Criza in Grecia, asa cum o traiesc eu

Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei „CATRE POPOR”
Sinodul Bisericii Greciei, intrunit in sedinta ordinara pe 5-8 octombrie 2010, doreste sa se adreseze crestinilor sai, poporului lui Dumnezeu, dar si tuturor oamenilor bine intentionati, vorbind pe limba adevarului si a dragostei. Zilele pe care le traim sunt grele si decisive. Trecem ca tara printr-o criza economica cumplita care creeaza multora nesiguranta si teama. Nu stim ce ne aduce ziua de maine. Se pare ca tara noastra nu mai este libera, ci, in fapt, este administrata de creditorii nostri. Stim ca multi dintre voi asteptati de la Biserica ce va pastoreste sa ia pozitie si sa aiba un cuvant asupra crizei la care suntem martori. Este adevarat ca evenimentele actuale din patria noastra sunt inedite si cutremuratoare.
Criza duhovniceasca, sociala si economica este o consecinta fireasca a rasturnarii intregii firi. Se incearca dezradacinarea si distrugerea temeiurilor multor traditii care pana acum erau considerate ca facand parte integranta in chip firesc din viata spatiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmareste o uzurpare a predaniilor si a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: masurile acestea le cer creditorii nostri. Declaram de aceea ca suntem o tara sub ocupatie si ca executam poruncile conducatorilor/debitorilor nostri. Intrebarea care se naste este daca solicitarile lor privesc doar chestiunile care tin de economie si de asigurari sau vizeaza si profilul duhovnicesc si cultural al patriei noastre. In fata acestei situatii, orice om rational se intreaba: de ce nu s-au luat mai devreme toate aceste masuri drastice, care astazi sunt considerate atat de necesare? De ce nu s-au tratat la timpul lor toate aceste simptome ale crizei societatii si economiei pe care azi le traim in un mod brutal?
Persoanele de pe scena politica din tara noastra sunt, de decenii, aceleasi. Oare cum au socotit atunci costurile politice, cu toate ca stiau ca duc tara la catastrofa, iar azi se cred la adapost, actionand tot de pe pozitia celor care dau porunci? Suntem martorii unor rasturnari radicale pentru care altadata se revolta intreaga Grecie, iar azi sunt impuse aproape fara nici o impotrivire.
In cuvinte foarte simple, criza noastra economica se datoreaza diferentei dintre productie si consum, mai exact dintre ritmul lent al productiei pe care il atingem si nivelul ridicat de confort cu care ne-am invatat sa traim. Cand ceea ce se consuma este cu mult mai mult decat ceea ce se produce, atunci balanta economica inclina spre partea cheltuielilor. Tara noastra, pentru a face fata acestei situatii, este nevoita sa se imprumute, sperand ca balanta dezechilibrata se va restabili. Insa, atunci cand acest lucru nu se mai intampla, iar debitorii cer returnarea imprumuturilor, plus dobanda, se ajunge la criza si la faliment.
Criza care domina tara noastra si provoaca atata suferinta nu este insa decat varful aisbergului. Este urmarea, este rodul unei alte crize – duhovnicesti. Disproportia dintre productie si consum nu are doar o dimensiune economica, ci, in primul rand, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicesti, care priveste nu doar conducerea tarii, ci si poporul. O conducere care nu a fost capabila sa aiba o atitudine responsabila fata de popor, care nu a putut – sau nu a vrut – sa vorbeasca pe limba adevarului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relatiile clientelare, numai si numai pentru ca scopul sau a fost detinerea puterii. O conducere care, in fapt, se vadeste a fi subminat interesele reale ale tarii si ale poporului. Si, pe de alta parte, un popor, adica noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lasat prada bunastarii, imbogatirii facile si traiului bun, ne-am dedat castigului usor si inselaciunii, fara a ne mai pune problema adevarului lucrurilor.
Revendicarea arbitrara a drepturilor de catre bresle si grupuri sociale si desavarsita nepasare fata de coeziunea sociala au contribuit in mare masura la situatia actuala. Esenta crizei duhovnicesti este lipsa de sens a vietii si inchiderea omului intr-un prezent rectiliniu, adica in instinctul lui egoist. Un prezent fara viitor, fara perspectiva. Un prezent condamnat la plictis si monotonie.
Viata a ajuns doar un interval de timp nedeterminat intre doua date, a nasterii si a ingroparii. Intr-o asemenea perspectiva, desertaciunea se ia la intrecere cu absurdul, iar lupta o castiga totdeauna tragicul. Cand te adresezi tinerilor si ii intrebi: „de ce iei droguri, fiule?” si iti raspund: „spuneti-mi dumneavoastra de ce sa nu iau?
Nu mai sper nimic, nu mai astept nimic, singura mea bucurie o am atunci cand infig injectia si calatoresc (in alte lumi)”. Sau atunci cand atragi atentia unui tanar ca luand droguri va muri, iar el iti raspunde cu un zambet tragic: „nu intelegeti ca eu iau droguri tocmai ca sa traiesc”, atunci intelegi cat de incredibil de adevarate si de adecvate in tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. Pentru ca, in loc sa cautam sensul vietii, noi am urmarit bunastarea, traiul bun, puterea economica. Cand insa nu exista alta perspectiva in afara consumului, cand puterea economica si afisarea ei ostentativa devine unicul mod al recunoasterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singurul cale de viata, pentru ca altfel, daca esti moral, esti prost. Asa au gandit si au faptuit multi si astfel am ajuns la decaderea morala atat a puterii, cat si a poporului nostru in buna parte. Intrebarea-dilema a lui Dostoievski – „libertate sau fericire?” – o traim acum in tot tragicul ei. Am ales bunastarea contrafacuta si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea tarii noastre.
Astazi, omul, in mod justificat tremura mai degraba pentru micsorarea veniturilor, dar nu se nelinisteste pentru deficientele educatiei care ii privesc pe copiii sai si nu se ingrijoreaza de injosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenta adevaratei crize si sursa crizei economice pe care atat de nemilos o exploateaza actualii „negustori de popoare”.
Noi, parintii vostri duhovnicesti, ne-am facut autocritica, am dorit sa cercetam care este partea noastra de vina in prezenta criza, confruntandu-ne in Sinodul Ierarhiei cu responsabilitatile noastre. Stim ca uneori v-am mahnit, v-am smintit chiar. Nu am reactionat direct si la momentul potrivit la atitudini care v-au ranit.
Distrugerea relatiei dintre popor si Biserica sa care il pastoreste a ajuns obiect de negutatorie exploatat in mod pragmatic prin scandalurile fabricate, tintindu-se destramarea increderii voastre in Biserica. Va spunem ca Biserica are antidotul modului de viata consumerist si acesta este asceza. Si daca acest consum este o fundatura, pentru ca este o viata fara sens, atunci asceza este calea, pentru ca duce la o viata cu sens. Asceza nu este privarea de placere, ci imbogatirea vietii cu sens. Este antrenamentul atletului care il pregateste pentru competitie si il conduce la medalie, medalia fiind viata care biruieste moartea, viata care se imbogateste cu dragoste. Asceza este calea libertatii, iesirea din sclavia inutilului care astazi ne injoseste.
Ne ingrijoreaza situatia din cadrul sistemului nostru educational actual, care nu se raporteaza la elev ca la o persoana, ci ca la un computer. Singurul lucru pe care il face este sa il „incarce” cu materie, fara a-i pasa de intreaga sa personalitate si de aceea, pe drept cuvant, copiii nostri i se impotrivesc. Fapt care ne provoaca neliniste in privinta Noului Liceu care se pregateste. Manualele scolare se scriu, intr-adevar, pe raspunderea guvernului, dar continutul lor il priveste chiar si pe ultimul cetatean grec, care asteapta de la Biserica sa spuna cu putere si opinia sa smerita. Intelegem ca toate parohiile trebuie sa devina spatii primitoare pentru tinerii nostri, asa cum sunt deja multe dintre ele, unde multi dintre tineri isi gasesc refugiu in cautarile lor dupa sens si nadejde. Stim ca cereti de la noi, pastorii vostri, o Biserica eroica, cu vigoare, care sa aiba cuvant profetic, cuvant pentru tanarul contemporan. Nu o Biserica secularizata, ci una sfintita si sfintitoare, o Biserica libera, pastorind cu putere poporul sau, fara a se teme sa ia pozitie fata de sistemul viclean al acestei lumi, chiar daca impotrivirea conduce la prigoana si martiriu. Biserica este singurul organism care poate sa stea nemijlocit alaturi de om, sprijinindu-l. Biserica insa suntem cu totii si aceasta este si puterea noastra, si puterea ei.
La unitatea dintre pastori si popor tintesc negustorii de popoare si pe aceasta incearca sa o submineze. Ei stiu ca daca vor „pierde” pastorul, cu usurinta vor risipi oile si le vor supune. Istoria ne invata ca acolo unde s-a luptat impotriva lui Dumnezeu, de fapt injosirea omului era scopul final. Intruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoastere a valorii persoanei umane. Pentru aceasta, Biserica nu se opune guvernarii, ci acelora care, exploatand guvernarea si ascunzandu-se in spatele puterii, lucreaza sa va fure nadejdea. Aduceti-va aminte ca, pentru multi specialisti in economie, prezenta criza este fabricata, urmarindu-se de catre anumite puteri doar controlul mondial, nu si iubirea de oameni. Biserica lui Hristos are cuvant pentru actuala situatie, pentru ca nu a incetat sa fie parte a lumii si parte a istoriei. Nu poate ingadui nici un fel de nedreptate, fiind in acelasi timp datoare sa fie gata pentru marturisire si martiriu.
Stim ca sunt oameni langa noi care sufera de foame, se afla in saracie, se sufoca economic, deznadejdea de multe ori stapanind inima lor. Noi cunoastem acest lucru, pentru ca primul lor drum in cautarea sperantei este Biserica de langa casa, parohia. Scopul si lupta noastra este ca fiecare parohie sa devina centrul de unde activitatea pastorala sa imbratiseze intreaga societate locala respectiva. Intentia noastra este de a crea un observator al problemelor sociale care sa urmareasca indeaproape si sa preintampine metodic problemele pe care le produce criza actuala. Scopul nostru este sa dezvoltam lucrarea de asistenta sociala a fiecarei parohii, in asa fel incat sa nu mai existe nici un om care sa nu aiba o farfurie de mancare.
Cunoasteti si voi ca in aceasta privinta Biserica realizeaza o lucrare uriasa. Cunoasteti acest lucru, pentru ca multi dintre voi sprijiniti voluntar acest efort al parohiei voastre si il sustineti economic. Va chemam sa stati aproape fiecare de biserica voastra, ca sa depasim impreuna aceste momente grele. Poporul nostru a trecut si in alte dati prin saracie si foamete, dar a indurat si a biruit, pentru ca atunci avea alte perspective. Multi dintre noi putem sa ajutam pe unul si unul pe multi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frica, ci de putere si de dragoste. Cu acest duh, adunati in jurul Bisericii, care este marea noastra familie, vom scoate la iveala greselile noastre, vom cauta sensul vietii in dragoste si astfel vom iesi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii Greciei

mai intii, citeva rinduri trimise intr-o scrisoare catre o prietena din tara.
Grecia-starea de spirit

In Grecia, statisticile exprimă sec o realitate: 74% din populaţie declară net că nu este timp pentru greve si 51% (impresionant!) sunt gata să accepte şi alte sacrificii, în locul bramburelii sociale, care va conduce cu exactitate matematică la faliment; ceea ce nu par a observa elitiştii de afară şi “de sus” în avântul lor denigrator la adresa a milioane de oameni aparţinând naţiei şi zonei Balcanilor, pe un ton superior-moralist! şi nici procentul de 40% (şi peste) de creştere al internărilor în spitalele de boli nervoase! Da, cifra e data din surse oficiale. Deşi, la drept vorbind, nu ştim care “locuri pentru nebuni” sunt mai mari: cele de dinăuntrul spitalelor sau cele din afară? …De-a lungul istoriei, în Grecia (dar gândul meu nu se poate împiedica să nu privească în paralel cu România) au fost făcute destule greşeli catastrofale inclusiv un razboi civil criminal. Au existat, însă, şi multe momente în care lumea şi-a pus mintea la lucru, dincolo de emoţii. De un astfel de moment este nevoie acum, când, pentru naţiune, ar trebui să fie mai important de evitat falimentul decât de obstrucţionat forţa politică de la cârmă; şi, dacă cineva îşi închipuie că o poate face cu greve, înseamnă că a descoperit cum să facă găuri în apă! Timpul pierdut cu alte discuţii este, din păcate, un timp pierdut, în loc să fie folosit productiv şi pentru dezvoltare. Şi nu este numai timp pierdut, sunt şi vieti pierdute! Şi asta pentru că nişte fără minte, de meserie “şefi de muncitori” vor să facă din Grecia o harababură nerecunoscându-şi nici o vină pentru ucigaşii cu “koukoula”. Da, pe bună dreptate, grecii sunt furioşi. Cum te comporţi însă, cu un om furios şi ieşit din minţi? Il aprinzi şi mai tare? Ii spui “atacă” sau “dă-te cu capul în zid”? Sau îl linişteşti, să prindă curaj şi puteri pentru mai târziu? Nu este ora să fie numiţi acum cei răspunzatori şi nici de dat lecţii ori de publicat scrisori ipocrite! Cum, este inuman şi de neconceput să se continue instigarea iresponsabilă la revoltă socială din partea amintitelor grupări sindical-politice! În ciuda nemulţumirilor şi frustrărilor lumea nu-i mai acceptă, îi blamează, aşa cum nu s-a mai întîmplat până acum. Azi, 9-10 mai 2010, când mai sunt câtva zile până la prima rată din împrumutul acordat, asta în timp ce Europa şi SUA sunt din nou ameninţate de un tsunami economic, ei bine, azi, în Grecia se pune clar întrebarea: ori Papandreou, ori Crah! Mai întâi de toate, ŢARA! Fără o ţară vie, nu mai există nici bogaţi, nici săraci, nici nedreptăţiţi, nici privilegiaţi, nici vinovaţi, nici nevinovaţi. NU exista nici străin, nici grec. Ne vom scufunda toţi.

PS- starea de spirit ramane cam aceeasi, cu ceva mai multa speranta in ziua de miine..

Tragedia antica se continua si astazi-/I

Totul a pornit de la un atac organizat impotriva euro, lovind in veriga cea mai slaba a pietei uniunii europene, Grecia. Dar nu prea departe de starea economiei ei sunt si economiile Italiei, Spaniei si Portugaliei.Ca sa nu mai vorbim de Anglia, surpriza care chiar zilele acestea suporta un atac sustinut impotriva lirei sterline, ceva cunoscut déjŕ pe taramul elen. Imaginea provocatoare a “Afroditei din Milo”, cu gestul de o inspiratie de prost gust greu de descris, rezultatul unui fotomontaj de cea mai joasa calitate si pe care toti aproape am vazut-o pe prima pagina a unei reviste ce se vrea “cu nivel”, Focus, fara legatura cu legenda care o insoteste, constituie neîndoielnic, un comportament rasist acut si de prost gust fata de o civilizatie respectata de-a lungul timpului chiar si de ideologiile cele mai extreme din aceasta tara. Împreuna cu declaratiile facute chiar de premierul Angela Merkel, acest afront n-a făcut decât să readucă în memoria elenilor vechi răni, nu destul de adânc îngropate ca să fie uitate: zecile de mii de victime ale atrocitatilor naziste, furturile si jafurile, distrugerile facute in timpul ocupatiei germane, aurul furat si neinapoiat, daunele de razboi neplatite (intre 1940 si 1944, peste 500.000 de greci au murit ca victime ale germanilor, prin lupte, executii, foame si boli). Atitudini de acest fel fata de greci preluate si de unele ziare englezesti nu mai necesita explicatii suplimentare pentru atmosfera creata. Adevarul insa e undeva pe la mijloc: guvernele grecesti au furat banii si nu au controlat aparatul de stat, au facut chiar declaratii false, dar si cei trimisi de UE in control s-au lasat rapiti de cintecul de sirena al atmosferei balcanice, cu mese, hoteluri de lux, etc. Si, bineinteles, lupii pusi paznici la stana au uitat sa controleze. In al doilea rand, se descopera cu uimire, ca si state precum Italia si Anglia nu intruneau conditiile pentru a intra in uniunea economica, au intrat măsluind, pe ici pe colo, datele economice, deci, nimic nou sub soare. A, era sa uit: severa Germanie, in momentul unirii cu Germania de est, a folosit, nepermis, nelegal, fonduri europene pentru a sprijini dezvoltarea regiunii ramase in urma si a uitat sa declare acest fapt colegilor. Atunci de unde atita austeritate fata de greci? Pai, pur si simplu dintr-o reactie de aparare: UE este chemata, prima data de la infiintare, sa arate masuri concrete de aparare a unui membru, de ajutorare reciproca. Si practica dovedeste ca nu prea este pregatita pentru asa ceva. Uriasul aparat birocratic de la Bruxelles s-a ocupat de multe dar nu de asta. Bumerangul, scria recent “Financial Times” se va intoarce impotriva Germaniei, cu toata pozitia ei dura fata de tarile din Sudul Europei, care sunt indatorate, si in special, fata de Grecia. O mare parte din dezvoltarea economica germana s-a facut in ultimii 10 ani pe seama cresterii exporturilor, din care, un procent insemnat l-au constituit cele catre tarile din Sud. Grecia, Italia, Spania si Portugalia au avut in 2009 un minus de 102 miliarde de euro in balantele lor de plati. Jumatate din acest deficit s-a datorat schimburilor comerciale cu alte tari din zona euro, si in special cu Germania. In schimb, Germania avea un profit de 80 de miliarde de euro, din care jumatate reprezinta rezultatul comertului cu “colegii” europeni. Daca tarile din Mediterana vor fi nevoite sa adopte masuri mai drastice de reducere a cheltuielilor, incit sa reduca si deficitele la nivelele impuse de Conventia de Constanta, atunci, pe totalul cheltuielilor lor publice din aceste tari, se va inregistra o reducere uriasa a cererii interne si a importurilor, bineinteles si a celor din Germania. Asta, mai mult sau mai putin, inseamna si cresterea deficitului Germaniei pe 2010, cu aproximativ 6%, adica, din 2011 Germania va trebui sa” stringa cureaua”. Exact în anul în care se prevedeau reduceri de impozite.

(martie 2010-ginduri personale)

Tragedia antica se continua si astazi-/II

Despre Grecia, legenda spune că a fost locul creat de Dumnezeu pentru El însusi şi dăruit apoi grecilor… Astăzi paradisul mediteranean iubit de zei, leagăn al mitologiilor generatoare ale artelor şi ale artelor generatoare ale civilizaţiei europene, a ajuns iad! Nu turcii, nici hoardele asiatice l-au devastat, ci propriile guverne care, succesiv, au mânărit statistici şi i-au batjocorit destinul. Prinzând tentacular atât sectorul public cât şi o bună parte din cel privat prosper prin munca la negru şi evaziune fiscală, cancerul corupţiei şi-a aflat aliaţi şi afară. Grecia de vânzare! “Acropole for sale”! Dureros strigăt, în stare să acopere chiar vocea divină a Nanei Mouskouri şi cea plină de patos meridional a lui Demis Roussos. Nici un duşman extern nu poate face atâta rău cât unul din interior! Armatele sindicale, privilegiaţii, cei nărăviţi la banul public sunt partea bolnavă a Greciei care se opune măsurilor de vindecare. Societatea se macină dinăuntru. Se vede că nu există sancţiuni individuale pentru iresponsabilităţi criminale nici în legislaţia internă a statului, nici în cea tutelară a Uniunii Europene. De sancţionat e sancţionată ţara în întregul ei, poporul, la grămadă. Iar efectul acestei pedepse la pachet, înseamnă dezbinare internă şi umilinţă dinafară. Înseamnă hazard moral, decredibilizare. Milioane de greci obişnuiţi, cetăţeni europeni oneşti, sunt nevoiţi să facă faţă unui infern ieşit din control, fără a purta vreo vină. Alte focare, de mai mică intensitate, se anunţă în Portugalia, Spania, Italia. În Anglia, mai nou. România, la rândul ei, datorează aproape 50 de miliarde de euro. Fără măsuri dure nu se pot plăti datoriile, oricât de ofensive s-ar arăta sindicatele manevrate politic. În Grecia. Dar la noi? Aţi văzut pe cineva, de la vreun sindicat, functionari publici, profesori, medici, actori, care să accepte că pur şi simplu nu mai sunt bani pentru cresteri de salarii? Mai departe nici nu vreau să merg cu gândul. Greu să fii optimist când îţi dai seama că, datorită politizarii, orice idee de sancţionare, de atitudine civică de respingere a corupţiei, a pretenţiilor de lăfăială, a cheltuielilor şi averilor jignitoare ale aleşilor naţionali şi locali şi ale structurilor vasale unor grupări politice, devine inutilă. La un mod de manifestare ca la Dolj, de pildă, în apărarea primarului Solomon, ar trebui să vorbim mai degrabă despre un anticivism dezonorant, o boală ca aceea care i-a adus pe greci în pragul colapsului. Însă, ne întrebăm, dacă Grecia are nevoie de Europa, oare Europa n-are nevoie de Grecia? Aceeaşi întrebare se cere pusă pentru orice ţară în care structurile politice amanetează viitorul copiilor lor. Inclusiv în România. Dar, mai-nainte, sunt de pus şi alte întrebări “Am cheltuit intr-o veselie, fara sa avem si responsabilitatea de a ne intreba de unde sursele de finantare” spunea zilele trecute presedintele Băsescu. …O fi răspuns, oare, cineva?
( ginduri impartasite si ajustate impreuna cu prietena Nora Damian, ca o punte peste mari si tari)

Mi-a plăcut. Pertinente şi la obiect postările tale.
Acuma, nu prea putem face o paralelă între manifestările fiecărui popor în faţa austerităţii. Suntem construiţi diferit. De la natură şi de istoria fiecărui popor în parte. Iar despre viitor, am doar speranţă. Şi aici părerile sunt multe.

Eu sunt convinsa ca va fi bine , mai ales citind gindurile voastre -pe cit de realiste, pe-atit de frumoase, stiind ca (mai) exista oameni de bine, ca voi !

Cristina a scris:

Eu sunt convinsa ca va fi bine , mai ales citind gindurile voastre -pe cit de realiste, pe-atit de frumoase, stiind ca (mai) exista oameni de bine, ca voi !

Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei „CATRE POPOR” spune totul: "Se pare ca tara noastra nu mai este libera, ci, in fapt, este administrata de creditorii nostri."

O stare de fap reală, în care se află de multă vreme şi România. Chiar înainte de 1989. Să ne amintim de blocarea pieţei occidentale pentru produsele româneşti şi alte ţări ale fostului lagăr socialist, imposibilitatea pieţei CAER de a prelua marfa şi falimentarea întegului sistem social. Lucru dorit de bossi.

abbilbal a scris:

...falimentarea întegului sistem social. Lucru dorit de bossi.

Da, cei puternici pot fi si mai puternici, doar dezbinând, slăbind concurenta, ceea ce de fapt au si făcut cu tările estice.

Azi nu sint foarte mindra de mine: un om , alt om decit mine adica, a reusit sa ma faca ...sa ma enervez de dimineata.
Specificul grecesc cere ca ziua sa o incepi cu un zimbet pe buze, privind la albastrul cerului, mai intii, si apoi la acela al marii. Lumina in Grecia are o importanta imensa pentru noi, cei de pe aici: umple ochii, uneori vara, pina la orbire, dar si sufletul, de bucurie. Aceasta lumina este speciala: e calda, e blinda, e stralucitoare; naste speranta.
Parea ca nimeni si nimic nu va putea sa fure aceasta speranta de la inceput de zi. Si totusi... mohoreala griu-lui unei vieti fara bucurie se pare ca da roade.
Atena sub asediul grevistilor din domeniul public, mai ales a celor din transporturi, este violentata de miile de masini care se intrec in a se incurca unele pe altele pe strazile prea ingust construite pentru a ajuta circulatia. Claxoane, violenta de limbaj si gestica ( chiar, cunoasteti care este "salutul" grecesc? ..pe care nu va sfatuiesc sa-l folositi in Grecia?), ore de asteptare in trafic..pot fi concurate doar de cozile imense la trenurile metroului sau de"goana" nesabuita a unor taximetristi dupa cistiguri pe care numai astfel de zile mai pot, eventual, sa le aduca...
Ei bine, un astfel de specimen m-a enervat de dimineata!
dar, gata! nu am de gind sa-mi strice si seara, care , aici, in Grecia, poate fi minunata. E cald, e verdeata, e liniste, se simte usor boarea marii...catelul s-a luptat cu Hipo(potamul) adus ieri in dar de prieteni si acum ma asteapta adormit, sa-mi iau cartea, sa mergem la citit: eu, ceva placut, cu ochelarii pe nas, ea, cu ochii inchisi, facind economie la lumina...

exemplific "salutul" numit mountza si pe care nu va sfatuiesc sa-l folositi:

URL=https://2img.net/r/ihimizer/i/dsc00643f.jpg/][/URL]

Ne va trebui si noua un salut, aici in tara si cred ca cel mai indicat ar fi cel din avatarul tau, asta presupunand sa-i trecem pe toti prin "foc si sabie".

dolion a scris:

Ne va trebui si noua un salut, aici in tara si cred ca cel mai indicat ar fi cel din avatarul tau, asta presupunand sa-i trecem pe toti prin "foc si sabie".

asta inseamna ca devii, alaturi de mine un Don Quijote modern? ca accepti ironiile si vorbele asa zis "de duh" ale mucalitilor mereu gata cu replica muscatoare, dar nepregatiti sa actioneze? Sincer?..ma bucur mult si-ti multumesc.

CRUCIAT a scris:

exemplific "salutul" numit mountza si pe care nu va sfatuiesc sa-l folositi:

Cristina, daca un grec iti face acest semn, chiar si la proportii mai reduse, inseamna ca te injura...

aha !

ps: treaba lui! Dar nu-i frumos !

pps: citi nu mi-or fi facut asa si eu le-am multumit ...iar eu multumesc si frumos, de obicei

daca ai sti citi se pacalesc...inclusiv eu la inceputuri...

serios, acum, mie mi s-ar parea ca-mi face cu mina ...si s-ar putea sa-i si raspund

ps: vezi, daca gindesti pozitiv, nici nu-ti trece prin cap ca unul te-njura, de fapt ...

CRUCIAT a scris:

[...]Specificul grecesc cere ca ziua sa o incepi cu un zimbet pe buze, privind la albastrul cerului, mai intii, si apoi la acela al marii. [...]

E foarte frumos ca sa existe o astfel de "credinta", sa-i zicem! Si ca se pastreaza!
Eu, tot citind despre cum sa scapi de stres, de probleme, de ceea ce deranjeaza, am gasit pe undeva si asta... ca idee doar si mai degraba era, poate, un indemn - sa nu lasi nimic sa iti strice ziua. Pe lumea asta problemele sunt de doua feluri: care se pot rezolva candva, si care nu se pot rezolva si trebuie sa le iei asa cum sunt. Asa ca nu te ajuta cu nimic sa te enervezi!

Am spus la inceput, cand ai venit aici pe forum, ca am invatat putin sa vindec sufletele, cautand sa-l vindec pe al meu. Mult din ce am aflat cred ca nu mi se potrivea, dar asa am tot urcat, treapta cu treapta, spre cunoasterea sufletului omenesc si felul cum sa-l ajut. Oricum am fost dintotdeauna indreptata spre asa ceva. Adica am tendinta naturala ca atunci cand iau contact cu cineva, sa-l fac sa isi descopere latura pozitiva si sa ii dea importanta cuvenita. Mai ales cand asta nu e evident la acea persoana, ceea ce nu e cazul aici pe forum.

Din Adevărul:

În metropola greacă, grupuri de cetăţeni voluntari încearcă să-şi facă oraşul mai frumos şi mai agreabil. Ei se numesc „Athenistas" şi iniţiativele lor au un efect de bulgăre de zăpadă. Ei au amplasat „scuturi" pentru a proteja florile, pistele pentru biciclişti, au iluminat aleile întunecate din centrul istoric al Atenei şi îi ajută pe cei săraci. În ultimele luni, în mod spontan, locuitorii capitalei greceşti au preluat iniţiativa pentru a răspunde preocupărilor şi nevoilor comune. Le place oraşul şi vor să o şi arate. În Atena, unde locuieşte 45% din populaţia ţării, şi în Salonic, aceste iniţiative au devenit tot mai numeroase.
Sloganul lor este simplu. „Decât să ne plângem tot timpul, mai bine acţionăm".

Românii nostri ar putea învăta din initiativa grecilor - sunt ultimele două tări din lume care încă nu au iesit din criză! E timpul...

CRUCIAT a scris:

... daca un grec iti face acest semn, chiar si la proportii mai reduse, inseamna ca te injura...

Da, dar e o injuratura acceptabila!

dolion a scris:

CRUCIAT a scris:

... daca un grec iti face acest semn, chiar si la proportii mai reduse, inseamna ca te injura...

Da, dar e o injuratura acceptabila!

ceva de genul "f***-ti sertarul farmacistului din coltz..." ??????????

Pai, cam asa ceva, nu te afecteaza direct! Cum ar fi semnul cu degetul al americanilor.

dolion a scris:

Pai, cam asa ceva, nu te afecteaza direct! Cum ar fi semnul cu degetul al americanilor.

Pai, aia cu Sertarul farmacistului te afecteaza direct si personal... Da´ nu pociu sa zic cu glas tare...