POPASUL DOLION (III)

Anahoret a scris:

Consider că imunizarea naturală este mai bună decât vaccinarea.

Cum Hippocrates afirma: ”Mâncarea ta să fie medicină iar medicina ta să fie mâncarea”.

Citat :

În legătură cu vaccinarea anti COVID-19... este un vaccin făcut în grabă şi pentru o boală despre care medicii abia acum învaţă ce este cu ea. Nu se cunosc toate efectele adverse. Dacă aş fi medic, profesor, sau aş face naveta ori aş lucra cu publicul, sincer să fiu, m-aş vaccina. Atât timp cât stau relativ izolat, la ţară... mai aştept un an. Până atunci medicii se vor lămuri în privinţa multor aspecte. Deocamdată încă mai învaţă.

Mda! Există multă contradicție chiar în rândul medicilor asupra noilor boli așa că trebuie să-i lăsăm în pace - noi doar să urmărim desfășurarea ”ostilităților” făcând decizii personale ce să nu ne afecteze sănătatea. Doamne ajută!

[/quote]
Cine e extrema stângă, comuniștii? Dacă da, cum se face că naziștii sunt "extrema dreaptă?"[/quote]

Diferența de substanță dintre „stânga politică” și „extrema stângă” este dată strict de raportarea față de mijloacele violente, în afara legii, de îndeplinire a dezideratelor politice.

Anahoret a scris:

Consider vaccinarea benefică atunci când se face cu cap: spre exemplu, când trebuie să lucrezi în zonele tropicale, este necesar să te vaccinezi pentru bolile la care corpul nu are anticorpi.

Dar, vaccinul pentru boli tropicale, câți ani de aplicare are? A apărut „ieri”? Pe mine mă sperie încrederea oarbă într-un „panaceu universal” apărut peste noapte și despre care, cei care se vaccinează, declară imediat că e eficace, dar ei nici nu erau bolnavi de covid! Și otravă dacă iei, trebuie să aștepți să-și facă efectul...

dolion a scris:

Dar, vaccinul pentru boli tropicale, câți ani de aplicare are? A apărut „ieri”? Pe mine mă sperie încrederea oarbă într-un „panaceu universal” apărut peste noapte și despre care, cei care se vaccinează, declară imediat că e eficace, dar ei nici nu erau bolnavi de covid! Și otravă dacă iei, trebuie să aștepți să-și facă efectul...

Tocmai ăsta-i motivul pentru care nu mă înghesuiesc la vaccin anul ăsta, mai ales că nu mai am o viaţă tocmai activă. În schimb, dacă aş fi făcut naveta în continuare cu trenul şi apoi înghesuit în mijloacele de transport în comun, l-aş fi făcut.

Am citit că cei de la Cantacuzino or să facă vaccin în ţară.
https://is.gd/7PO38c
Ţinând seama că institutul era foarte tare pe vaccinuri gripale, ştirea are bază. Probabil îl vor face după licenţă. Oricum, este un lucru bun. Să ai propriul vaccin, să nu depinzi de importuri, este de domeniul stratgiei naţionale de apărare. Acum, depinde ce beţe li se vor băga printre spiţele roţilor. Nu cred că marile companii farmaceutice vor agrea ideea. Chiar dacă ai noştri vor spune că nu-l vor da la export. Rămâne de văzut...

Citat :

Cine e extrema stângă, comuniștii? Dacă da, cum se face că naziștii sunt "extrema dreaptă?"

Diferența de substanță dintre „stânga politică” și „extrema stângă” este dată strict de raportarea față de mijloacele violente, în afara legii, de îndeplinire a dezideratelor politice.

N-aș crede că afirmația asta e corectă! În plus,

Ciprian, n.b., a scris:

Cine e extrema stângă, comuniștii? Dacă da, cum se face că naziștii sunt "extrema dreaptă?"

dolion a scris:

Anahoret a scris:

Consider vaccinarea benefică atunci când se face cu cap: spre exemplu, când trebuie să lucrezi în zonele tropicale, este necesar să te vaccinezi pentru bolile la care corpul nu are anticorpi.

Dar, vaccinul pentru boli tropicale, câți ani de aplicare are? A apărut „ieri”? Pe mine mă sperie încrederea oarbă într-un „panaceu universal” apărut peste noapte și despre care, cei care se vaccinează, declară imediat că e eficace, dar ei nici nu erau bolnavi de covid! Și otravă dacă iei, trebuie să aștepți să-și facă efectul...

Vaccinul precum formulat până acum, cel puțin, nu este un panaceu împotriva covid. Nici nu oferă imunitate împotriva bolii- adică, cineva vaccinat tot poate să fie contaminat, chiar și după administrare. Diferența este în virulență, în caz de molipsire.

„Pe lista priorităților, fiica mea este pe locul III” O afirmație care m-a lăsat mască la prima citire, apoi... i-am dat dreptate!
Bloggerița Xenia Piciughin, este cunoscută pe rețelele sociale drept o promotoare a comunității Watu, care se bazează pe autocunoaștere. Reflecțiile ei despre viață și educarea copiilor sunt apreciate de zeci de mămici care o urmăresc, iar recent, Xenia Piciughin a vorbit despre felul în care vede ea maternitatea și cum funcționează lucrurile atunci când vine vorba despre setarea priorităților.
„1. Totul începe cu mine... fără mine, nu ar exista lumea mea. Atunci când sunt împlinită, pot dărui grijă și iubire altor oameni, nu din starea de obligație și vinovăție, ci din abundență. Toți câștigă fiindcă e bine cu cei cărora le este bine.
2. Relația cu soțul trebuie să fie cu o treaptă mai sus ca relația cu copilul... copilul este oaspete în casa noastră vreo 18 ani, dar deja de la vârsta de 12-13 ani, noi nu o să mai fim centrul universului lui. Iar cu soțul probabil voi îmbătrâni împreună. Pur matematic,18 ani cu copilul în casă versus 30-50 ani cu soțul... deseori cuplurile nu ajung să îmbătrânească împreună din cauză că nu înțeleg acest adevăr simplu, copilul va pleca și își va întemeia propria familie. Cine îți va fi alături? În cazul unor priorități diferite de cele expuse de mine, va fi o greutate prea mare pe umerii copiilor faptul că trebuie să rămână lângă părinți, trebuie să aibă grijă de ei, trebuie să-i facă fericiți... roluri pe care nu trebuie să și le asume!”, afirmă Xenia Piciughin.
Tânăra mămică susține că părinții sunt primul exemplu viu în fața copiilor și, pornind de la această idee, nu vrea să fie un exemplu de victimă sau martir, ci își dorește ca fiica ei să crească o femeie interesantă, îndrăgostită de propria viață și de bărbatul cu care va alege să își petreacă viața.
„Toate astea nu îmi diminuează deloc responsabilitățile de mamă. Eu o iubesc enorm. Eu îi sunt mereu alături când are nevoie, eu o țin de mână și împreună facem față emoțiilor și stărilor pe care le are. Dar nu vreau să crească cu această mare greutate pe umerii ei, responsabilitatea pentru fericirea mamei.
Înțeleg perfect de ce mulți părinți aleg să se abandoneze doar în rolul de părinte. Acolo e mai sigur. Acolo e mai confortabil. Acolo sigur ești zeu și totul se învârte în jurul tău. Acolo sigur ești iubit fără limite și nu trebuie să privești adevărul în ochi, că e mai dificil să construiești o relație autentică, profundă, de încredere și de durată cu un adult.”, mai spune Xenia.
Xenia Piciughin și Sasha Lopez sunt căsătoriți de aproape doi ani, iar fetița lor Ama va împlini doi ani în luna decembrie a acestui an.
SURSA
mamaplus.md

Fumătorii trag tutunul în piept, hoții și corupții îi trag în piept pe toți... apropo de fumători, pun imagini scârboase pe pachetele de țigări, de ce nu pun imagini cu copii obezi pe ambalajele de la McDonalds?
De ce nu pun imagini cu animale torturate pe produsele cosmetice, sau imagini cu victimele accidentelor provocate de șoferii beți, pe sticlele de bere, vin sau vodcă?
Și, mai ales, de ce nu pun pozele politicienilor corupți și înavuțiți pe spinarea săracilor, pe formularele de taxe și impozite?
Are cineva vreo explicație de ce fumătorul este cel mai mare dușman al umanității? Nu suportați fumătorii, dar bine că puteți trăi cu jigodiile corupte, cu hoții și tâlharii, cu violatorii, pedofilii și criminalii...

Măi, oameni buni, eu apreciez buna intenție a clasei politice mondiale, care, de mai bine de un an, încearcă să reînvie spiritul de libertate și de demnitate a populației acestui glob... se pare, însă, că oamenii se simt mai bine în calitatea lor de entități trăitoare în turme, decât ființe umane. Eu mă consider norocos că va trebui să „cobor” la stația următoare!

30% dintre tinerele cu vârste între 20 și 34 de ani nu au loc de muncă și nici nu urmează o școală. Peste unul din șase tineri, cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani, nu au fost nici angajați, nici nu au șanse să fie. Dacă nu lucrează, asta înseamnă că au bani si atunci e okay, e timpul petrecerilor, sau nu au declarat venituri și sunt întreținuți, pun efort pe altcineva, care ar putea avea un standard de viață mai ridicat, eventual fiind beneficiarul unei pensii speciale, caz în care, sunt pentru a se institui o taxă pe nemuncă... dacă nu lucrezi, trebuie să participi în voluntariat la beneficiul comunității, iar în cazul în care nu ajuți comunitatea, să plătești o taxă pe lună, cam jumătate din salariul minim pe economie!
De asemenea, să le fie interzisă orice candidatură în alegeri!
Toate astea nu se aplica pentru cei care merg la școală, dar pe bune, în învățământ public.

Bem de secole. Cei mai slabi dintre noi cădem în patimă și-apoi încercăm să ne dregem cu zeamă de varză și cu Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Alcoolismul în România e strașnic și nimănui nu-i pasă. Alcoolismul umple paginile ziarelor de scandal, deschide buletinele de știri de la ora 5, sădește cruci pe marginea drumurilor. În general, distruge. Degeaba așteptăm o minune care să ne scoată la liman. Nu, alcoolismul nu se termină niciodată, pentru că, de cele mai multe ori, se transmite din generație în generație. „O bere-două, acolo, treacă-meargă…“ Asta e atitudinea românească despre alcoolism. E greșită! Niciun treacă-meargă!
Alcoolismul este o problemă de sănătate dezvoltată pe scară largă. Cu alcoolul atât de integrat în viața noastră, poate fi greu de spus până unde se bea pentru plăcere și de unde începe băutura să devină o problemă. Experții spun că există o diferență între abuzul de alcool accidental și alcoolism. Dependenții de alcool își pot neglija responsabilitățile, ca rezultat direct al consumului lor de alcool.
De asemenea, ei își pot „îneca durerile” în alcool imediat, la serviciu, acasă sau în societate. Aceștia ignoră problemele cauzate de alcool în relațiile lor sau chiar devin un pericol public, de exemplu în timpul conducerii unui autovehicul. La fel, consumul lor excesiv ar putea să le aducă probleme cu legea, dacă alcoolul îi face agresivi în relațiile cu ceilalți. În timp, alcoolicii devin dependenți și fizic de băutură, nu doar psihic, organismul lor nu mai funcționează fără alcool.

dolion a scris:

Măi, oameni buni, eu apreciez buna intenție a clasei politice mondiale, care, de mai bine de un an, încearcă să reînvie spiritul de libertate și de demnitate a populației acestui glob... se pare, însă, că oamenii se simt mai bine în calitatea lor de entități trăitoare în turme, decât ființe umane. Eu mă consider norocos că va trebui să „cobor” la stația următoare!

N-am inteles nimic. Unde e clasa asta politica, iubitoare de libertate si demnitate, acestea doua apartinand intregii populatii? Sau poate deja sunt eu pe o alta planeta si urmeaza sa ma adaptez...

dolion a scris:

Bem de secole. Cei mai slabi dintre noi cădem în patimă și-apoi încercăm să ne dregem cu zeamă de varză și cu Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Alcoolismul în România e strașnic și nimănui nu-i pasă. Alcoolismul umple paginile ziarelor de scandal, deschide buletinele de știri de la ora 5, sădește cruci pe marginea drumurilor. În general, distruge. Degeaba așteptăm o minune care să ne scoată la liman. Nu, alcoolismul nu se termină niciodată, pentru că, de cele mai multe ori, se transmite din generație în generație. „O bere-două, acolo, treacă-meargă…“ Asta e atitudinea românească despre alcoolism. E greșită! Niciun treacă-meargă!
Alcoolismul este o problemă de sănătate dezvoltată pe scară largă. Cu alcoolul atât de integrat în viața noastră, poate fi greu de spus până unde se bea pentru plăcere și de unde începe băutura să devină o problemă. Experții spun că există o diferență între abuzul de alcool accidental și alcoolism. Dependenții de alcool își pot neglija responsabilitățile, ca rezultat direct al consumului lor de alcool.
De asemenea, ei își pot „îneca durerile” în alcool imediat, la serviciu, acasă sau în societate. Aceștia ignoră problemele cauzate de alcool în relațiile lor sau chiar devin un pericol public, de exemplu în timpul conducerii unui autovehicul. La fel, consumul lor excesiv ar putea să le aducă probleme cu legea, dacă alcoolul îi face agresivi în relațiile cu ceilalți. În timp, alcoolicii devin dependenți și fizic de băutură, nu doar psihic, organismul lor nu mai funcționează fără alcool.

Alcoolismul este problema celor cu traume emotionale. Pana n-o sa invatam sa observam aceste traume, pana n-o sa le tratam din fașă, corespunzator, alcoolismul va ramane o problema.

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

Măi, oameni buni, eu apreciez buna intenție a clasei politice mondiale, care, de mai bine de un an, încearcă să reînvie spiritul de libertate și de demnitate a populației acestui glob... se pare, însă, că oamenii se simt mai bine în calitatea lor de entități trăitoare în turme, decât ființe umane. Eu mă consider norocos că va trebui să „cobor” la stația următoare!

N-am inteles nimic. Unde e clasa asta politica, iubitoare de libertate si demnitate, acestea doua apartinand intregii populatii? Sau poate deja sunt eu pe o alta planeta si urmeaza sa ma adaptez...

Păi, dacă e vorba de "clasă" și "libertate" și mai ales... "demnitate", musai să fie vorba de tovarăși, că astea e parte din vocabularul lor necesar obligatoriu și obligatoriu necesar!

zaraza26 a scris:

Alcoolismul este problema celor cu traume emotionale. Pana n-o sa invatam sa observam aceste traume, pana n-o sa le tratam din fașă, corespunzator, alcoolismul va ramane o problema.

Foarte bine, în spiritul veacului, iaca încă ceva de adugat la nesfârșita listă de victime- alcoolismul și alcoholistul! În ordine alfabetică, cel puțin, bate la curu' gol pe poponar!

dolion a scris:

există o diferență între abuzul de alcool accidental și alcoolism

Astă propoziție nu are sens. Poate se vrea "există o diferență între abuzul de alcool occidental și alcoolism", sau poate "există o diferență între uzul de alcool accidental și alcoolism". Precum citată mai sus, e ca și cum ai zice "accident premeditat"

dolion a scris:

Bem de secole. Cei mai slabi dintre noi cădem în patimă și-apoi încercăm să ne dregem cu zeamă de varză și cu Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Alcoolismul în România e strașnic și nimănui nu-i pasă. Alcoolismul umple paginile ziarelor de scandal, deschide buletinele de știri de la ora 5, sădește cruci pe marginea drumurilor. În general, distruge. Degeaba așteptăm o minune care să ne scoată la liman. Nu, alcoolismul nu se termină niciodată, pentru că, de cele mai multe ori, se transmite din generație în generație. „O bere-două, acolo, treacă-meargă…“ Asta e atitudinea românească despre alcoolism. E greșită! Niciun treacă-meargă!
Alcoolismul este o problemă de sănătate dezvoltată pe scară largă. Cu alcoolul atât de integrat în viața noastră, poate fi greu de spus până unde se bea pentru plăcere și de unde începe băutura să devină o problemă. Experții spun că există o diferență între abuzul de alcool accidental și alcoolism. Dependenții de alcool își pot neglija responsabilitățile, ca rezultat direct al consumului lor de alcool.
De asemenea, ei își pot „îneca durerile” în alcool imediat, la serviciu, acasă sau în societate. Aceștia ignoră problemele cauzate de alcool în relațiile lor sau chiar devin un pericol public, de exemplu în timpul conducerii unui autovehicul. La fel, consumul lor excesiv ar putea să le aducă probleme cu legea, dacă alcoolul îi face agresivi în relațiile cu ceilalți. În timp, alcoolicii devin dependenți și fizic de băutură, nu doar psihic, organismul lor nu mai funcționează fără alcool.

1. Ce-i asa de greu sa deosebesti bautura in cantitati acceptabile si bautura care devine o problema? Nu zic bautura de placere, pentru ca la alcoolici bautura este o placere! Cine bea cel mult un pahar pe saptamana, iar daca e tuica de 40 de grade un paharel, e bautura acceptabila. Cine se revolta sa bea numai atata, e alcoolic. Mai este si categoria care beau doua pahare pe saptamana, dar daca nu se revolta la a bea un pahar pe saptamana, ii includ in bautorii acceptabili.
2. Normal ca exista o diferenta intre abuzul accidental si alcoolism. Daca ai baut mai mult decat era onorabil, dar o faci o data pe an sau mai rar, e admisibil. E accidental. Dar sa nu bei pana nu mai stii de tine, pana faci... nefacute. In rest, cand bei si azi, si peste doua zile, si iar, si peste trei zile... e alcoolism.

Articolul sau comentariul la care am raspuns da din nou vina pe alcool si pe alcoolici, in loc sa vada cat de mult sufera acei alcoolici si acea suferinta este cauza inecarii in alcool.

Alcoolismul implică şi starea de sevraj, nu numai frecvenţa. Şi tabagismul, la fel.

Am avut cândva un coleg care era alcoolic. Venea dimineaţa la serviciu tremurând din toate încheieturile, ca un zombi. Când dădeam mâna cu el, o avea umezită de o transpiraţie rece, indiferent de temperatura de-afară. Se ducea în locurile unde avea pitită băutură,  îşi lua "doza", iar când se întorcea părea un om normal. A murit pe la cincizeci de ani, bolnav de ciroză alcoolică. Noi ne-am minunat că a trăit atât de mult!

Anahoret a scris:

Alcoolismul implică şi starea de sevraj, nu numai frecvenţa. Şi tabagismul, la fel.

Soția:
- De ce scrie pe pachetele de țigări că fumatul ucide, iar pe sticlele de votcă nu scrie acest lucru?
Eu:
- De ce-ar scrie pe sticlele de votcă că fumatul ucide?!

Cred că e cazul să te părăsesc, copilărie... am împlinit 70 de ani, care, drept să-ți spun, nici nu ştiu cum au trecut, nici nu ştiu când am crescut... mai întâi mi-au crescut ochii, apoi pantalonii, mi-a crescut curiozitatea și apoi dorinţa, după aceea mi-a mijit mustaţa și, o vreme, mi-a crescut știinţa de carte, apoi mi-a crescut familia, experienţa, salariul tarifar și concediul de odihnă, pe urmă mi-a crescut pofta de avere, intoleranţa și tensiunea arterială, a apărut apoi teama de a trece strada și-au crescut firele albe din întunericul nopţilor și astfel, fără să prind de veste, am împlinit 70 de ani... adio, copilărie!

dolion a scris:

Cred că e cazul să te părăsesc, copilărie... am împlinit 70 de ani, care, drept să-ți spun, nici nu ştiu cum au trecut, nici nu ştiu când am crescut... mai întâi mi-au crescut ochii, apoi pantalonii, mi-a crescut curiozitatea și apoi dorinţa, după aceea mi-a mijit mustaţa și, o vreme, mi-a crescut știinţa de carte, apoi mi-a crescut familia, experienţa, salariul tarifar și concediul de odihnă, pe urmă mi-a crescut pofta de avere, intoleranţa și tensiunea arterială, a apărut apoi teama de a trece strada și-au crescut firele albe din întunericul nopţilor și astfel, fără să prind de veste, am împlinit 70 de ani... adio, copilărie!

Copilul din noi nu pleaca niciodata. De ce ar pleca inocenta, curiozitatea, capacitatea de a ne bucura de lucrurile simple?

Asa e, Mihaela.
Noi suntem purtatorii propriului nostru trecut.
Pe care il putem retrai, de ce nu, visand.
Chiar avand calitatile unei varste, care nu se mai
repeta, oricat am dori noi.
Poate dolion la asta se refera: la irepetabilitatea copilariei trecute.
Eu am vazut viata " ca o carte", spunand
: Mai dai o fila si treci mai departe".
Dar si ca " o alergare".
Dolion o vede ca " o crestere" a diferitelor lucruri din viata sa, in diferite perioade.
Surprins la varsta de " 70 de ani", nu realizeza, cat de repede au trecut anii.
Multi inainte, dolion!

Ion a scris:

Asa e, Mihaela.
Noi suntem purtatorii propriului nostru trecut.
Pe care il putem retrai, de ce nu, visand.
Chiar avand calitatile unei varste, care nu se mai
repeta, oricat am dori noi.
Poate dolion la asta se refera: la irepetabilitatea copilariei trecute.
Eu am vazut viata " ca o carte", spunand
: Mai dai o fila si treci mai departe".
Dar si ca " o alergare".
Dolion o vede ca " o crestere" a diferitelor lucruri din viata sa, in diferite perioade.
Surprins la varsta de " 70 de ani", nu realizeza, cat de repede au trecut anii.
Multi inainte, dolion!

Viata e o permanenta imbogatire.

dolion a scris:

Cred că e cazul să te părăsesc, copilărie... am împlinit 70 de ani, care, drept să-ți spun, nici nu ştiu cum au trecut, nici nu ştiu când am crescut... mai întâi mi-au crescut ochii, apoi pantalonii, mi-a crescut curiozitatea și apoi dorinţa, după aceea mi-a mijit mustaţa și, o vreme, mi-a crescut știinţa de carte, apoi mi-a crescut familia, experienţa, salariul tarifar și concediul de odihnă, pe urmă mi-a crescut pofta de avere, intoleranţa și tensiunea arterială, a apărut apoi teama de a trece strada și-au crescut firele albe din întunericul nopţilor și astfel, fără să prind de veste, am împlinit 70 de ani... adio, copilărie!

La mulți ani cu sănătate! Permite-ți să te bucuri de soare, de vânt, de ploaie! Ai grijă de tine, fii bucuros!!

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

Cred că e cazul să te părăsesc, copilărie... am împlinit 70 de ani, care, drept să-ți spun, nici nu ştiu cum au trecut, nici nu ştiu când am crescut... mai întâi mi-au crescut ochii, apoi pantalonii, mi-a crescut curiozitatea și apoi dorinţa, după aceea mi-a mijit mustaţa și, o vreme, mi-a crescut știinţa de carte, apoi mi-a crescut familia, experienţa, salariul tarifar și concediul de odihnă, pe urmă mi-a crescut pofta de avere, intoleranţa și tensiunea arterială, a apărut apoi teama de a trece strada și-au crescut firele albe din întunericul nopţilor și astfel, fără să prind de veste, am împlinit 70 de ani... adio, copilărie!

La mulți ani cu sănătate! Permite-ți să te bucuri de soare, de vânt, de ploaie! Ai grijă de tine, fii bucuros!!

Iata cateva franturi de ganduri, pe care le- am pus
pus in versuri si care ar putea exprima sensul
expresiei " adio copilarie":

Cand amintiri imi rascolesc
Demult trecute primaveri
Incerc acum sa mai traiesc
Iubiri de clipe, ca si ieri.

Viata e ca un vis pe anotimpuri...
Si ieri, si azi, din vechile rastimpuri,
Omul viseaza la apuse timpuri.

Nici tu, copilarie, pe sprintene carari,
Nici basme cu imparati de peste tari si mari,
Nici ape susurand in tristele- nserari,
Nestinse amintiri de mici si mari visari!

Si- acum trecut fiind demult de varsta de visari,
Cand azi, si apoi maine, trecand pe rand in ieri,
Peste jocul si iubirea mea si inteleptele taceri,
Creste si s- asterne trust si lung o Mare de Uitari.

Si caut sprijin in toiagul mintii in zilnice plimbari...

Viata noastra-i ca o carte:
Mai dai o fila cand esti tanar si mergi mai departe,
Mai scazi o fila cand esti in varsta si mai trece- o parte.
Privesti in urma si te- ntrebi acum,
Cand ai parcurs o buna parte din al tau drum,
Sau cand ai ajuns la ultimul volum:

" Credinta-i val, iubirea-i vant si viata fum "?