POPASUL DOLION (I)

MAGDALENA / MADALINA - de la expresia ebraica însemnând "originara din Magdala" (sat biblic pe malul Marii Galilee, presupus a fi locul de origine al Mariei Magdalena, personaj neotestamentar).

MARCELA / MARCEL / MARTINA / MARTIN - de la "Marcia / Martinus", prenume latine

însemnând "dedicat lui Mars"

MARGARETA (l.iran.) - "perla".

MARIA / MARIANA / MARIELA - de la Miryam, nume ebraic însemnând "copil dorit". Altii interpreteaza prenumele ca însemnând "rebel" sau "multa amaraciune".

MARIN (l.lat. "marinus") - "marinarul".

MARIUS / MARCU - de la expresia latina însemnând "barbatesc" (deriva de la "Mars", zeul razboiului la romani).

MARTA - de la expresia "femeie de casa".

MAXIM / MAXIMILIAN - de la "Maximilianus", nume latin însemnând "cel mai mare".

MELISA - de la expresia greceasca însemnând "miere".

MIHAELA / MIHAI - de la o expresie ebraica însemnând "cine se aseamana cu Jehova ?".

MIRABELA - de la "mirabilis", cuvânt latinesc însemnând "miraculos".

MIRANDA - de la expresia latina care inseamna "minunat".

MIRCEA - probabil de la prenumele slav "Miroslav / Mirco" ("slava Pacii").

MIRELA - de la "Mireille", prenume frantuzesc însemnând "admira".

MONICA - de la "monos", cuvânt grecesc însemnând "sihastra".

NADIA - de la "nadejda", nume rusesc însemnând "speranta".

NARCISA - de la "narkissos", nume grec care inseamna "pierdut".

NATALIA (lat.) - "cea nascuta la Craciun".

NICOLETA / NICOLAE - de la "Niko-Laos", nume grecesc însemnând "popor victorios".

OCTAVIA / OCTAVIAN - provine din expresia latina însemnând "al optulea nascut".

OFELIA / FELICIA - de la "opheleia", cuvânt grec însemnând "ajutor".

OLGA - de la "Helga", nume scandinav însemnând "de succes". Nu toti expertii sunt de acord cu aceasta, unii spunand ca poate fi derivat din nume vechi însemnând "binecuvântata" sau "sfânta".

OLIMPIA - de la o expresie din limba greaca a carei traducere inseamna "originara din Olimp".

OLIVIA / OLIVIU / OLIVER - de la "olivia", nume însemnând "maslin".

PAULA / PAUL / PAVEL - sursa numelui este latina, iar traducerea este "cel mic de statura".

PETRE / PETRU - prenume provenit din greaca. Traducerea lui ar fi "dur / piatra".

QUINTILIU - provine din expresia latina însemnând "al cincelea".

RADU (l.slav. "rad") - "veselul".

REGHINA (l.lat. "Regina") - "regina".

REMUS (l.lat. "Remus") - "vâslasul".

RODICA - de la prenumele englez "Roda" ("rhode" = "trandafir").

SABINA (l.lat.) - descendenta din neamul Sabinilor (popor antic din Italia).

SEPTIMIU - provine din expresia latina însemnând "al saptelea".

SERGIU (l.lat. "Sergius") - "servare" = "a salva"; "servus" = "servitor".

SIDONIA (l.lat.) - "cea din orasul Sidon" (azi: Saida in Liban).

SILVIU (l.lat. "silvanus") - "padurarul".

SIMION (l.ebr. "simon") - "ascultator".

STEFAN (l.gr.) - "purtatorul cununei învingatorului".

SUSANA (l.ebr.) - "crin".

TEODOR (l.gr. "theodor") - "darul Domnului". (<-me 2 )

TIBERIU (l.lat. "tiberius") - "fiul zeului râului Tibru" (Roma).

TITUS (l.lat.) - "turturica".

VALER (l.lat. "valerius") - "sanatosul".

VASILE (l.gr. "basilaeus") - "domnitorul".

VICTORIA (l.lat.) - "invingatoarea".

VIORICA (l.lat. "Violetta") - "viorea".

VIRGIL (l.lat. "Virgilius") - semnificatie necunoscuta (probabil de origine etrusca).

ZINA - prescurtarea prenumelui german "Gesina / Josina".

ZOE (l.gr. "zoi") - "cea vitala".

Binecunoscutul compozitor şi interpret american de muzică electronică Steven Halpern afirma într-unul din interviurile sale:
,,Corpul nostru posedă un anumit număr de canale energetice subtile care sunt, am putea spune «programate în avans», prin intermediul cărora noi identificăm şi recunoaştem toate senzaţiile agreabile care ne apar. Astfel, unele combinaţii melodice şi ritmice prezintă o clară acţiune biologică, determinând organismul nostru să se confrunte cu o stare mai armonioasă şi mai bună decât alte tipuri de trăiri”.

Deloc întâmplător, Steven Halpern este unul dintre autorii de muzică electronică ce îşi corelează adecvat armoniile sonore cu acţiunea directă a acestora asupra psihismului uman, evidenţiind în acest mod cât se poate de clar efectul terapeutic al muzicii.

În Noua Guinee există instrumente sacre de forma unui fluier, însă mult mai groase care – prin vibraţia cu totul specială a aerului, care apare atunci când se suflă în ele – generează stări modificate de conştiinţă, precum şi capacităţi premonitorii. În Maroc, cântăreţii jonjonka utilizează fluiere care scot sunete de înaltă frecvenţă. Acestea, combinate cu sunetul tobelor, trezesc capacităţile paranormale de percepţie a lumilor subtile paralele. Civilizaţia maya folosea nişte „lămpi de ulei” de o formă foarte ciudată. Mult timp ele au fost considerate simple obiecte de uz casnic. Însă într-o zi, un tânăr arheolog a suflat ca din întâmplare într-o astfel de „lampă de ulei”. S-a auzit un sunet foarte pur, cu o vibraţie foarte înaltă, având o nuanţă pulsatorie, care a determinat fulgerător o stare de dedublare astrală a cercetătorului. În unele triburi, strigătele speciale foarte înalte sunt folosite pentru a provoca anumite viziuni sau pentru a dobândi puteri magice.

Cercetările recente au demonstrat că sunetele armonioase sunt plăcute şi pentru plante. Sunt deja bine cunoscute preferinţele lor pentru muzica clasică, în special pentru sonetele de Bach, Rapsodia Albastră de Gershwin, muzica lui Brahms, Beethoven etc. Dar brutarii japonezi afirmă în plus că muzica clasică favorizează obţinerea unei pâini foarte bune. Unii dintre aceşti brutari ascultă muzică clasică lentă în timp ce aluatul dospeşte, afirmând că pâinea este mai afânată şi are gust mai bun. Dar şi unele distilerii de sake (băutură tradiţională japoneză) au preluat metoda, stimulând fermentaţia cu muzică de Mozart, de două ori pe zi!

La Kiev, inginerul Iuri Pravdiuk a construit o sală de concerte cu o capacitate de 150 de locuri, în care melomanii sunt purtaţi pe aripile muzicii nu numai cu urechile, ci şi cu ochii, sunetele fiind însoţite de o adevărată paletă coloristică. Pe un ecran aflat în faţa spectatorilor-auditori, apar, corelate cu muzica, diferite combinaţii de culori şi forme, proiectate de 16 aparate originale, dotate cu filtre şi tambururi armonice. Interpretul le controlează mişcarea, ritmul şi claritatea. Efectul extraordinar al acestei muzici colorate vizează în special armonizarea şi îmbogăţirea stărilor emoţionale ale omului. Deşi partitura este poate bine cunoscută, ascultătorii au impresia că o aud pentru prima dată în toată frumuseţea ei.

Muzica şi dansul au fost folosite de mii de ani în întreaga lume în scop terapeutic. Prin mişcările trupului (rotaţii, salturi, răsuciri), având o semnificaţie foarte precisă, dansul pe o anumită muzică are ca efect reechilibrarea organismului şi a personalităţii. Medicul german Kircher a vindecat în secolul al XVII-lea prin muzică înţepătura veninoasă a periculosului păianjen Tarantula (specie care se găseşte în Italia şi în Franţa). Efectul mortal al înţepăturii era anihilat printr-un dans neîntrerupt în ritmul vivace al unei melodii speciale, care era numită „tarantelle”. O astfel de practică era cunoscută şi în tradiţia populară românească: până nu demult, lângă cei bolnavi se executa străvechiul dans al căluşului, considerat un veritabil „dans al vieţii şi al morţii”, existând credinţa că acest dans poate să vindece datorită calităţilor curative „împrumutate” de la Soare. Indienii americani aveau anumite dansuri considerate sfinte prin care se urmărea vindecarea celor bolnavi. La triburile africane, vracii făceau „pase magnetice în ritmul magic al tobelor”. În Tibet, sunetele scoase de anumite vase, clopote, mici trompete sau tobe special construite în acest sens, sunt folosite într-un mod aparent lipsit de sens – cel puţin pentru occidentalul neiniţiat – pentru a vindeca migrenele, unele boli psihice, precum şi dezechilibrele metabolice.

Ai mai mult umor decât crezi!
Şi totuşi, nu ezita să începi să-ţi amplifici simţul umorului... chiar de acum!
de Beatrice Atanasie
Motto: „Dacă înţelepţii ar fi trişti, ei nu ar fi înţelepţi, ci măgari...” – Sri Aurobindo

Dezvoltându-ne simţul umorului, putem descoperi taine ascunse pentru unii, precum faptul că atât femeile, cât şi bărbaţii apreciază la sexul opus prezenţa acestui spirit jucăuş care este umorul. „Efectele secundare” pe care le veţi constata cu încântare dacă vă amplificaţi simţul umorului includ printre altele, riscul implicit de a fi foarte fericiţi, de a fi mult mai simpatizaţi de cei din jurul vostru şi de a avea o excelentă relaţie de cuplu… Umorul acoperă toate situaţiile umane posibile, exprimă nenumărate aspecte ale vieţii pe pământ şi permite scoaterea la lumină a diferitelor faţete ale bogatei personalităţi a fiecăruia. Acesta ne permite să devenim mai puternici, să adoptăm o atitudine de înfruntare a dificultăţilor întâlnite, în loc să începem să ne regretăm soarta şi să adoptăm politica struţului – că doar e la modă politica, nu?

Veţi descoperi de asemenea că umorul vă oferă o alternativă ideală de abordare a întregii vieţii, cu toate conjuncturile ei neprevăzute, cu problemele şi tensiunile ei inerente. Veţi avea astfel la dispoziţie oricând o soluţie pentru înveselirea vieţii, reducerea conflictelor, ocrotirea sănătăţii şi pentru a putea petrece momente destinse, agreabile, şi aceasta în loc de a adopta o atitudine agresivă sau nihilistă. Atunci când ne confruntăm cu dificultăţi, umorul este o alternativă care merită luată în considerare, în locul unui comportament tensionat, închis, adică disperat, presupus „inteligent” prin care abatem atenţia celorlalţi de la noi – doar suntem bine, nu e aşa? În ciuda ideii preconcepute a unora că râsul este stupid şi vulgar, ar trebui să ne gândim la faptul că doar o persoană cu adevărat inteligentă ne poate face să râdem prin aerul său nătâng. Să nu uităm în acest sens proverbul românesc care spune că „Prostul nu e prost destul până nu e şi fudul.”

Imaginaţi-vă numai cât bine poate aduce un plus de umor în cazul unui cuplu cu probleme! În loc să continue să se certe, să divorţeze, să se consoleze în faţa televizorului, cei care se află într-o astfel de situaţie ar trebui să urmărească să îşi dezvolte simţul umorului măcar pentru faptul că atunci când râdem inspirăm de trei ori mai mult oxigen decât în mod normal… măcar pentru asta, dacă nu vor neapărat să fie şi fericiţi!
Există mai mult de două sute de tipuri de râs şi cel puţin la fel de multe cuvinte pentru a vorbi despre asta, fapt care amplifică mult riscul de a petrece clipe minunate! A alege între un bărbat fermecător şi amuzant şi unul care nu ascultă nimic şi e morocănos, pe de o parte, sau între o femeie drăguţă, simpatică, veselă şi una în faţa căreia trebuie să adaugi „da, dragă, ai dreptate!” – toată lumea ştie că bărbatul are ultimul cuvânt de spus în casă prin aceste cuvinte – , nu e aşa de greu, nu?! Ce poate fi mai încântător la o femeie şi mai atrăgător la un bărbat decât râsul spontan şi plin de bucurie?

Ceea ce ne împiedică să ne regăsim simţul umorului nu este atât faptul că poate nu avem un corp de atlet, o faţă de înger, un IQ de geniu sau un cont în bancă, ci mai degrabă faptul că ne-am pierdut spontaneitatea. Veţi rămâne surprinşi de creativitatea de care dispuneţi fără să ştiţi dacă veţi avea curajul de a vă manifesta liber, de a fi spontani în a vă lăsa imaginaţia să zburde. Diferenţa între cei care au deja simţul umorului şi cei care nu îl au, nu este decât practica. Cine nu a visat măcar odată să fie asemenea celor care, atunci când intră într-o cameră sunt întâmpinaţi cu „ah”-uri şi „oh”-uri de încântare?! Acest model este la îndemâna tuturor. Priviţi-i pe tinerii care se comportă de parcă ar fi stăpânii universului, şi asta nu prin puterea lor, ci purtaţi de jucăuşenia umorului pe care l-au sădit pe pământ!

Toţi cunoaştem persoane care după ce au trecut printr-o perioadă întunecată „s-au scufundat” în presupusa lor nefericire. Totuşi, există fiinţe care nu ezită chiar şi în acest fel de momente să se abandoneze serenităţii inerente a sufletului şi să arate lumii zâmbetul beatific al inocenţei. Aceştia sunt oamenii care s-au menţinut deasupra tuturor încercărilor, au rămas în picioare, în postura magnifică a fiinţelor excepţionale care sunt! Capacitatea de a vă îmbunătăţi viaţa de cuplu sau a fi acela care armonizează şi stimulează ambianţa într-un grup face parte din farmecul dvs. aparte. Cei din jur doresc să fie în preajma dvs., ba chiar le e dor de prezenţa dvs. şi poate uneori chiar îşi doresc … să vă imite. În plus, vă puneţi în mişcare neuronii care vă antrenează agilitatea, supleţea mentală. Vă păstraţi vii curiozitatea, uimirea faţă de comportamentele umane şi, uneori, inumane, şi deveniţi oarecum filosof, iar spiritul dvs. de observaţie se va rafina foarte mult.

Ca o modalitate subtilă de evocare a anumitor lucruri, umorul ne poate ajuta să exprimăm ce avem pe suflet fără a ne ofensa prea mult interlocutorul. Atunci când spunem ceva într-o manieră serioasă cu greu mai putem să ne luăm cuvintele înapoi dacă l-am rănit pe celălalt, pe când dacă privim situaţia dintr-un unghi plin de haz ne putem scuza şi încerca să salvăm situaţia. Intuitiv toţi ne putem da seama că umorul este un ansamblu de mecanisme, atitudini şi interpretări care odată stăpânite cu abilitate ne fac să apărem celorlalţi într-o lumină magică, precum un scamator care trezeşte încântarea copiilor din noi.

Cercetătorii au constatat, în urma unui studiu realizat pe câteva mii de persoane declarate excentrice, că acestea privesc viaţa cu mult umor şi merg la medic o dată la opt ani, faţă de media vizitelor la doctor pentru persoanele „obişnuite”, care merg la medic o dată la trei luni. Aceste persoane trăiesc cu 5-10 ani mai mult şi apreciază beneficiile momentelor de singurătate. Pentru a înţelege şi mai bine, să zicem că râsul este expresia fizică a umorului, iar acesta poate fi considerat în mod original ca un fel de fitness mental! Umorul este savoarea pierdută a vieţii: din resturi de drame fără niciun farmec putem să facem un delicios desert. Umorul se află la graniţa între suferinţă şi detaşare, iar toate detaliile existenţei pline de dificultăţi, rutină sau poate situaţii traumatizante, alchimizate în „artificii” ne permit să reacţionăm cu mai multă demnitate în faţa marilor probleme existenţiale.

Chiar dacă fiecare dintre noi suntem unici – la fel ca toate celelalte fiinţe umane! – ne confruntăm cu toţii în mod regulat cu aceleaşi tipuri de situaţii. De fapt, se petrece adesea să trăim experienţe comune tuturor... fiind perfect convinşi că suntem singurii care trecem prin ele. Spre marea noastră uşurare, în aceste momente, există un colac de salvare prevăzut pe această barcă pe care ne aflăm cu toţii îmbarcaţi: exact, umorul, care practicat are efecte benefice miraculoase. Toţi am trecut la un moment dat în viaţă prin experienţa integrării într-un grup nou: e o situaţie inevitabilă după o schimbare de clasă sau de şcoală, o mutare cu locuinţa, schimbarea locului de muncă... Resimţim diferenţa, înstrăinarea, singurătatea în faţa unui grup care pare a fi omogen şi sudat. La marginea grupului, în căutare de afirmare şi acceptare, simţim cu acuitate privirea celorlalţi şi suntem foarte sensibili la cel mai mic semn de respingere. Mai devreme sau mai târziu, putem ajunge să credem că e ceva în neregulă cu noi. De fapt, adoptarea autoironiei, şi anume a face haz de propriul nostru comportament, de caracterul şi defectele noastre este cheia imensei surse de umor care ne poate oferi o soluţie sănătoasă de a trece mai uşor peste aceste transformări şi nu numai.

A te simţi prost cu tine însuţi reprezenta o „ocupaţie” apreciată de aşa-zişii filosofi mult înainte de inventarea şi apariţia televizorului, dar trebuie să recunoaştem că ea nu reflectă o stare de înţelepciune. În schimb, a face haz de propria persoană poate fi salutar de multe ori: provocând râsul, orice situaţie poate fi transformată într-una umoristică. Umorul este la fel de divers ca şi creativitatea umană, fără limite, şi deci mai multe stiluri pot coexista la o aceeaşi persoană. El se măsoară mai ales după gradul de apropiere sau depărtare de principalele emoţii, de exemplu: iubire, suferinţă, mânie, plăcere sau frică. Astfel vom descoperi orientarea generală a propriului tip de umor, ca şi aspectele care trebuie dezvoltate, dar acesta nu este decât un indiciu minor, căci graniţele emoţionale sunt foarte flexibile.

Astfel, mânia va provoca deseori supărarea, critica şi uneori ironia. Iubirea se va apropia de tachinare, atât de utilă cu cei apropiaţi şi de umorul convivial (umorul care nu răneşte pe nimeni). Ironia este deseori utilizată pentru a denunţa sau a sublinia o situaţie. Suferinţa conduce deseori la umorul negru care are drept ţintă persoanele care au handicapuri, moartea, boala, frica, violenţa… În cazurile în care ne simţim excluşi, respinşi sau în cele de frici fizice şi mentale umorul se poate dovedi a fi aliatul şi portiţa ideale de scăpare. De asemenea, umorul este folosit atunci când vrem să ascundem, să modificăm, să exprimăm o suferinţă. Umorul negru ne ajută să facem faţă suferinţei şi dezorientării şi astfel să suportăm situaţii foarte dificile, să complotăm împotriva ghinionului nostru sau încearcă să reechilibreze raporturile de forţe, să exprime ceva insuportabil. La nivel extins, umorul ar putea reduce problemele economice sau politice, dificultăţile legate de delincvenţă, de subiectele care ne revoltă, de sentimentul de neputinţă etc.