunt vazuta asa si pe dincolo, intr-o lumina negativa."

O femeie, cand conduce rau, conduce cu viteza prea mica, neadecvata situatiilor si prea preventiv. Barbatii, cand conduc rau, conduc agresiv.

Stiu cum se comporta barbatii misogini. De exemplu socrul meu...

Citat :

Eu, totusi, consider ca impresiile voastre diferite, Cristina si Dolion, fatza de emancipare, deriva mai degraba din temperamentul vostru.

Vad ca ati avut o discutie faina, eu m-am grabit sa raspund inainte sa citesc celelalte comentarii.

In urma discutiei sunt impacat ca nu a degenerat in altceva, cum se intampla pe alte forum-uri; ca adevarul e undeva la mijloc ramane cu un semn de intrebare: viata de zi cu zi ne va lamuri pe fiecare. Nu trebuie sa fim patimasi, voi, femeile ramaneti tot ce avem noi mai bun pe lume!

zaraza26 a scris:

Eu, totusi, consider ca impresiile voastre diferite, Cristina si Dolion, fatza de emancipare, deriva mai degraba din temperamentul vostru.

Probabil, dar faptul ca eu spun lucrurilor pe nume, calm, dar clar si raspicat, nu cred ca schimba cu ceva fondul problemei.

zaraza26 a scris:

Eu, ca rac, sunt pentru mister.

Eu ca femeie/mama/sotie, sunt pentru familie, fara prea multe mistere cind vine vorba despre responsabilitati si principii clare.

zaraza26 a scris:

Unele vor neaparat sa fie sefe ca sa isi demonstreze valoarea si toate isi camufleaza sensibilitatea.

Nu cred ca "toate" isi camufleaza sensibilitatea, tocmai pentru ca a fi un bun sef implica inclusiv sensibilitate ...

zaraza26 a scris:

O solutie ar fi ca cel care crede ca e valoros, chiar sa creada!

Da, dar nu e suficient: trebuie sa o si demonstreze. In primul rind lui/ei insusi/insasi.

zaraza26 a scris:

Si sa nu zica la orice pas "eu sunt vazuta asa si pe dincolo, intr-o lumina negativa."

Nici eu nu sunt de acord cu cei/cele care-si pling de mila. Dar nici cu femeile carora le plac lanturile nu pot fi de acord, mai ales atunci cind le critica pe cele care si le rup. Din nefericire, exista femei care nu stiu ce-nseamna independenta (= a fi capabila sa fii pe propriile picioare; a avea un cuvint de spus; a avea initiativa) si tocmai ele o critica cel mai vehement. Independenta inseamna inclusiv a nu fi dependent, dar nu pentru ca nu poti, ci pentru ca vrei!

dolion a scris:

Nu trebuie sa fim patimasi

Prefer sa fiu eu insami, inclusiv patimasa. Urasc sa ma prefac a fi altfel decit sunt.

Cristina a scris:

Independenta inseamna inclusiv a nu fi dependent, dar nu pentru ca nu poti, ci pentru ca vrei!

Sorry, am gindit mai repede decit am scris ... Am vrut sa scriu ca Independenta inseamna inclusiv a fi dependent pentru ca vrei (mai ales), nu numai pentru ca poti.

Libertatea este idealul de secole al omenirii, al fiecărui popor în parte, ţelul urmărit, conştient sau nu, de fiecare persoană. Ne place să ne ştim liberi ca popor, ca familie, ca individ şi de fiecare dată când libertatea noastră este ştirbită de ceva, orice, ne simţim ofensaţi. Luptăm pentru a o recupera. Popoarele fac demersuri diplomatice sau pun mâna pe armă, indivizii fac totul pentru a recăpăta ceea ce a devenit, în scurgerea veacurilor, bunul cel mai de preţ al omenirii: starea de a fi liber. Liber să faci ce vrei, să gândeşti cum vrei, să votezi sau nu. Liber! Şi cu toate astea libertatea înseamnă, pentru multe naţiuni, pentru multe persoane, o formă fină, perfidă, ascunsă de dependenţă.

Dependenţa? Omul dependent este unul legat în lanţuri, slujitor la galerele stăpânilor săi. Este omul ale cărui idei, sentimente, opinii nu au contat de-a lungul istoriei. Omul dependent este un luptător pentru că numai acela care cunoaşte gustul amar al sclaviei va lupta să bea din paharul libertăţii. Dependenţa? Se strecoară zi de zi în vieţile fiecăruia dintre noi. Uneori ne este dragă, alteori grea, de fiecare dată prezentă, sub formele ei ascunse.

Viaţa unui om se va zbate întotdeauna între aceste două noţiuni: libertate şi dependenţă. Vom trăi fiecare minut al pribegiei noastre cu impresia că o avem pe una sau că suntem sufocaţi de cealaltă. Altă cale nu există.

Este interesant însă modul de abordare al Scripturii în ceea ce priveşte libertatea şi dependenţa. Pasajele biblice trec adeseori de aceste noţiuni şi pun întrebări mult mai legitime: cine coordonează totul? Cine dăruieşte libertatea? Cine impune dependenţa? Biblia învaţă că omenirea nu este autodeterminată ci că ea se află la bunul plac al cel puţin două puteri: Dumnezeu (Cel Atotputernic) şi Satan (uzurpatorul, falsificatorul puterii). Pentru ca libertatea pe care o avem să nu fie iluzorie, pentru a putea pricepe dependenţa trebuie obligatoriu să decidem care dintre cele două Puteri se află în spatele fiecăreia.

Ne naştem robi. Robi ai naturii păcătoase şi marii înşelaţi ai unei libertăţi false. Trăim cu impresia că suntem stăpâni, că avem puterea să facem ce vrem cu viaţa, timpul şi resursele noastre. Şi le investim aşa cum găsim noi cu cale. Ne trezim târziu, cu sufletul gol şi gâtul sfărâmat de jugul robiei, prinşi într-un război ce nu trebuia să fie al nostru. Atunci, prin har, auzim vocea: “El m-a trimis să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea!” Descoperim pe Trimisul pentru libertatea noastră şi aflăm cu stupoare că ea nu este gratuită ci a avut un preţ, unul mare, de sânge. Aflăm în sfârşit adevărata libertate, cea pe care ne-o dă Fiul lui Dumnezeu în dar, după ce a câştigat-o prin jertfă.

După experienţa convertirii ne găsim în acelaşi loc: între libertate şi dependenţă. S-au inversat numai forţele care stau în spatele lor, am ajuns să cunoaştem Adevărul. Şi acesta ne face liberi pentru că robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

Cristina a scris:

Eu de-aceea vin si tot spun ca familia implica responsabilitati si din partea femeii, dar si din partea barbatului, ca este un "rol in doi", ca cei doi trebuie sa se completeze si sustina unul pe celalalt, pentru a-si indeplini responsabilitatile, fiecare.

Cam aşa văd şi eu "problema". Mergem umăr la umăr (şold la şold cum ar spune englezul ) pe acelaşi drum. Iar familia este pentru amândoi, nu numai pentru soţia mea.

Citat :

Eu ca femeie/mama/sotie, sunt pentru familie, fara prea multe mistere cind vine vorba despre responsabilitati si principii clare.

Nu la mister in privinta responsabilitatilor si principiilor m-am referit, si nici Dolion. Inainte discutiile dintre barbati si femei se departau uneori de la subiect, acesta fiind considerat tabu. Si atunci barbatul schimba subiectul, iar femeia se exprima... misterios. In zilele noastre discutam cam orice, iar misterul trebuie invitat, cautat, indus...

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

De abia ajunşi în casa de la munte, mama lui Marcu, care are 4 ani, începu să vâneze păianjenii care şi-au făcut pânze peste tot.
Marcu atunci interveni: “Păianjenii mici să nu-i omori.”
Mama îi răspunde: ”Dar nu vezi cât sunt de urâţi?”
Iar el îi spuse: “Dar pentru mamele lor sunt aşa de drăgălaşi!”

“Dumnezeu este un tată care doreşte binele ca şi o mamă”, a spus o copilă la ora de religie.
Poate nu găseşti în tine însuţi multe lucruri care să-ţi placă. Dar pentru Dumnezeu eşti creatura cea mai frumoasă din Univers.

(Bruno Ferrero)

În urmă cu cativa ani, asteptam cu nerăbdare de la prietena mea un răspuns la o scrisoare care nu mai sosea. Trecuseră deja câteva săptămâni bune. Într-o seară, înainte de culcare, am început să mă rog îngerului meu păzitor să-l contacteze pe îngerul ei păzitor si să-l întrebe de ce iubita mea nu îmi mai scrie. N-am primit nici un răspuns imediat, dar, după ce m-am culcat, am perceput foarte clar două fiinte de lumină care îsi dădeau una alteia un mesaj, sub forma unei scrisori. După două sau trei zile am primit si eu scrisoarea pe care o asteptam de la iubita mea.
(Răzvan C.)

Înalt si puternic, drept si cu coroana spre cer, un migdal domina livada.
Era fericit atunci când elegantii cocori sau distinsii pitigoi topaiau pe ramurile sale; primea cu drag la sine sticletii, privighetorile sau alte pasari cântatoare.
Într-o zi însa, pe una dintre crengile sale se aseza o pupaza. Pasarea pleca urechea la zgomotele ce veneau de sub scoarta copacului si îsi dadu seama ca acolo misunau o multime de larve mici, dar gustoase. Îsi vârî asadar ciocul lung si curb în trunchiul migdalului, începând sa scoata de acolo larvele si sa le manâce.
Migdalul nostru se cufunda în tristete. Nenorocita aceea de pasare care îi ciopârtea scoarta, distrugându-i frumusetea, era chiar nesuferita.
Minunatul migdal facu tot ce îi statea în putinta pentru a alunga pupaza, care în fine, într-o buna zi îsi lua zborul de acolo.
Din clipa aceea larvele începura sa creasca si sa se înmulteasca, pâna ce invadara întreg trunchiul.
Si atunci fu de ajuns o pala de vânt pentru ca orgoliosul migdal sa fie doborât la pamânt.

Daca te bate cineva la cap, subliniindu-ti defectele si lipsurile, nu te înfuria. Multumeste-i.

(Bruno Ferrero)

Amenda data la intamplare ?

Un utilizator roman de DC++ ales la intamplare a fost obligat sa plateasca 2.950 euro daune civile catre industria muzicala pentru ca a pus pe internet muzica protejata de drepturi de autor, arata un comunicat al Asociatiei Industriei Muzicale din Romania. Asociatia a considerat ca a fost lezata prin activitatea utilizatorului, apreciind daunele la 2.950 euro, acestea reprezentand contravaloarea a 295 de produse piratate!
... ne spune Hotnews!

Nu voi comenta acest subiect insa voi prelua cateva comentarii care sunt elocvente si sublinieaza parerea cititorilor romani!

1. "Daca convingem suficient de multi oameni sa ne voteze, putem chiar sa'i azvarlim de la putere in puscarie pe toti infractorii astia care "ne conduc" si ne cer bani pe rahatul lor care nici macar muzica nu se poate numi."

2. "hmz..nu comentez tarasenia cu dreptul la proprietate intelectuala si restul..s-a tot dezbatut subiectul de un car de vreme ca sa ma mai bag si eu in seama. ceea ce mi se pare ciudat e urmatoarea chestie:
"Ca urmare a unei plangeri inaintate de UPFR (Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania) la data de 17.12.2007 impotriva unui utilizator de DC++ ales la intamplare"
Opaaa...ales la intamplare....deci ce avem aici...i-am prins cu maneaua pe share la dc++, cum i-au indentificat si ce dovezi legale au nu mai conteaza insa dam unul in judecata...
Nu ii dam pe toti in judecata, nu ii ignoram pe toti, gasim unul si il dam in judecata. Sunt curios cum l-au ales..au dat cu banul, l-au ales pe cel cu fata de prost? Poate au mers impreuna la cazino si l-au dat in judecata pe ala de a castigat toti banii la ruleta. Din cate imi aduc aminte nu exista nici o procedura legala in romania care sa specifice ca sunt dati in judecata doar o parte din acuzatii de diverse infractiuni...adica ion vasile si gheorghe marin si cristian sunt violatori...il alegem pe ion ca are numele mai mic si il dam in judecata...restul la urmatoarea extragere hai sa facem o afacere mica la casa de pariuri...pe cine mai da in judecata asociatia lu' peste data viitoare dintre toti utilizatorii de dc++"

3. "Chiar e legala toata porcaria asta? Selectie aleatorie? Si cu restul care pirateaza ce faci? Suntem in evul mediu, sa spanzuram oameni la colt de strada pentru a da exemplu?
Daca vreti downloaduri, intrati pe torrents. Sunt servere externe, unde ticalosii astia nu au jurisdictie. Libertatea software-ului trebuie sa continue. Producatorii nu au decat sa se adapteze, nu sa vanda porcarii la sute de euro.
Si dau exemplu Windows Vista. Cum sa dai o suta si ceva de euro pe programul asta si dupa aia sa iti blestemi zilele cu el? Altfel il injuri dupa ce l-ai luat gratuit. "

Mai multe comentarii de la Hotnews!

Animale de casa satisfacute ?

Dragi stapani si dragi stapane de patrupede! Am un anunt foarte important de facut iar cum stiu ca sunteti in stare sa dati totul pentru dragele potai veti fi dispusi sa le cumparati si DoggieLoveDoll. Acesta este cel mai in trend dispozitiv sexual pentru patrupedele dumneavoastra. Cainele o sa-l adore, va asigur!

O companie de peste Ocean a inventat prima papusa (gonflabila?) sexuala pentru catei.
Jucaria din cauciuc, numita "Doggie Love Doll" a fost prezentata la un show de specialitate din Sao Paolo, Brazilia.
Inventata de o companie numită PetSmiling, papusa a fost creata în asa fel incat sa-l faca foarte fericit pe cel mai bun prieten al omului cand se simte singur si ii lipseste pasiunea unei cateluse.

Paragraf preluat de la BrasovulTau!

Ce nu face un european sau oricine altcineva pentru un mare premiu de 10.000 euro ?!
Unii danseaza, alti dorm, altii se fac ca danseaza, altii nimic. Samsung a organizat un concurs in care 100 de dansatori trebuiau sa topaie mai mult de 24 de ore si cel ce primea un sms zbura frumos din concurs! Aceasta era conditia principala!

Vezi concursul :