POPASUL DOLION (III)

Măi oameni buni, fiţi circumspecţi cu scrisori d-astea în campania electorală! De oriunde ar veni.

Judecaţi cu mintea voastră!
Nu mă faceţi să cred că mi-am schimbat degeaba sloganul de la semnătură. Altfel, încep să cred că, într-adevăr, singura soluţie pentru România este eutanasia!  

Anahoret, postarea nu reprezinta si insusirea de catre mine a celor expuse... de cele mai multe ori astept reactiile voastre, iar apoi pot trage concluziile de rigoare. Pot fi in ton cu voi, sau nu... ceea ce pot sa te asigur este ca judecata mea e impartiala dpdv politic (nu am facut politica nici inainte, nici dupa '89) si ma bazez pe bunul simt de care nu duc lipsa.

Prin faptul ca gresesc de multe ori in ceea ce sustin, rezulta ca judec cu capul meu.
Prefer sa gresesc asa decat influentat sau manipulat de altii.
Acesta este si motivul pentru care eu imi expun opiniile, expunandu-ma chiar
si mai mult la critici atunci cand cineva mi le si publica.
Cel putin atunci aflu cand si cat sunt de gresit in opinia mea.

Deci, din acest punct de vedere, fii linistit, colega!
Imi asum orice opinie. Oricat ar parea ca nu e a ea, oricat ar fi de rea sau de mult criticata sau criticabila de altii. Am curajul raspunderii. Doar am fost membru PCR, unde asa am fost ''educati'', ca sa nu zic
asa cum se zice acum" ''spalati pe creier''.

O să lucrăm la toate…

…a zis preşedintele de mâine Ponta prin gura tolomacului care azi a mimat rolul premierului Ponta la Cotroceni. Şi, ca aproape niciodată, a zis adevărul.

Am înţeles azi că aşa este. O să lucreze la toate. La otânjirea justiţiei (e chiar domeniul lui – specialitatea aruncarea cu procurorii), la aparatul de stat corupt şi supradimensionat (aici are aliat de nădejde – Tăriceanu), la populism (aici e singur, nu mai are nevoie de lecţii de la nimeni, nici măcar de la Iliescu).

O fi vreo reminiscenţă din epoca Ceauşescu, o fi auzit sintagma „să facem totul“ în timp ce se juca cu cuburi la grădiniţă şi i s-a părut, cu mintea de atunci (şi de totdeauna, că alta n-are), un fel de abracadavra, de „Sesam, deschide-te“ cu care poate rupe oricând gura duşmanului.

N-are a face de unde a luat-o. Important e că o va face. E conştiincios. Un cunoscut îmi spunea că, atunci când auzea la radioul ceauşist că guvernul va lua măsuri pentru remedierea unei probleme oarecare (să zicem, aprovizionarea cu lapte a populaţiei), îl lua cu fiori. Ştia că vor urma măsuri aberante şi va fi şi mai rău.

Invitat prin telefon să comenteze întâlnirea de luni, CTP spunea că s-a amuzat copios, că şi-a amintit de un film în care Caligula, în baza drepturilor sale imperiale, i-a luat polenul fecioriei unei mirese şi, când mirele a protestat, l-a pângărit şi pe acela, ba chiar i-a înfipt o viorea în fund.

Pe mine nu m-a amuzat. M-a speriat. Dacă asta e tot ce are mai bun pesedeul în materie de premieri şi miniştri de Finanţe, înseamnă că chiar „o să“ lucreze la toate. Înseamnă că nu le mai pasă nici măcar de imagine, de faţadă.

Aşa cum l-au pus pe Geoană „înalt reprezentant al Guvernului pentru proiecte economice şi diplomatice“, îl pot repune pe Cătălin Voicu în fruntea unui minister de Interne dedicat protecţiei infractorilor, îl pot aduce pe Năstase să predea noţiuni de drept internaţional şi termopane viitorilor judecători şi tot aşa.

Dar mai mult decât aceşti indivizi mă sperie cei 40 la sută dintre concetăţenii mei care, conform unui sondaj recent, „nu au nimic să-i reproşeze lui Ponta“.

(N.D.)

Victor Ponta, vedeta de la Bucharest HUOpen

Tenisul poate trece drept un sport frumos, dar atunci când este jucat de Simona Halep el devine chiar superb, no? Mai ales când Simona joacă acasă la noi, la București, unde nu se huiduie decât la final, când George Cosac are "înțeleapta" idee să-l laude pe Victor Ponta, sub a cărui genială ocârmuire a fost posibilă organizarea turneului la cele mai înalte standarde de progres și civilizație. Fără el, fără Victor, se știe, noi am fi crezut și astăzi că zgura este ceva de mâncare. Reacția publicului a lovit instantaneu, ceva de genul “Am venit pentru fata asta, băi, amatorule, marș cu politica din arenă!”

De ce nu mai naște Muntele Găina pui vii

Acest material nu este o nouă gărgăriță a celui care s-a autoproclamat inventatorul minciunii în țara fabulatorilor patologici. Găina lui Cristoiu nu a fost niciodată borțoasă, a suferit o cezariană la gât ca toate suratele ei care au ajuns în oală ca să nască pui cu smântană sau cu cartofi prăjiți. Erau simple aiureli cu care baiatu’ și-a vândut fițuica. Însă Muntele Găina, pe care se organizează de două secole Târgul de fete, a născut realmente pui vii, pentru că aici lumea venea să-si cunoască aleasa vieții cu care, pănă la urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu sau al unui dos de palmă, se și înmulțea.
Asta era și rațiunea străvechiului eveniment derulat în perioada Sfântului Ilie, puțin după mijlocul lunii lui Cuptor: tinerii din localitățile extrem de izolate ale Munților Apuseni se strângeau o dată pe an aici și încercau să-și lege destinele. Multe dintre fete veneau direct în carul cu zestre, hotărâte mai mult de gura ălor bătrâni să-și ia ziua bună de la frați, de la surori, de la casa părintească, de la grădina cu flori. Și dacă în trecut urcau acolo, la peste 1.300 de metri altitudine, mii de flăcăi și fecioare, cu timpul, numărul curioșilor tradiționaliști a scăzut simțitor. Pe undeva, este de înțeles. Azi ziarele sunt pline de matrimoniale, iar netul numai că nu-ți bagă jumătatea în pat, indiferent ce sex preferi să aibă. Ce să te mai urci în vârf de munte și să horești la aer rarefiat dacă printr-un simplu clik ți se taie respirația când vezi cu câte fete poți face simultan pinguinul acasă, primenit doar în costumul popular al lui Adam? Iar ca don’șoară, întrebați-o pe Moni, fostă Columbeanu, dacă pentru a îmbârliga un papagal trebuie sa mergi pe Muntele Ciocănitoarea sau e mai avantajos sa fii nelipsită din traditionalele cluburi de fite. Zăvoranca ne-a demonstrat și ea că, pentru a-ți privi în ochi cucul dorit, nu trebuie să-ți mai rupi planetarele Jeep-ului pe cărări de munte. E suficient sa-ți deschidă Tudy web-ul și mori de drag, nu alta.

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/de-ce-nu-mai-naste-muntele-gaina-pui-vii/

Un altfel de sex la telefon

În anii ’90 au apărut, timid, în România primele telefoane erotice. Sunai tocmai prin America sau Canada ca să auzi o gîfîială la telefon, cu mîna adînc înfiptă în buzunar. Zece minute de iubire la un astfel de telefon costau cît o partidă în lumea reală și săracă din România acelor ani. În mintea mea s-a născut o întrebare firească: oare cît de tîmpit trebuie să fii ca să apelezi numere de hotline? Cine sînt tăntălăii cu pricina? Pe urmă am aflat că cel care, cu zeci de ani în urmă, inventase linia erotică se făcuse milionar din timiditatea unor oameni singuri. În continuarea argumentației a mai fost cazul paznicului de la autobaza la care lucram eu, nea Dănănae, care, întins pe stiva de lemne din care păzea utilajele, a vorbit în Canada, cu suprataxă erotică, vreo zece salarii de-ale lui. Mai bine fura motorină de banii ăia, dobitocul! Așa m-a învățat viața că sexul la telefon e un lucru care are și el locul lui în acest Univers. Și acum să vă expun experiențele mele de sex la telefon.

Era o după-amiază frumoasă de primăvară. M-am dus să lămuresc niște chestii la departamentul Contabilitate al ditamai trustului de presă în care lucram. Problemele nu s-au rezolvat pe loc, dar doamna contabilă, o femeie chiar genul contabilă, pe la vreo cincizeci și ceva de ani, mi-a dat, amabilă, numărul de telefon, urmînd să ținem legătura întru rezolvarea problemei. Am format și am dat un bip cît să-mi rămînă numărul în memoria apelurilor formate. Adică nu l-am salvat și în agendă, înțelegeți voi, cu nume, prenume și număr. Plec de acolo și-mi văd de treabă. Peste cîteva ore, cuprins de altfel de dorințe, îmi notez, în aceeași manieră, adică formînd pur și simplu numărul, cîteva numere de domnișoare-prestatoare de pe net. Nu puteam vorbi din birou, așa că notam numerele lor, urmînd să le apelez cînd plecam spre casă, din locuri unde nu mă auzea nimeni. Și inevitabilul s-a produs. Am confundat numărul respectabilei doamne contabile cu numărul unei bagaboante. Am început tare:

– Alo, ia zi, cît e biiipul, faci și aia… și aia? Da’ biiipul cît e? Mai ai colege de apartament? În grup cît ar veni?

Și urmau multe alte bipuri.

Și odată aud o voce de contabilă serioasă care, după număr, știa că vorbește cu domnul… cu mine, adică. Dînsa, mai organizată, suflet de contabil, reținuse numărul meu. Am recunoscut vocea și am realizat ce se petrecuse. Mi s-au înmuiat instantaneu genunchii, m-au trecut toate apele. Nu mai auzeam nimic. Nici nu mai știu ce a bîiguit biata femeie, extrem de săritoare de altfel, care mai devreme vorbise cu un băiat din întreprinderea ei. Cu ultimele fărîme de luciditate, am închis telefonul. Îmi venea să intru în pămînt de rușine. Dar ce zic eu în pămînt? Îmi venea să intru în sateliți ai Pămîntului, în toate planetele din sistemul nostru solar. Ce-o să-i spun femeii cînd dau ochii cu ea? Că un obsedat sexual mi-a furat telefonul? În fine.

La fel am pățit cu Andreea, iubita fratelui meu, care mai tîrziu i-a devenit și soție. În agenda mea erau toate cele trei numere de mobil ale ei, fir-ar ele să fie de mobile! Din cele trei însă, în 99,99% din cazuri folosea unul singur. Așa că uitasem, pur și simplu, că ea are trei telefoane mobile. Iar în agendă, lîngă cele trei Andree-cumnată-mea, mai era și o Andree a mea, primită, cu tot cu numărul de telefon, de la un prieten. Deosebește-le dacă poți! De fapt, ce să mai… Nici măcar nu mi-am pus problema să le deosebesc, fiindcă eu știam doar de un număr al cumnată-mii. Și dă-i, și sună, vorba lui Agamiță. Dialogul a început abrupt din partea mea (exact ca ăla de mai sus), numai că aici fata a apucat, recunoscîndu-mi numărul, să mă oprească la un milimetru de o situație și mai penibilă. Vă dați seama cum ar fi trebuit să-i explic fratelui meu cuvintele cu care i-am abordat iubita… Și chiar nu sînt genul care să facă măgării din astea. Eu sînt genul care cumpără sex „ŕ la carte“, cinstit, fără complicații. Glonțul mi-a trecut pe la ureche

Apropo, să nu uit să-mi notez o dată în clar în agendă numărul soacră-mii, ca să nu mai fiu victima confuziilor.

Kamikaze Cap-oral

Cine, cât și cum e de vină pentru avionul prăbușit?

Eram copil și venam acasă fie cu bluza murdărită tare, fie cu niște pantaloni rupți, fie cu o jucărie stricată. Uneori nu era vina mea. Eram victima greșelilor unor colegi de joacă sau a unor conjucturi nefaste. Ca-ntre copii. Știam clar că alții sunt de vină și chiar așa era. Știam că mi s-a făcut o nedreptate. Cu toate astea tatăl meu nu prea avea chef să înțeleagă nedreptatea lumii care mă sabota pe mine și, în urma explicațiilor mele, foarte coerente dealtfel, el decreta simplu: ,,Mă, tu ce-ai căutat acolo!” Glisarea asta logică mă înfuria. Mă simțeam extrem de frustrat. Dacă un tâmpit greșește de ce sunt eu dator, pentru binele meu, să-l evit cu totul ca să fiu la adăpost? El e dator față de Societate, Lume, Univers, Dreptate să nu mai greșească. De ce să mă feresc eu? ,,Ca să supraviețuiești”, bănuiesc că ar fi fost răspunsul părintelui meu.

Acum să mergem nițel în Ucraina. Să mergem cu avionul. Dacă în ultimele luni niște descreierați au doborât nu știu câte avioane militare cu rachete, câtă minte îți trebuie ca să iei hotărârea să ocolești cu avionul civil locul acela? Câtă pregătire militară trebuie să ai ca să fi auzit, din filme, că armatele lumii au inventat de peste juma’ de secol niște rachete care caută singure un avion pe o rază de 50 de km, ca asta cu care s-a tras acum, sau chiar pe o rază de sute de kilometri? Bine, separatiștii ăia sunt nebuni. Dar tu? Tu ce păzești?

În drept îi spune infracțiune/greșeală din culpă. Adică puteai să prevezi consecințele situației, dar nu le-ai prevăzut și ai sperat că nu se va întâmpla nimic rău, deși exista această probabilitate.

De-asta eu i-aș întreba pe cei responsabili de zborul acela simplu, tâmpit de simplu: ,,Dom’le, voi ce-ați căutat acolo?”

Să zicem că eu mă angajez să vă aduc zilnic copiii de la școală cu microbuzul. Și pe drum trec prin mijlocul unei bătăi între două găști de interlopi, sau dau cu mașina în niște gropi datorate nesimțirii autorităților. De la gropi sau de la luptele de interlopi, vă aduc copiii cu o mână ruptă. Azi. Mâine trec tot pe drumul acela și vi-i aduc și cu o coastă ruptă. A treia zi, cu capul spart. Voi ce-o să spuneți? O să țipați pe Facebook: ,,Nenorocitele de autorități locale și nenorociții de interlopi sunt niște ticăloși! Huuoooo!”? Sau o să-mi spuneți mie: ,,Măi, tâmpitule, ocolește, dracului, locul ăla!”? O să mă strângeți pe mine de gât sau o să plecați să vă bateți în săbii cu pușcăriașii aceia? O să mă strângeți pe mine de gât sau veți pleca la luptă să reformați sistemul politic ticăloșit din România care guvernează prost și cu gropi în șosele?

A.D.

dolion a scris:

Reacția publicului a lovit instantaneu, ceva de genul “Am venit pentru fata asta, băi, amatorule, marș cu politica din arenă!”

Ei, tenisul a adunat mereu în arenă oameni educaţi... greu să-i păcăleşti cu vorbe sau cu găleţi colorate.   
Ponta a primit ce-a căutat!  

dolion a scris:

Cine, cât și cum e de vină pentru avionul prăbușit?

Eram copil și venam acasă fie cu bluza murdărită tare, fie cu niște pantaloni rupți, fie cu o jucărie stricată. Uneori nu era vina mea. Eram victima greșelilor unor colegi de joacă sau a unor conjucturi nefaste. Ca-ntre copii. Știam clar că alții sunt de vină și chiar așa era. Știam că mi s-a făcut o nedreptate. Cu toate astea tatăl meu nu prea avea chef să înțeleagă nedreptatea lumii care mă sabota pe mine și, în urma explicațiilor mele, foarte coerente dealtfel, el decreta simplu: ,,Mă, tu ce-ai căutat acolo!” Glisarea asta logică mă înfuria. Mă simțeam extrem de frustrat. Dacă un tâmpit greșește de ce sunt eu dator, pentru binele meu, să-l evit cu totul ca să fiu la adăpost? El e dator față de Societate, Lume, Univers, Dreptate să nu mai greșească. De ce să mă feresc eu? ,,Ca să supraviețuiești”, bănuiesc că ar fi fost răspunsul părintelui meu.

Acum să mergem nițel în Ucraina. Să mergem cu avionul. Dacă în ultimele luni niște descreierați au doborât nu știu câte avioane militare cu rachete, câtă minte îți trebuie ca să iei hotărârea să ocolești cu avionul civil locul acela? Câtă pregătire militară trebuie să ai ca să fi auzit, din filme, că armatele lumii au inventat de peste juma’ de secol niște rachete care caută singure un avion pe o rază de 50 de km, ca asta cu care s-a tras acum, sau chiar pe o rază de sute de kilometri? Bine, separatiștii ăia sunt nebuni. Dar tu? Tu ce păzești?

În drept îi spune infracțiune/greșeală din culpă. Adică puteai să prevezi consecințele situației, dar nu le-ai prevăzut și ai sperat că nu se va întâmpla nimic rău, deși exista această probabilitate.

De-asta eu i-aș întreba pe cei responsabili de zborul acela simplu, tâmpit de simplu: ,,Dom’le, voi ce-ați căutat acolo?”

Să zicem că eu mă angajez să vă aduc zilnic copiii de la școală cu microbuzul. Și pe drum trec prin mijlocul unei bătăi între două găști de interlopi, sau dau cu mașina în niște gropi datorate nesimțirii autorităților. De la gropi sau de la luptele de interlopi, vă aduc copiii cu o mână ruptă. Azi. Mâine trec tot pe drumul acela și vi-i aduc și cu o coastă ruptă. A treia zi, cu capul spart. Voi ce-o să spuneți? O să țipați pe Facebook: ,,Nenorocitele de autorități locale și nenorociții de interlopi sunt niște ticăloși! Huuoooo!”? Sau o să-mi spuneți mie: ,,Măi, tâmpitule, ocolește, dracului, locul ăla!”? O să mă strângeți pe mine de gât sau o să plecați să vă bateți în săbii cu pușcăriașii aceia? O să mă strângeți pe mine de gât sau veți pleca la luptă să reformați sistemul politic ticăloșit din România care guvernează prost și cu gropi în șosele?

A.D.

Da, imi aduc si eu aminte, ca acum, ce imi zicea taicu:
"Ce-ai cautat ai gasit!" Sa nu te mai duci acolo! Suntem prea saraci ca sa ne apucam de cearta cu vecinii. Sa ajungem pe la politie sau prin tribunale cu ei."
Sau, discutand cu vecinii, il auzeam zicand:
"Copiii se cearta, copiii se impaca. Noi trebuie sa ne vedem de ale noastre."

Aici, insa, lucrurile sunt mult mai complicate.
Un minim de judecata trebuia sa aiba companiile aeriene.
Zona trebuia ocolita. Acum, ca s-a intamplat, asta e.

Eu cred ca fortele pro-ruse au fost induse in eroare de legaturile lor in cealalta tabara. Va amintiti ce "bavures", cum ziceau francezii, faceau americanii in Iugoslavia? Ei bine, chiar ei, francezii, serviciile de spionaj, ii puneau pe americani pe piste gresite si bombardau zone cu civili, ca sa-i compromita.
Ma tem ca aici a fost vorba de acelasi lucru.
Dar: " A la guerre, comme a la guerre!"

Anahoret a scris:

dolion a scris:

Reacția publicului a lovit instantaneu, ceva de genul “Am venit pentru fata asta, băi, amatorule, marș cu politica din arenă!”

Ei, tenisul a adunat mereu în arenă oameni educaţi... greu să-i păcăleşti cu vorbe sau cu găleţi colorate.   
Ponta a primit ce-a căutat!  

Perfect spus, Anahoret!  

Luna cea mare de azi-noapte...

Cu câteva zile înainte de a-și lua viața, Robin Williams a înregistrat un mesaj video de încurajare și speranță adresat unei bolnave de cancer în fază terminală.
După ce Viviane Waller, o tânără de 21 de ani, din Auckland - Noua Zeelandă, a fost diagnosticată cu cancer pulmonar, de colon și de ficat în luna ianuarie, a făcut o listă de dorințe printre cares-a numărat și o întâlnire cu actorul Robin Williams.
Însă starea ei s-a înrăutățit și nu a mai putut ajunge în Statele Unite. O prietenă l-a contactat pe Robin Williams și acesta a fost de acord să înregistreze un mesaj video pentru Viviane.
„Bună, Viviane, aici e Robin Williams, care te întreabă ce e prin Noua Zeelandă? Vă transmit toată dragostea mea ţie, lui Jack (n.r. - soţul lui Viviane) şi lui Sophie (n.r. - fetiţa ei). Şterge asta de pe lista ta”, a transmis actorul cu puțin timp înainte să-și pună capăt zilelor.

Cum a construit Dorin Cocoș mașina de făcut bani “Elena Udrea”

Elena Udrea, soarele politicii românești, cum au numit-o foștii colegi din PDL, nu există. Elena Udrea nu este decît o foarte performantă mașină de făcut bani cu statul. Construită și lansată de Dorin Cocoș. Dar care și-a adus singură îmbunătățiri.

Lansarea: contractele cu RAAPPS-ul controlat de pesedistul Bejinariu

Înainte de 2000, Elena Udrea nu avea decît două calități. Prima: era „prietena“ lui Dorin Cocoș, un om de afaceri divorțat și cu relații în toate cercurile politice și financiare din România. A doua: avocată (cu diplomă la particulară) din ’97, cînd avea doar 24 de ani, atrăgea atenția prin decolteurile adînci și fustele scurte, asortate la tocuri-cui sau cizme pînă la genunchi. Stil. Cu aceste două calități la purtător, Udrea s-a plimbat printre cunoștințele lui Cocoș vreme de cîțiva ani. Fără succes. Prima ei victorie a apărut abia în 2002: datorită relației amicale a lui Cocoș cu Cozmin Gușă, Elena a devenit consiliera secretarului general al PSD. Adică a lui Gușă. Nu făcea mare lucru și nu avansa suficient de repede. Așa că pista a fost abandonată după doar cîteva luni.

A mai fost nevoie de încă doi ani (și de căsătoria cu Cocoș, în 2003) pentru primul tun cu statul pe persoana ei fizică: în toamna anului 2004, Udrea a fost angajată de Regia Autonomă pentru Administrarea Patrimoniului și Protocolului de Stat (RAAPPS) să presteze servicii juridice. A primit patru contracte, de aproximativ 70.000 RON. RAAPPS era în subordinea Secretariatului General al Guvernului, condus atunci de Eugen Bejinariu. Potrivit Evenimentului zilei, Bejinariu a arătat că este prieten cu Dorin Cocoș „din anii ’90“.

Rodajul, pe mîna lui Stolojan și banii lui Cocoș

Tot în 2004, Cocoș a făcut a doua mutare, care s-a dovedit genială: a împins-o pe Udrea în PNL. Încorporarea la liberali s-a făcut prin intermediul lui Theodor Stolojan, președinte al PNL la acel moment și, ulterior, partener cu Cocoș de intervenții pentru ALRO. Stolo a pus‑o pe listele partidului pentru Consiliul General al Municipiului București. Atunci, Udrea nu era încă membru PNL. S-a înrolat abia cîteva luni mai tîrziu, cînd a primit carnet de membru de la organizația PNL a sectorului 2. Conform presei vremii, la promovarea Elenei Udrea a contribuit și Cătălin Grigorescu, președintele PNL sector 2 de-atunci, care ar fi fost stimulat cu mii de euro de către Cocoș. Ulterior, Grigorescu a fost suspendat din funcție pentru „gestiunea netransparentă a banilor organizației“.

Băsescu o accelerează pe Udrea, Cocoș trage frîna de mînă

A treia mutare a lui Cocoș a fost determinantă pentru ce a ajuns Elena Udrea în zilele noastre: stimulînd amiciția trainică cu Traian Băsescu, pe care-l vizita deseori, proaspătul soț al Elenei a împins-o pe aceasta în echipa de campanie a primarului Traian Băsescu. În acea poziție, Udrea s-a făcut extrem de utilă și, firesc, după ce marinarul a cîștigat mandatul de președinte, ea a ajuns șefa Cancelariei de la Cotroceni. Din păcate pentru Cocoș, mandatul de șefă s-a terminat în toamna lui 2005, după scandaluri de presă în care au fost invocate legăturile lui cu personaje ca Adrian Petrache și Alexandru Bittner (de­spre care Băsescu afirmase că făceau parte din „mafia personală a lui Adrian Năstase“). După demisie, Udrea și-a ocupat timpul ca simplu membru al PD și, din 2006, ca secretar executiv al partidului.

Cum i-a „tunat“ Poteraș motorul Elenei spre Parlament

După aproape trei ani fără funcții publice, în care s-a remarcat doar ca trompetă a președintelui (scandalurile bilețelelor Tăriceanu – Patriciu – procuror general), Udrea a intrat pe o rampă care a lansat-o în marea politică. Tot pe mîna lui Cocoș, care i-a aranjat să candideze la un loc de deputat în sectorul 6. Adică la primarul Poteraș, bun prieten și partener de afaceri cu Cocoș. După o campanie susținută, organizată de Poteraș pînă în cele mai mici detalii, Udrea a ajuns parlamentar. Apoi, ca politician cu greutate parlamentară, ministru. Nu întîmplător, cînd a preluat al doilea ministeriat (Dezvoltare Regională și Turism), Udrea i-a atribuit (prin Compania Națională de Investiții) un contract de cinci milioane de lei noi firmei nevestei lui Poteraș.

Darea în exploatare

După 2008, Udrea a început să fie cu adevărat eficientă: mașinăria construită și întreținută de Cocoș începea să producă. Secretar general al Guvernului, de exemplu, a fost numită Daniela Andreescu. Cea care, între 2005 și 2007, ca șefă a Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, îi trimitea pe „căpșunari“ să facă analize la centre medicale controlate de Dorin Cocoș. Tot în 2009, fiul Andreeascăi, Bogdan, a ajuns consilier la Guvern și, ulterior, director tehnic la Su­cursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a RAAPPS. Iar Gabriel Oprea (și el membru al „mafiei personale a lui Adrian Năstase“ și apropiat al lui Cocoș) a ajuns ministru pe mîna PDL. Ana Maria Topoliceanu, fostă parteneră de afaceri a Elenei Udrea, a fost numită consilier al ministresei Turismului și, din 2010, director general la Compania Națională de Investiții din subordinea MDRT.

În 2005, Udrea făcea comunicare pe banii Petromservice

În România, un om politic nu înseamnă nimic dacă în cariera lui nu apare și vreun mogul. Prin octombrie 2005, blonda PDL, deja fostă șefă a Cancelariei prezidențiale, a acordat două interviuri în care făcea praf imaginea lui Tăriceanu din cauza relației cu Patriciu. Interviurile au fost pregătite cu Horia Mihălcescu, director general la Red Apple Communication și purtător de cuvînt la Petromservice, două societăți controlate de SOV. În interviuri, Udrea declara că Tăriceanu sunase la procurorul general Ilie Botoș, imediat după arestarea lui Dinu Patriciu. Un an și ceva mai tîrziu, Udrea i-a dat-o din nou lui Tări, arătînd că premierul îl rugase pe Băsescu să intervină la Parchet pentru Dinu Patriciu, printr-un bilețel trimis la Administrația Prezidențială.

Cocoș, inventatorul Elenei, intră în Forbes

În 2010, Dorin Cocoș și Elena Udrea au intrat în Topul Forbes pe locul 380, cu o avere de 12-13 milioane de euro. În special din afaceri cu statul. Cea mai cunoscută este Dalli Exim, firma care a administrat parcările din București. Dalli a beneficiat de prelungirea ilegală a concesionării spațiilor de parcare din București, realizată inclusiv de viceprimarul pedelist Răzvan Murgeanu. Contractul le-a fost reziliat în 2009 de primarul Sorin Oprescu. Deși Dorin Cocoș s-a retras oficial din acționariatul Dalli în 2004, stenogramele din dosarul ALRO au arătat că el a continuat să controleze sereleul. Apropo de control: în 2005, cuplul Cocoș-Udrea l-a promovat la șefia RAAPPS pe Cristian Vlaicu, coleg de facultate cu Dorin și asociat al acestuia. Asta a făcut ca, în următorii ani, Regia să retrocedeze numeroase proprietăți care au ajuns la membrii grupului de interese Petrache-Bittner. Mai trecem pe lista afacerilor familiei ministrului și contractele firmelor la care este acționar Cocoș cu instituții medicale de stat, contracte în valoare totală de aproximativ nouă milioane de euro.

Restul e istorie. Și partaj.

(investigatii@kamikazeonline.ro)

Trezirea maselor a inceput! Rupeti lanturile! Libertatea nu poate fi incatusata!

Cu toţii suntem sclavi! Acesta este unul dintre adevărurile dure pe care cei mai mulţi oameni refuză să le accepte, pentru că cei mai mulţi oameni sunt afectaţi de cea mai mare problemă a omenirii.

Trăim într-un sistem care îi ţine pe oameni să muncească cel puţin 8 ore pe zi, cel puţin 5 zile pe săptămână. E cineva care crede că în Occident sau în ţările “civilizate” cu bunăstare nu se munceşte? Ba da, se munceşte şi acolo. Nu vă imaginaţi munca şi sclavia prin imaginea unui om legat cu lanţuri care dă cu un târnăcop în stâncă! Munca modernă este inclusiv la birou, iar sclavia modernă include ORICE tip de muncă din prezent. Se munceşte peste tot pe planetă! Doar că unii oameni (sclavi), pentru munca lor, primesc în schimb bunăstare, să zicem un trai decent… Ideea e că lumea este condusă de către o mână de oameni din umbră (cine nu ştie acest lucru încă, să citească). Acei oameni controlează mari corporaţii, instituţii publice şi entităţi private, guverne, şefi de stat, imperii (SUA, UE) etc. Noi suntem toţi nişte sclavi ai lor, direct sau indirect, din 3 mari motive:

1. Pentru că suntem forţaţi să muncim ca să supravieţuim de pe o zi pe alta (suntem siguri că în zilele noastre, cu tehnologia modernă care există şi care este ascunsă publicului, n-ar mai fi nevoie să muncim atât de mult)

2. Pentru că viaţa noastră este DEPENDENTĂ DE BANI (banii sunt o chestie prin care în prezent se controlează mai uşor sclavii; suntem siguri că NU poate exista o lume fără bani, aşa cum sunt ei utilizaţi în prezent)

3. Pentru că MUNCA noastră este TRANSFORMATĂ în BANI, iar o parte din BANII PRODUŞI DE NOI (ADICĂ DIN MUNCA NOASTRĂ) SUNT FURAŢI şi ajung într-un fel sau altul, direct sau indirect, la cei care conduc lumea din umbră, la corporaţiile lor şi la marionetele lor politice de la nivel naţional. BANII PRODUŞI DE MUNCA NOASTRĂ SE ÎMPART ÎN DOUĂ. Aici este cheia: o parte din bani ajung la noi (sub formă de salariu NET, în mână, sau profit în cazul firmelor), iar cealalată parte SE DUCE LA STAT – sub diferite pretexte (taxe, impozite, asigurări sociale, asigurări medicale, pensie, investiţii bla bla bla). Toţi banii pe care cetăţenii unui stat, întreprinderile şi firmele îi cotizează la bugetul public devin BANI PUBLICI. ÎN REALITATE, O GRĂMADĂ DIN ACEŞTI BANI PUBLICI SUNT FURAŢI! Cine nu a văzut şi nu a înţeles încă asta înseamnă că este prea tânăr sau cretin. Cine nu este în stare să se uite în jur şi să observe chestiile astea şi are nevoie de dovezi negru pe alb (eventual o declaraţie semnată a politicianului corupt “Da, am furat”) este pur şi simplu cretin. De fapt, mai corect spus, distrus mental premeditat. Realitatea este că NOI MUNCIM PENTRU CA ALŢII SĂ AIBĂ CE FURA! Noi suntem sclavii celor care ne fură banii minţindu-ne în faţă că ne vor oferi diferite “servicii” în schimbul acelor bani (infrastructură, sănătate, ajutoare sociale, pensii etc). În realitate NU ne oferă decât batjocură şi tupeu, în timp ce ei fură de rup din banii munciţi de noi!

LIPSA DE TRANSPARENŢĂ

ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ SE DEMONSTREAZĂ ACEST LUCRU! Acei oameni se ÎMBUIBĂ din BANII NOŞTRI, munciţi de noi! Conştientizaţi chestia asta? Uitaţi-vă la vilele, maşinile, poşetele politicienilor din zilele noastre… E suficient ca să vedeţi o parte din cât au furat… În ţările civilizate SE FURĂ şi acolo din acei bani care ajung la stat – din banii publici, însă nu la fel de “pe faţă” şi poate nu în procente aşa mari ca în România. De asemenea, sclavii din ţările civilizate chiar primesc la schimb pentru banii daţi “la stat” servicii – sănătate, educaţie, securitate, infrastructură etc etc etc. NOI NU PRIMIM NICI MĂCAR ATÂT! NOI PRIMIM BATJOCURĂ, TUPEU, AROGANŢĂ, servicii medicale de rahat, învatamant nul, nu avem infrastructura rutieră, pensionarii primesc O PENSIE DE RAHAT ARUNCATĂ ÎN SCÂRBĂ cât să nu moară de foame astăzi, pe scurt… NU AVEM NICI MĂCAR UN TRAI DECENT! Atât oamenii cu venituri “suficiente” de pe planetă, cât şi amărâţii ca noi, românii, sunt cu toţii SCLAVI, pentru că din munca lor SE FURĂ LA GREU! Pe spinarea lor se lăfăie nişte bestii care conduc această planetă din umbră, împreună cu marionetele lor politice din teritoriu (vezi politicienii putrezi de la noi din ţară sau din orice altă ţară). Suntem sclavi pentru că acceptăm acest lucru şi muncim fără să cârtim. SUNTEM SCLAVI ŞI NICI MĂCAR NU NE PASĂ! Acceptăm să ni se fure din MUNCA noastră şi acceptăm la infinit (ca proştii), ca alţii să NU muncească şi să se LĂFĂIE PE BANII – MUNCA – SPINAREA NOASTRĂ! Dar nu suntem în stare să vedem şi să conştientizăm aceste lucruri. Preferăm să le ignorăm la infinit. Renunţarea la banul public este o mare mare problemă a poporului român. Iar cea mai mare problemă este INCAPACITATEA DE A CĂUTA ŞI VEDEA ADEVĂRUL DESPRE CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JUR.

1. Sclavie de tip “Occidental”

În ţările “dezvoltate”, “civilizate”, în occident şi nu numai, oamenii sunt sclavi, muncitori la fel ca noi din România, doar că ei au parte de un trai MAI decent decât noi. Acolo (din prisma istoriei, educaţiei popoarelor, din prisma conducătorilor lor etc), sistemul este mai puţin dur faţă de sclavi. Li se oferă sclavilor bunăstare. Scopul este să nu se răscoale vreodată împotriva sistemului. De aceea li se oferă nişte bunăstare. Dar Sistemul ÎI FURĂ ŞI PE EI. Şi ei sunt ţinuţi SCLAVI de către stat. Dacă toţi banii care ajung la buget ar fi folosiţi cu adevărat PENTRU binele societăţii, chiar şi oamenii relativ bogaţi din Occident ar putea avea şi mai multă bunăstare, de exemplu în loc de un concediu de 1 lună pe an, poate ar putea să-şi ia un concediu de 2 luni pe an. Dar pentru că o parte importantă din munca lor este FURATĂ, traiul lor decent rămâne tot timpul la un nivel care să îi ţină cuminţi la locurile lor fără să cârtească. Nu are rost să dai prea multă bunăstare sclavilor dacă sclavilor le este suficient atât cât primesc acum şi nu se răscoală… ar fi risipă să le dai mai mult… mai bine păstrăm noi (cei care conducem) restul banilor produşi de munca sclavilor…

2. Sclavie de tip “Ţări sărace”

Sclavii din ţările sărace (adică inclusiv noi românii) sunt cei mai amărâţi dintre sclavi, pentru că ei nu primesc nici măcar acel minim trai decent. La aceşti sclavi se aplică un alt sistem, unul mult mai dur pentru sclavi, dar mult mai avantajos pentru bestiile care beneficiază de pe urma sclavilor. Aici sclavii sunt asupriţi la maxim, storşi cât de mult se poate de MUNCĂ ŞI BANI, pentru că sistemul e făcut de aşa natură încât sclavii să fie VULNERABILI – acestea sunt cuvintele de bază pentru sclavia din ţările sărace – vulnerabilitate şi frică, frică privind supravieţuirea de pe o zi pe alta. Pentru că sunt vulnerabili, sclavii NU cârtesc împotriva Stăpânilor care le oferă acele minime firimituri cât să trăiască de pe o zi pe alta. Nu cârtesc, nu comentează şi mai ales NU SE RĂSCOALĂ pentru că sunt DEPENDENŢI DE ACELE FIRIMITURI (salarii bugetare de mizerie, salarii insuficiente la privaţi, pensii de mizerie, ajutoare sociale de mizerie etc)! Cum sunt ţinuţi sclavii vulnerabili? Prin lipsă de educaţie şi prin educaţie de rahat (deci nu îşi pot găsi alte locuri de muncă), prin lipsa locurilor de muncă (nu au unde să plece din serviciul MIZER pe care îl au, sau nu au unde să se angajeze ca tineri absolvenţi de ceva), prin manipulări ordinare de auto-învinovăţire, de tipul “voi sunteţi vinovaţi, mai luaţi-vă un job dacă vreţi bani”, prin sistem medical la pământ – care le distruge sănătatea şi/sau nu îi face bine (ci mai rău îi îmbolnăveşte de multe ori), prin pensie de mizerie, prin salarii de mizerie, pe scurt, prin SĂRĂCIE şi nivel de trai scăzut. Acesta este sistemul prin care NOI suntem ţinuţi drept sclavi, muncitori apatici fără bunăstare, cuminţi la locurile noastre, muncind zi de zi ca proştii – VULNERABILITATEA, FRICA, SĂRĂCIA, LIPSA UNUI TRAI DECENT, LUPTA ZILNICĂ PENTRU SUPRAVIEŢUIRE.

Occidentalii (“vesticii”, “bogaţii”, “civilizaţii”) şi oamenii din ţări sărace care au o anumită bunăstare, nu se răscoală împotriva sistemului care îi ţine pe post de sclavi muncitori (fie ei angajaţi sau patroni) pentru că au UN MINIM TRAI DECENT (o minimă BUNĂSTARE), iar în imbecilitatea, ignoranţa şi egoismul lor, nici măcar nu le pasă că de fapt ŞI EI SUNT SCLAVI, le este suficient ce au şi acceptă ca alte persoane (cei din vârful piramidei puterii) să aibă o viaţă de un milion de ori mai bogată pe munca lor zilnică. Să fiţi sănătoşi! Ignoranţă plăcută!

Esticii, “amărâţii”, “sărăntocii” (noi românii şi alte popoare sărace) nu se răscoală împotriva sistemului care îi ţine pe post de sclavi muncitori pentru că sunt SĂRACI, VULNERABILI, DEPENDENŢI de serviciul mizer şi le e FRICĂ pentru supravieţuirea de pe o zi e alta.

Să menţionăm totuşi şi firmele, companiile, entităţile private etc. Acestea toate (de la mic la mare, de la Estul la Vestul planetei) PRODUC BANI. O PARTE IMENSĂ DIN ACEI BANI ajunge la STAT prin taxe si impozite de toate felurile. Peste tot în lume există taxe şi impozite. Peste tot în lume taxele şi impozitele ajung la Stat (în bugetul public). Cam peste tot în lume bugetul public este CĂPUŞAT şi FURAT! Deci şi patronii de firme sunt la fel de sclavi – se zbat zilnic (muncă, stres, alergătură, împrumuturi, credite, angajaţi, nopţi nedormite etc) să facă profit, ca să îl împartă cu… HOŢII de la conducerea statului şi cu stăpânii lor! Perfect!

Cine şi cum va schimba acest Sistem mafiot şi criminal în care trăim? HA, HA, HA, ce glumă bună! Păi noi, ca popor, ca omenire, suntem la nivelul la care nici măcar nu conştientizăm că există un asemenea sistem! Atât de distrusă mental este omenirea în prezent. Cum să schimbi ceva, când tu nici nu ştii încă faptul că acel ceva există… Singura şansă a omenirii o reprezintă oamenii CARE ŞTIU, care s-au trezit deja la realitate, care înţeleg cât de cât cum funcţionează lumea pe bune, dacă se unesc şi luptă inteligent împreună!

Deşi TOATĂ LUMEA simte pe propria piele efectele negative ale sclaviei moderne, doar foarte puţini reuşesc să conştientizeze că relele din viaţa lor (TOATE RELELE DIN VIAŢA LOR) se întâmplă pentru că la conducerea popoarelor se află oameni IMORALI, de REA CREDINŢĂ şi CORUPŢI, care menţin la infint un sistem în care suntem cu toţii nişte sclavi ai unor băieţi “deştepţi”. Aici e problema: lumea nu face încă această corelaţie: Probleme – Sclavie – Corporaţii – Politicieni – Elitele care conduc lumea. ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE! Cam asta ar însemna, după părerea mea, trezirea României: conştientizarea corelaţiei de mai sus, conştientizarea vinovaţilor de la nivel naţional (preferabil şi de la nivel mondial), conştientizarea CĂ SUNTEM SCLAVI. Şi atunci… ar porni adevărata revoluţie…


https://www.facebook.com/groups/diasporarounita/

Concluzia:
Hotii striga: hotii!

Nu e de mirare atunci ca se incearca o amnistie.
Acum, nu stiu daca intra, in aceasta amnistie,  si astia cu Cocos, cu Gaina, cu Pisic, cu Purcel sau stiu eu cu ce alte pasari sau animale politice....

Realitatea este că NOI MUNCIM PENTRU CA ALŢII SĂ AIBĂ CE FURA!


Asta n-ar fi nimic ca mincim pentru altii.. Dar sa ni se dea si noua partea nostra.
Pai, ia sa vedem care e partea noastra:
Din munca noastra se opreste o data un impozit.
Cu ce ramane merg sa cumpar spre ex. benzina. Pe care dau mult mai mult decat costa produsul.
Alte taxe si impozite sunt cuprinse in pret. Mi-am cumparat o casa, pe care o las mostenire. Aici, mostenitorul plateste 40% din valoarea ei pentru a o mosteni. Adica, banii aia ai mei, din salariu muncit, pe care am platit impozit, mai e impozitat inca o data cu 40%, pentru simplul fapt ca ''mi-am vandut'' proprietatea mostenitorului. Si alte exemple asemanatoare. Daca ar fi sa aratam ce se alege din salariul meu impozitat deja la incasare, cat mai ramne din el neimpozitat pana la cheltuirea ultimului banut, o sa vedeti ca nu mai ramne nimic din el...

pentru bestiile care beneficiază de pe urma sclavilor

Unele bestii tot vor fi, tot timpul...

Cine şi cum va schimba acest Sistem mafiot şi criminal în care trăim?


Cu care sistem? Mai putin mafiot, sa zicem, dar tot mafiot va fi.

conştientizarea CĂ SUNTEM SCLAVI. Şi atunci… ar porni adevărata revoluţie…


Oricum tot sclavi vom fi. Unii poate nu vor mai fi, dar cei mai multi vor ramne in continuare tot sclavi.

Trezirea maselor a inceput! Rupeti lanturile! Libertatea nu poate fi incatusata!

Hai la lupta cea mare!

Razboiul multidimensional

Poate că mulți vor acuza frecvența sporită a articolelor dedicate ciocnirii Rusia-Occident. Cu siguranță au dreptate, însă sunt convins că subiectul este unul de importanță majoră. Personal cred că acum se creionează societatea viitorului. În acest conflict se tranșează numeroase probleme ale societăților în care trăim, probleme deranjante și, în multe cazuri, cronicizate. Pe scurt, acest conflict, cu șanse mari de a se transforma în război, poate fi considerat ca fiind adevăratul început al secolului XXI.
Vă place sau nu, de-aici începe viitorul. Se scrie o nouă carte în care, din păcate, apărem și noi ca indivizi. Spun din păcate deoarece acum abia se scrie prefața și, cum bine știm, „generațiile prefețelor istorice” sunt cele care își asumă cea mai mare parte din plată, cele care sunt sacrificate pentru un „bine” ipotetic.

Conflictul amintit ne-a adus în prim-plan o nouă față a războiului. Chiar dacă nu simțim, ne aflăm în plin război.
Un război de tip nou, ale cărui reguli se scriu în prezent, în funcție de victoriile sau înfrângerile consemnate pe teren. În timp ce americanii par (atenție la exprimare!) tributari vechiului mod de a face război, cu deplasări de trupe și arme, rușii se îndreaptă spre un nou tip de război:
războiul multidimensional.
E vorba de un război care se desfășoară pe mai multe planuri în paralel, foarte puține dintre ele având legătură cu armele convenționale. Războiul multidimensional este unul total, desfășurat discret, dar la fel de dur precum unul clasic. Chiar dacă nu vorbim de victime umane, putem vorbi de generații schilodite sau populații distruse psihic.
În cazul conflictului din Ucraina, „noul război” începe să se distingă cu ochiul liber. Neputând interveni militar, SUA au ripostat prin intermediul sancțiunilor economice.
Lucrurile păreau cât se poate de simple: atâta vreme cât tu ești tătucul banilor și a unei mari părți a fluxurilor, atunci poți strânge în chingi orice dușman.
Asta, desigur, la nivel teoretic. În teren evenimentele au căpătat o altă formă. Primele afectate au fost piețele bondurilor americane.
Rusia și-a vândut o parte consistentă a deținerilor de datorie americană și exemplul i-a fost urmat de propriile bănci. Pe o piață liberă, un asemenea flux de vânzări ar fi produs distorsiuni majore. În cazul de față, nu s-a simțit mare lucru pe piață deoarece FED a suplinit lipsa cumpărătorilor.
Chiar dacă fără efect, acțiunea a rămas în mintea investitorilor și a insider-ilor, cufundând sistemul financiar american și mai adânc în virtual.
Reușind să transforme în „eșec” operațiunea rusească, americanii au trecut mai departe.
Sancțiunile financiare au lăsat clienții unor bănci fără acces la proprii bani.
Clienți care, în marea lor majoritate, nu aveau de-a face cu conflictul din Ucraina. Cum a fost acest lucru posibil?
Simplu: giganții internaționali ai cardurilor(VISA si Mastercard) au blocat sistemele pentru băncile supuse sancțiunilor. În acest fel, clienții băncilor în cauză s-au trezit că au în buzunar o bucată de plastic absolut nefuncțională.
Era cât se poate de clar că o asemenea acțiune nu putea rămâne fără ecou. Ceea ce a urmat a fost extrem de interesant.
Parlamentul rus a promulgat o lege referitoare la sistemele de plăți și, în paralel, băncile rusești au început să-și dezvolte propriul sistem de plăți.
În ceea ce privește noua lege a sistemelor de plăți lucrurile sunt cât se poate de radicale.
Pentru a oferi servicii de plăți pieței rusești trebuie să îndeplinești o serie de condiții destul de stricte.
Cea mai radicală reglementare este cea referitoare la sistemele de procesare a tranzacțiilor care trebuie să se afle în Rusia.
De asemenea, toate tranzacțiile (indiferent de locul în care se fac) trebuie rutate primar prin sistemele de procesare aflate în Rusia.
Cu alte cuvinte, un client al unei bănci rusești care folosește un card (VISA sau Mastercard) în afara țării va avea ca sistem primar de procesare sistemul existent pe teritoriul Rusiei; tranzacția sa va trece prima dată prin serverele rusești, abia apoi ajungând la sistemele centrale ale organizației de carduri.
Aceasta înseamnă că, în cazul unor sancțiuni viitoare, cel puțin pe teritoriul Rusiei, clienții nu vor mai avea de suferit, deoarece statul va putea „izola” sistemul de procesare de cel al organizației căreia îi aparține.
Cea de-a doua inițiativă, anume crearea unui sistem 100% rusesc de plăți este mult mai dură deoarece sparge monopolul american de pe piața cardurilor.
Este de remarcat faptul că într-un timp record - de aproximativ o lună - sistemul rusesc de plăți este într-o proporție de 60% funcțional.
Aceasta se datorează faptului că, încă înainte de conflict, pe piața bancară din Rusia existau sisteme de plăți alternative dezvoltate independent de unele bănci.
În momentul în care s-a pus problema dezvoltării unui sistem independent de plăți, marea majoritate a băncilor a votat în favoarea dezvoltării unuia nou și nu a preluării unor sisteme deja funcționale.
În această direcție este de remarcat pasul previzibil în acest moment al interconectării sistemelor de plăți chineze cu cel rusesc.
Discuțiile sunt deja avansate, iar protocolul este unul cât se poate de interesant. Interconectarea sistemelor de plăți amintite va crea un nou gigant al plăților care însă nu este centralizat, ci multipolar.
Multipolaritatea este răspunsul Moscovei față de unipolaritatea și dezvoltarea sa logica nonpolaritatea - concepte geostrategice propuse de Departamentul de Stat al SUA (și de multitudinea de think tank-uri și ONG-uri care gravitează în jurul instituției amintite).
În acest caz avem de-a face cu o portare a unui element geostrategic în sistemul financiar. Și nu este singura inițiativă!

Întrucât am vorbit despre China, probabil ați remarcat apropierea din ce în ce mai mare de Rusia. Este o ironie a istoriei ca dușmanul de altădată al URSS să devină, încet și singur, un aliat devotat al Noului Imperiu.
Așa cum am mai spus-o în multe rânduri, urmează să vedem din ce în ce mai clar nașterea unei noi puteri mondiale gravitând în jurul binomului China-Rusia. Lucrurile par tranșate: China va fi motorul economic al noii alianțe, în timp ce Rusia va reprezenta polul militar. O împărțire reciproc avantajoasă deocamdată.
Chiar dacă pare o amenințare, noua alianță are un scop strict defensiv.
Teoria geopolitică a multipolarității își propune prezervarea pluralității și a diversității în fața ofensivei decisive a liberalismului occidental.
Binomul China-Rusia nu are un anume tip de societate „de export”, fapt care-i limitează destul de strict capacitatea de ofensivă.
Se încearcă introducerea unui liberalism la nivelul macro-statal (punând comunitatea înaintea individului), bazat pe libertatea și prezervarea multitudinii de organizări sociale.
Dacă înainte URSS accepta orice „revoluție” în cercul său, cu condiția să fie comunistă, noua Rusie luptă pentru prezervarea unei diversități a sistemelor sociale, opunând aceasta liberalismului din ce în ce mai nivelator.
Dughin, eminența cenușie din spatele lui Putin, susține că liberalismul occidental nu poate subzista decât în condițiile existenței unui adversar care i-ar amenința dominația.
Sugerează astfel că întreg conflictul din Ucraina este unul provocat de Occident pentru a-și face din Rusia un nou adversar pe care, după cum s-a demonstrat în trecut, l-a devorat în confruntarea directă.
Se creează așadar premisele unei alianțe strict defensive care promite să-și apere propriile teritorii și tradiții și, dacă e posibil, doar să privească spre auto-îngroparea societății liberale occidentale.

În termeni geopolitici există anumite „granițe sfinte”, peste care nimeni nu-și asumă riscul de a trece și „granițe mutabile”, a căror apartenență este negociată sau câștigată prin luptă.
Granițele sfinte sau fixe nu pot fi disputate decât în conflicte decisive.
Granițele mutabile, în schimb, reprezintă teritorii ideale de experimentare a conflictelor, a modelelor sociale sau, pur și simplu, a generării de evenimente.
Un astfel de teritoriu este Ucraina de-acum. Fără a aparține nimănui, fără a interesa în realitate pe nimeni.
Când SUA au împins UE să seducă Ucraina, au făcut-o știind bine la ce trebuie să se aștepte.
A fost o verificare a vigilenței adversarului.
Lipsa de reacție sau, mai bine spus, reacția slabă din momentul primei „Revoluții Portocalii” a sugerat strategilor de peste Ocean că se poate merge mai departe.
Riposta Rusiei de-acum sugerează că, în realitate, situația din Ucraina tinde să degenereze prin încălcarea unei granițe fixe (care nu se află obligatoriu la limita teritorială a Ucrainei).
Probabilitatea unui nou Război Mondial este mare, extrem de mare.
Însă a unui război de tip nou, multidimensional, atent supravegheat de arsenalele nucleare ale celor două țări.
Deocamdată asistăm la experimente pe noul teritoriu de joacă al marilor puteri, anume Ucraina. Dacă însă peste ceva vreme vă veți trezi în mijlocul unei manifestații de amploare strigând „Jos X” sau „Sus Y” poate că va fi cazul să vă întrebați înainte de orice dacă nu cumva tocmai ați devenit soldați în noul război.

Emil Condor a scris:

Mesajul #18 000 postat de Dolion la Popas.
Felicitări si la mai multe!

Felicitari, Dolion!

Va multumesc... n-am urmarit numarul lor asa ca am ramas si eu surprins!

De ziua mea am primit cel mai frumos cadou... fetita mea m-a facut bunic! Ce poate fi mai presus de acest lucru? Sunt fericit si ma consider implinit, ciclul vietii este aproape inchis... ca sa ajung strabunic, cer prea mult de la viata!

Haaaaa, uită-te la el, la cel ce a făcut din Dolion să întinerească 10 ani!
Felicitări, bunicule!
Să fii fericit multi, multi ani alături de cei dragi tie.

Cei nascuti in aceeasi luna se zic  ''lunatici''. Nu in sens peiorativ, bineinteles.
Prin asemanare fortata, am putea spune ca acei nascuti in aceeasi zi 
se numesc ''ziautici''.
Cei nascuti in acelasi an isi zic ca sunt  ''de-o seama''.

Nascut in aceeasi zi cu mine dar la distanta de 63 de ani... o viata de om!