POPASUL DOLION (III)

Astia sunt oale si ulcele...
Brasovul pe la 1800 toamna... cladiri construite prin 1400-1500

În ultima poză cu Brasovul nu mai recunosc nicio clădire!
Doar stilul... Si muntele!

Ce viată aveau oamenii pe vremea aceea!
Si se bucurau de ea, probabil mai mult decât o facem noi în prezent.

Râzând, îndrepţi moravu’, nu şi arabu’
Academia Cațavencu de Spartakus

Dacă vă mai aduceţi aminte, în filmul „Născuţi asasini” se depăna, la un moment dat, o fabulă indiană: O femeie dintr-un trib a găsit într-o iarnă un şarpe aproape îngheţat. I s-a făcut milă de el, l-a luat în casă, l-a încălzit, i-a dat să bea lapte, dar când şi-a venit în fire, şarpele şi-a înfipt în ea colţii veninoşi. Cu ultimele puteri, înainte să moară, femeia l-a întrebat: „Am fost bună cu tine, te-am îngrijit, de ce ai făcut asta?”. Iar şarpele i-a răspuns: "Femeie, ştiai că sunt şarpe".

În postura femeii milostive e Franţa de azi. A hrănit la sânul ei milioane de şerpişori arabi care acum au crescut mari. Unii sunt inofensivi, nici măcar nu îndrăznesc să sâsâie în arăbeşte, dar alţii sunt răi şi ameninţă să paralizeze cu veninul lor o ţară întreagă. Şi ea, ca şi femeia, ştia că şerpii sunt şerpi şi deci nu vor putea fi niciodată mieluşeii Domnului.
Cine-i de vină pentru ce s-a întâmplat ieri în Franţa? În primul rând, Franţa însăşi, nu doar politicienii, ci şi francezii în general, adăpaţi decenii la rând la fântâna corectitudinii politice. Ani în şir ei – şi occidentalii, în general – au permis minorităţilor să-şi ia tot mai multe drepturi, din teama de a nu le face să se simtă prost într-o societate modernă. Şi azi o moschee, mâine un văl, poimâine un covoraş de rugăciune, arăbeţii au ajuns să se simtă în patria lui Charlemagne şi Roi Soleil ca la ei acăsică şi să considere Franţa un fel de ţară islamică, plasată, ce-i drept, cam prost de Allah, tocmai la capătul Europei.
Occidentalii n-au înţeles nici până acum un lucru fundamental, pe care până şi neanderthalienii, da’ ce zic eu neanderthalienii, până şi cercopitecii l-ar fi priceput: că oaia nu poate fi niciodată prietenă cu lupul. Că o populaţie aflată în anul de la Hegira 1393 n-are absolut nimic de împărţit cu o populaţie care tocmai a sărbătorit intrarea în 2015.
Dorinţa de a comunica în vreun fel cu nişte spălaţi pe creier veniţi direct din Evul Mediu, dorinţa de a-i face pe indivizii ăştia morocănoşi să râdă la o caricatură, e la fel de absurdă ca intenţia de a încerca să intri în vorbă cu un tigru. Căci şi musulmanii ăştia fundamentalişti sunt tot un fel de tigri: îi înviţi în sufragerie să le dai salată bouef şi vin de Bordeaux şi ei te mănâncă de viu şi apoi ţi se pişă pe canapea, ca să-şi marcheze teritoriul.

Ce are, aşadar, civilizaţia apuseană în comun cu animalele astea care au ajuns dintr-un accident genetic în postură bipedă? Ce legătură se poate crea între un om modern şi un islamist cu creier teşit, care îşi consideră nevasta doar o maşină vie de făcut copii şi se străduieşte să-şi ia cât mai multe asemenea maşini în garaj? Absolut niciuna. Ipocrizia acestor arăbeţi e strigătoare la cer şi Allah, dacă nu e ocupat cu altceva, ar trebui să ia măsuri: adică vii tu, ciuhap, să declari război Europei şi, în loc să te foloseşti de sabie, arc şi săgeţi, ca un dreptcredincios adevărat, apelezi la arme automate, computere, iPhone-uri şi alte creaţii diavoleşti, făcute de creştini?

Lăsând gluma deoparte, concluzia e clară: nişte oameni crescuţi în religia lui "întoarce şi obrazul stâng dacă-ţi iei o scatoalcă peste cel drept" nu pot convieţui cu nişte oameni a căror religie a stat încă de la început sub semnul violenţei şi care au decretat: "ori eşti musulman, ori te tai".
Mai devreme sau mai târziu, religia violentă se va impune, căci evoluţia nu are partipri-uri cu miloşii. Aşa că, occidentalii, în loc să-şi pună pe Facebook afişe cu "Je suis Charlie", mai bine şi-ar scrie "Je suis Richard Coeur de Lion" şi şi-ar cumpăra o mitralieră.
Ajută.

Documentarul “Wild Carpathia 2″, “From the Mountains to the Sea”, va fi proiectat pe 11 februarie, de la ora 18.00, la sediul Institutului Cultural Român (ICR) din Budapesta, informează instituţia.
La începutul anului 2013, ICR Budapesta a difuzat prima parte a filmului “Wild Carpathia”, vizionarea bucurându-se de succes şi de un public numeros, scrie Realitatea.net
Partea a doua a seriei “Wild Carpathia” este realizată de organizaţia britanică European Nature Trust şi de Almond Films, în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Turism şi Travel Channel.
Lansarea celei de-a doua părţi a documentarului “Wild Carpathia” a avut loc pe 5 iunie 2013, la sediul BAFTA (British Academy of Film and Television Arts) din Marea Britanie, iar, pe micul ecran, acesta a fost difuzat în premieră pe 2 septembrie 2013, pe postul Travel Channel.

Sursa: Realitatea.net

Românii nu realizează că doar prin turism pot să atragă fonduri uriase în tară,
fonduri ce apoi pot fi folosite în alte domenii cum ar fi Agricultura, Viticultura... doar numiti-le!

Ce tară frumoasă! Ce frumoasă este România noastră!
Ah, dacă ar fi cu adevărat a noastră, dar este a hotilor... deocamdată!

Impresionant video!
Multumesc mult pentru el!

Amintiri din Brașovul de odinioara...

Bdv. Victoriei vazut din fata teatrului vechi... cca.1913



Aici e vorba de Gesellschaftshaus/Clădirea Asociaţiei, inaugurată în 18 august 1884, care dispunea şi de o sală de concerte, corespunzătoare mai ales sub aspect acustic, ce putea fi folosită şi ca sală de teatru, sală de bal sau pentru întruniri.
Tot în clădire era amenajat şi un restaurant.
De-a lungul timpului, clădirea a fost gazdă pentru diverse expoziţii.
Aici a fost expus în septembrie 1911 şi avionul "Vlaicu II", înaintea zborului de pe "Exerzierplatz" (azi, cartierul Hipodrom).
În 1938 clădirea a ars, iar în 1939/1940 a fost demolată.
Teatrul oraşului a fost construit în turnul Gros din centura de apărare a oraşului, de către Martin Hochmeister şi inaugurat în 1 iunie 1788, fiind prima clădire construită cu destinaţia de teatru de pe actualul teritoriu al României.
Acesta era mai vechi cu 96 de ani decît Gesellschaftshaus...

Agitatie in Piata Sfatului... dar cei ce se agitau atunci, acum sunt oale si ulcele!

Nu mai e mult pana la primavara... februarie e scurta!

Brașov: Biserica Sf. Nicolae

dolion a scris:

Nu mai e mult pana la primavara... februarie e scurta!

Anuntă-ne când este Aprilie!
Eu doar ce am intrat în hibernare, aici în Canada.

La ultima poză din Brasov:
în zona prezentată am locuit la începuturile mele în Țara Bârsei, apoi m-am mutat la Săcele.

Am zis ca februarie e scurta, dar nu m-a auzit...

Strigă un pic mai tare, poate te aude...

Brasovul, ieri si azi

Câmpulung-ul interbelic! În plan secund Hotel Regal, iar în depărtare, Turnul Bărăţiei! Realizată de un mare fotograf al Muscelului ce scria pe fotografiile sale... "Dar de la Nicolae Th. Ştefănescu pentru Academia Română"!

Faine poze, Dolion!  
Mulțumim!

O actriță bună, Sandra asta și am auzit că este și inteligentă.

Astazi am condus-o pe ultimul drum pe mama... avea 80 de ani si suferise o operatie de extirpare de vezica dar a fost tardiva... metastazele cuprinsesera toate organele!
Acum, in fata mortii, am ramas eu bariera pentru copiii mei...

Sincere condoleante!
Dumnezeu s-o ierte!
Sa-i fie tarana usoara!

In ianuatie, sotia fratelui meu cel mai mare, tot la 80 de ani, ne-a parasit.
Facuse operatie de vezica biliara cu foarte multi ani, in urma.
Acum, in urma unui efort fizic, prin noiembrie, anul trecut,nu a mai putut manca, a slabit mult. Iar prin decembrie i-au descoperit cancer generalizat si in ianuarie ne-a parasit, in deplina cunostinta....