POPASUL DOLION (II)

S-o crezi tu!
crezi ca e altul fraier sa se puna cu boss-ul??

CRUCIAT a scris:

crezi ca e altul fraier sa se puna cu boss-ul??

Dai cu mine de pământ! Îti face plăcere, văd... Si nu de pământ, ci noroi gros.
Acum realizez cu adevărat despre magnitudinea celor spuse despre sotul tău... Încă odată: săracul!

te-am avertizat ca sint, in general, sincera; asta era un moment de sinceritate!

Păi, chiar asta m-a speriat: stiam că esti sinceră.

Emil Condor a scris:

Păi, chiar asta m-a speriat: stiam că esti sinceră.

iar mie mi-e frica de faptul ca tu...nu prea ai fi acum sincer!

Mereu mă bănuiesti de ceva...

Emil Condor a scris:

Mereu mă bănuiesti de ceva...

pai, in mod cert, ai multe pacate pe constiinta ta de barbat! asa ca bine iti fac!

Ahaaa! Las-o 'ncet că spune tot...
Ai ce ai cu bărbatii!

CRUCIAT a scris:

...
Acu' chiar, sa mergi sa pui la dospit!
...

Iacă am aproape 2 luni de când mâncăm doar pâine făcută în casă. Uneori cu tărâţe, alteori cu făină de secară, dar cel mai des cu semiţe, de in, susan, dovleac şi floarea-soarelui. Yami, mai bună şi mai săţioasă decât cea de cumpărat.

Excelentă pâine mănânci, Yzzy!
Este sătioasă, cum spui, si sănătoasă.

Emil Condor a scris:

Ahaaa! Las-o 'ncet că spune tot...
Ai ce ai cu bărbatii!

Da, misogina e numele meu!!

yzzy a scris:

CRUCIAT a scris:

...
Acu' chiar, sa mergi sa pui la dospit!
...

Iacă am aproape 2 luni de când mâncăm doar pâine făcută în casă. Uneori cu tărâţe, alteori cu făină de secară, dar cel mai des cu semiţe, de in, susan, dovleac şi floarea-soarelui. Yami, mai bună şi mai săţioasă decât cea de cumpărat.

Am aparat de facut piine in casa, de acum 30 de ani...dar de cind a plecat copilul de acasa...mincam putina piine si..nu renteaza efortul. In plus, avem in jurul casei citeva brutarii traditionale si cu specialitati de piine...nenumarate. Asta neagra cu simburi e preferata mea.
Acum 2 ani am cumparat masina noua de facut piine pentru tineri..ca la Ploiesti, nu tin minte sa fi mincat piine buna..de acum 45 de ani!

CRUCIAT a scris:

yzzy a scris:

CRUCIAT a scris:

...
Acu' chiar, sa mergi sa pui la dospit!
...

Iacă am aproape 2 luni de când mâncăm doar pâine făcută în casă. Uneori cu tărâţe, alteori cu făină de secară, dar cel mai des cu semiţe, de in, susan, dovleac şi floarea-soarelui. Yami, mai bună şi mai săţioasă decât cea de cumpărat.

Am aparat de facut piine in casa, de acum 30 de ani...dar de cind a plecat copilul de acasa...mincam putina piine si..nu renteaza efortul. In plus, avem in jurul casei citeva brutarii traditionale si cu specialitati de piine...nenumarate. Asta neagra cu simburi e preferata mea.
Acum 2 ani am cumparat masina noua de facut piine pentru tineri..ca la Ploiesti, nu tin minte sa fi mincat piine buna..de acum 45 de ani!

A vrut si sotul meu neaparat sa ia masina de paine, dar el e gingas si nu-i place gustul. Drept ca nici mie. Iar semintele care-i dau gust mai bun nu-s bune fiind usor prajite, trecute prin proces termic si deci uleiul nu e natural. Mi-ar fi placut sa gasesc o reteta care sa ne placa, dar uite ca nu-i. Si cum sotul se plictiseste repede, am lasat masina deoparte. Cine stie... poate o dam la fata cand o sa se stabileasca undeva, deocamdata schimba garsoniera in fiecare an. La vara vrea sa o schimbe cu un apartament cu doua camere si sa stea 3-4 prieteni/prietene acolo.
As fi vrut sa mai incerc o reteta de aluat dulce, din cate am citit trebuie pus praf de copt si nu drojdie. Eu as incerca de capul meu, as da gres la inceput, dar as invata mai bine. Dar sotul se baga si el ca e curios si ar trebui sa ii spun sa ma lase... Dar pe urma ar comenta daca nu-mi iese. Si nici bani sa stric pe faina n-am... Iar timpul mi-e foarte limitat o perioada, ca m-am apucat de scoala de soferi, iar in plus mi-au pus astia program de la 7.30 la lucru si probele de apa din oras mi le aduce soferul. Trebuie sa stau la serviciu mai mult, chiar daca deocamdata imi umplu timpul cu ce pot. Inainte mai puteam sa-mi las pe dimineata unele treburi...

zaraza26 a scris:

A vrut si sotul meu neaparat sa ia masina de paine, dar el e gingas si nu-i place gustul. Drept ca nici mie. Iar semintele care-i dau gust mai bun nu-s bune fiind usor prajite, trecute prin proces termic si deci uleiul nu e natural. Mi-ar fi placut sa gasesc o reteta care sa ne placa, dar uite ca nu-i.

Nici eu nu sunt suporter al acelei masini de făcut pâine.
Pâinea ce o frământ personal timp de 40 - 45 de minute e singura ce-mi place cu adevărat.
De când nu mai fac acasă, în general cumpăr pâine făcută de portughezi, italieni, germani care e dublu de scumpă dar bună.
Totusi în una din zile voi reîncepe obiceiul din trecut: o pâine pe săptămână făcută de mine.
Mai trebuie să-mi fac si timp pentru aceea...

Va vine sa credeti ca aceste biserici superbe sunt in Romania? Avem o tara de vis, pentru care trebuie sa fim recunoscatori inaintasilor nostri, care au luptat sa tina o tara, in timp ce alte popoare au disparut din istoria lumii!

N-o sa va vina sa credeti ce frumoase sunt si ce frumos sunt prezentate panoramic.
Tastati adresa urmatoare si plimbati-va, cu ajutorul mouse-ului, prin aceste frumoase biserici, studiindu-le din podea in tavan si pe tot conturul. Nici daca ati fi acolo, n-ati vedea totul atat de clar.

Iata:

http://www.banat-media.de/ro/biserici.php

In spaţiul public românesc şi stînd de vorbă cu oameni suficient de inteligenţi şi cultivaţi (şi cel mai adesea de bună credinţă), dacă vorbeşti despre ceva, ţi se reproşează că nu vorbeşti despre altceva, iar dacă spui ce crezi înseamnă că eşti plătit de forţe obscure, că ai interese dubioase, că eşti „omul cuiva“, că „nimic nu e întîmplător“. Iar această schemă de gîndire şi reacţie – poate mi se pare – nu intervine doar în chestiunile majore, ci a ajuns pînă la mărunţişuri de viaţă cotidiană ori la opţiuni care ţin de gusturi personale. Spui în public că te-ai uitat cu plăcere la un film amuzant – imediat se găseşte cineva care îţi pune în cîrcă nu doar o tîmpenie congenitală („cum? ţi-a plăcut prostioara aia?“), dar şi un scenariu elucubrant („eşti inconştient! dacă spui că îţi place asta, faci – fără să ştii – jocul şmecherilor care le pun beţe în roate lui cutare şi cutare şi, în general, n-ai înţeles că ai noştri sînt defavorizaţi de ai lor, tocmai din cauza unora ca tine...“). Dacă spui ceva rău despre Opoziţie, eşti omul Puterii. Dacă, peste o săptămînă, spui ceva rău şi despre Putere înseamnă că eşti un mare şmecher – „te dai imparţial“, dar „nu ne duci pe noi aşa uşor“... Ideea că ai gîndit cu mintea ta şi ţi-ai spus sincer părerile, şi într-un caz, şi în celălalt (şi recunoşti, eventual, că s-ar putea să te înşeli), este exclusă. Nu mai poţi fi – pur şi simplu – naiv, fraier, supus greşelii. Eşti interesat. Iar acest cuvînt continuă să aibă, în uzul limbii române, conotaţii profund negative. A avea interese este încă, pentru mulţi, o formă de dubioşenie, de impuritate evidentă, de „caractir“ murdar. După ce ne-am spetit două decenii să construim, cu chiu, cu vai, capitalismul şi democraţia, a avea interese şi a face un compromis – adică două expresii curente şi necesare în capitalism şi democraţie – sunt încă, pentru mulţi dintre concetăţenii noştri, sinonime cu „a fura“ şi „a fi vîndut“.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/atmosfera-reincarcata

Din păcate, asa este, Dolion, cum afirmi în postarea de mai sus!

dolion a scris:

In spaţiul public românesc şi stînd de vorbă cu oameni suficient de inteligenţi şi cultivaţi (şi cel mai adesea de bună credinţă), dacă vorbeşti despre ceva, ţi se reproşează că nu vorbeşti despre altceva, iar dacă spui ce crezi înseamnă că eşti plătit de forţe obscure, că ai interese dubioase, că eşti „omul cuiva“, că „nimic nu e întîmplător“. Iar această schemă de gîndire şi reacţie – poate mi se pare – nu intervine doar în chestiunile majore, ci a ajuns pînă la mărunţişuri de viaţă cotidiană ori la opţiuni care ţin de gusturi personale. Spui în public că te-ai uitat cu plăcere la un film amuzant – imediat se găseşte cineva care îţi pune în cîrcă nu doar o tîmpenie congenitală („cum? ţi-a plăcut prostioara aia?“), dar şi un scenariu elucubrant („eşti inconştient! dacă spui că îţi place asta, faci – fără să ştii – jocul şmecherilor care le pun beţe în roate lui cutare şi cutare şi, în general, n-ai înţeles că ai noştri sînt defavorizaţi de ai lor, tocmai din cauza unora ca tine...“). Dacă spui ceva rău despre Opoziţie, eşti omul Puterii. Dacă, peste o săptămînă, spui ceva rău şi despre Putere înseamnă că eşti un mare şmecher – „te dai imparţial“, dar „nu ne duci pe noi aşa uşor“... Ideea că ai gîndit cu mintea ta şi ţi-ai spus sincer părerile, şi într-un caz, şi în celălalt (şi recunoşti, eventual, că s-ar putea să te înşeli), este exclusă. Nu mai poţi fi – pur şi simplu – naiv, fraier, supus greşelii. Eşti interesat. Iar acest cuvînt continuă să aibă, în uzul limbii române, conotaţii profund negative. A avea interese este încă, pentru mulţi, o formă de dubioşenie, de impuritate evidentă, de „caractir“ murdar. După ce ne-am spetit două decenii să construim, cu chiu, cu vai, capitalismul şi democraţia, a avea interese şi a face un compromis – adică două expresii curente şi necesare în capitalism şi democraţie – sunt încă, pentru mulţi dintre concetăţenii noştri, sinonime cu „a fura“ şi „a fi vîndut“.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/atmosfera-reincarcata

mi-a placut mult analiza ta, Dolion!

Un lider se presupune ca vrea binele celor pe care ii conduce. Din pacate, sunt cazuri in care la putere ajung oameni fanatici, care ajung sa terorizeze popoare intregi.
In lume sunt zeci de dictatori pentru care o tara si locuitorii ei sunt ca o tabla de joc. Fac si desfac destine, inventeaza "reguli de joc" si isi indeplinesc toate mofturile pe seama bunastarii celor pe care ar trebui sa ii protejeze.

5. Regele Mswati III, Swaziland
Regele Mswati a introdus mai multe legi ce pot fi considerate absurde sau cel putin ciudate. Spre exemplu, femeile nu au voie sa faca sex pana la varsta de 21 de ani, deoarece in Swaziland sunt foarte multe cazuri de persoane infectate cu HIV, iar regele spera ca astfel sa se reduca numarul celor care contacteaza virusul. In plus, pedeapsa cu moartea este pasibila pentru orice fel de incalcare a legii. Si mai absurd, Mswati poate sa interzica orice publicatie din tara sa, in care este vorbit de rau sau criticat.

4. Omar al-Bashir, Sudan
In Sudan crimele comise de militia condusa de Guvern si violurile sunt la ordinea zilei. Omar al Bashir spera sa curete tara de populatia care nu este araba. Din punct de vedere economic, mare parte din banii tarii intra in buzunarul acestui adevarat despot.
3. Robert Mugabe, Zimbabwe
Mugabe a reusit sa isi controleze oamenii prin intermediul terorii. Toti cei aflati la conducere sunt apropiati de-ai sai, care se imbogatesc pe seama populatiei, iar in tara, rata somajului este de 70%. In diverse ocazii, Mugabe s-a comparat cu Hitler, pe care spera sa il si intreaca.
2. Muammar al-Gaddafi, Libia
Conducatorul libian a asuprit mereu poporul pe care il conduce. Gaddafi a interzis studierea limbilor straine in scoli, iar cei care sunt prinsi discutand probleme nationale, politice, cu straini, sunt arestati. Mai mult, Gaddafi sustine terorismul si ii asasineaza pe cei care il critica.
1. Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, Guineea Mbasogo
Este un lider ciudat si de temut. Se zvoneste ca ar fi canibal si si-ar manca dusmanii. In plus, a creat o inchisoare speciala pentru cei care se opun conditiilor impuse de el, unde oamenii sunt torturati.

Sursa: Capital - ( Capital.ro)

Adevarul despre basme

Se crede ca Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

Împăratul

E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie

Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică

E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

Făt-Frumos (Fefe)

De obicei, e unu' căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da' vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Calul

E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot - nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor

Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul

E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e - a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă.
N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.

Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da' mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia - în sfârşit! - i se aprind beculeţele.

Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu' tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

Dupa zmeu si fat frumos a venit randul scufitei...

Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.

Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.

Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.

Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.

Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.

Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul, care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână, că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu, iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.

Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet, încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.

Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intră la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunător să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate sau pe cale de dispariţie.

Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este agent de vânzări.

Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri?

Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.

Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării? Iar dialogul purtat cu Scufiţa e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii şi …mai ce?! Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!

Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăr şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că “Ştirile de la ora 5″ abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?

Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi, ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?

Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.

Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii “eliberează” cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.

Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se “servesc” copiilor între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Albă ca Zăpada” – auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!

Ruşine! Ruşine! Ruşine!

Mesaj din Japonia
Buna iubita mea familie si dragi prieteni,

In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ingrijorarea voastra pentru mine. Sunt foarte emotionata. De asemenea doresc sa-mi cer scuze ca va trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare sa fie cea mai buna cale pentru ca mesajul meu sa ajunga la voi.
Aici in Sendai lucrurile par sa fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvantata sa am prieteni minunati care ma ajuta foarte mult. Fiindca baraca mea a devenit inca si mai vrednica de numele ei, m-am mutat acum in casa unui prieten. Impartim resursele precum apa, hrana si un incalzitor cu kerosen. Dormim aliniati intr-o camera, mancam la lumina lumanarii, impartasim povesti. Este o atmosfera calda, prietenoasa si frumoasa.
In timpul zilei, ne ajutam unul pe altul sa curatam mizeria din casele noastre. Oamenii stau in masini, uitandu-se la stiri de pe panourile de navigatie, sau se aliniaza la coada pentru a primi apa de baut atunci cand se deschide o sursa. Daca cineva are in casa apa care curge la robinet, pune semne afara, pentru ca oamenii sa vina sa-si umple canile si galetile.
De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost imbranceli la cozi. Oamenii isi lasa usa casei deschisa, pentru ca asa e mai sigur, in caz ca loveste un nou cutremur. Oamenii tot spun "Asa era pe vremuri cand toti se ajutau unii pe altii"
Cutremurele continua sa vina. Noaptea trecuta au lovit aproximativ la fiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop si elicopterele ne trec pe deasupra capului foarte des.
Ne-a intrat apa in case timp de cateva ore asta noapte, iar acum pentru jumatate de zi. ... A venit electricitatea in dupa-amiaza asta. Gazul inca n-a venit.
Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zona. Unii au, altii n-au gaz, apa si electricitate. Nimeni nu s-a spalat de cateva zile. Ne simtim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decat asta. Iubesc aceasta stare de a lasa la o parte aaspectele neesentiale. Traind in intregime la nivel de instinct, de intuitie, de grija, a ceea ce este necesar pentru supravietuire, nu doar pentru mine, ci pentru intregul grup.
Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruina completa, altele au rufe la uscat la soare!
Oamenii se aliniaza la cozi pentru mancare sau apa, iar cativa isi plimba cainele! Toate se intampla in acelasi timp.
O alta amprenta a frumusetii este in primul rand linistea din timpul noptii. Nu se aud masini. Nimeni nu este pe strazi. Iar cerurile in timpul noptii sunt impanzite de stele. De obicei vedeam doar vreo doua, dar acum tot cerul e plin.
Muntii din Sendai sunt puternici si datorita aerului proaspat le putem vedea siluetele profilate pe cer intr-un mod magnific.
Si japonezii insisi sunt atat de minunati! Revin la baraca mea pentru a o verifica in fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, si gasesc mancare si apa lasate la usa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Batrani cu palarii verzi merg din usa in usa intreband daca toata lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet straine intrebandu-le daca au nevoie de ajutor. Nu vad semne de teama. Resemnare, da, dar frica sau panica, nu.
Ne spun ca ne putem astepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de inca o luna sau mai mult. Si ne confruntam mereu cu zguduieli, huruituri, vibratii, zdruncinaturi. Sunt binecuvantata pentru ca traiesc intr-o parte a Sendai-ului mai ridicata, mai solida decat alte zone. Deci, deocamdata zona asta este mai bine situata decat altele. Asta noapte, sotul prietenei mele a venit de la tara, aducand apa si mancare. Binecuvantata din nou.
Cumva in acest moment realizez din experienta directa ca este vorba intr-adevar de un pas evolutionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot in lume chiar in acest moment. Si cumva, pe masura ce traiesc experienta acestor evenimente ce se desfasoara in Japonia, imi simt inima deschizandu-se foarte larg. Fratele meu m-a intrebat daca nu ma simt ingrozitor de mica din cauza tuturor celor intamplate. Nu, nu ma simt mica. Ci mai degraba, ma simt ca o parte din ceva mult mai mare decat mine. Acest val al nasterii (peste tot in lume) este dificil, si totusi magnific.
Va multumesc din nou pentru grija si iubirea voastra pentru mine.
Va trimit inapoi multa iubire,
Cu drag,
Aiko

This year, July has 5 Fridays, 5 Saturdays and 5 Sundays. This happens once every 823 years. This is called money bags. So, forward this to your friends and money will arrive within 4 days. Based on Chinese Feng Shui the one who does not forward.....will be without money. Not taking any chance!

Anul acesta, Iulie, are 5 vineri, 5 sambete si 5 duminici. Se intampla odata la 823 de ani. Se numesc sacii cu bani.
Restul traducerii: bla, bla, bla!

Interesant ... au si trecut 823 de ani?!

Deunăzi, într-o piață, un babalâc împărțea la comercianți și clienți câte un leu-doi, nu se zgârcea deloc și se lăuda că la cei optzeci de ani, avea o PENSIE de 3800. Ați fost contributor ? l-am întrebat. Nu, domne, am fost cadru militar ! Și noi, care credeam că a fost cel puțin prim-ministru pe vremea lui Dej-bej. Cătanele din primul război, ăia de au invadat ca ciorile Budapesta, s-au fotografiat cu câțiva țigănuși și pretind că i-au hrănit pe zdrențăroșii lui Arpad din cazanul lor cu păs--ă de campanie.(În timp ce nu dădeau voie unui tren cu cartofi, cumpărați din România de flămânzii Budapestei să intre în oraș). După care s-au dus să jefuiască mândra capitală, până ce Wilson le-a spus să mărșăluiască acasă. În luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz au fost de bază ardelenii, care aveau o experiență încă din 1914 și fuseseră bine instruiți chiar de cei pe care i-au trădat, trecând la regățeni. Dar e vorba de cazanele cu păs--ă. Dacă ieri mai mâncau și alții din iahnia militară, azi răcanii scoși din armată, mănâncă păs--ă cu cârnaț din cazanele pensionarilor CONTRIBUTORI. Cu alte cuvinte, pensiile celor care au tot contribuit o viață pentru ca uniformele căcănii să aibă salarii grase și privilegii, au fost amu retezate de Statu-Palmă-Botiș-Boc ca să le dea indemnizații căcăniilor care n-au CONTRIBUIT. Iată-i pe pretinșii fasoliști băsiști băgându-și lingurile în castroanele noastre civile, că țara n-are de unde să le dea și lor bani și, sub semnul solidarității, taie din drepturile contributorilor ca să le facă indemnizații, pe care foștii răcani chiar le numesc pensii. Încartiruiți la Fondul Pensiilor, statul le dă, văd, 3800 de galbeni, în timp ce pensionarii cu studii și stadii abia iau 1100. De acolo se mai taie , pentru cutia milelor, 5,5%, bani care nu merg la CASS, cum mint guvernanții, ci tot la pârțâitorii fasolei băsiste. Sper că ați urmărit penibila secvență a întâlnirii pensionarilor din Galați cu ministrul botulinic Botiș. Câtă încredere și câte zâmbete prostești arborau pensionarii și indemnizanții gălățeni în fața minciunilor, prefăcătoriei și falsei preocupări a grăsanului cu mai multe rânduri de slană pe ceafă. Regățenii din orașul Galați/unde muierile fac copiii cocoșați/și în zece ani de zile, umplui casa de cămile/(cântec prost, vechi, din Regat), parcă l-ar fi apucat pe Ceaușescu de labă, atâta erau de fericiți că o vlădică se închina la opincă, cel puțin aparent. Îi asigur pe petenți că grăsanul se va spârcui pe cererile lor, iar cei 5,5% lipsă îi va băga în mormânt. (Cezar Petrescu)

http://lucianbureriu.wordpress.com/2011/03/31/racanii-la-cazanul-comun-guvernul-le-da-pensie-din-banii-nostri/

Haioasa exprimarea: Statu-Palma-Botis-Boc!