POPASUL DOLION (II)

Viata in Canada :
12. Aug.
-Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat. Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia astept sa ii vad acoperiti de zapada.
14. Oct.
- Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele s-au colorat toate in acele minunate nuante de galben si portocaliu. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada.
11. Nov.
- In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.
2. Dec.
- Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita! Iubesc Canada !
12. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid.
19. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru. Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada. Din nou masina aia blestemata.
22.Dec.
-Cacatul asta alb nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se ascunde dupa colt si doar asteapta sa termin de curatat in fata curtii ca sa vina iar. La naiba!.
25. Dec.
-Craciun Fericit, pe naiba!. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe obsedatul ala cu masina il omor. F... muma-n c.. ...... ca nu arunca mai multa sare pe sosele!.
27. Dec.
-Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, masina este blocata sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte vor mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada.
28. Dec.
-Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm in loc de 30 cm. Daca se continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau si cu lopata in cap..
4. Jan.
-Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000.
Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta?
3. Mai
-Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita aruncata peste tot ca sa topeasca zapada si tot degeaba.
10. Mai
-Ma mut inapoi in Romania . Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta!!!!!!!

Jurnalul unui emigrant - intoarcerea in tara :
8 Dec.
Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de co-nationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: "Lasa-ma boierule sa te ajut la masina". Vai ce primitoare tara ! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta, privatizarea in Romania e pe cale buna.
15 Dec.
Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana subtire! Ca iubitor de animale, aici e de mine! Un grup de 10 caini ma inconjoara de fiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran. Ce era sa fac?! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata!
Imi caut un apartament!
31 Dec.
Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e!
Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada !!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada i se spunea "one bedroom apartment" dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor!
E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!
3 Ian.
Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamurile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun!
Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini, dar ghinion ca m-am urcat fiindca am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!
9 Ian.
Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece. Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!
3 Febr.
Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul "spaga" si l-am gasit ca slang. Inseamna "tip" or "gratuity" cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva.
Cred ca toate spagile la un loc fac cat 1/2 din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit.
Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!
10 Mart.
Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le ocolesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada.
Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la Urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate
cam lugubru pe aici.
9 Apr.
Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada ! Dar noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!
10 Apr.
Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata, oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor recent achizitionate. Voi vinde masina!
1 Mai
Cald afara iar in casa e si mai cald.. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata "masina mea". Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el!
Trebuie sa fi venit primavara in Canada! Maine imi iau bilet.
2 Mai
Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e peste 2-a luni..... Doamne, cati Romani pleaca! Ii inteleg.
13 Iun.
Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu bunavointa de a-mi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde "spaga" nu exista decat printre grupurile de emigranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune "Yes, please", "No, please" si "Excuse me" in loc de "Da nu vezi, de ce mai intrebi?", "Nu ba!" si "Uita-te ba pe unde mergi, bai ochelaristule", unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta pentru acest lucru..
1 Dec.
E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

dolion a scris:

Fizica si iadul

Desi mai e pana de 8 Martie, se cuvine, din cand in cand, sa aducem un omagiu, femeilor noastre iubite; ma refer la toate femeile lumii, toate merita a fi iubite!

„Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume…

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.

Bărbatul trebuie să treacă prin Ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.

Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi”
(Louis Pauwels - Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)

Ce bine te simti cand esti satul- cat esti de multumit de tine si de lume!

Oameni cu oarecare eperienta in materie ma incredinteaza ca o constiinta curata ii face pe multi fericiti, dar dupa parerea mea, o burta plina are acelasi efect, in schimb te costa mai putin si nu presupune atata bataie de cap. Te simti atat de iertator si de generos dupa o masa bogata, atat de nobil, atat de bun!

Ciudat mai e si ascendentul pe care il au asupra intelectului organele noastre digestive. Nu putem munci, nici gandi, daca nu binevoieste Maria Sa stomacul. El ne dicteaza sentimentele si pasiunile. Dupa omleta cu slanina, el spune: “Munceste!” Dupa friptura, zice: “Dormi!” Dupa o ceasca de ceai, ii spune creierului: “Acum trezeste-te si arata ce esti in stare. Fii elocvent, profund si duios… Dupa o bucata de cozonac fierbinte, el spune: “Fii obtuz si fara suflet!”, iar dupa brandy, luat intr-o cantitate suficienta, auzi: “Ei acum, nebunule, stramba-te si da-te tumba ca sa rada si semenii tai.

Nu suntem decat niste robi nenorociti ai stomacului nostru. Nu nazuiti dupa morala si dreptate, prieteni! Supravegheati-va cu grija stomacul si infruptati-va cu masura si judecata. Atunci virtutea si multumirea, fara vreo stradanie deosebita vor veni si vor ramane in inima voastra; si veti fi cetateni buni, soti iubitori, parinti dragastosi, oameni cuceritori si cu suflet ales.

Acest text este o reproducere aproximativa dintr-un roman citit recent. Cine-l recunoaste are o invitatie la masa de la mine.

http://www.toane.ro/

”Oamenii se murdăresc prin prea multă civilizație” spunea Jung și el nu văzuse Brașovul zilele noastre, invadat de terase inghesuite (Republicii, P-ța Sfatului)....

S-a dus liniștea și tihna burgului meu iubit, s-a dus aerul acela bun, hrănitor...sau mai bine zis, nu s-a dus de tot, cât s-a retras mai spre pădure, s-a refugiat în bisericile goale și în unele suflete....
M-a întristat și năucit Brașovul în week-end, m-am simțit de parcă aș fi (re)văzut o fată frumoasă foc, țărancă autentică cu cozi mari blonde împletite și ochi limpezi și curați, machiată strident și vulgar, nesigură pe tocuri ridicole și tunsă ...modern.

Andreea Dragomir

ROMANIA BEBELUSILOR UCISI

Toate televiziunile stau concentrate de mai bine de o saptamana pe scurmarea detaliilor: cum s-au parjolit bebelusii de la maternitatea Giulesti? In isteria generala in care tocatorii de orduri reconstituie traseul flacarilor in direct, banalitatea povestii pare ingropata de flama mediatica. Povestea e tipic romaneasca: un fir prost izolat, o improvizatie facuta dupa bine-cunoscutul principiu „merge si asa“. Ultima revizie a fost facuta dupa acelasi principiu: in acte, totul functiona perfect. Firma fur­nizoa­re apartine unei foste doc­torite cu vechime in spital, iar presa a descoperit ca maternitatea era una din cele 100 de unitati medicale care au cumparat, prin achizitie directa, servicii­le firmei. Doamna nou-manager refuza publicarea contractului si a numelui firmei, lucru cerut de presedintele Asociatiei pentru Protectia Pacientilor. La fel a procedat si vechiul director, destituit dupa 20 de ani in care a condus maternitatea. Oare ce e de ascuns? Trebuie sa fie ceva: firma a fost dizolvata discret zilele trecute. Grotescul situatiei nu a fost insa atins decat prin arestarea Florentinei Carstea, asistenta batuta de soarta, care a devenit un fel de vrajitoare mediatica, neputandu-se apara din puscarie. Procurorii incrimineaza neindeplinirea atributiilor de serviciu: de cand se ocupa o asistenta de sistemul electric? Iar daca un arestat trebuia oferit, ca o bucata de carne sangeranda lupilor mediatici, nu ar fi fost mai potrivit electricianul si/sau pompierul maternitatii in rolul acarului Paun? Chiar daca asistenta vedea tragedia, ar fi alertat pe unul din cei doi. Apoi, cine il poate „umfla“ cu duba pe viceprimarul Capitalei, domnul Iovici, care sustinea ca Primaria nu poate destitui managerul maternitatii, chiar cu o zi inainte de producerea destituirii „imposibile“? El declarase senin despre spitalul preluat pe baza de protocol ca „era condus in baza unui contract de management incheiat cu ministerul, care a expirat insa“. Cine ii parjoleste putin talpile, cum cerea un tata indurerat, celui care a decis taierea orelor suplimentare, lucru care in spitale a insemnat adeseori ramanerea unei singure asistente pe tura? Cine se ocupa de parintii dezorientati, precum un cunoscut a carui sotie mai are putin pana la nasterea care trebuia sa aiba loc la Giulesti, dar a fost lasat balta de medicul sau de acolo? In fine, cine le mai poate da o pauza procurorilor care flecaresc criminal despre inchiderea maternitatii – subiectul nu tine de ciorba lor de cod penal la care ar trebui sa se rezume! A urmari penal institutia „Maternitatea Giulesti“ e ca si cum ai incerca, imund, sa scoti vinovati peretii si lampadarele de parjolirea micutilor! Cam asta e Romania zilelor noastre: in loc de parjolirea soricului din obrazul edilului, guvernantului, directorului, pro­­curorului, asistam inlemniti la tragedia unor bebelusi fara aparare.

Sursa: Capital - (Razvan Orasanu)

dolion a scris:

”Oamenii se murdăresc prin prea multă civilizație” spunea Jung și el nu văzuse Brașovul zilele noastre, invadat de terase inghesuite (Republicii, P-ța Sfatului)....
Andreea Dragomir

Terasele, în general, sunt atractie pentru toti, localnici si turisti.
Cum pot ele să strice aspectul orasului?
Sunt chiar atât de prost construite, chiar atât de înghesuite încât să rănească ochiul?

Emile, n-am mai trecut prin Brasov, asa ca nu pot confirma spusele Andreei! Cred insa ca inghesuiala nu da un aspect prea placut.

dolion a scris:

Emile, n-am mai trecut prin Brasov, asa ca nu pot confirma spusele Andreei! Cred insa ca inghesuiala nu da un aspect prea placut.

daca e inghesuiala de turisti, se accepta ...

Urmarind discutiile de la popas, se confirma ceea ce Solomon a stabilit de mult: toata lumea are dreptate (in felul lui) si ca nu e nevoie sa ne contrazicem vehement, e suficient sa acceptam parerea fiecaruia, mai bine zis sa respectam parerea fiecaruia si sa nu ne mai ocosim atata ca noi am pus coada la pruna! Atunci va fi bine pentru toata lumea si nu vor mai muri atat de multi oameni de inima rea. Vorbesc in general, nu ma refer la cineva anume! E o concluzie pentru mine, dar v-am impartasit-o si voua.

Sa ne contrazicem nu e o nenorocire . Vehement, iarasi nu e o nenorocire, atita timp cit nu se ajunge la vulgaritati si acuzatii gratuite . Poti fi politicos si decent inclusiv in vehementa proprie . Evident ca si eu vorbesc (tot) in general, nereferindu-ma la cineva anume .

Am putea introduce în WC-urile publice din ţară câte o cutie de viteze marca Ford.

Compania Ford Motor din SUA a angajat cinci ingineri cu nasuri sensibile ca să adulmece mirosurile din automobilele Ford. (Poftim, ce slujbă, să miroşi ca un câine banchetele şi parbrizele unei maşini!) Sarcina acestor oameni este să stabilească un parfum propriu pentru automobilele Ford, care să ofere pasagerilor „o stare de bine". Parfumul va fi o „valoare adăugată" brandului Ford. (Despre iniţiativa producătorului auto puteţi să citiţi mai multe în „Forbes România", revistă care va apărea la începutul săptămânii viitoare. Puţină reclamă nu strică, doar sunt angajat la această publicaţie!) Cu siguranţă, cei cinci specialişti cu nasurile ascuţite vor inventa un parfum aparte. (Americanii nu cheltuiesc banii aiurea când e vorba de un brand.)

Avem motive de bucurie pentru acest moft americănesc. La Uzinele Ford de la Craiova va mirosi în scurt timp a Ford. Nu contează ce fel de aromă vor emana maşinile (să pută ca flatulaţia unei vaci din Arizona şi tot ar fi ceva!), dar aerul oraşului se va schimba. Şi Călin Popescu Tăriceanu, proaspăt dealer Ford, va mirosi a Ford. (O mică satisfacţie pentru fostul premier, care a pus umărul la vânzarea uzinei de la Craiova către americani: o să-i miroase hainele, părul şi gura a Ford, la prima mână!)

Pentru că în România se află singurul producător de Ford din zonă, această oportunitate nu trebuie ratată. Am putea introduce în fiecare WC din gările şi parcurile ţării câte o cutie de viteze sau măcar o oglindă retrovizoare marca Ford. Astfel, vom înlocui tradiţionala putoare de urină din closetele noastre publice cu parfumul Ford. Ar fi prima revoluţie a closetelor din România finanţată de o companie americană! Mai mult, să se bage o portieră Ford în fiecare tren (pentru că şi budele acestora put a urină) şi un alternator Ford în subsolul fiecărui bloc. Să se bage câte un Ford şi la Cotroceni, şi la Guvern, şi la Parlament, şi în televiziuni, pentru că ar mai tempera putoarea rahatului care se mănâncă zilnic în aceste locuri.

Sunt convins că, în această situaţie, principalul concurent al lui Ford în România, Dacia-Renault, nu se va lăsa mai prejos şi va riposta cu un parfum pentru automobilele Logan. Mireasma va îmbujora colectivele de prostituate de pe centurile ţării. „Cursa înarmării" cu parfumuri se va înteţi. Indienii de la Mittal Steel ar putea produce la Galaţi tablă cu parfum propriu, grecii de la Romtelecom ar oferi convorbiri telefonice parfumate, iar benzinăriile OMV şi Petrom ar mirosi ca nişte grădini vieneze. Economia României ar deveni o parfumerie, iar gura premierul Emil Boc n-ar mai mirosi când va vorbi despre modernizarea ţării şi reforme. În sfârşit, Elena Udrea şi-ar vedea visul (pardon, brandul turistic!) cu ochii şi l-ar trage adânc în piept: o grădină puternic mirositoare în Carpaţi!

Ce-ar mai rămâne, totuşi, din specificul nostru naţional? Poate (par)fumul grătarelor încinse cu mititei.

Petre Barbu - Senior Editor
03 sep 2010

Pe 5 septembrie se vor implini 33 de ani de cand NASA a lansat in spatiu doua sonde spatiale, Voyager 2 si Voyager 1, in interiorul carora se aflau doua discuri de aur care contineau mesaje-cheie despre planeta Pamant.

Voyager 2 este singura sonda spatiala care a ajuns pe toate cele patru planete mari ale sistemului nostru solar: Saturn, Jupiter, Uranus si Neptun.

Pe discul de aur, care se afla in interiorul sondei spatiale, au fost inregistrate sunete, au fost puse melodii, fotografii si un salut tradus in 55 de limbi, asta in cazul in care Voyager 2 ar urma sa fie gasita de extraterestri.

Insa recent, cei de la NASA au primit niste semnale foarte ciudate, interceptate de Voyager 2.

Expertul NASA, care studiaza fiintele extratereste, Hartwig Hausdorf, declara: "Arata de parca cineva l-ar fi reprogramat sau ar fi vrut sa detoneze proba - insa se poate ca noi sa fim departe de adevar...".
Sursa: ProTV

Tataie de la oraş
de Selma Iusuf

Erau zece. Pe număratelea. Duminica trecută, în tramvaiul ce străbătea Vitanul, într-o dimineaţă ce se îmbina uşurel cu prînzişorul, am numărat zece domni în vîrstă traşi parcă la şapirograf: cămăşi de vară cu mînecă scurtă – care albe, care în carouri – dedesubt se ghicea maioul obligatoriu, sandale maro din piele încălţate peste şosete – care maro, care albe – şi pantaloni. Betelia ajunge pînă aproape de subsuori. Cuprinde în drumul ei, care tinde foarte sus, o burtă mai mare sau mai mică, vizibilă însă. Peste ea, fermoarul întins. Sub ea, cracul pantalonului care nu acoperă glezna. Obligatoriu, pantalon cu manşetă. În mîini mai toţi cărau cîte o sacoşă de piaţă. Din alea de foarte multe folosinţe, vintage, spălate şi răspălate de soţie (Elisaveta, cu numele de buletin). Ei sînt tataie. Unii sînt bunelu. Tataie n-a ieşit niciodată din ţară. Cele mai frumoase amintiri (şi fotografii) le are de la Sovata şi de la Herculane unde obişnuia să se ducă cu Elisaveta, pe atunci mai tînără şi mai voinică. A făcut cu Dacia şi un soi de tur prin ţară, pe la începutul anilor ’80, şi are o istorie cu benzina pe care o povesteşte de sute de ori: cum avea un rezervor făcut de el la atelier, ascuns în portbagaj, cum cunoştea un tirist cu care s-au întîlnit undeva pe drum şi le-a dat ăla din benzina lui, la schimb cu nişte salam, cum era să fie prins, cum s-a speriat Elisaveta şi a făcut o criză de ficat.

Tataie e orăşean. Are atîtea istorii de familie din casa de pe Traianul vechi că stau nepoţii cu gurile căscate ascultîndu-l. Acuma stă la bloc. Casa a fost retrocedată. A înghesuit toată mobila aia greoaie şi lucioasă în două camere. Masa de sufragerie tot în mijloc stă; e mîndria Elisavetei care o lustruieşte zilnic pe sub milieuri, chit că toată lumea se loveşte la degetele de la picioare în labele alea florentine, de leu fals, pe care se sprijină.

Tataie mai are încă scrisorile din armată care se termină cu „ceea ce vă doresc şi dumneavoastră“. Are o debara a minunilor mici. E acolo o parte din măruntaiele Daciei iubite. Sticle de lapte din sticlă cu gura largă din care, copil cu faţa îngustă fiind, beai şi-ţi intra în nas. Are recipiente cu vopsea şi recipiente cu diluant. Cîrpe din tricouri vechi, colecţia Magazinul istoric, cîteva reviste Cinema de prin anii ’60 cu Brigitte Bardot creată de Dumnezeu pe coperţi. Chei, şurubelniţe, şuruburi. Gemurile Elisavetei. Tataie are o relaţie aparte cu telefonul. Aparatul vechi, fixul, a fost schimbat acum cîţiva ani pe unul cu butoane. Tot tare vorbeşte la el. Se aude peste şase apartamente şi două etaje tot ce-i spune fiică-sii din Drumul Taberei. Greşeşte numărul şi se miră că a făcut „atingere“. Nu vorbeşte mult, să nu facă adiţionale. Pe vremuri, cînd erau aparatele alea cu disc, prindea de găurile discului un lăcăţel mic, chinezesc, să-l blocheze. La uşa de la intrarea în apartament are un preş gros şi un ficus. Vederea pălită cu Babele pusă de vecin acu’ 30 de ani încă atîrnă pe holul blocului cu pereţii vopsiţi bej cu dîre verticale maro.

Tataie işi iubeşte nespus nepoţii. Sînt încă destul de mici şi se uită la el cu admiraţie. „Tataie e mai bun decît mamaie.“ Îi mai ia cu el la piaţă, de unde tîrguieşte ardei, roşii, pătrunjel. De la supermarket ia, cu bonurile de masă de la fiică-sa, nişte carne şi dulciuri la ăia micii.

E încă cititor de ziare şi reviste pe hîrtie. Nu atît de multe şi mai pe alese, că e ordonat cu banii. Face politică cu mai puţină patimă decît în anii ’90 cînd n-a vorbit o lună cu ginere-su după alegeri. Îl veţi găsi la scara blocului vorbind aprins cu domnul Petrache de la IV care poartă un tricou portocaliu pe care scrie „Votaţi PD-L. Organizaţia Crevedia“. Îi veţi vedea în oricare cartier de oraş.

În uniforma lor de vară, cu pantalonii pînă în gît, tătăiţii de la oraş mai stau printre noi vreo 10-15 ani. Priviţi-i.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/tataie-oras

Once Upon a Time in Romania
de Cătălin Ştefănescu

În vara lui 1990, am lucrat cu o echipă a Crucii Roşii Finlandeze. Mînaţi de entuziasmul descoperirii unei ţări care ieşise din ceţurile Balcanilor, printr-o revoluţie televizată, oamenii aceia au venit aici să dea o mînă de ajutor. Înainte de a călca pe pămîntul celor mai viteji şi mai drepţi dintre traci, finlandezii au făcut un curs intensiv de istorie a ţării pe care doreau să o ajute. Aşa au vrut ei. Să vină la noi cu lecţiile făcute. Aşa înţelegeau ei că se începe o treabă bună. După ce au parcurs, cu sufletul la gură, istoria veche şi medievală a viteazului nostru popor, au trecut la perioada contemporană. Şi s-au pus pe cercetat cam care puteau fi locurile în care aveam nevoie de un sprijin rapid. Pînă la urmă, au zis că spitalele şi casele de copii ar fi primele pe lista de intervenţie. Pe urmă, tot în mare viteză, s-au pus pe strîns fonduri pentru toată treaba asta. Au adunat de la donatori, în scurt timp, o sumă record, la care au mai contribuit guvernul lor şi Crucea Roşie din Finlanda. Tot purcoiul ăla de bani s-a cheltuit pe paturi, saltele de calitate, cele mai moderne sterilizatoare de la ora aia, echipament medical de primă necesitate pentru dispensare şi pentru sălile de operaţie din spitale. Au zis că nu se face să vină pe aici ca să pună într-o situaţie jenantă un popor mîndru şi viteaz, aducîndu-i haine, banane şi bomboane de ciocolată. S-au gîndit că felul lor de a ajuta aduce un pic de bine în partea asta de lume şi nu lezează cu nimic demnitatea noastră legendară.

După ce şi-au făcut temeinic lecţiile, după ce au adunat grămada de bani şi au transformat-o în ajutoare, au ales nişte zone care li se păreau lor mai necăjite, din sudul patriei noastre şi, cu emoţia în gît, au călcat pe pămînt românesc. Au ajuns într-o reşedinţă de judeţ din Oltenia subcarpatică şi s-au apucat de treabă. Au închiriat pe perioadă lungă cîteva camere dintr-un hotel care aparţinuse partidului unic şi au făcut un cartier general cum văzusem doar la video, prin filmele americane. Pe urmă, s-au apucat de umblat pe la dispensare şi pe la spitale, în trei judeţe. Şi dă-i, nenică, toată ziua, cu sterilizatoare, paturi, saltele, echipament medical şi şedinţe de instruire cu ai noştri. Seara, evident, se mai stătea la o tacla cu un primar, cu un director de spital, cu un şef de direcţie sanitară sau cu doctorul de la dispensarul din sat. Nu de puţine ori, li se explica bieţilor finlandezi cît de pricepuţi sîntem, cît de mult mai tari decît ei eram noi, dar că nu putem să arătăm lumii treaba asta pentru că nu avem scule. Pe urmă, îi luau cu istoria, le reproşau finuţ că noi am apărat Europa de turci, că n-am frecat-o cîteva sute de ani construind catedrale, şi că ne-am sacrificat pentru creştinătate. Şi că, dacă ne enervăm, nici n-avem mare nevoie de ajutorul lor. Că mulţi dintre străinii care pretind că ne ajută sînt spioni interesaţi de uraniul de pe aici, de legendara maşină ARO şi de secretul buteliilor noastre de aragaz. Unii se apucau să le cînte cîte ceva din tezaurul folclorului nostru milenar, adăugînd, cît se poate de clar şi de apăsat, că aici e folclor, nu la ei, unde toate melodiile sună la fel şi n-au nici un chichirez. Finlandezii, cu calm şi cu zîmbetul pe buze, ascultau toate astea şi dădeau din cap în semn de încuviinţare.

Treaba asta mă scotea din sărite şi, cînd rămîneam singuri, îi întrebam de ce suportau mojiciile alea, de ce nu le ziceau ceva de la obraz mitocanilor. Între ei, o soră medicală trecută de prima tinereţe, blondă, înaltă, osoasă, umblată prin toată Africa şi prin Asia, îmi spunea că e normal să se verse sacul cu frustrare. Că după ce am trecut prin atîţia ani de teroare, e firesc să fim aşa. Că toate astea or să treacă. Şi că, la un moment dat, o să ne dăm seama că e nevoie să facem ceva pentru noi, nu să fim asistaţi la nesfîrşit. Mai spunea că există o fază critică a binelui făcut cu forţa, că etapa asta se depăşeşte greu, dar că sîntem o naţie europeană, şi că ei cred sincer în revenirea noastră acolo unde ne e locul.

Deşi plăteau sume mari pentru cazare, în camerele unde locuiau, la hotel, se făcea curăţenie de mîntuială. Aşa că finlandezii s-au apucat să-şi cureţe camerele de unii singuri. Într-o zi, blonda osoasă a dat patul la o parte, să măture sub el, şi s-a tăiat rău la picioare, în nişte cioburi care erau acolo de cînd lumea. A ajuns la urgenţă. În altă zi, dintr-o sală de sport, unde depozitaseră ajutoare pentru casele de copii, s-a furat mai mult de jumătate din ce căraseră acolo. La scurt timp, într-o vizită de verificare a felului în care se folosea echipamentul adus pentru dispensarele din sate, au descoperit, uluiţi, că unii făceau plăcinte şi pîine în sterilizatoarele de instrumente medicale. I-am întrebat dacă nu sînt disperaţi şi dacă nu le vine să-şi ia lumea-n cap, să plece acasă. De fiecare dată, finlandezii afişau un zîmbet amar şi luau totul de la capăt. Şi tot de fiecare dată spuneau că o să trecem peste faza asta, că trebuie să avem răbdare şi credinţă în ce facem.

Au trecut douăzeci de ani de la povestea asta. E doar una din miile de poveşti asemănătoare petrecute pe aici. Chiar şi acum, dacă se mai găseşte vreun naiv care vrea să ne ajute cu ceva, întîi îl umilim un pic cu demnitatea noastră, după care îl certăm că ne crede sărmani. La pasul următor, luăm la bani mărunţi şi criticăm ajutorul pe care vrea să-l dea comunităţii în care trăim, explicîndu-i că, la noi, totul e complicat, nu aşa cum crede el. Pe urmă, îi facem o listă cu ce ne trebuie nouă pe acasă. Adică chestiile pe care trebuie să le cumpere de la el din ţară, data viitoare, cînd mai vine pe la noi.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/once-upon-time-romania

Lumea pe dos, în cifre
de Cezar Paul - Badescu

Visaţi la vremurile cînd valoarea era valoare şi era pusă la locul pe care-l merita? Am o veste proastă pentru dvs.: sînt apuse de mult şi nu se vor mai întoarce în veci. Trăim vremurile (cele de pe urmă?) cînd nonvaloarea este la putere, cînd personajele spălate pe creier şi grobiene sînt luate drept model, cînd ideea de elită nu stîrneşte decît zîmbete ironice. Iar pentru aceasta trebuie să-i mulţumim presei. Televiziunii în primul rînd, pentru că ea dă tonul, avînd cea mai mare penetrare în mase, şi apoi întregii mass-media, care se încolonează cuminte în urma surorii celebre şi se aruncă pe orice ciosvîrtă picată de la masa ei.

Nu, nu mă dau în vînt după discursurile apocaliptice, dar asta se pare că e situaţia. Că e aşa o demonstrează şi rezultatele monitorizării efectuate de MediaIQ în ultimele şase luni (1 februarie-6 august 2010). După cum ne spun autorii studiului, monitorizarea „a inclus peste 600 de surse media (blog-uri, agenţii de presă, site-uri generaliste, dar şi specializate, variantele online ale celor mai importante publicaţii naţionale şi locale, dar şi ale principalelor posturi de televiziune)“. Cei de la MediaIQ şi-au grupat rezultatele pe două tematici: „Cei mai mediatizaţi intelectuali români“ şi „Topul celor mai mediatizate femei din show-biz“.

Să vedem deci ce frecvenţă a apariţiilor în presă au oamenii de cultură. Conform monitorizării efectuate de MediaIQ, cele mai multe apariţii în mass-media – 385 – le-a înregistrat Andrei Marga. Acestea se datorează în majoritatea cazurilor faptului că filozoful este rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Cei de la MediaIQ comentează pe marginea acestui rezultat: „Interesant este faptul că 30% din menţionările termenului cheie «Andrei Marga» au fost făcute de City News şi Ziua de Cluj, primul un site de ştiri cu informaţii din mai multe zone ale ţării (printre care şi Cluj), cel de-al doilea o publicaţie locală, clujeană. În plus, numele lui Andrei Marga apare în 218 articole din domeniul «Politic».“ Prin urmare, nu studiile sale de istoria filozofiei, de filozofie politică sau a religiei au făcut obiectul acestor apariţii în presă...

Următoarele locuri ale topului celor mai mediatizaţi intelectuali români sînt ocupate, în ordine, de Mircea Cărtărescu (325 de apariţii), Vladimir Tismăneanu (319), Ion Caramitru (308), Mircea Dinescu (304), Andrei Pleşu (293), Horia-Roman Patapievici (262), Gabriel Liiceanu (259), Răzvan Theodorescu (235) şi Dan Puric (228). Acestea sînt primele zece poziţii. Cei de la MediaIQ au realizat un top 30 şi în el se mai regăsesc Nicolae Manolescu (190 de apariţii), Neagu Djuvara (111), Lucian Boia (23), Solomon Marcus (22) şi, pe ultimul loc, filozoful Mircea Flonta (10 apariţii în mass-media ultimelor şase luni). Desigur, cele mai multe menţionări în presă ale numelor de mai sus nu se datorează calităţii de oameni de cultură, ci unor lucruri colaterale (funcţii deţinute, scandaluri, declaraţii sau implicaţii politice).

Este trivial să compari acest top cu cel al „femeilor din show-biz“, dar asta e realitatea în care trăim – trivială. În topul vedetelor, pe primul loc se află Bianca Drăguşanu, cu 2329 apariţii, urmată de Monica Columbeanu, cu 1427 apariţii. În fine, mi s-ar putea reproşa că nu fac altceva decît să compar mere cu pere, dar stau şi mă-ntreb: ce calităţi au aceste dudui pentru ca presa să fie atît de interesată de ele şi să le facă o asemenea publicitate? Oare să nu mai conteze chiar deloc, în România de astăzi, educaţia, studiul – munca, în general – şi inteligenţa? Ştiu că naivitatea mea vă face să zîmbiţi, dar prefer să rămîn la ea. Chiar dacă asta mă condamnă să mă număr printre exemplarele pe cale de dispariţie.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/mass-comedia/articol/lumea-dos-cifre

Mici exerciţii de civilitate
de Maria Iordănescu

Modelul dialogului exersat în societatea românească de azi în mass-media, în magazine, pe stradă sau în instituţii este unul teribil de agresiv: scopul este anihilarea adversarului, cu orice mijloace, mai puţin argumentele. La prima vedere, ceea ce lipseşte din orice discuţie, din orice confruntare la care asistăm este respectul. Sînt convinsă însă că, luaţi la întrebări, toţi protagoniştii dialogurilor purtate sub spectrul mîniei şi al intoleranţei ştiu să livreze cîteva idei de bun-simţ despre cum să îţi înveţi copilul să fie respectuos: să ştie să spună „mulţumesc, te rog, bună ziua“, să nu strice obiectele din jur, să ofere locul în autobuz sau să deschidă uşa persoanelor mai în vîrstă, să nu jignească etc. Şi atunci, cum de copiii bine-crescuţi de ieri devin adulţii mitocani de azi?

Trebuie spus, mai întîi, că un copil învaţă mai degrabă din modelele care îi sînt aproape, decît din sfaturile murmurate din vîrful buzelor şi încălcate de chiar cel care le-a oferit, oricît de autoritar şi insistent ar fi făcut-o: dacă eu îi spun copilului meu să nu vorbească urît cu ceilalţi copii, dar mă aude bălăcărindu-i educatoarea, sau înjurîndu-l pe cel din opoziţie, va uita interdicţia mea şi-mi va urma comportamentul.

Apoi, ştiu că nu-i pot fi copilului meu model în tot şi toate. Îmi doresc să fie mai bun decît mine: acolo unde eu am eşuat, el să reuşească, unde eu am fost neputincios, el să aibă forţă, unde eu am greşit, el să ştie să evite greşeala. Cum pot face asta? Îndreptîndu-l către alte modele. Învăţîndu-l să admire, fără rezerve, dar şi fără idolatrie, calităţi, oameni, fapte, care i-ar putea fi de folos şi lui. Învăţîndu-l să spună, firesc, colegului de şcoală „soluţia ta la problema de matematică a fost mai bună ca a mea“, prietenei „îmi place cum ai cîntat azi la pian“, competitorului „ai fost mai bun ca mine azi“. Îi pot arăta copilului meu ce înseamnă un dialog civilizat, un argument bine construit, un discurs bine articulat, o idee bine susţinută. Cu alte cuvinte, pot face cu el mici exerciţii de admiraţie. Pot, apoi, să îl învăţ să respecte ceea ce admiră: „Nu e exclus să ai opinii diferite faţă de cel pe care l-ai ales drept model. Faţă de profesorul tău. Faţă de părintele tău. Faţă de cel pe care îl admiri. Dar pentru că îl respecţi, contraargumentele tale vor avea drept ţintă ideile lui, şi nu beregata lui, coafura sau kilogramele în plus.“ Exerciţiul nu este însă complet, dacă nu îl învăţ să detecteze şi să evite modelele proaste. Să refuze dialogul cu cei incapabili să respecte legile lui. Să se îndepărteze de cei care nu ştiu să accepte regulile jocului. Copilul meu trebuie să ştie să spună „nu“: „nu vreau să mă mai joc cu tine fiindcă mă loveşti“, „nu-mi place cînd mă jigneşti“, „nu e corect să spui minciuni despre prietenii mei“ etc. Trebuie să ştie să spună, pe de altă parte, „îmi pare rău dacă te-am supărat“, „iartă-mă, poate n-am înţeles bine ceea ce mi-ai spus“, „îmi cer scuze, n-am ştiut că...“ etc.

Mi-aş mai dori ca fiul meu să întrebe atunci cînd nu ştie, să se informeze înainte să-şi exprime vreo opinie, să asculte şi să fie sigur că a înţeles, înainte de a combate, să-şi trateze, des, furiile cu umor, să nu se ia prea mult în serios atunci cînd e pe cale să dea verdicte, să nu judece decît cu acele măsuri pe care ştie că le-ar putea suporta, dacă i-ar fi aplicate şi lui. Ştiu sigur că, astfel crescut, nu va deveni niciodată vedetă de televiziune. Dar, după cum se arată lucrurile acum, nu va fi nici o pagubă. Dimpotrivă.

Maria Iordănescu este psiholog.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/mici-exercitii-civilitate

dolion a scris:

Mici exerciţii de civilitate
de Maria Iordănescu

dolion a scris:

să întrebe atunci cînd nu ştie, să se informeze înainte să-şi exprime vreo opinie, să asculte şi să fie sigur că a înţeles, înainte de a combate, să-şi trateze, des, furiile cu umor, să nu se ia prea mult în serios atunci cînd e pe cale să dea verdicte, să nu judece decît cu acele măsuri pe care ştie că le-ar putea suporta, dacă i-ar fi aplicate şi lui.

D-na Iordanescu are mare dreptate , dar citi o citesc oare, iar dintre cei care o citesc/citeaza, citi pun sfaturile pretioase in practica si nu se rezuma doar la teoretizare?! Foooarte putini, din pacate...

Supravietuirea noastra depinde de arbori

Din 1950 Pamintul a pierdut peste 50% din patura de arbori. Pentru a curata aerul de poluare avem nevoie de o suprafata de arbori de marimea Statelor Unite.
-Poluarea, eroziunea, desertificarea, distrugerea padurilor, incalzirea globala, reducerea stratului de ozon, oricare din aceste dezastre pot, necontrolate, sa duca la sfirsitul formelor de viata dezvoltate pina acum. Sintem pusi in fata tuturor si a fiecaruia in acelasi timp. Cand vor putea fi treziti oamenii pentru a acorda prioritate absoluta cistigarii "Bataliei pentru Planeta"?
-Un arbore emana in jur de 100 galoane (378,53 litri) de umezeala zilnic. Un acru (4047 mp) de arbori absoarbe monoxidul de carbon produs de 50 de masini timp de 12 ore. Un acru de arbori de avocado pot produce 10.000 livre (3730 kg) de hrana delicioasa, iar un acru de bananieri 24.000 livre (8976 kg).
-Motivul distrugerii padurilor tropicale e cresterea mai ieftina a bovinelor pentru SUA. 30% din oxigenul mondial vine din padurile tropicale din Amazonia. Arborii purifica aerul pe care-l respiram, aduc ploaia, furnizeaza combustibil si adapost pentru oameni, animale, pasari si insecte, cherestea, hirtie si locuri de munca pentru mii de oamenit.
-S-a estimat ca 90% din terenul agricol din Anglia e utilizat pentru cultivarea hranei pentru animale. Pentru hrana animalelor sint importate, in fiecare an, cereale din India si alte tari din lumea a treia care ar putea hrani 13.000.000 copii nevoiasi.
-Costa Rica a despadurit mai mult decit oricare alta tara central-americana, dar acum are mai multe Paduri Nationale si zone protejate decit orice alta tara din aceeasi zona.
-Bananierul, in Orient, e denumit Arborele Paradisului (Musa Paradisiaca). Se crede ca are o valoare nutritiva mica. Dimpotriva, are un continut bogat in potasiu si vitamina A si mari cantitati de fosfor, magneziu si vitamina C.

Muntii Brooks - Alaska (USA)

Acest teritoriu neîmblânzit al crestelor golaşe, al văilor adânci şi al lacurilor şi râurilor îngheţate este supranumit „Ultima regiune sălbatică a lumii”. Activitatea omului n-a afectat deloc zonele centrale şi de est ale Munţilor Brooks – capătul Munţilor Stâncoşi, care se întind pe 1000 km în Alaska de nord. Urşii grizzly, polifagii-americani şi elanii, oile Dall, vulpile polare şi caribu-ul populează acest masiv.

Munţii Brooks formează un zid uriaş pe teritoriul celui mai nordic stat al SUA. Pe versanţii sudici cresc păduri dc copaci fusiformi ale căror trunchiuri ating in inaltime, doar 75 mm în 300 de ani.

La nord de acest lanţ muntos se află Alaskan North Slope, o vastă întindere de sol îngheţat; în timpul celor câteva luni de vară, pământul revine la viaţă, cu flori ce îmbobocesc printre licheni, rogoz, muşchi şi sălcii pitice.

Puţini oameni crăiesc aici. în miezul iernii domneşte întunericul, iar temperatura, care are în mod obişnuit valori dc -30°C, scade uneori până la -45°C. Aşezările sunt extrem de izolate. La Arctic Village, pc versantul sudic al Munţilor Brooks, se poate ajunge doar pe calea aerului şi cu snowmobilele, ori cu săniile trase de câini.

Locuitorii de aici vânează caribu-ul porc-spinos. Acest animal rumegător polar îsi petrece iarna la sud de Munţii Brooks, în văile ce coboară spre râul Porcupine (.Porc spinos”), care le-a dat de altfel şi numele, in fiecare primăvară, turma de 160 000 de animale traversează munţii, spre câmpiile de pe coastă.

http://www.ideisicuriozitati.com/curiozitati-geografice/muntii-brooks-alaska-usa#more-759

Insula Ellesmere - Canada

Departe de agitaţia lumii, insula Ellesmere este atât de izolata, într-un ţinut atât de ostil, încât pare purificata de rigorile propriului său climat. Aerul este atât de curat aici, încât întregul peisaj – vasta întindere dc gheaţă, munţii golaşi şi gheţarii impunători – se conturează clar, în cele mai mici detalii, oferind impresia deconcertantă că totul este deopotriva aproape şi foarte departe.

Vara, soarele nu coboară niciodată de pe boltă, aruncând umbre înşelătoare. Dar timp de aproape cinci luni pe an, de la începutul lui noiembrie până la sfârşitul lui martie, domneşte un întuneric permanent.

Ellesmere este cam de două ori mai mare decât Islanda. Cel mai nordic punct al său, Capul Columbia, se află la doar 756 km de Polul Nord. Acolo unde soarele topeşte zăpada de pe coastele dinspre USA, ale munţilor, stânca se detaşează neagru-cenuşie pe fondul orbitor al albului din jur. Unii munţi au o siluetă rotunjită, nivelată de gheaţă în decursul mileniilor, iar această formă le ascunde înălţimea. Vârful Barbeau din Munţii Grant Land, din nord, are circa 2600 m, fiind cel mai înalt pisc din estul continentului nord-american.

http://www.ideisicuriozitati.com/curiozitati-geografice/insula-ellesmere-canada#more-754

Muntii Kopet Dag - Turkmenistan

Arizi şi pietroşi, Munţii Kopet Dag formează o barieră aproape impenetrabilă, care desparte fostul stat sovietic Turkmenistan de vecinul său din sud Iranul.

Crestele erodate sunt asemenea unor neclintite santinele ce veghează din cele mai străvechi timpuri capitala turkmcnă, Ashabad, şi vastul deşert ce o înconjoară. Geologic vorbind însă, Kopet Dag sunt munţi destul de tineri; cutremure violente zguduie zona, indicând faptul că scoarţa Pământului este încă în mişcare.

De la poalele masivului înccpe spre partea nordică vasta întindere a deşertului Karakum, unul dintre cele mai mari şi mai fierbinţi ale lumii. Aerul uscat de aici este plin dc un praf dens, ce ascunde aproape în întregime vederii marea ae dune şerpuite.

Oamenii din zona au botezat poalele Masivului Kopet Dag, “Muntii Lunii”. din cauza climei uscate si a solului subtire. Aproape nici o planta nu creste aici !

http://www.ideisicuriozitati.com/curiozitati-geografice/muntii-kopet dag-turkmenistan#more-728

Lacul Baikal - Rusia

Un lac inconjurat de munti in sudul Siberiei, cel mai adanc de pe glob, contine o cincime din cantitatea de apa dulce de pe glob!
In pădure, într-un punct ce ofera privelişti excepţionale spre lacul Baikal, poţi zări panglici şi fâşii de pânză prinse de crengile copacilor. Cei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorinţa de a mai reveni pe malurile lacului. In mod cert, apele sale albastre exercită o fascinaţie magnetică, iar ruşii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă – cea mai mare minune a naturii din ţara lor – un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite.

Se pare că Baikal înseamnă „apă multă” în limba populaţiei kurykan, care a trăit aici în urmă cu circa 1300 de ani. Adânc de 1640 m, lacul conţine o cincime din întreaga cantitate de apă dulce a lumii – 23 000 km3, cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună.

Cel mai adânc lac din lume se află abia pe locul nouă ca întindere, fiind lung de 635 km, lat în medic de 48 km şi cu o lungime a ţărmului de 2000 km. Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei, s-a format acum 15-25 de milioane de ani, după ce o fisură uriaşă s-a căscat de-a lungul unei falii în scoarţa Pământului, creată de lenta îndepărtare a Asiei de Europa. Iniţial fisura avea 8 km adâncime, dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni, fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârsta. Izvoarele fierbinţi şi frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activă din punct de vedere geologic.
Deşi 336 de râuri şi fluvii se varsă în lacul Baikal, unul singur izvorăşte din apele sale: Angara.

http://www.ideisicuriozitati.com/curiozitati-geografice/lacul-baikal-rusia#more-724

100 de lucruri pe care nu le stiai despre lumea din jurul tau
Autor: Adrian Nicolae

De cele mai mult ori, lumea, asa cum ne-o imaginam, este cu totul alta decat in realitate. O demonstreaza studiile si statisticile oferite publicului de catre organismele specializate. Surprinzator sau nu, traim intr-o lume despre care stim extrem de putine lucruri. De ce sa ne mai mire atunci faptul ca un numar urias de straini nu stiu sa localizeze Romania pe harta sau nici macar nu au auzit de existenta tarii noastre? Cate lucruri stim noi despre lumea din jurul nostru? Mai jos, va prezentam o lista cu 100 de motive pentru care ar trebui sa ne reconsideram parerea despre cultura noatra generala...

Educatie

* In lume exista 22 de tari in care peste jumatate din populatie este analfabeta. 15 dintre ele se afla in Africa.
* In Mali, copiii petrec, in medie, doar doi ani la scoala. Cei mai multi dintre ei incep sa munceasca la varste cuprinse intre 10 si 14 ani.
* Cele mai mari salarii oferite profesorilor sunt acordate in Elvetia. Aici, salariul unui profesor debutant porneste de la 33.000 de dolari americani pe an.
* Elevii din Japonia si Coreea de Sud sunt considerati cei mai buni din lume la matematica si alte stiinte exacte.
* Profesorii islandezi reprezinta 7,8% din totalul fortei de munca din aceasta tara. Aici adaugam si faptul ca acestia lucreaza doar 38 de saptamani pe an.
* O statistica interesanta arata faptul ca in Europa Centrala femeile ocupa o proportie covarsitoare in randul profesorilor. In Ungaria, Cehia si Slovacia, peste 75% dintre profesori sunt femei.
* In Indonezia, peste jumatate dintre profesori nu au implinit inca varsta de 30 de ani.
* In Islanda, doar o treime dintre absolventii de facultate sunt barbati.
* Vreti sa stiti care este tara in care se nasc cele mai multe genii? Incercati Islanda. Exista 3 castigatori ai premiului Nobel la fiecare 1 milion de locuitori.

Economie&Armata

* 41% dintre cei mai saraci oameni ai lumii traiesc in India.
* 72% dintre cetatenii din Mali castiga mai putin de 1 dolar american pe zi.
* 8 dintre cele mai dezvoltate state europene (dintr-un total de 10) sunt vorbitoare de limbi germanice (Germania, Elvetia, Austria, Norvegia, Suedia, Islanda, Luxemburg si Danemarca).
* Cele mai apreciate 10 destinatii turistice din lume sunt: Franta, Spania, SUA, Italia, China, Marea Britanie, Austria, Mexic, Germania si Canada. Impreuna, cele 10 tari aduna 49,6% din totalul turistilor din toata lumea.
* Numai Franta aduna 11% din totalul mondial al turistilor.
* Numarul turistilor din San Marino depaseste de 19 ori numarul locuitorilor acestei tari.
* Dintre cele mai generoase tari 15 ale lumii (din punct de vedere al donatiilor), doar 5 nu se regasesc pe continentul european: SUA, Canada, Australia, Japonia si Coreea de Sud.
* Canada detine doar 9000 de angajati in randul fortelor navale si asta in ciuda faptului ca este tara cu cea mai mare zona de coasta din lume.
* Bolivia, in schimb, se bucura de 4500 de militari in randul fortelor navale. O cifra destul de mare daca ne gandim ca aceasta tara nu are iesire la mare si este una cu un relief predominant muntos.
* Intr-un top al tarilor care investesc cel mai mult in domeniul militar, Statele Unite ale Americii conduc detasat. Suma investita este mai mare decat a urmatoarelor 12 tari din top, luate impreuna.
* Aproape jumatate din armamentul exportat in tarile in curs de dezvoltare provine din SUA.