POPASUL DOLION (I)

Oameni buni se gasesc pretutindeni, trebuie sa socializezi cu toata lumea pana-i descoperi!

dolion a scris:

Oameni buni se gasesc pretutindeni, trebuie sa socializezi cu toata lumea pana-i descoperi!

Nu zic ca n-ai dreptate... dar viata bate filmul. De-aia m-am orientat catre internet, ca sa pot socializa cu toata lumea.

In mai multe eseuri anterioare am dezvoltat citeva idei legate de ipoteza ca omul este o "constructie" biologica, deci de fapt o masina si pe aceiasi tema continui incercind sa analizez pe scurt "convietuirea", "colaborarea", daca ea exista, intre diversele expresii biologice. Am mai amintit ca toata lumea organica in fond este inrudita si cu toate acestea sentimental de mila, de altruism, este inexistent ca numitor comun in informatia genetica.
Dar oare exista atunci alte forme de convietuire, de acceptare sau chiar de colaborare inteligenta, de care sa profite impreuna diverse specii total diferite de animale. Si raspunsul este: bine inteles ca exista si aici nu trebuia sa starui prea mult deoarece majoritatea oamenilor trecuti prin scoala isi amintesc desigur ca la lectiile de biologie au invatat despre simbioza. Una din cele mai banale forme de simbioza, este aceia dintre om si bacteriile aparatului digestiv, bacterii care se hranesc in intestinal nostru si care ne ajuta sa "digeram" si sa ne putem hrani si noi la rindul nostru. Deci bacterii "bune", dar sa nu ne inselam in privinta "potentialului" ucigator al acestor bacterii. Convietuin intr-un dans subtil zeci si zeci de ani, dar daca cumva am pierdut "pasul", aceleasi bacterii ne pot distruge in citeva zile sau chiar ore. Exemple de simbioza sunt multe si bine cunoscute in lumea biologica si nefiind biolog nu doresc sa ma aventurez in amanunte, doresc in schimb sa ma opresc la o fascinanta colaborare care a inceput cu mii de ani in urma si continua si astazi. Este vorba de relatia: Om-Caine. Toate rasele actuale de caini au ca stramos comun, lupul, acel lup pe care il vinam, il tinem prizonier in gradini zoologice, il umilim in dreptul lui de a trai alaturi de noi si, sa nu uitam ca el a fost "aici" inaintea noastra. Incercarile ambitioase a unor biologi sau a altor iubitori de animale, de a "imblanzi" lupul, de al "transforma" in caine nu au prea reusit, lupul ramanand un salbatic cu toate ca accepta sa-i mangai blana.
Si cu toate acestea, omul primitiv, lipsit de mijloacele "moderne" (cum ar fi psihologia animalelor, calmante, etc.), a reusit sa imblanzeasca lupul, sa-l domesticeasca, deci sa "transforme" un animal salbatic pentru care libertatea este primordiala, in animal care sa nu-si mai doreasca libertatea, cainele. Cum de a reusit acest om care abia daca avea o limba comuna cu semenii lui, sa comunice cu un animal care in fond ii era concurent in lupta pentru supravietuire.
Sunt convins ca "omul primitiv", avea "puteri spirituale" si "cunostinte de comunicare" cu toata lumea inconjuratoare, complet superioare noua, oamenilor moderni, cunostinte care s-au pierdut atunci cind omul tot mai mult s-a bazat pe cuceririle lui tehnologice si nu a mai fost nevoit sa comunice direct cu lumea inconjuratoare. Dar cum am precizat mai inainte, odata de demult omul si-a dat seama ca sansele lui de supravietuire si de prosperitate vor creste enorm daca va putea "convinge" lupul sa colaboreze, sa formeze "o familie". Si pe cai mistice, pe care noi de fapt nu dorim sa le intelegem, omul a vorbit cu lupul si au cazut de comun accord sa intemeieze o unitate de lucru pentru prosperitatea ambelor specii. Daca lupul nu ar fi acceptat propunerea omului primitiv, nici acum nu aveam caini domestici. Mai sunt samani si vraci indieni-americani care sustin ca in anumite conditii ei comunica cu animalele si bine-nteles ca este asa, dar omul modern nu poate sa priceapa acest lucru si atunci nici nu-l accepta ca adevar. In orice caz se pare ca omul a facut un salt social-evolutiv enorm datorita colaborarii cu lupul inblinzit. Din vinator slab, omul s-a transformat in cel mai efectiv vinator si acest lucru a permis gintei, tribului sa se ocupe si de alte lucruri cum ar fi agricultura primitiva, studiul stelelor, faurirea de unelte, etc. De asemenea cainele era un vrednic strajer al pesterii, cocioabei sau mai tirziu a satului. Omul a vorbit intotdeauna cu cainele si el cu noi, dar acum nu mai intelegem ce spune, pentru ca nu mai credem ca poate sa vorbeasca.
Apoi cainele i-a vorbit omului incurajindu-l sa inblinzeasca si alte animale si la sugestia cainelui omul a inblinzit calul, capra si bivolul.
Poate ca acum, majoritatea oamenilor considera lumea animalelor, "lumea celor negraitoare", dar adevarul este ca omul a devenit "negraitor" si "surd" la glasul milioanelor de specii care incearca demult timp sa ne spuna ceva, inspre binele nostru al tuturora. Si nu numai animalele incearca sa ne vorbeasca, ci si plantele, padurile (plaminii planetei), care cu fiecare fosnitura si cu fiecare adiere de vint ne explica crima la care suntem faptasi. Dar in trufia noastra de "invingatori" ai naturii nu mai ascultam la nimic altceva decit la vocea noastra "umana" care suna din ce in ce mai fals si e din ce in ce mai disperata. Probabil ca va veni un timp cind nu vom mai fi "deranjati" de alte specii de animale si poate ca va veni un timp cind desertul planetar va fi o marturie a fostelor paduri si poate ca va fi "normal" si "bine" pentru cei care vor veni dupa noi. Eu personal voi fi cetatean al "cotidianului mistic", acolo unde sunt si una si alta si toate celelalte.
A existat oare intotdeauna comunicarea prin vorba, asa cum o cunoastem noi acum? A fost fiinta umana "creata" graitoare spre deosebire de tot restul animalelor, care au fost "create" negraitoare? Si mai ales, de ce oare Dumnezeu ar fi creat omul cu darul vorbirii, cind Dumnezeu nu are nevoie de grai ci de spirit ca sa comunice cu noi? Omul de la inceputuri, omul foarte primitiv, dar exact ca noi construit, nu a avut grai coordonat, nu a fost creat cu "o limba vorbita". A fost ca si celelalte animale, un negraitor, un animal care scotea anumite sunete caracteristice lui si care oglindeau anumite stari de spirit.
Limba articulata reprezinta un prag, un test la care omul a fost supus si care doar cu succes trecut, a putut duce fiinta umana mai departe sa-si implineasca misiunea si sa-si infrunte soarta de supravietuitor al acestui pamint.
Ideia ca omul primitiv ne-avind "grai", era lipsit de mijloace de comunicare, este complet aberanta si se bazeaza pe prejudicii si observatii subiective a unor observatori pur stiintifici, oameni, care nu au nici fantezie destula si nici raspundere filozofica cind enunta teorii,in fond, daunatoare atit omului cit si celorlalte animale negraitoare. Si la ora actuala, omul, foloseste o vasta gama de "gesturi" si de expresii care foarte clar "vorbesc" fara vorbe. Este de ajuns sa vezi un program de pantonime ca sa te lamuresti, dat nu trebuie facut apel la artisti profesionisti, ci doar observata viata de toate zilele.
Se crede ca omul de Neanderthal ar fi comunicat prin telepatie si de ce sa fie exclus ca Homo Sapiens a folosit si el aceasta forma stranie dar posibila de comunicare. Omul primitiv s-a inteles cu semenii lui prin semne, prin gesturi, o forma variata de "expresii" semnificative si probabil prin transmitere directa a unui gind, sau poate mai bine spus, prin abilitatea de a dori sa inteleaga ce doreste celalat animal, indifferent daca era om sau fiara salbatica. O astfel de calitate presupune mult antrenament, multa observatie si multa,
multa rabdare. Aceste prerogative existau din belsug pe vremea aceia cind omul nu avea alte preocupari excitante cum avem noi acum: radio, carti, tele, sedinte,etc.
De asemenea, omul primitiv, pentru supravietuire, era nevoit sa inteleaga "direct" orice schimbare de atitudine a altui animal, altfel costul putea fi pierderea vietii. Omul primitiv era o parte integrala a naturii si era in direct contact cu "toate" elementele si fortele naturii care il afectau incontinuu.
Anumite gesturi, anumite forme de exprimare corporala au fost insotite de anumite sunete si creierul omenesc avind atit calitatea de inmagazinare cit si aceia de analiza, in timp, a putut face posibila dubla exprimare: gest-vorba (lucru care exista si acum). In situatii cind omul nu putea sa foloseasca gesturile sau nu putea fi in contact visual cu un alt om, a inceput sa foloseasca sunetul specific care toti il recunosteau ca reprezinta o anume stare, actiune,etc. Incet, incet omul primitiv si-a format o limba vorbita si cred ca toata lumea poate sa-si imagineze ca toate limbile pamintului la inceput erau formate dintr-un manunchi de cuvinte si nu erau ca acum, "limbi bogate". De asemenea, daca omul ar fi conceput (atit din punct de vedere genetic cit si din cel al unei creatii divine) graitor, deci posedind o limba
articulata, cum se face ca acei copii care nu sunt antrenati in folosirea unei limbi anume, produc doar sunete nearticulate? Normal ei ar trebui spontan sa vorbeasca acea limba transmisa genetic sau daruita odata cu spiritual sfint.
Dar realitatea omului ne arata clar ca nici Dumnezeu si nici Genetica AND nu au avut nici o ambitie in aceasta privinta. Limba articulata este merit si performanta pur omeneasca.
Relatia de comunicare om-animal este dupa parerea mea si mai simpla, deoarece aici avem de a face cu animalul, care este net superior omului in "forme ascunse" de comunicare. Animalul poate san e citeasca gindurile!
In diverse experimente stiintifice cu animale (soareci, caini), s-a vazut ca rezultatele experimentelor de cele mai multe ori sunt exact aceleiasi cu "asteptarile" experimentatorilor, de unde s-a tras concluzia ca nu poti sa ai incredere in experimente (mai ales de comportament) cu animale, deoarece ele se comporta asa cum tu in fond vrei.
Orice fel de comunicare "adevarata", "serioasa", cere raspundere pusa in slujba actului de comunicare si atunci doar poti "transmite" ceva care sa aibe impact, importanta. Altfel sunt doar vorbe goale aruncate in vint, asa sa ne auzim glasul si in fond nimeni nu se sinchiseste de ceea ce spune celalalt. Fara raspundere nu este vorba de comunicare ci doar de monologuri inutile.
Animalul, cainele, calul nu-si permit acest lux. Ele au in continuare acea responsabilitate primitiva pe care si-au asumat-o atunci cind s-au hotarit sa fim "frati de cruce", sa ne ajutam reciproc inspre o viata mai buna.
Din pacate omul, acum, nu mai respecta acest pact, s-a spalat pe maini de orisice responsabilitate. Daca am fi intr-adevar destepti, cainele ar putea sa ne reinvete sa fim responsabili asupra actelor noastre si acest lucru ar avea insemnatate grozava si in atitudinea noastra om fata de om.
Ar fi bine daca fiinta umana ar avea decenta si taria sa infrunte non-sensul cuvintelor goale si sa dea atentie limbii nevorbite, a "negraitoarelor", care limba poate ca ne-ar ajuta sa ne regasim poteca pierduta. Ar putea duce la salvarea noastra atit fizica cit si spirituala


Dimitrie Grama, Danemarca

Foarte putine studii bine controlate privind proprietatile fiziologice ale feromonilor la oameni au fost conduse. Cel mai cunoscut dintre ele prezinta efectul McClintock, numit dupa cercetatorul principal, demonstrat la un grup de femei ce si-au sincronizat ciclul menstrual dupa o perioada de timp de convietuire intr-un mediu izolat.
Precum alte mamifere, oamenii folosesc foarte des functia olfactiei in viata de zi cu zi ca si forma de comunicare. Oamenii emit semnale olfactorii permanent. Similar substantelor odorante produse de glandele pielii exista o mica grupa de substante volatile numita feromoni. Descoperiti spre sfarsitul anilor '60, s-au formulat ipoteze privind rolul chemoatractantilor sexuali la insecte. Cercetarile continue au dus la schimbarea definitiei feromonilor intrucat nu toti erau implicati in comportamentul sexual si si-au dovedit existenta si la mamifere.

Ce este interesant este faptul ca aceste substante volatile sunt total imperceptibile de catre mamifere si nu functia olfactiei este cea implicata ci un organ senzorial specializat, organul vomero nazal. Acesta functioneaza asemanator tesutului olfactiv, este extrem de sensibil pentru numai cateva molecule (majoritatea specifice sexului opus) numai ca receptorii acestuia nu transmit semnalele electrice in bulbul olfactiv ci catre hipotalamus si amygdala, "creierul primitiv" implicat in controlul hormonal si sexual. Am invatat cu totii ca organul vomero nazal e nefunctional la om dar in 1991 s-a dovedit contrariul(in cartea de anatomie nu s-a corectat).

Sunt celebre experimentele conduse de Martha McClintock in urma carora s-a demonstrat existenta a 2 compusi organici volatili secretati de femei la inceputul ovulatiei si respectiv la sfarsit. Primul compus avea ca efect scurtarea ciclului ovarian iar al doilea de lungire a ciclului. Femeile ce convietuiau in grupuri izolate aveau perioadele ciclului sincronizate. Alte experimente au fost conduse in Elvetia, folosind imagistica cerebrala., pe barbati homosexuali si heterosexuali ce au raspuns diferit la compusi organici ce ar putea fi implicati in reglarea comportamentului sexual; barbatii homosexuali au raspuns la feromonii testati la fel ca femeile heterosexuale. Se pare ca exista un rol al feromonilor umani in reglarea biologica a orientarii sexuale. Alti cercetatori au demonstrat ca androstadiona, secretata in perspiratia barbatilor, mentine nivelul crescut de cortizol la femei, este vorba de studiile cu tricouri transpirate.

In acest moment nu se stie mai nimic sigur, stim totusi ca exista anumite substante volatile imperceptibile olfactiv dar care pot declansa efecte fiziologice, sexuale, etc., dar sunt necesare cercetari suplimentare. Rolul feromonilor la oameni este extrem diminuat. Igiena personala, deodorantele si parfumurile eclipseaza functia feromonilor, la fel si raderea parului. De la predecesorii nostri, primatele, ne-a ramas doar parul axilar si pubian pentru pastrarea unei concentratii marite de chemoatractanti sexuali. Nimeni nu a zis ca un individ transpirat ce-si ingrijeste "colectia de mirosuri personale" va atrage persoane de sex opus, am depasit de mult ca stadiu evolutiv aceasta etapa de selectie a partenerilor, etaje cerebrale superioare primand in fata "creierului primitiv", alte standarde sociale fiind implicate in selectia partenerilor.

O vorba din popor sfatuieste mamele sa isi creasca copilul "la piept", ca nu se invata rasfatat. Intuitie sau intelepciune populara, nu are importanta, se pare ca noul nascut comunica cu mama sa, se simte in siguranta la perceptia unor substante secretate de mama, lucru benefic pentru stabilirea ierarhiei in familie si pentru comunicarea parinte-copil pentru restul vietii. Se intampla de multe ori sa iti placa sau nu o persoana la prima vedere, cum explici acest fenomen? E posibil ca feromonii acelei persoane sa iti fi declansat anumite semnale electrice ce parcurg trasee prin hipotalamus, amigdala, talamus si alte structuri implicate in afectiune, teama, sa iti trezeasca stari ce nu sunt controlate de cortex sau arii de asociatie.

Mituri! Da, ideea de feromon a prins foarte bine in randul populatiei. Hai sa extragem feromoni, combinam cu parfumuri, deodorante, cosmetice si ajutam oamenii sa isi gaseasca parteneri sexuali. O simpla cautare pe google a cuvantului "feromoni" va afisa tot ce doriti sa cunoasteti despre parfumurile cu feromoni, doze, efecte, explicatii semistiintifice prost interpretate sau doar inteligent expuse de experti in publicitate. Recent s-a lansat un aftershave ce contine substante colectate dintr-un vestiar de fotbalisti: " "Parfumul Succesului" este o combinatie de mirosuri de iarba, transpiratie, piele de bocanci de joc si zapuseala ", sunt curios cum poti fi "impresionat" de acest parfum.

In orice caz, niciun studiu stiintific nu a demonstrat sau explicat complet efectele feromonilor umani si sunt necesare cercetari intense intrucat este un domeniu necunoscut si totodata foarte interesant.

Miercuri, 24 Decembrie 2008 Andrei Popescu

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

Oameni buni se gasesc pretutindeni, trebuie sa socializezi cu toata lumea pana-i descoperi!

Nu zic ca n-ai dreptate... dar viata bate filmul. De-aia m-am orientat catre internet, ca sa pot socializa cu toata lumea.

Si ce spune Dolion se confirmă: la Popas si-au dat întâlnire multi oameni deosebiti, oameni buni...

Asta spuneam si la "cuvinte de folos", prea multi oameni buni pe forum, iar langa tine,ioc! Nu iau in calcul pe cei dragi, ei nu se pun. Dar, prieteni, in adevaratul sens al cuvantului, mai rar in jurul nostru. Sa nu spuneti ca nu-i asa, altfel nu ne-am mai intalni noi pe internet; am fi prea ocupati cu prietenii!

Cu prietenii buni te întâlnesti rar pentru ca să rămână... buni.
Cel putin, asa se întâmplă la mine: am foarte dragi prieteni la care nu as putea reprosa aproape nimic si totusi îi întâlnesc atât de rar!

Cazanul de ţuică, vinovat de încălzirea globală…

Chimia românească, chiar dacă nu a vânat niciodată un Premiu Nobel, a avut, totuşi, unele realizări. Ar fi mare păcat să o reducem la chipul tâmp al Elenei Ceauşescu, exponentul ei emblematic. În schimb, alchimia noastră e pe nicăieri. Românul nu şi-a bătut niciodată capul să facă aur din resturi menajere. Ştia că e zadarnic. Chiar dacă ar fi reuşit, nu era chip să-l păstreze. Că veneau imediat după el turcii, ruşii, tătarii. Alchimia carpato-dunăreană s-a oprit la zeama de ţuică. Cazanul de fiert prune este cea mai sofisticată maşină cu abur zămislită de ingineria noastră populară. Dar astăzi e pe cale de dispariţie…
Uniunea Europeană ne ajută să scăpăm de unele obiceiuri proaste, denumite popular tradiţie. Gata cu guiţatul ritual din Ajunul Crăciunului, gata cu măcelul bestial al mieilor pascali, gata cu jelitul morţilor în sufragerie! Europa nu glumeşte. Are norme pentru orice şi dacă în mod premeditat calci o broască gestantă, te poţi alege cu dosar penal. Încearcă numai să spui nu Europei, că te loveşte în moalele capului cu prima clauză de salvgardare ce-i cade în mână. Dar cazanele…

În duplicitatea lui ancestrală, explicabilă, legată direct de arta sa de a supravieţui, românul zâmbeşte încurcat. Vrea şi modernitate, vrea şi tradiţie. A făcut deja multe concesii, îmbrăcând salopeta de fermier direct peste iţarii ciobăneşti. Psihologii vestiţi ai Apusului i-au demonstrat că păstoritul clasic stresează turma, lezează ireversibil personalitatea oilor. De aceea, nici nu le mai păzeşte, ci le filează discret, adică le monitorizează. Dar toate au o limită. Deşi creştin, românul şi-a păstrat un idol sfânt de cupru, încă din barbarie: cazanul…
El credea că va fi altfel după aderare. Drumuri moderne, asfaltate special, pentru euro-transhumanţă. Export masiv de produse agroalimentare; fluvii de lapte, curgând agale spre vest, printre munţi de telemea. Totul, în arpegiile divine ale cavalului, sub spectrul inepuizabilului nostru tezaur folcloric. Singurul tezaur rămas la dispoziţia lui Mugur Isărescu. Şi peste toate, simbolul romanităţii şi al continuităţii noastre neîntrerupte: cazanul…
Când acolo, supărare mare. Fraţii mai bogaţi de gintă latină s-au speriat. Urmaşii Romei se întorc la Roma. Legiuni întregi de turişti români se năpustesc asupra Peninsulei, ca pe vremea lui Alaric. Răzbunarea lui Decebal este totală. Imperiul Roman nu rezistă asediului. Este cucerit metodic, bancomat după bancomat.
Din sateliţii săi artificiali, Occidentul se holbează indignat la cazanele românilor. Se invocă norme armonizate. Cazanele favorizează efectul de seră, contribuie decisiv la încălzirea planetei. Se cere insistent eliminarea lor.
Românul face orice pentru Occident. Se duce cu TAB-ul până în Irak, şi chiar mai departe. E gata să renunţe la ciomag, să-l înlocuiască cu bâta de baseball. Dar cazanul de ţuică? Nu! Pentru nimic în lume! Până aici! Cazanul, nu! Din ţeava lui de aramă picură seva titanică a neamului nostru, necontenit, de peste două mii de ani…
Publicat de Lucian Velea in Tablete, Umor

Dolion, asa cum bine stii si tu, se încearcă un control total asupra populatiei: nu avem voie să facem nimic fără stirea, fără acordul lor! Care "lor"? Fiecare poate să-si răspundă singur la întrebarea aceea...