OMUL LACRIMII

ostrovna a scris:

Sanja Adriana a scris:

Emil, aceasta poezie am scris-o alaltaieri noaptea cand sufeltul meu plangea lovit, ranit, zdrobit si Dumnezeu poate ma vedea , asculta si tacea.
Joi plec spre Germania , asa mi s-a facut drumul,. si apoi in tara.
Crezi sincer ca trebuie sa deschizi anume pentru mine un popas? Tu stii ca eu scriu pentru ca nu pot face altfel, este o stare a sufletului meu oglindita in felul acesta.De ceea nici nu consider ca este poezie, pentru ca nu incerc sa infrumusetez ceva, cu figuri de stil, cu rime alese... scriu asa cum simt in acel moment, simplu, curat. Deci, daca vrei sa deschizi un popas, poti sa o faci si iti voi trimite tot ce scriu.
cu drag
adriana

Felicitari,superbe poezii draga ADRIANA o sa revin:)Geta.

Adriana :SPERANTA
De mai exista pe pamint speranta

Aceea-i tot ce mai nutresc acum,

Ca numai amintirile de-o viata

Te vor abate doar din al tau drum,

Ca orice,muritor care iubeste

Mai am putere inca sa mai sper

Ca n-a ramas din dragoste doar vraja

Si-n falfait de aripi catre cer.

Prin mine clipele se scurg

Precum nisipul din clepsidra,astept....

In visteria sufletului tau,

As vrea sa fiu

Comoara

Sa-ti plamadesc din versuri

Albe perle,

Sa le insir pe-un fir de

Fericire


Geta te imbratisez:)

Tare ma doare

Raman in casa celor fara nume
Nu mai ajung pana la Tine, Tata
M-am straduit cat am putut dar...iata
Desi credeam ca sunt nevinovata
Tot m-am pierdut si-s ratacita-n lume

Atata suferinta n-o pot duce.
Iti spun din nou sa stii de nu stii inca
N-am fost in stare sa zidesc pe stanca
Ma bate ploaia, noaptea e adanca
Si stau in drum cu viata la rascruce

Eu nu-nteleg unde-am gresit, dar, poate
De la-nceput nici n-am pornit-o bine
Credeam ca sunt si..nu sunt langa Tine
Sa ma ridice nu mai este cine
Si nu mai vreau decat sa uit de toate

Te-am adorat cu-ntreaga mea fiinta
Si-n dragoste nu mi-am simtit amarul
Dar vad acum ce plin mi-a fost paharul
Ca niciodata n-am trecut hotarul
Si iarasi vad ca n-a fost cu putinta

Deci ce-mi ramane, Doamne, ce pot face?
Ce rugaciuni sa-Ti mai aduc nainte?
Eu Te-am iubit cu-o dragoste fierbinte
Si-am incercat mereu sa fiu cuminte
Dar n-am ce sa mai spun cand cerul tace

Sunt tot ce-am fost , nimic nu-i nou sub soare
Si tot asa Te dibuiesc orbeste-
Mai zvarle marea din adanc un peste
Ma uit si-astept dar nimeni nu-mi vorbeste
Si-mi pare rau si tare ma mai doare...

sanja-adriana

in Psalmi se spune ca inca nu a fost vazut nici un copil al lui Dumnezeu cersindu-si painea. Eu am ajuns sa cer imprumut ca sa-mi cumpar o paine sau doua . Concluzia este un singura pentru mine. Mi-e greu sa mai scriu si de fapt eu nici nu scriu ca nu stiu sa compun. Cuvintele se scriu singure. Asa cum traiesc asa vin si ele.
Deci nu e vorba de a vedea cat de mult imi duceti lipsa, Emil, e o neputinta a mea si o nedorinta de a mai spune ceva.
cu drag mereu , ca dragul nu mi-l poate lua nimenea

Sanja-Adriana a scris:

Tare ma doare

Cum putem fi alaturi de tine ? Trebe sa zici...

Ca întotdeauna, poeziile tale sunt ca mirosul de iarbă proaspăt cosită.
Mă bucur să te revăd dragă Adriana.

În ce priveste necazurile, Dumnezeu a lăsat nenumărate printre noi oamenii dar vezi tu (vorbesc în dreptul meu), oricât de crunt am fost lovit în viată, nu am fost doborât, nu m-am lăsat învins si asa trebuie să fie fiecare. Eu cred că singurul purgatoriu ce există nu e cel initiat la Vatican (după moarte) ci unul ce are loc cât suntem în viată: Dumnezeu ne trece prin tot felul de încercări ca să vadă că suntem buni, că suntem mai buni mereu.

Eu sper că bunul Creator nu te va lăsa pradă deznădejdii - atunci când crezi că este stoarsă ultima picătură de energie (sau răbdare) din tine, El te va împrospăta cu binecuvântările Sale. Eu sper să te vedem cât mai des - prezenta ta la Popas o să fie dovada că lucrurile merg tot mai bine pentru tine. Dragostea Cerului să fie peste tine, Adriana dragă!

Necazuri zici, Emil? Ce este ala necaz, ma intreb? Casa nu am, de mancat iar nu, cu ce sa platesc facturile iar nu am, sotul meu nu poate sa-si faca actele de somaj ca nu are destui bani- au lucrat doar 10 luni si una au avut concediu de odihna, iar ca sa-l primeasca are nevoie sa puna din buzunarul lui cotizatiile la stat aferente lunii lipsa si buzunarul e gol- de unde nu-i, nu ai de unde sa dai-apoi colac peste pupaza i s-a decoperit o restanta la Cass de cam 500 de roni....pai eu ce mai pot sa zic? M-am rugat, am spus unuia si altuia , am facut cam tot ce este omeneste posibil sa-l ajut dar...nimic. Sigur ca sunt necajita, chiar foarte pentru ca sunt atatia care ma vad si nu misca un deget, nu am nevoie sa-mi dea de tot ci doar imprumut pana ies din impas, dar nici asa nu se gaseste. Motivatia: Criza! Nu sunt suparata, dar ar fi mai cinstit sa spuna nu vreau decat nu pot cu atat mai mult cu cat stiu ca s-ar putea. Pe cei care nu stiu de Dumnezeu ii inteleg dar pe cei ce-si zic sfinti mi-e greu.
Asta ar fi un necaz.
Dar ce ma doare cel mai tare este ca ma gandesc ca s-ar putea ca Dumnezeu sa-si fi intors fata de la mine. Ei, asta ar fi ingrozitor. Adica ar fi sfarsitul. Eu fara Dumnezeu nu pot sa traiesc si daca El nu ma ajuta, si vad ca nu ma ajuta, toate si-au pierdut sensul.M-am intrebat , am rememorat totul, faptele, trairile mele ca sa caut greseala, dar nu reusesc sa ma dumiresc . Efectiv nu inteleg. Desigur ,asta nu inseamna ca sunt fara vina.
Acum eu va dau un numar de telefon si o adresa si fiecare din cei ce citesc aceste randuri va face ce va crede de cuviinta sau... nu va face.
Cristea Sanja, sat Soimeni nr.98, comuna Vultureni, judet Cluj. telefon 0731261686 sau fix-0264271171.daca vei vrea sa ma suni emil prefixul Romaniei este 004 inainte de numerele pe care ti le-am dat.
cu drag
sanja-adriana
acum am spus in linii mari, catus

asta-i codul postal ?

Cod postal
Localitatea
Strada
Judetul


407601
Soimeni

Cluj

da, cactus, asta e codul postal
localitatea- Soimeni. strada Principala nr.98, judet Cluj
cu drag
sanja-adriana

Citat :

Dar ce ma doare cel mai tare este ca ma gandesc ca s-ar putea ca Dumnezeu sa-si fi intors fata de la mine. Ei, asta ar fi ingrozitor. Adica ar fi sfarsitul. Eu fara Dumnezeu nu pot sa traiesc si daca El nu ma ajuta, si vad ca nu ma ajuta, toate si-au pierdut sensul.M-am intrebat , am rememorat totul, faptele, trairile mele ca sa caut greseala, dar nu reusesc sa ma dumiresc . Efectiv nu inteleg. Desigur ,asta nu inseamna ca sunt fara vina.

Eu apreciez pe oamenii care respecta ceea ce e scris in Biblie. Dar viata si cautarile mele interioare m-au dus si pe alte drumuri. Biblia, cu parere de rau o spun, contine si afirmatii facute de oameni, care si-au lasat amprenta subiectiva. Adica e adevarat in viata lor, dar nu si in a altora. Am vazut de curand un film despre Convorbirile lui Dumnezeu, cu Neale Donald Walsch. De acolo am retinut multe afirmatii, printre care aceea ca Dumnezeu iti doreste exact ce iti doresti si tu. Deci daca tu vrei sa suferi pentru Dumnezeu, atunci vei fi lasat sa suferi.
Uite niste citate. Exista si carti in occident despre convorbirile lui Donald Walsch. Nu zic ca are dreptate si o fi nu stiu ce om, dar o parte din realitatea lui se potriveste cu a mea si poate cu a ta...

http://www.rightwords.ro/citate/autor/neale-donald-walsch--985/durere--25

Cu drag,
Zaraza

Zaraza, ti-as ramane indatorata daca mi-ai da un exemplu
Dar dincolo de asta, in ce ma priveste, niciodata, dar niciodata nu am fost intr-o atare situatie. Mi-a fost greu de cele mai multe ori dar intotdeauna se intampla ceva care ma scotea din impas. Tot stau si ma gandesc, oi fi avand stofa de apostol devreme ce sunt o priveliste pentru ceilalti, in foame, in frig, in saracie lucie, pamanteste vorbind-si nu glumesc-...dar cu atatea cantece si poezii primite in dar...Uite, sincer, am asteptat un telefon, macar unul... nu l-am primit, mai este timp...dar de cate ori ma gandesc la mine ma intreb care ar fi fost reactia daca in locul meu ar fi fost Isus, asta daca, bineinteles, ar fi fost recunoscut ca fiind Isus. Cine stie? poate chiar este.
E frumoasa parabola ta, cactus si nu doresc sa merg ma departe..dar este un semnal de alarma pentru fiecare si un indemn la cercetare. De mult timp as fi vrut sa te intreb ceva dar nu am adresa ta de mail. As fi incantata de mi-ai scrie un cuvant si asta e valabil pentru voi toti-sanjatiberian@yahoo.com
Si ar mai fi ceva : ma tot intreb de ce trebuie sa spun si sa scriu eu cuvintele astea, dar stiu ca trebuie sa le scriu.
Iar in ce priveste suferinta pentru Dumnezeu, da, marturisesc ca as fi fericita sa fie asa, dar iar ma intreb daca situatia mea inseamna suferinta pentru El. Nu stiu daca eu am ales suferinta sau m-a ales ea pe mine, nu m-am descoperit ca avand veleitati de martira. Dar poate ca e ceva adevar aici. Pentru ca realmente eu nu am pe nimeni decat pe Dumnezeu in viata mea si m-am dus fara sa clipesc oriunde mi-a fost aratat ca trebuie sa merg fara sa privesc la ce las in urma, fara sa ma intreb ce se va intampla de voi pleca. Stiam ca asta trebuia sa fac si nu mai incapea loc de discutii. Acum insa este altceva si imi vine sa cred ca El a asteptat sa scriu ce am scris.
cu drag
sanja-adriana

Sanja-Adriana a scris:

Mi-a fost greu de cele mai multe ori dar intotdeauna se intampla ceva care ma scotea din impas. Tot stau si ma gandesc, oi fi avand stofa de apostol devreme ce sunt o priveliste pentru ceilalti, in foame, in frig, in saracie lucie, pamanteste vorbind-si nu glumesc-...

cumva simt aici o contradictie, poate doar mi se pare.

Sanja-Adriana a scris:

dar cu atatea cantece si poezii primite in dar... Uite, sincer, am asteptat un telefon, macar unul... nu l-am primit, mai este timp...dar de cate ori ma gandesc la mine ma intreb care ar fi fost reactia daca in locul meu ar fi fost Isus, asta daca, bineinteles, ar fi fost recunoscut ca fiind Isus. Cine stie? poate chiar este.

cei care daruiesc din suflet o fac la fel indiferent cine-i destinatarul... apoi, cred ca darul este dar,indiferent de felul ori natura lui, diferenta consta in cum stim sa-l primim si sa-l apreciem.

Sanja-Adriana a scris:

Nu stiu daca eu am ales suferinta sau m-a ales ea pe mine, nu m-am descoperit ca avand veleitati de martira. Dar poate ca e ceva adevar aici. Pentru ca realmente eu nu am pe nimeni decat pe Dumnezeu in viata mea si m-am dus fara sa clipesc oriunde mi-a fost aratat ca trebuie sa merg fara sa privesc la ce las in urma, fara sa ma intreb ce se va intampla de voi pleca. Stiam ca asta trebuia sa fac si nu mai incapea loc de discutii. Acum insa este altceva si imi vine sa cred ca El a asteptat sa scriu ce am scris.
cu drag
sanja-adriana

foarte mult depinde de noi in alegerile facute, cel mai usor este sa dam vina pe soarta, destin, etc. Dumnezeu ne da, dar nu ne pune in traista. Tot El ne incearca puterile, insa niciodata nu pune in carca nimanui mai mult decat poate duce. Suntem liberi sa ne alegem calea, de multe ori stau si ma intreb: cine-i de vina daca am ales gresit?! Doar eu si in consecinta imi sta-n putere sa-mi aleg destinul, calea. Alegerea presupune si asumare.
Poate sunt eu defecta si gandesc stramb...

Dumnezeu e mare şi ne ajută pe toţi - ne vom ruga pentru tine, Adriana.
Doar Dumnezeu stie cum să-ti rezolve mai bine problemele si văd că ai aceeasi credintă.
Fii cu El si atunci, El o să fie cu tine.

Doar merii

Doar merii aurii ma mai vegheau-
Atat de aurii sa tot ii scuturi-
Pe cand bolnave palmele strangeau
Cenusa-atator mii si mii de fluturi

O, cum tipau, cum hohoteau a plans
Toti merii mei si fructele lor coapte
Doar eu taceam strangand si tot am strans
Mormane de cenusa-n miez de noapte

Ardea deasupra-mi cerul si ardeau
Si palmele bolnave langa fluturi
Doar merii aurii ma mai vegheau
Atat de aurii sa tot ii scuturi....

sanja-adriana
cenusa de fluturi sunt dorintele mele de dragoste...

Citat :

Tot stau si ma gandesc, oi fi avand stofa de apostol

Ce inseamna asta, stofa de apostol?

Nu vad de ce ai pus aceasta intrebare, zuum, dar, daca tot ai pus-o , eu zic sa citesti 1 Corinteni 4: 9-13 si sunt sigura ca vei intelege ce am vrut sa spun . Dar nu trebuie sa te poticnesti in faptul ca am folosit acest cuvant, l-am folosit in sens figurat .
sanja-adriana

Sanja-Adriana, ai grijă că ai ajums şi pedalezi pe un drum accidentat. Ca atare, poţi cădea în propriile-ţi capcane. Nu este forumul potrivit pentru aşa ceva.

Cu riscul de a te supara nitel, abbilbal, vreau sa te intreb: Dar pentru ce este acest forum? sau orice forum? Tu crezi ca imi face o deosebita placere sa scriu cuvintele acestea sau nu sunt constienta de felul in care sunt primite de catre unii dintre voi sau niici macar nu sunt primite? Mi-am pregatit eu cuvintele astea de dinainte?
Uite, sa-ti istorisesc ce s-a intamplat in Spania: Se apropia Anul Nou, si eu nu aveam nimic de pus pe masa. Desi dadeam meditatii in particular pe timpul vacantei nu fusesem platita si nici nu venise nimeni din biserica sa ma intrebe ce fac, cum o duc, asa ca...plangeam si ma rugam. Intr-o noapte m-am trezit cu pixul in mana si am inceput sa scriu un articol- Cum se poate muri de foame intre frati si surori in Domnul. L-am dus pastorului sa-l vada dupa ce in prealabil L-am intrebat pe Domnul ce sa fac cu acest articol. A iesit cu scantei. La putina vreme am fost dusa la urgenta cu dureri atroce de stomac. M-au pus in perfuzii si abia atunci si-au adus aminte si cei din biserica ca sunt si eu pe langa ei. Bineinteles ca mi-am scos perfuzia , imi trecuse orice durere, si m-am intors la domicilul in care locuiam. Sa fi vazut vizite peste vizite, compoturi, prajituri, mancare. fructe, iaurturi...tot una si una...imi venea sa plang. Cam asa se intampla si acum. Chiar crezi ca imi pasa atat de mult de mine ca sa apelez in felul acesta la voi?...Sigur ca mi-as fi dorit sa aud macar un cuvant la telefon, cand auzi parca e mai altfel decat atunci cand scrii, dar si peste aceasta lipsa pot trece ...nu e prima si nici ultima, probabil. Dar dincolo de aceste cuvinte, nepotrivite cum zici tu, eu zic ca este altceva.Nu despre mine este vorba, eu doar sunt imaginea cuiva, a celui cazut in drum si jefuit de talhari, batut si aproape mort.
Deci ma bucur ca va adunati ca sa va simtiti bine, ma bucur sa citesc ce scrieti dar nu cred ca rostul unui forum este doar acesta. Mi-ar fi placut sa va cunosc efectiv - si asta se refera la cei se sunt in tara si au posibilitatea de a calatori sau a da un telefon si o adresa- pentru ca o relatie de prietenie se intemeiaza nu doar pe cuvinte, oricat de frumoase ar fi ele, ci si pe fapte. Dar daca se doreste doar o relatie virtuala, o bucurie virtuala, locul meu nu este aici. O traire adevarata inseamna si implicare
Multumesc, emil pentru gazduire si pentru rugaciuni , va multumesc si voua si iar va multumesc ca m-ati ingaduit atata vreme.
poate totusi imi vei scrie, cactus...
sanja-adriana

Esti Isus

Cu pleoapele planse de ploaie si vant
Cu inima arsa si flori de pamant
Cu mainile-ntinse si palmele reci
Te-astept la raspantii de drumuri sa treci

Cu buzele goale, cu sufletul gol,
Ranita, lovita, cazuta-n namol
Cu lacrimi de frunze crescute din piept
Asa stau, Isuse, asa Te astept

In leagan de toamna cu arborii uzi
Cand suiera vantul astept sa m-auzi
Cu mainile albe atinse de ger
Purtandu-mi pe umeri povara de cer

Cu plansul in pleoape, cu ochi tematori
Cu bratele pline de zdrente de nori
Cu inima stransa, uitata in frig
Asa vin la Tine, Isuse si strig

Ranita, lovita, batuta de vant
Cu ochii de piatra si maini de pamant
Asa strig la Tine cu sufletul greu :
Esti, Isus, esti Isus, Esti Mirele meu!...

sanja-adriana

Citat :

Se apropia Anul Nou, si eu nu aveam nimic de pus pe masa. Desi dadeam meditatii in particular pe timpul vacantei nu fusesem platita si nici nu venise nimeni din biserica sa ma intrebe ce fac, cum o duc, asa ca...plangeam si ma rugam. Intr-o noapte m-am trezit cu pixul in mana si am inceput sa scriu un articol- Cum se poate muri de foame intre frati si surori in Domnul. L-am dus pastorului sa-l vada dupa ce in prealabil L-am intrebat pe Domnul ce sa fac cu acest articol. A iesit cu scantei. La putina vreme am fost dusa la urgenta cu dureri atroce de stomac. M-au pus in perfuzii si abia atunci si-au adus aminte si cei din biserica ca sunt si eu pe langa ei. Bineinteles ca mi-am scos perfuzia , imi trecuse orice durere, si m-am intors la domicilul in care locuiam. Sa fi vazut vizite peste vizite, compoturi, prajituri, mancare. fructe, iaurturi...tot una si una...imi venea sa plang.

Interesanta poveste mai ales spusa de cineva care este o persoana interesata mai mult in ale sufletului nu ale trupului.
De unde se vede ca toate ideile sfinte trec prin burta mai intai si numai dupa aceea ajung la Isus!
Isus avea ce pune pe masa de Anul Nou? S-a gandit el vreodata ca ceilalti ii datoreaza grija, mai ales grija burtii?
Anul Nou! Craciun, Paste, cineva spunea ca toate sunt la fel, acum e altfel?
Un pic de ipocrizie sau chiar mai multa dupa cate vad eu!
Din povestea asta se intelege ca mai vartos te apropii de Dumnezeu cu cat "fratii si surorile" te baga in seama, altfel legatura sufera! Sa aibe toata lumea sanatate cate zile din astea de sarbatoare le-am facut eu cu NIMIC pe masa si n-am ajuns la spital, ba din contra, stomacul gol face sa lucreze creierul mai bine...cum reiese de fapt si din poveste, a produs un articol intepator! Ce se intampla daca in loc de pix luai in mana un cutit? La urma urmei efectul a fost acelasi!

Sanja Adriana te rog schimbă subiectul şi tonul. Nu mă impresionează. Am trecut şi eu prin astfel de momente şi situaţii, dar am procedat altfel. Bună ziua.

Sanja-Adriana a scris:

Pe cei care nu stiu de Dumnezeu ii inteleg dar pe cei ce-si zic sfinti mi-e greu.

Sanja-Adriana

Sincer imi pare rau de situatia prin care treci.Banuiesc ca nu este usor de trait in Romania acum
Dar sincer afirmatia de mai sus nu trebuia facuta.Nu tu trebuie sa intelegi si nu tu trebuie sa crezi ca stii pe cei care stiu de Dumnezeu sau nu.Cel care trebuie sa inteleaga si calauzeste este insusi Dumnezeu.Tu nu trebuie sa judeci pe nimeni

Citat :

Dar ce ma doare cel mai tare este ca ma gandesc ca s-ar putea ca Dumnezeu sa-si fi intors fata de la mine.

Niciodata sa nu zici asta,Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate sa duca.Asta este soarta ta poate,dar vorba lui Emil,tu nu-l lasa pe EL pentru ca nici EL nu o sa te lase chiar daca te incearca.
Si-apoi sunt altii in sitautii si mai grave in tari unde chiar nu gasesc o picatura de apa sau o coaja de paine,incomparabil mai rau decat in Romania.
Spre exemplu in Egypt sunt oameni care dorma in cimitire,in cavouri,fara apa curent si lumina,nu mai zic de haine sau mancare si nu se plang,cauta sa lucreze pe unde pot,Dumnezeu nu lasa pe nimeni sa moara de foame atat timp cat crezi in El

Eu iti doresc tot binele din lume dar incearca sa faci ceva pentru a iesi din situatia asta,poate sa apelezi la autoritati sa-ti gaseasca un servici tie sau sotului tau,succes

Karima a scris:

Sanja-Adriana a scris:

Pe cei care nu stiu de Dumnezeu ii inteleg dar pe cei ce-si zic sfinti mi-e greu.

Sanja-Adriana

Sincer imi pare rau de situatia prin care treci.Banuiesc ca nu este usor de trait in Romania acum
Dar sincer afirmatia de mai sus nu trebuia facuta.Nu tu trebuie sa intelegi si nu tu trebuie sa crezi ca stii pe cei care stiu de Dumnezeu sau nu.Cel care trebuie sa inteleaga si calauzeste este insusi Dumnezeu.Tu nu trebuie sa judeci pe nimeni

Citat :

Dar ce ma doare cel mai tare este ca ma gandesc ca s-ar putea ca Dumnezeu sa-si fi intors fata de la mine.

Niciodata sa nu zici asta,Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate sa duca.Asta este soarta ta poate,dar vorba lui Emil,tu nu-l lasa pe EL pentru ca nici EL nu o sa te lase chiar daca te incearca.
Si-apoi sunt altii in sitautii si mai grave in tari unde chiar nu gasesc o picatura de apa sau o coaja de paine,incomparabil mai rau decat in Romania.
Spre exemplu in Egypt sunt oameni care dorma in cimitire,in cavouri,fara apa curent si lumina,nu mai zic de haine sau mancare si nu se plang,cauta sa lucreze pe unde pot,Dumnezeu nu lasa pe nimeni sa moara de foame atat timp cat crezi in El

Eu iti doresc tot binele din lume dar incearca sa faci ceva pentru a iesi din situatia asta,poate sa apelezi la autoritati sa-ti gaseasca un servici tie sau sotului tau,succes

Karima subscriu cele scrie de tine:) Te pup cu drag Geta

Multumesc Geta

Karima a scris:

Multumesc Geta

Cu drag Karima

Voi va pupati tovaraseste si fata asteapta inlacrimata....ntz, ntz,ntz

Zuum ce s-a intamplat atunci de Anul Nou nu are nimic de-a face cu credinta mea in Dumnezeu. incearca sa adancesti si nu ma privi pe mine ca si cum despre mine ar fi fost vorba, chiar daca mie mi s-au intamplat.
Iar tie , Karima vreau sa-ti spun urmatoarele; un om care il cunoaste pe Dumnezeu se vede din faptele lui, nu uita ca fara fapte credinta este moarta. Si nu este vorba despre judecata., pentru ca eu nu judec faptele nimanui, fiecare va da socoteala la timpul potrivit si in fata Celui menit sa faca aceasta judecata.Dar nu uita ca insusi Pavel spune ca sfintii, adica noi, vom judeca lumea si mai spune -fii atenta-despre frati-cu un astfel de om macar ca isi zice frate nici la masa macar nu trebuie sa stai.. Iar acum daca eu vorbesc despre cei care nu-si zic frati dar care, din ceea ce fac si felul in care traiesc, se vede ca nu-l cunosc pe Dumnezeu, nu cred ca este o greseala. Sa nu ne ascundem in spatele acestor ciuvinte. Ma intorc la 1 Corinteni 5: 9-13 si 6:2,3 si te invit sa citesti cu mare atentie, karima.
cu drag
sanja-adriana
chiar am asteptat inlacrimata, zuum si nu mi-e rusine sa o spun.

Sanja Adriana, eşti liberă să-ţi expui punctele de vedere cum doreşti, aici, pe domeniul tău. Dar nici aici, nu-i mai nominaliza pe cei cărora te adresezi. Nici cei nominalizaţi de tine (Zuum şi Karima), nici eu şi nici alţii nu împărtăşim punctele tale de vedere. Dacă pe forum sunt persoane care agrează punctele tale de vedere, nu am nimic împotrivă să vină la tine şi să le dezvoltaţi. Dar nu mai încerca să impui altora, care au alte idei decât ale tale, punctul tău de vedere.

O zi bună, Abbilbal