Comunitatea romaneasca din Grecia

Pe scurt, azi am fost la o intilnire fulger la o sedinta a unei comunitati romanesti din Atena. Vechimea ei este de aproximativ 20 de ani, am participat de la inceput, dar am cautat sa nu ies in fata. Am ajutat cu modestele mele puteri cind am putut, cind mi s-a cerut, cind a fost nevoie.
O singura data am avut o functie de raspundere, secretar al comnunitatii, pe 6-7 luni doar, pentru ca altfel se destrama. Dupa ce am pus umarul, am lasat locul celor care sint tineri, continuind sa ajut.
Fac o paranteza: mai sint in Atena inca 4-5 comunitati, unele aparute din motive de distante mari de la centru, altele religioase, altele culturale. In Grecia mai exista inca 5-6 comunitati.
Fiecare merge dupa ureche insa. Lipsa de putere economica, dar, mai ales zic eu, de dorinta de daruire, face ca mare parte din aceste comunitati sa fie slabe ca organizare, participare, activitati.
Comunitateacea mai veche-Stefan cel Mare, a avut momente de stralucire, urmate de altele de cadere.
Prima ruptura-intre generatia venita inainte de revolutie si cei "economici", ulteriori.Dincolo de diferentele de pregatire profesionala, cultura, situatie economica si familiala, cred ca este vorba mai ales de un aer de suficienta al celor asa zis asigurati economici, d egoismul lor de a nu ajuta sa se realizeze si ei. Eu fac parte din aceasta generatie avantajata intr-un fel, dar am ramas linga cei proaspat veniti.
Din pacate, nici ei nu-s uniti la greu, nu vor decit sa ia, nu sa dea intii...si uite asa uniunea asta a lor si a mea...e subreda rau .. Sper, din toata inima sa se descurce, sa reziste. M-am intors insa cu un gust amar de la intilnirea cu ei..

CRUCIAT a scris:

...nu-s uniti la greu, nu vor decit sa ia, nu sa dea intii...si uite asa uniunea asta a lor si a mea...e subreda rau ..

Mda, este pornirea omului din zilele noastre: să acapareze cât mai mult fără a gândi si la aproapele său.

exact, dar mie mi se pare ciudat.
Incep sa am un sentiment aparte: lumea azi priveste cu neincredere orice gest de prietenie, de ajutor dezinteresat. Toti se intreaba, ce urmareste sa cistige binefacatorul...Dar asta e poveste veche, nu??

Exact! Lipsa de încredere îi face pe multi să se închidă în carapacea lor unde se simt mai în sigurantă, netâlhăriti...

Si aici trebuie corectata denumirea topicului: comunitatea

dolion a scris:

Si aici trebuie corectata denumirea topicului: comunitatea

Ma! ce te bagi pe popasul meu??
Daca eu VREAU sa scriu comunitate ca pe greceste, scriu asa cum am scris eu...
Merci, Dolion, stii, viteza de tastare... si o sa ma tot corectezi.Dar ai grija, asta reduce drastic portia de macaroane..

Ma sacrific pentru imaginea forumului nostru!

dolion a scris:

Ma sacrific pentru imaginea forumului nostru!

Ok, atunci iti maresc portia cuvenita!

dolion a scris:

Ma sacrific pentru imaginea forumului nostru!

Legaturile dintre Romania si Grecia dureaza de mii de ani, dar urmele acestor legaturi se concretizeaza mai ales in Romania: mai multi greci au venit, in trecut, in Romania, decit romani stabiliti in Grecia. In plus, filozofia migrarii a fost diferita. Grecii, de regula, au sosit la noi in cautarea unei vieti mai bune ( material), dar cu gindul permanent acasa, cu dorinta evidenta si speranta ca o data se vor intoarce in "patrida". Aproape toti, din antichitate, pina acum, au cautat sa onoreze numele de grec, au facut averi, au contribuit la dezvoltarea invatamintului, stiintei, artei, in Romania, dar si in Grecia.
Migrarea romanilor a fost mai mult una de supravietuire sau una fortuita, a celor care si-au urmat partea elena de familie la repatriere ( si cazul meu) si numarul lor nu a fost foarte mare. Dorinta de integrare si faptul ca aproape toti au venit in sinul unei familii deja existente aici, i-a tinut pe romanii de aici izolati, cu frica de cei nou veniti. In spirit specific balcanic neaos, nu au fost facute donatii, nu s-a facut ceva organizat pentru sublinierea existentei romanesti aici. Totul se rezuma la mici agape de mancat si baut, de adus aminte.. Dupa 1989, valul romanesc s-a marit enorm, cu cei plecati la munca, din pacate, nu cu pregatirea profesionala si, mai ales, morala, cea mai buna, in majoritate.Piata economica elena e mica si lipsita de industrie , cel mai mult era nevoie de munca necalificata in domeniul constructiilor si al turismului-sectoare foarte dezvoltate pina la criza. Si, pentru ca oamenii acestia au venit provizoriu, nu au facut nimic aproape sa imbunatateasca imaginea noastra aici.Au venit sa ia, nu sa dea.
De cind cu criza, se fac incercari de adunare in comunitati, ceea ce e un lucru bun, nitel tardiv zic eu, pentru ca nu e facut din placere, ci de nevoie..si asta mie imi zice mult.
Comunitatile religioase , cum este aceea la care participa foarte activ si Diaporevomenos, unite pe baza unui crez, par mult mai frumoase si mai trainice. Se si ajuta intre ei, ceea ce este necesar in vremuri ca acestea, dar, cred eu, mult mai important, isi impartasesc ideile, crezurile.
Eu fac parte din generatia veche de romani sositi aici prin repatriere, sa zicem " la cald", cu destul de mult ajutor.Am participat activ la comunitatea infiintata aici in Atena, cu dragoste, cu bani, domatii, dar si munca. am avut ocazia, destul de des in trecut, sa ajut si cu munca..Sa nu credeti insa ca telefonul meu ar suna incontinuu de saluturile pe care ar fi dornici sa mi le transmita , dupa ce si-au rezolvat treburile, cei ajutati...ba auzi si vorbe aiurea spuse de oameni fara capatii sau , mai grav, prea dese sint cazurile cind romanii nostri de aici nu-si tin cuvintul dat, cind iau bani cu imprumut si nu-i dau inapoi, cind nu executa lucrarile pentru care au fost platiti in avans, sau le fac gresit, cind folosesc un limbaj agramat si vulgar si violent.
Va scriu asta intr-un moment de amaraciune, din fericire, de data asta, nu dintr-o experienta personala, ci din prietenia pentru un om care a crezut in romani, a crezut ca trebuie sa "plateasca " binele trait in Romania ajutand romani la necaz, si a primit vorbe de ocara si dispret, in schimbul sacrificiilor sale. Stiti ce m-a impresionat pe mine? Un romanas ajutat de el, la jumatatea virstei sale, a trecut ieri pe linga el si sotia sa ( care nu are legaturi cu noi decit prin sot) si nu a socotit ca trebuie sa zica "buna ziua" celor in casa carora a mincat si dormit!!! M-am simtit ca si cum as fi primit eu doua palme. Cind mi se "trage teapa" mie de la romanii mei, cum zice sotul, e una, dar cind vezi ce fac ai tai....
Sper ca miine sa trec peste suparare si sa va scriu lucruri bune, ca exista si de astea, de pe aici. Exista tineri minunati, de care am sa va scriu.

CRUCIAT a scris:

Va scriu asta intr-un moment de amaraciune, din fericire, de data asta, nu dintr-o experienta personala, ci din prietenia pentru un om care a crezut in romani, a crezut ca trebuie sa "plateasca " binele trait in Romania ajutand romani la necaz, si a primit vorbe de ocara si dispret, in schimbul sacrificiilor sale. Stiti ce m-a impresionat pe mine? Un romanas ajutat de el, la jumatatea virstei sale, a trecut ieri pe linga el si sotia sa ( care nu are legaturi cu noi decit prin sot) si nu a socotit ca trebuie sa zica "buna ziua" celor in casa carora a mincat si dormit!!! M-am simtit ca si cum as fi primit eu doua palme. Cind mi se "trage teapa" mie de la romanii mei, cum zice sotul, e una, dar cind vezi ce fac ai tai....
Sper ca miine sa trec peste suparare si sa va scriu lucruri bune, ca exista si de astea, de pe aici. Exista tineri minunati, de care am sa va scriu.

Îmi pare rău să aud astea! Sincer!
Prea multe lucruri negative despre români...

Emil Condor a scris:

Prea multe lucruri negative despre români...

pune in balantza lucrurile pozitive si cele negative si vezi pe ce parte se inclina...Fa-o pentru tine, dar fa-o cinstit..

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Prea multe lucruri negative despre români...

pune in balantza lucrurile pozitive si cele negative si vezi pe ce parte se inclina...Fa-o pentru tine, dar fa-o cinstit..

Nu putem sti noi toate cate sunt pozitive si negative. Numai Cel de Sus poate sti.
Orice tara are conjuncturi mai mult sau mai putin faste, in care iti sar in ochi anumite trasaturi, ingrosate din cauza vremurilor. Stim foarte bine ca in general romanilor le place sa se planga de defectele lor si mai rar sa isi arate calitatile. Nu exista o tara sa aiba mai multe lucruri negative decat pozitive sau invers. Dar e posibil sa "retusezi" impresia accentuand in mod subiectiv unele aspecte.

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Prea multe lucruri negative despre români...

pune in balantza lucrurile pozitive si cele negative si vezi pe ce parte se inclina...Fa-o pentru tine, dar fa-o cinstit..

La tine balanta catre ..unde s-a inclinat?
Si , oare, putem fi absolut cinstiti cind analizam un fenomen sau sintem influientati, ca mine ieri, de intimplari recente si amintiri puternice?

zaraza26 a scris:

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Prea multe lucruri negative despre români...

pune in balantza lucrurile pozitive si cele negative si vezi pe ce parte se inclina...Fa-o pentru tine, dar fa-o cinstit..

Nu putem sti noi toate cate sunt pozitive si negative. Numai Cel de Sus poate sti.
Orice tara are conjuncturi mai mult sau mai putin faste, in care iti sar in ochi anumite trasaturi, ingrosate din cauza vremurilor. Stim foarte bine ca in general romanilor le place sa se planga de defectele lor si mai rar sa isi arate calitatile. Nu exista o tara sa aiba mai multe lucruri negative decat pozitive sau invers. Dar e posibil sa "retusezi" impresia accentuand in mod subiectiv unele aspecte.

Da, un principiu al filozofiei indiene zice ca un act pe care acum il vedem negativ, intr-un context mai general, apare ca fiind pozitiv...si asa mai departe.
Din pacate, din experienta pe care o am aici, vad exact opusul: romani care spun ca pot si stiu sa faca ceva...dar nici vorba sa fie asa; care afirma ca au anumite cunostinte intr-un domeniu...dar numai vorbe sint. Lista e lunga, dar am promis ca nu mai povestesc de lucruri urate despre noi ( nu prea des, oricum.), asa ca va voi povesti de un alt pui de roman de aici.
Un tinar, pe nume Gabriel Gramma, absolvent de institut de arte plastice acasa. Venit aici si lucrind, pentru a se intretine, inclusiv zugravit de case. In paralel, permanent, cu exercitiul artei sale iubite: pictura si sculptura.
L-am cunoscut la o prima participare a sa la o expozitie de aici, de grup, acum citiva ani. M-am dus acolo cu un grup de tineri de la un seminar de mijlocitori interculturali: greci, turci, bulgari, albanezi, polonezi si, romani.



Ii invitasem la o intilnire inafara cursurilor, urmata de o cafea si o sueta. Actiunea se desfasura intr-un complex expozitional grozav din Atena, o veche fabrica preschimbata in pavilioane cu sali de expozitie, de vizionare fime, de conferinte, cu cafenele inchise sau in aer liber, cu mici tarabe pentru comercializarea a tot felul de obiecte de arta, facute de studenti sau de tineri artisti.
Lucrarea sa, intitulata Caderea Omului, cu sensul de caderea in Pacat, s-a bucurat de apreciere, nu numai din partea noastra.Alaturi de noi au fost impresionati si pictori consacrati pe piata de arta elena, dar si de Presedintele UNESCO (sectorul Europa si America de sud), pe care, cunoscindu-l de la actiuni anterioare, il invitasem sa ne viziteze .


In fine, anii au trecut, baiatul atit de modest s-a impus in lumea artistica de aici, are deja citeva expozitii personale foarte apreciate si nenumarate participari la expozitii colective si, in vara trecuta, la o tabara de creatie din Creta.

Mai nou, a fost numit pe post de profesor de arte plastice ...ce poate fi mai frumos?
E un om modest, tacut, placut foarte.
Si eu ma bucur, ca in vorbaria mea, v-am povestit de el.

CRUCIAT a scris:

Gabriel Gramma...
...ma bucur, ca in vorbaria mea, v-am povestit de el.

Îti multumim că ne faci părtasi la bucuria ta!

Sunt convinsa ca exista multi romani precum acest tinar minunat, numai ca ei , fiind discreti, modesti si tacuti, trebuie descoperiti si revelati lumii.
Spre deosebire de cei citiva precum romanasul ce a uitat sa dea "Buna ziua", care sunt muuult mai vocali si ... vizibili . Desi, eu m-as fi dus la el si l-as fi intrebat direct, ce s-a intimplat...Poate ca i-a fost rusine de ceva si s-a ferit inclusiv sa spuna "buna ziua", poate era preocupat de ceva si nu si-a dat seama de nepolitetea savirsita, nu stim... Bref, inainte de a-l judeca prea aspru, as incerca sa clarific lucrurile, iar cu aceasta ocazie, i-as fi facut si observatiile de cuviinta.

CRUCIAT a scris:

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Prea multe lucruri negative despre români...

pune in balantza lucrurile pozitive si cele negative si vezi pe ce parte se inclina...Fa-o pentru tine, dar fa-o cinstit..

La tine balanta catre ..unde s-a inclinat?
Si , oare, putem fi absolut cinstiti cind analizam un enomen sau sintem influientati, ca mine ieri, de intimplari recente si amintiri puternice?

Pot sa raspund si eu la intrebare?

Inainte sa devin credincioasa (datorita sotului meu, care era primul om si destupat la minte si credincios pe care l-am cunoscut, ca eu credeam ca aia credinciosi sunt fie prin traditie, ca asa au fost invatati, fie au nevoie de un reazem), eram binevoitoare cu ceilalti, ca sa zic asa. Mai mult nu mi-am batut capul, ca eram cruda la minte si luam viata asa cum venea. Pe urma abia mi-am pus problema si am gasit rezolvarea in felul meu. Cand fac bine, incerc sa ma detasez de faptul de a astepta o rasplata, asa cum ne invata crestinismul. Ceea ce reusesc numai partial. Dar asa e placut sufletului, sa nu se incarce cu aspectele negative ale sufletului celuilalt... Daca ma "mananca" undeva si simt nevoia sa fac bine, nu astept rasplata, incerc sa-mi impun asta. Pe vremuri credinta era credinta si oamenii chiar erau convinsi ca daca fac bine rasplata lor e in ceruri. Acum nu prea mai tine asta... Eu cred ca Dumnezeu e un pic altfel decat cum il percepem prin religie. Un pic mai mult altfel...

Cristina a scris:

Sunt convinsa ca exista multi romani precum acest tinar minunat, numai ca ei , fiind discreti, modesti si tacuti, trebuie descoperiti si revelati lumii.
Spre deosebire de cei citiva precum romanasul ce a uitat sa dea "Buna ziua", care sunt muuult mai vocali si ... vizibili . Desi, eu m-as fi dus la el si l-as fi intrebat direct, ce s-a intimplat...Poate ca i-a fost rusine de ceva si s-a ferit inclusiv sa spuna "buna ziua", poate era preocupat de ceva si nu si-a dat seama de nepolitetea savirsita, nu stim... Bref, inainte de a-l judeca prea aspru, as incerca sa clarific lucrurile, iar cu aceasta ocazie, i-as fi facut si observatiile de cuviinta.

Asta si spuneam, de fapt, Cristina: sint mult prea multi cei ca primul tinar. Virsta celor doi tineri? cam aceeasi. Mediul social de provenienta? cred ca ar fi cam acelasi, cu mici diferente, cum ar fi exemplul dat de acasa...Studii? artistul, nici nu avea nevoie, dar le are, pe linga talent; celalalt, sustine ca are..
In planul doi al discutiei-EU nu aveam de ce sa-l intreb, mai ales ca pe mine m-a salutat!!!, eram doar privitor...si observator. Rusine? nu cred, din pacate...Si, da, il judec aspru. De regula, vreau sa ma conving singura de calitatea oamenilor..si aici, asta am facut, deci, vorbesc in cunostinta de cauza.Repet, din pacate.

zaraza26 a scris:

CRUCIAT a scris:

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Prea multe lucruri negative despre români...

pune in balantza lucrurile pozitive si cele negative si vezi pe ce parte se inclina...Fa-o pentru tine, dar fa-o cinstit..

La tine balanta catre ..unde s-a inclinat?
Si , oare, putem fi absolut cinstiti cind analizam un enomen sau sintem influientati, ca mine ieri, de intimplari recente si amintiri puternice?

Pot sa raspund si eu la intrebare?

Inainte sa devin credincioasa (datorita sotului meu, care era primul om si destupat la minte si credincios pe care l-am cunoscut, ca eu credeam ca aia credinciosi sunt fie prin traditie, ca asa au fost invatati, fie au nevoie de un reazem), eram binevoitoare cu ceilalti, ca sa zic asa. Mai mult nu mi-am batut capul, ca eram cruda la minte si luam viata asa cum venea. Pe urma abia mi-am pus problema si am gasit rezolvarea in felul meu. Cand fac bine, incerc sa ma detasez de faptul de a astepta o rasplata, asa cum ne invata crestinismul. Ceea ce reusesc numai partial. Dar asa e placut sufletului, sa nu se incarce cu aspectele negative ale sufletului celuilalt... Daca ma "mananca" undeva si simt nevoia sa fac bine, nu astept rasplata, incerc sa-mi impun asta. Pe vremuri credinta era credinta si oamenii chiar erau convinsi ca daca fac bine rasplata lor e in ceruri. Acum nu prea mai tine asta... Eu cred ca Dumnezeu e un pic altfel decat cum il percepem prin religie. Un pic mai mult altfel...

Da, a face bine, in general, e o chestie complicata.
Atunci cind te oferi tu si ajuti, ar trebui sa nu te astepti decit la un comportament corect si o confirmare a faptului ca a meritat efortul depus.
Atunci cind esti solicitat si dai nu din preaplin, ci te lipsesti tu si familia ta de o suma foarte mare de bani...cred ca lucrurile se schimba.
Iti garantez ca omul respectiv este credincios.Tocmai asta cred ca i-a salvat casnicia, ca sanatatea, nu; e grav bolnav. Si i-a ucis, in mod cert, dragostea de romani-ceea ce de fapt e un mare rau.Cam asta voiam de fapt sa spun.

CRUCIAT a scris:

Rusine? nu cred, din pacate...Si, da, il judec aspru. De regula, vreau sa ma conving singura de calitatea oamenilor..si aici, asta am facut, deci, vorbesc in cunostinta de cauza.Repet, din pacate.

Tu stii, mai bine ca mine. Pacat, intr-adevar!

CRUCIAT a scris:

...omul respectiv... ...e grav bolnav.

Păcat! Păcat să aud astfel de lucruri despre făcătorii de bine.
Cerul să-i dea sănătate acelui om inimos!