POPASUL DOLION (II)

dolion a scris:

Fratilor, murim de foame!
http://www.tpu.ro/stiinta-si-filosofie/fratilor-murim-de-foame-murim-si-nici-dracu-nu-ne-mai-salveaza-din-saracia-in-care-o-sa-intram-tara-arde-usor-si-sigur/

Ei, lasa ca nu e chiar asa. A fost in tara asta mai multa saracie, si am muncit si ne-am facut din nou ce ne trebuie. Copiii astia n-au nevoie decat de o clasa conducatoare care sa stie gospodari o tara. Sa nu se mai umfle in pene cu banii si luxul pe care-l au la indemana. Sa nu-si mai bage mana in avutul tarii. Am raspuns si pe site-ul respectiv.

Un ceai in sahara

Este numele unei carti minunate scrisa de Paul Bowles care mi-a amintit de ceaiul pe care l-am baut in Paris la un mic restaurant marocan unde am descoperit ceaiul verde cu menta; este singurul ceai pe care il beau cu zahar pentru ca asa se prepara si se serveste fierbinte in pahare speciale .

Iubesc ceaiul acesta pentru aroma unica si modul in care aceasta aroma imi ramane ancorata de alte amintiri. Poate credeti ca nu e nimic in comun intre ceremonia ceaiului in japonia si ceaiul baut de nomazi in desert. Si totusi …

Desertul este locul unde omul se confrunta cu el insusi si nomazii contempla desertul asa cum contempla timpul care trece in timp ce beau ceai: momente infinite in nisipul fierbinte.

Sosirea ceaiului in viata marocanilor a umplut un gol real; infuziile de plante nu erau prea placute, vinul era interzis prin religie, cafeaua era prea scumpa si nu atat de cunoscuta. Ceaiul a ajuns din intamplare in Maroc, cand dupa razboiul din Crimea tarile slave au instaurat blocada pentru marfurila destinate pietelor englezesti. Porturile marocane, foarte aproape de Gibraltar au devenit puncte de tranzit ale ceaiurilor catre Anglia si apoi au devenit puncte importante ale comertului cu ceai.

Ceaiul a devenit o bautura populara in Maroc, iar ceaiul cu menta indulcit cu zahar, a devenit bautura nationala. In anii care au urmat, aceasta bautura a castigat nu numai Marocul ci si Sahara, Algeria si Tunisia unde turcii introdusesera cafeaua.

S-a nascut un ritual ce a corespuns unei nevoi reale, s-au creat obiceiuri, s-au adaptat obiecte si accesorii speciale. Incet - incet s-a pus in miscare un intreg ceremonial in care ceaiul oferit este semn al ospitalitatii, el se pregateste de catre capul familiei si difera ca gust de la o familie la alta, in functie de cantitatea de zahar folosita si de menta verde folosita. Sunt diferite sortimente si recolte de menta asa cum sunt in Franta diferite sortimente de vinuri; nu exista oras sau sat care sa nu aiba propria recolta si aroma specifica de menta.

Ceremonia ceaiului in Sahara este legata de ospitalitate, de contemplarea caravanelor care trec si de asteptare. A oferi ceai unor calatori tacuti si insetati este un gest de ”bine ai venit”, chiar si pentru cei veniti cu rea-intentie, spun marocanii, aceasta expresie devenind o exemplificare a modului lor de viata. Daca pentru japonezi ceremonialul ceaiului este unul plin de cumintenie, liniste, armonie, pentru cei ce locuiesc in oaza ceremonialul se bazeaza pe cautarea echilibrului intr-un mediu ostil prin cantece, proverbe sau povestiri; ceremonialul propriu-zis consta in prepararea si oferirea a 3 pahare de ceai turnate din 3 ceainice diferite. Se toarna de la inaltime ca sa se formeze putina spuma, acest lucru fiind simbol al norocului. Primul pahar oferit poate fi fara menta, fara zahar, doar ceai; al doilea pahar este cu zahar si menta pentru aroma, iar al treilea este indulcit lejer si cu menta din belsug. E nevoie de un cos mare din lemn sau piele in care se tin ustensilele necesare, adica o tava mare, emailata, ceainice, pahare, recipient pentru apa. Este vocea ceaiului care le dicteaza ceremonialul; acceptand ceaiul, ii acceptam pe cei din jurul nostru si ne acceptam si pe noi in cele mai dificile momente din viata.

http://www.triangledor.ro/blog/

MARAIS - ar putea fi cea mai fascinanta zona a Parisului; candva o zona mlastinoasa , dupa cum sugereaza si numele (marais inseamna mlastina), cartierul acesta a devenit important in secolul XIV, pentru ca se afla in apropiere de Luvru.
Perioada de glorie a fost in secolul XVII cand a devenit cartierul claselor bogate; multe din conace au fost renovate si au devenit hoteluri, muzee… va propun o mica plimbare in acest cartier pentru a putea intra in salonul de ceai ” Mariage Fréres ” .

Etajere din lemn, cutii pictate pentru ceai, arome condimentate sau fructate, o ambianta de muzeu al ceaiului si in acelasi timp o ambianta boema, chic si primitoare. Plante mari, verzi, separa mesele si completeaza aceasta atmosfera coloniala, aducand exotismul pe care il cautam cand intram aici si vrem sa alegem un ceai. Marmura, picturi venetiene, un sarm discret printre care se plimba chelnerii cu manusi albe si cu tavi pline de portelanuri pretioase si care te fac sa uiti de secolul in care traim. Putem gusta patiserie, dulceata pe baza de ceai sau chiar putem manca unul dintre felurile de mancare cu care s-ar mandri orice maestru bucatar: rata cu ceai fumé din formosa; escalop de somon cu ceai verde Matcha; pui aromatizat cu ceai din condimente dulci; spuma din ceai verde Matcha…

Bineinteles ca toate acestea se intampla datorita ceaiului. Sortimente unice aduse din cele mai renumite plantatii au o singura si importanta calitate: te scot din absurdul vietii cotidiene si iti aduc armonia, chiar daca este pret de o clipa…

Dintre cele 500 sortimente ceai, ceiurile Darjeeling reprezinta in lumea ceaiurilor ceea ce reprezinta sampania in lumea vinurilor franceze. O mica vale din India a dat numele sau acestui ceai devenit celebru in lume. Plantatiile din Darjeeling sunt situate intre 1000-2500 metri altitudine, pe versantul sudic al lantului Himalaya.

Aceasta altitudine inalta, o temperatura proaspata, un climat umid, un sol exceptional, au dat frunzelor de ceai Darjeeling un gust delicat , o savoare ca si de muscat, migdala, fructe coapte, o aroma si un buchet de exceptie.

Nu ramane decat sa vreti sa decoperiti lumea plina de mister si magie a ceaiurilor…

http://www.triangledor.ro/blog/

Fleur de Buddha