Comentarii la "O poveste din sat, tradiţii"

Va multumesc de povata. Ma voi gandi la asta, dar inca-i prea devreme. Mai am de scris pana sa termin ceea ce mi-am propus, apoi mai vine o "pieptanare" a textelor si abia dupa, am sa le trimit unor edituri.
De va fi sa fie, promit sa va anunt.

Să ştii că la pieptănare n-o să cadă prea mult păr. Mie mi se pare un scris curat...
Dar mai bine întreabă şi tu nişte profi de română. Eu doar îmi dau cu părerea, nu sunt de specialitate.

Anahoret a scris:

Să ştii că la pieptănare n-o să cadă prea mult păr. Mie mi se pare un scris curat...
Dar mai bine întreabă şi tu nişte profi de română. Eu doar îmi dau cu părerea, nu sunt de specialitate.

Da, niste Profesori de romana... Sau la o revista literara sa fie indrumata catre cineva potrivit.

O alta ocazie ar fi un sponsor. Nu trebuie foarte multi bani, dar la inceput n-o sa iasa, poate, nimic. Si ar fi indicata o editura care sa se ocupe si de distribuirea cartii in librarii. Acestea sunt mai ocupate, mai greu de prins... Sau chiar undeva legat de etnografie...

Anahoret, Zaraza, ce sa-mi spuna un prof' de romana? Am trecut de mult de faza aceasta. In liceu, de fapt mai devreme prin clasa a VI a am inceput sa scriu incurajata fiind de profesoara mea de romana. Apoi in anii de liceu profesorii nu mi-au gasit alte hibe inafara de mici greseli de ortografie pe care din nefericire le fac si astazi si nu neaparat din necunoastere cat din graba iar alte ori de zapacita ce sunt. Ma ajuta mult mai mult si de fapt ma intereseaza parerile celor care citesc, de aceea am postat si pe alte siteuri, pe unul dintre ele cumva de profil, unde se fac comentarii strict asupra textelor si unde am intalnit oameni rodati intr-ale scrisului. Ma ajuta foarte mult, acolo unde mie-mi scapa cate ceva cititorul poate sesiza mult mai usor.
Adevarul este ca dupa ce trece un pic de timp imi recitesc textele si de fiecare data gasesc cate ceva de eliminat ori adaugat.
Oricum va multumesc din suflet de sugestii... stiu in mare, cam care ar fi traseul pentru a reusi sa public, insa nu cred ca sunt pregatita pentru asta. Cel putin deocamdata.
Acum incerc sa postez pe aici si aiurea in spatiul virtual. Din punctul meu de vedere daca-mi gasesc cititori este o.k. si daca cineva gaseste ceva bun in ceea ce scriu, ma consider rasplatita.

Şi pentru noi este OK că te putem citi!
Eu mă gândeam că ar fi bine să publici fiindcă aşa ceea ce ai scris, rămâne. Chiar dacă rămâne în rafturile bibliotecilor şi la Depozitul Legal de la Biblioteca Naţională. În schimb, pe virtual, este ca şi cum ai scrie pe nisip.

Dar alegerea-ţi aparţine. Tu ştii ce este mai bine pentru tine. Din partea mea, îţi urez să ai succes.

rolia a scris:

Anahoret, Zaraza, ce sa-mi spuna un prof' de romana? Am trecut de mult de faza aceasta. In liceu, de fapt mai devreme prin clasa a VI a am inceput sa scriu incurajata fiind de profesoara mea de romana. Apoi in anii de liceu profesorii nu mi-au gasit alte hibe inafara de mici greseli de ortografie pe care din nefericire le fac si astazi si nu neaparat din necunoastere cat din graba iar alte ori de zapacita ce sunt. Ma ajuta mult mai mult si de fapt ma intereseaza parerile celor care citesc, de aceea am postat si pe alte siteuri, pe unul dintre ele cumva de profil, unde se fac comentarii strict asupra textelor si unde am intalnit oameni rodati intr-ale scrisului. Ma ajuta foarte mult, acolo unde mie-mi scapa cate ceva cititorul poate sesiza mult mai usor.
Adevarul este ca dupa ce trece un pic de timp imi recitesc textele si de fiecare data gasesc cate ceva de eliminat ori adaugat.
Oricum va multumesc din suflet de sugestii... stiu in mare, cam care ar fi traseul pentru a reusi sa public, insa nu cred ca sunt pregatita pentru asta. Cel putin deocamdata.
Acum incerc sa postez pe aici si aiurea in spatiul virtual. Din punctul meu de vedere daca-mi gasesc cititori este o.k. si daca cineva gaseste ceva bun in ceea ce scriu, ma consider rasplatita.

E foarte important sa putem pastra o imagine a unor vremi... In povestirile tale e exact cum a fost... si vorba, si portul, si traditiile, si superstitiile! Scrie cat poti de mult si pastreaza-le, chiar numai pe hartie acasa...

zaraza26 a scris:

Scrie cat poti de mult si pastreaza-le, chiar numai pe hartie acasa...

Pot fi imprimate pe un CD sau două si păstrate în modul acesta, dar scrierile pe hârtie sunt cele mai sigure, nu se deteriorează precum discurile.

Rolia, în ziua când vei avea ceva gata de tipar, vei întâlni multi escroci ce vor încerca să te încânte cu câteva mii de dolari pentru ca să-ti vinzi drepturile de autor. Să nu te păcălesti precum altii! Si mie mi s-a oferit asa ceva dar am refuzat categoric. E preferabil ca propriile scrieri să fie publicate de ai nostri după ce nu mai suntem pe aici decât să le pierdem în favoarea unor ticălosi.
S-auzim numai de bine!

Ce mă pot relaxa scrierile tale, nu cred că-ti imaginezi, Rolia!
Eu le iau drept binecuvântări ceresti. Mă ung la inimă si-mi înveselesc sufletul.

Emil Condor a scris:

Ce mă pot relaxa scrierile tale, nu cred că-ti imaginezi, Rolia!
Eu le iau drept binecuvântări ceresti. Mă ung la inimă si-mi înveselesc sufletul.

Emil, multumesc mult!
Cuvintele tale ma cam descumpanesc un pic, nici tu nu-ti poti imagina... este dincolo de cuvinte, cred ca nu prea stiu sa fac fata laudelor.

O să te obisnuiesti.

rolia a scris:

Din neguri uitate (2)

Lia foarte fain,da cea mai tare faza o fo aia hai mama acasa ca mi-e dor si poate si ei de noi:

rolia a scris:

Din neguri (de timp) uitate. Chemarea

- Mama ... mama, te caută cineva la telefon!
- ...
... te rog să mă ierţi lele Ioană!

Api Ilincuta stii ca-mi place si mai ales graiul:)

Lia ,felicitari si vreau sa aud ca ai fost acolo de Craciun,sunt obiceiuri minunate daca se mai pastreaza:)

Astept continuarea:)

" Api Ilincuta stii ca-mi place si mai ales graiul:)
Lia ,felicitari si vreau sa aud ca ai fost acolo de Craciun,sunt obiceiuri minunate daca se mai pastreaza:) "


Geta, poate am sa merg la sora mea de Sarbatori. Din pacate obiceiurile s-au cam pierdut.

Huh, si tu confunzi autoare cu eroina?! Nu-s eu Ilincuta!!! E doar o poveste, nu ca nu ar putea fi reala... dar asta-i doar fictiune, nu fila de jurnal.

Asa cum spune Geta, graiul specific nord-vestului României, încântă foarte mult pe cititor.

Emil Condor a scris:

Asa cum spune Geta, graiul specific nord-vestului României, încântă foarte mult pe cititor.

Emil,

multumesc. De fapt graiul vechi cred ca incanta indiferent din ce zona a tarii ar fi. Mie una, mi se pare ca este mai bogat, mai incarcat. Nu stiu cumva parca are o alta forta de transmitere.

Adevarata savoare este cand auzi graiul, de transpus fonetic este destul de greu. Din pacate eu mi-am pierdut accentul de morosanca si am si uitat multe cuvinte.

rolia a scris:

E doar o poveste, nu ca nu ar putea fi reala... dar asta-i doar fictiune, nu fila de jurnal.

Din ficţiune fac parte personajele şi întâmplările prin care le faci să treacă. Dar, în spatele lor, se află ceea ce ai trăit cu adevărat. Iar asta, la tine, se simte din plin; mă refer la acel parfum al copilăriei. Să nu-mi spui că n-ai petrecut nici măcar o vacanţă la ţară!

rolia a scris:

" Api Ilincuta stii ca-mi place si mai ales graiul:)
Lia ,felicitari si vreau sa aud ca ai fost acolo de Craciun,sunt obiceiuri minunate daca se mai pastreaza:) "


Geta, poate am sa merg la sora mea de Sarbatori. Din pacate obiceiurile s-au cam pierdut.

Huh, si tu confunzi autoare cu eroina?! Nu-s eu Ilincuta!!! E doar o poveste, nu ca nu ar putea fi reala... dar asta-i doar fictiune, nu fila de jurnal.

Api stiam,dar m-am jucat si eu ca doar vin Sarbatorile si parca cineva zice ca sunt un copil nu?

Anahoret a scris:

Din ficţiune fac parte personajele şi întâmplările prin care le faci să treacă. Dar, în spatele lor, se află ceea ce ai trăit cu adevărat. Iar asta, la tine, se simte din plin; mă refer la acel parfum al copilăriei. Să nu-mi spui că n-ai petrecut nici măcar o vacanţă la ţară!

Anahoret,

nu numai ca am petrecut vacante la tara, am crescut acolo. Ceea ce sigur se simte este nostalgia acelor locuri, oameni care mi-au influentat devenirea si mi-au ramas dragi. Din pacate satul, oameni satului nu mai sunt aceeasi, anii de comunism i-a schimbat dar si mai mult i-a schimbat ceea ce a urmat dupa '89. Nu stiu daca e bine, daca e rau!?! ...timpul isi va spune cuvantul.

Prin ceea ce scriu incerc sa aduc satul asa cum a fost in anii copilariei mele pentru cei care nu stiu ca satele romanesti si oamenii lui au fost si altfel decat ceea ce vad astazi.

Emil Condor a scris:

Asa cum spune Geta, graiul specific nord-vestului României, încântă foarte mult pe cititor.

Toate graiurile sunt frumoase Milu nost. Să nu-i uităm pa moldoveni, nici pe olteni, dobrogeni, bănăţeni ori regăţeni. Aşei bre călugăre ? Graiul popular a rămas încă de cristal.

Ai dreptate Abby.
Eu mă refeream doar la povestirile lui Rolia,
dar completarea ta e bine venită si cât se poate de reală.

ostrovna a scris:

Api stiam,dar m-am jucat si eu ca doar vin Sarbatorile si parca cineva zice ca sunt un copil nu?

Bine tu Geta, joaca-te, glumeste... ramai copilul care esti sufleteste.

abbilbal a scris:

Toate graiurile sunt frumoase Milu nost. Să nu-i uităm pa moldoveni, nici pe olteni, dobrogeni, bănăţeni ori regăţeni. Aşei bre călugăre ? Graiul popular a rămas încă de cristal.

Liviu,
asa-i, graiul popular asa suna precum cristalul. Frumos spus.

rolia a scris:

nu numai ca am petrecut vacante la tara, am crescut acolo.

Eram sigur! Se vede după scriitură!

Satul, ca tot ceea ce este în lumea asta, se schimbă. Dar, pentru asta sunteţi voi, cei care scrieţi: fie poveşti, fie monografii. Sunt imaginile care rămân. Ia gândeşte-te: fără Creangă am mai fi cunoscut Humuleştiul secolului al XIX-lea? Fără prahoveanul meu Geo Bogza, am mai fi ştiut cum arătau localităţile de pe malul Oltului la jumătatea secolului trecut?

Este şi motivul pentru care te-am îndemnat, mai demult, să încerci să publici. Asta dacă n-ai făcut-o până acum, pentru că talent ai, har Domnului!

Anahoret a scris:

rolia a scris:

nu numai ca am petrecut vacante la tara, am crescut acolo.

Eram sigur! Se vede după scriitură!

Satul, ca tot ceea ce este în lumea asta, se schimbă. Dar, pentru asta sunteţi voi, cei care scrieţi: fie poveşti, fie monografii. Sunt imaginile care rămân. Ia gândeşte-te: fără Creangă am mai fi cunoscut Humuleştiul secolului al XIX-lea? Fără prahoveanul meu Geo Bogza, am mai fi ştiut cum arătau localităţile de pe malul Oltului la jumătatea secolului trecut?

Este şi motivul pentru care te-am îndemnat, mai demult, să încerci să publici. Asta dacă n-ai făcut-o până acum, pentru că talent ai, har Domnului!

Anahoret,
multumesc din suflet pentru cuvinte... am mai spus inca nu am publicat, mai am pana acolo, talentul nu-i suficient stiu bine asta. Nu, nu o spun din modestie. Stiu ca am talent, o stiu de mult, din pacate n-am avut timp sa scriu, nici macar profesional nu m-am indreptat spre latura umana... poate asa trebuie sa se intample, acum incerc sa-mi acord mie si scrisului franturi de timp. Uneoti ma amuz si spun ca la pensie am sa ma reteag la tara si voi scrie in liniste. Asta daca mai apuc pensia.

Lasă cu profesionalul şi cu umanul... că eu am început să cochetez cu filosofia tot discutând cu Luminiţa. Care nu-i "umană", fiindcă este inginer petrochimist.

Ei... pensia! Păi când ai să ajungi la ţară trebuie să ai musai două cărţi tipărite şi alte trei în manuscris!