OMUL LACRIMII

Sunt omul lacrimii

Sunt omul lacrimii si-al cetii
in mana mea adun inele
si plang in ochiul diminetii
mestecenii cazuti din stele

Sunt om de lacrimi si de ploaie
strang pasii tuturor in mine
strang crengile care se-ndoaie
si strang semintele straine

imi port pe umeri luna noua
si inca-o luna de secure
si stau cu lunile -amandoua
pe culmi de dealuri si-n padure

va fi un arbore sa creasca
va mai ramane-n cer o pata
va fi o floare sa-nfloreasca
si va mai fi un plans de fata

atata e ce se mai poate
purtandu-si linistea stelara
in pasii mei se-aduna toate
cuvintele ce-au plans afara

Sunt omul lacrimii si-al cetii
cu mana mea adun furtuna
si plang in ochiul diminetii
mestecenii cazuti din luna

Sanja-Adriana

Nu-s ingerii in ceruri

Atunci de ce aceste toamne
si-aceste lacrimi,multe,multe?...
Nu-s ingerii in ceruri ,Doamne
Si nu esti Tu sa ma asculte?

Te chem din margini de padure
Ca mi se prabusesc copacii
Si vine-un fulger sa mi-i fure
Si cum sa-i mai ajut saracii

I-aprinde lacrima cereasca
Si plang cu ei mai la o parte
Nu stie nimeni sa-i iubeasca
Su sa-i iubesc sunt prea departe

Se-ascunde-o pasare-n cenusa
Mai canta-un pic si-apoi se duce
Eu stau ascunsa dupa usa
Cu mainile la piept si-n cruce

Si-atunci de ce aceste toamne
Si-aceste multe lacrimi,multe?...
Nu-s ingerii in ceruri ,Doamne
Si nu esti,Tu sa le asculte?...

Sanja-Adriana

Luna noua,luna noua

Luna noua, luna noua
Domnul mi te frange-n doua
Si cu solzi curati de peste
Si cu flori te-mpodobeste

Luna noua peste umar
Cate stele-o sa mai numar?
Cate vor mai fi sa cada
Sa ma faca de zapada?

Luna noua peste pleoape
Cate stele mi-s aproape?
Cate vor mai fi sa vina
Sa ma faca de lumina?

Luna noua si subtire
Mi-am primit un Domn de mire
Luna galbena marunta
Si-mi aduce dar de nunta

Luna noua mi te frange
Domnul meu si-apoi te strange
Si te matura din poarta
Si te face-o luna moarta

Sanja-Adriana

Asa sunt venita

Cu ochii de frunze si maini de furtuna
Cu buze de ape si plete de vant
Cu fruntea de stele si gene de luna
Asa sunt nascuta din cer si pamant

Cu trup de-nserare vestind dimineata
Cu suflet de flutur rotund si usor
Asa ma dezmiarda si-mi tremura viata
Firava ascunsa in umbra de nor

Cu brate de veghe si minte sihastra
Cu lacrimi de pasari suite la cer
Asa mi se face faptura maiastra
Asa sunt venita in lume sa cer

Cu ochii de arbori si pasi de furtuna
Cu buze de mare si plete de vant
Asa mi se face faptura din luna
Asa sunt venita din nou pe pamant...

sanja-adriana

Asculta-ma

Asculta-ma cand bate vantul
Si vine iarna de ma ninge
Cand mi-am cutreierat pamantul
Si vesnicia mi se stinge

Asculta-ma cand mi se lasa
O noua liniste-n oglinda
Cand stelele imi cad pe casa
Si vesnicia ma colinda

Asculta intristarii mele,
Asculta-mi inima saraca,
Vorbeste-mi,Doamne,dintre stele
Si spune-i inimii sa taca

Asculta-ma cand inca ploua
Si-mi sufla peste umeri vantul
Cand mi se face luna noua
Si mi-am cutreierat pamantul...

sanja-adriana

In primul rand imi cer iertare ca de atata vreme -aproape o luna de cand sunt iar in Spania, numai ieri am intrat pe forum.Apoi, iti multumesc abbibal pentru cuvantul bun pe care abia acum l-am descoperit si de care aveam nevoie foarte.Stie Dumnezeu intotdeauna prin ce trecem si niciodata nu ne lasa fara sa ne intinda o mana de ajutor.

Ma tulbura

Ma tulbura lumea de-afara
Ma tulbura soarele viu
Ma tulbura stelele iara
Si cerul in care-am sa fiu

Ma tulbura tot universul
Ma tulbura sufletul meu
Ma tulbura-n toate reversul
Ma tulburi si Tu, Dumnezeu

O clipa de nu-s e tacere
O clipa de-am fost e cuvant
Ma tulbura luna de miere
Si Tu, Dumnezeule Sfant

O clipa de sunt sunt in toate
O clipa de nu-s am murit
O clipa sunt vantul ce bate
O clipa sunt ceasul oprit

Nu sunt sau am fost totdeuna
Nu sunt ori am fost si-am sa fiu
Ma tulbura-n inima luna
Si Tu, Dumnezeule viu....

Sanja-Adriana

Se sparg cochilii

Sunt singura, ma plimb pe mal de mare
Se-ntinde-n urma-o dara cenusie
Ma bate vantul, plaja e pustie
Sunt obosita...obosita tare...

Imi da tarcoale-un pescarus si tipa,
Pluteste-n cer molatica o pana
E ca si cum mi s-ar deschide-o rana
Si se-adanceste clipa dupa clipa

Imi umple marea urmele, le tine
Le-mbratiseaza lacom si le-nghite
Se sparg sub pasi cochilii parasite
Si n-au ramas nici urmele din mine...

Ma-nhata valul dintr-o parte sare
Un altul si un altul sa ma prinda
Luceste marea galbena oglinda
Sunt obosita..obosita tare...

mi-e dor de tara mea,de padurile si pasarile ei , de toamna si de iarna...dragii mei
sanja-adriana

Cand ma uit

Cand ma uit la iarba care creste
Peste-o urma fina fara chip
Si privesc din ochiul unui peste
Marea si oceanul de nisip

Cand privesc la fluturii ce zboara
Rotitori spre ardere de tot
Cum se-ntorc buimaci a doua oara
Si sa-i scap eu singura nu pot

Cand privesc atata nebunie
Mintea mea din flori de curcubeu
Vine sa Te roage: Spune-mi mie,
Cum am fost? Si unde? Cine- s eu?

Spune-mi, Doamne! Floarea-i pentru mine
Pasarea ce canta e si ea.
Peste toate sunt stapan si-i bine
Numai viata mea ...nu e a mea
................................

Cand ma uit la luna ce rasare
Si se sparge-apoi in cioburi mici
Licarite-n margini de carare
Stau si-mi spun ca nici nu sunt aici

sanja-adriana

Ai fost acolo, Doamne

Am plans o noapte-ntreaga la fereastra-
mustea pamantul de noroi si rame-
Plangeam incet cu inima albastra
Cu pumnii stransi, cu sufletul farame

Am plans cat sa ma satur intr-o viata
cu scancet mic, mototolit si trista
nu pricepeam ca si sa mori se-nvata
ca si nimicul in nimic exista

Cadeau din mine picurii de ploaie
Si-am plans un veac si-am plans o vesnicie
Mustea pamantul galben de noroaie
Ai fost acolo, Doamne?... Nu se stie...

Si-am putrezit cu picurii-n tarana-
asa mi-a fost tristetea de adanca-
Si noaptea s-a facut o saptamana,
Ai fost acolo, Doamne?...Nu stiu inca...

S-a spart cu zgomot cerul de fereastra
brazdandu-mi ochii in culori straine
Atata-am plans ca m-am facut albastra
Ai fost acolo, Doamne?...Nu stiu bine...

sanja-adriana

Faină de tot! Multumim Adriana dragă!
Unde ai dispărut pentru atâta timp? Ne-ai lipsit...

Te rugăm să ne bucuri cu minunatele tale poezii!

Dacă doresti, putem deschide un Popas pentru tine, unde să ai tot materialul tău pe care ai intentia să-l împarti cu noi. Este decizia ta.

Multumim încă odată!

Emil, aceasta poezie am scris-o alaltaieri noaptea cand sufeltul meu plangea lovit, ranit, zdrobit si Dumnezeu poate ma vedea , asculta si tacea.
Joi plec spre Germania , asa mi s-a facut drumul,. si apoi in tara.
Crezi sincer ca trebuie sa deschizi anume pentru mine un popas? Tu stii ca eu scriu pentru ca nu pot face altfel, este o stare a sufletului meu oglindita in felul acesta.De ceea nici nu consider ca este poezie, pentru ca nu incerc sa infrumusetez ceva, cu figuri de stil, cu rime alese... scriu asa cum simt in acel moment, simplu, curat. Deci, daca vrei sa deschizi un popas, poti sa o faci si iti voi trimite tot ce scriu.
cu drag
adriana

Când vă doare pe voi, mă doare pe mine.

Adriana, există o sansă de a te elibera de povară prin povestirea acelei seri dureroase pentru tine?
Mă ofer ca voluntar: sunt un foarte bun ascultător si poate Dumnezeu o să aibă si un mesaj pentru tine.

Am deschis acest topic dedicat scrierilor tale. Tu vei continua de aici...

nu stiu cum sa va spun eu dar la mine suferinta se petrece de cele mai multe ori in mintea mea si e atat de puternica incat ma spulbera efectiv si ajung sa mor chiar si fizic. Ma raneste ingrozitor un cuvant spus cu rautate, ma raneste adanc sa vad ca cineva, un prieten drag imi adreseaza astfel de cuvinte. Nu stiu cum inteleg eu iubirea de aproapele meu dar pentru mine un prieten este foarte mult si , de ar fi intr-o situatie rea , chiar si din vina lui , as alerga imediat la el sa-l ajut, adica as fi in stare sa las totul, familie, orice altceva legat de grijile lumii acesteia, ca sa-i sar in ajutor, as fi in stare sa merg si la capatul lumii de ar fi nevoie sa-l aduc de acolo. Si mi-am dat seama, cam tarziu ce-i drept, ca si eu astept acelasi lucru.Sa zicem ca am cerut si eu ajutor de la cineva pe care il credeam prieten si acel cineva m-a ranit intr-atat ca am simtit ca ma dizolv de atata durere, tacere. Apoi am avut o vedenie in care un cal mare rosu a sarit intr-un camp aproape de mine dar peste mine care eram ghemuita in spatele unor bare, ca acelea de la concursurile hipice- sarituri peste obstacole. Era enorm, ranjea si coama ii flutura in vant (m-am dus cu gandul la Apocalipsa) Apoi imediat s-a deschis usa si cineva a intrat in camera in care stau eu si m-a prins de mana zicandu-mi bland: Hai cu mine! Eu increcam sa-l vad, sa deslusesc ceva dar nu reuseam, il simteam doar ca este acolo , stiam si unde este dar, tot nimic. Nu-mi era frica defel. Ma uitam in spatele usii si era negru...Pe Isus L-am vazut cand a venit la patul meu si m-a vindecat, vocea I-o recunosc dintr-o mie. Ei bine, vocea asta semana cumva, dar nu era la fel. Ma gandeam la Ioan care spune ca" Oile cunosc glasul Meu si nu se duc dupa un strain. Nu am vrut sa ma duc, dar parca imi parea rau , totusi am ramas ferma. Nu ma duc, am spus, desi el a repetat : Vino cu mine!.Apoi am inceput sa rostesc cu voce tare Tatal nostru pana la capat. A disparut. Totul a durat un minut, il auzeam pe cel la care stau cum se pregatea sa mearga la lucru dar simteam puternic strangerea pe incheietura mainii. Acum astept sa ma vindec in suflet si am primit imediat aceasta poezie sau ce-o fi fiind ea...ca o descarcare. alinare.
cu drag
sanja-adriana

Aşa este Sanja. Realitatea vieţii este crudă. Şi eu am trăit experienţa "prietenilor buni" şi a "rudelor cumsecade", găsind înţelegere la oameni pe care i-am cunoscut prea puţin. În astfel de situaţii trebuie să te întăreşti singură, cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne îndruma acolo unde trebuie să mergem.

Despre vedenie nu spun nimic. Sunt vedenii şi vedenii şi este foarte greu, dacă nu chiar imposibil să le deosebim care sunt cu adevărat vedenii sau amăgiri.

Draga Adriana
Se vede din scrierile tale,din poeziile tale cat de sensibila esti.
Eu iti doresc sa ai parte numai de bine,sa treci usor peste orice piedica care ti se iveste in cale,si mai ales sa stii ca dupa orice deziluzie,dupa orice clipa de dezamagire,rasare soarele,Dumnezeu nu te uita.
Cat despre vise.....no coment

Adriana,

Uneori (chiar adesea!) ne dezamăgim singuri - ce putem astepta de la altii?!
Că sunt prietenii adevărate, da, sunt iar alea stiu sensul cuvântului SACRIFICIU.
Când cineva ne înseală asteptările, e bine să fim preparati psihic pentru asa ceva.
Nimic nu e perfect pe lumea asta chiar dacă unii dintre noi căutăm acea perfectiune, asa cum am fost si eu întreaga mea viată si n-am găsit-o printre oameni cum am sperat. Singura Perfectiune ce mi s-a descoperit era (este) în Cer.

Vrem ca atunci când ai dureri, când ai bucurii, să le împărtăsesti cu noi si eliberează-te în modul ăsta. Esti în mijlocul unor forumisti exceptionali aici la Popas - fii cu ei!
Noi sperăm că vei avea parte mai mult din cea de a doua categorie (bucurii) siii... nu te bucura singură, permite-ne si nouă să ne bucurăm cu tine.

Vedeniile, cel mai adesea sunt de la cel rău. Ai grijă la ele! Nu băga orice în seamă pentru că îti pot infuenta negativ întreaga viată. Tu stii asta, nici nu mai trebuie să spun.

Adriana. Gîndeşte-te că alţi oameni sînt într-o situaţie şi mai dificilă decît tine. Întotdeauna se poate şi mai rău, tot la fel cum se poate şi mai bine.
Oriunde şi oricînd (valabil pentru oricine), este loc atît pentru mai rău cît şi pentru mai bine.
Dar tu, cît de sensibilă eşti, te afli în mîna Domnului. Eşti un mădular deosebit în Domnul. Nu uita asta niciodată. Dacă Domnul te trece prin diferite încercări, tot EL te scoate din ele, mai devreme sau mai tîrziu. Să nu disperi niciodată. Oţeleşte-ţi simţămintele, ascute-ţi auzul şi ascultă doar Glasul Domnului pe care nu se poate să nu-L recunoşti. Tu eşti din oile Domnului, şi ele ascultă glasul Lui, şi-L cunosc pe EL. (Ioan 10) N-ai cum să te rătăceşti. Păstorul cel Bun te conduce indiferent de starea ta sufletească.
Pe parcurs vei afla situaţii chiar mai complicate din povestirile altora. Dar tu ancorează-te de Domnul şi sădeşte-ţi în mintea ta certitudinea că oriunde eşti tu, nu se poate ca Domnul să nu fie cu tine. Binecuvîntarea Domnului şi pacea Lui să-ţi inunde toată fiinţa!

Sanja-Adriana a scris:

....Apoi am avut o vedenie in care un cal mare rosu a sarit intr-un camp aproape de mine dar peste mine care eram ghemuita in spatele unor bare, ca acelea de la concursurile hipice- sarituri peste obstacole. Era enorm, ranjea si coama ii flutura in vant (m-am dus cu gandul la Apocalipsa) Apoi imediat s-a deschis usa si cineva a intrat in camera in care stau eu si m-a prins de mana zicandu-mi bland: Hai cu mine! Eu increcam sa-l vad, sa deslusesc ceva dar nu reuseam, il simteam doar ca este acolo , stiam si unde este dar, tot nimic. Nu-mi era frica defel. Ma uitam in spatele usii si era negru...Pe Isus L-am vazut cand a venit la patul meu si m-a vindecat, vocea I-o recunosc dintr-o mie.

Gandeste-te la evenimentele pe care le-ai trait in perioada aceea si poate intelegi care a fost mesajul. Visul este de bun augur, Isus te poate vizita oricand si numai sufletul stie ca este adevarat.

eu va multumesc la toti.
Stiu ca Dumnezeu este cu mine, mi-a aratat-o de atatea ori dar mereu si mereu ma ranesc cuvintele rele... plang foarte, foarte usor, dar asta numai cand sunt singura-ca si acum, adica nu ma vede nimeni. Marea majoritate ma cunosc ca pe o fiinta tonica dar abisurile mele le stie numai Dumnezeu. Se vindeca greu toate acele rele multe care au fost in viata mea si, desi nu vreau, e de ajuns un cuvant care sa-mi aduca aminte...sa ma loveasca...Totusi Dumnezeu m-a ridicat intotdeauna, cu blandete ma prinde de mana si-mi spune.: copacel, copacel, fata mea draga...si uite ca plang iar dar ma ridic zambind dintre lacrimi. Eu cred ca trebuie sa fie si oameni care sa planga, nu-i asa?
cu drag din inima asta necuminte
sanja-adriana

Hai să vin şi eu cu un sfat.
Nu-i obligatoriu să plîngi. Lacrimile tale pot fi ţinute în frîu. Şi-am să-ţi spun şi cum.
Important este să vrei să nu mai plîngi. Şi ştiu sigur că te-ai săturat de atîta plîns. Deci nu mai vrei, dar nu te poţi stăpîni.

Şi, ştii de ce? Tu eşti ca o maşinărie hidraulică căreia îi lipseşte un semering (sau poate semeringul existent ori este uzat, ori aşezat greşit în scaunul lui). La solicitări, maşinăria fiind hidraulică, pierde lichidul pe lîngă acel semering.
La tine, acel semering nu-i vizibil. Dar Domnul care cunoaşte omul cu deamănuntul nu se poate să nu-l vadă. EL poate să-l schimbe cu unul nou, etanş şi aşezat corect.

Şi-acum îţi explic cu alte cuvinte:
Domnul poate izgoni de la tine duhul plîngăcios definitiv. Manifestarea prin care tu plîngi este de fapt pofta acelui duh plîngăcios care-şi găseşte plăcerea în tine. Dacă tu nu i-ai face poftele, supunîndu-te lui, el ar fugi de la tine. Dar cum tu nu reuşeşti să te abţii, înseamnă că îndemnul pe care-l primeşti de la el, tu îl execuţi întocmai.

Vorbeşte cu duhul respectiv şi spune-i cum este scris:
,,Supuneti-va dar lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi" (Iacov 4:7). Şi spune-i aşa: ,,Duh necurat, care mă faci să plîng; de-acum înainte nu mai vreau să răspund la comenzile tale. Nu mai ai nici un drept să te foloseşti de mine pentru că eu sînt fiica Domnului şi mă supun doar lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Dumnezeu are dreptul să locuiască în mine. De aceea îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos să ieşi din mine, şi să nu te mai întorci niciodată".

Va trebui să-i porunceşti în mod răspicat, şi să ştii că eşti mădular din Domnul, aşa cum a menţionat userul ACCENT. În acelaş timp să ai în imagine că tu eşti stăpînă pe robinetul lacrimilor tale şi că-l menţii închis indiferent cît ar insista acel duh. El va căuta să te înşele, dar tu să nu cedezi ispitei oricîte cuvinte te-ar lovi din partea oricui, chiar şi din partea celei mai iubite fiinţe de pe pămînt. Domnul a biruit lumea şi pe satan acolo sus pe cruce la Golgota, dar a biruit şi pentru tine. Orice duh de la cel rău este biruit.

Aminteşte-i duhului ce a făcut Domnul pentru tine. Prin rănile Lui, tu eşti vindecată (1Petru 2:24 Isaia 53:5).
Ia-ţi inima-n dinţi şi să nu scapi nici o lacrimă, în timp ce vorbeşti cu acel duh.

Apoi mulţumeşte-I Domnului pentru Jertfa de la Calvar prin care ţi-o oferit pacea Lui. Accept-o!

Reţine! Ai autoritate chiar din partea Domnului să porunceşti duhului rău, pentru că eşti mădular al Fiului lui Dumnezeu. Şi nu trebuie să îngenunchezi, nici să aprinzi lumînări, nici metanii, nici semnul crucii, nici un ritual. Doar credinţa că numai aşa scapi de coşmar.

Sfatul pe care l-ai primit de la mine, nu-i de la mine putere. Aşa am avut îndemn de la Donul ca să te sfătuiesc.

Rezultatul va fi pe măsura credinţei tale. Facă-se după credinţa ta.
Domnul să te binecuvînteze cu putere de a face ceea ce te-o învăţat acum. Amin!

Da, Adriana, mai citeste odată ce a scris Bartolomeu si aplică.
Poti s-o faci: este la îndemâna ta.

Superbe adevăruri ai scris, Bartolomeu, dragă! Domnul cu tine! Si cu noi toti...

desigur ca o voi face, multumesc, Bartolomeu, doar ca vreau sa-ti spun ca nu e un duh plangacios ci unul de tristete, plansul este o urmare a durerii resimtite candva si chiar si a cum.

Am intrebat

Am întrebat o floare,
Mi-a vorbit
am întrebat de soare,
M-a rănit
Am întrebat de stele
la fereşti,
le-am întrebat pe ele-
Unde eşti

Am întrebat pământul:
- Sunt a ta?
am întrebat şi vântul:
- Pot zbura ?
mi-am întrebat şi mâna
Te-a atins?
Am întrebat pământul
de-am învins

Mi-am întrebat tăcerea,
Cine-s eu ?
am întrebat durerea
de-i e greu
I-am întrebat pe unii-
N-au ştiut
Si-am întrebat lăstunii
De-au văzut

Am întrebat de floare
şi de vânt
Am întrebat de soare
şi pământ
Am întrebat de mine
Unde-s eu?
Si Te-am găsit pe Tine
Dumnezeu...

sanja-adriana

Duhul de tristeţe nu te-ar face să şi plîngi. Ai fi doar tristă fără lacrimi. Dar dacă eşti tristă şi mai şi plîngi, înseamnă că-s două duhuri ce trebuiesc izgonite. Aplică sfatul lui Bartolomeu. Este extraordinar. Medicii şi medicamentele n-ajută la nimic în cazul tău.
Dar să nu alungi şi duhul de poezie că-i minunat. Pe el păstrează-l.
Să ştii că am văzut nişte predici postate de Bartolomeu. Le voi citi. Sper să fie tot atît de interesante ca şi sfatul pe care ţi l-a dat. Nici un medic nu ţi-ar fi dat asemenea sfat.
Domnul să-l aibe la-ndemînă în lucrările Sale. Iar tu fii binecuvîntată.