ISUS HRISTOS

abbilbal a scris:

Mă Milu nost, unde am spus eu că este sărbătoare religioasă Crăciunul ?

Tu ai spus că este religioasă, nasterea Domnului dar eu consider că nimic legat de Dumnezeu nu este religios din cauză că religiile sunt de origine omenească nu dumnezeiască.

Citat :

unde am scris eu aşa ceva ? : abbilbal a scris:
Un crestin adevărat iubeste moartea si învierea lui Isus cu mult mai mult decât nasterea Sa.

Nu ai scris!
Vezi că acolo Cristina a dat citat din mesajul meu si nu a folosit citatul corespunzător, iesind ca atunci când tu ai scris aceea! Poti si tu să corectezi acel citat sau o voi face eu.

Cine spune despre sine ca este crestin, inseamna ca are in consideratie ceva si asta e de ajuns. Mai tarziu, Dumnezeu va decide daca el/ea este cu adevarat crestin.

Asa cum a psus si Anahoret Craciunul a fost "grefat" pe sarbatori mai vechi, pagane!

Emil Condor a scris:

Vezi că acolo Cristina a dat citat din mesajul meu si nu a folosit citatul corespunzător, iesind ca atunci când tu ai scris aceea! Poti si tu să corectezi acel citat sau o voi face eu.

Ups ! este greseala mea si imi cer scuze! nu a fost cu intentie, doar din graba ...
ps: multumesc pentru observatie si pentru corectie .

Oricine poate gresi redarea citatelor.
Nicio problemă, Cristina!

1.Nu doar Dumnezeu judeca; Biblia ne zice ca si Cuvantul si Duhul judeca... si da, si crestinul!
2. Craciunul este o sarbatoare religioasa, o sarbatoare crestina. Rolul nu i-a fost sa inlocuiasca Saturnaliile sau pe Yule (dupa cum Pastele (Easter) nu a fost fixat ca sa inlocuiasca pe Eostre, festivalul zeitei primaverii la Saxoni), ci este parte din anul (ciclul) crestin, liturgic. Ioan Crisostom (din al carui secol -patru, lucrurile au ramas cum le stim privitor la craciun) spune despre Craciun ca a fost ales pentru de data de 25 nu ca sa inlocuiasca, ci a fost pus exact la mijlocul Saturnaliilor, din doua motive:
a) Ca sa nu coincida cu 21, Solstitiul, si
b) ca si ei, crestinii, sa aiba o sarbatoare in timp ce romanii se refaceau dupa zilele de baut ale Saturanliilor (!).
In plus, Craciunul pe 25 face sa coincida taierea imprejur a Domnului pe data de 1 Ianuarie, Noul An.

1. Pe lângă cele deja mentionate, Cuvântul ne mai spune de un judecător: fapta odată împlinită ne judecă, deci fapta în sine e judecătorul nostru.
2. La mine religios nu e totuna cu crestin, deci Crăciunul nu este si crestin, doar religios si... nu mă interesează ce zic dictionarele (si ele făcute de oameni precum religiile!) despre acest cuvânt (religios).
Subiectul sărbători religioase nu este printre învătăturile date de Hristos, deci e fără importantă spirituală.

Stiu că sunt multe alte păreri diferite si e normal să fie asa...

Nu inteleg de ce si la ce nevoie de fobia asta privitor la cuvantul "religie". Nu vad cum din asta:

Citat :

La mine religios nu e totuna cu crestin

rezulta asta:

Citat :

deci Crăciunul nu este si crestin, doar religios

Din moment ce sarbatoarea celebreaza nasterea Domului, atunci cum nu este... crestina?

Din moment ce Hristos prin apostolii Săi nu ne învată despre tinerea sărbătorilor,
de ce as face-o?

Nimic nu mă poate face pe mine să elimin partea aceea din Cuvânt care spune că la Dumnezeu, toate zilele sunt la fel.
În final totusi, nu sunt cel ce să condamne pe cei care tin sărbătorile, dar eu nu le tin.

Emil Condor a scris:

1. Pe lângă cele deja mentionate, Cuvântul ne mai spune de un judecător: fapta odată împlinită ne judecă, deci fapta în sine e judecătorul nostru.
2. La mine religios nu e totuna cu crestin, deci Crăciunul nu este si crestin, doar religios si... nu mă interesează ce zic dictionarele (si ele făcute de oameni precum religiile!) despre acest cuvânt (religios).
Subiectul sărbători religioase nu este printre învătăturile date de Hristos, deci e fără importantă spirituală.

Stiu că sunt multe alte păreri diferite si e normal să fie asa...

Am citit zilele-acestea o carte interesanta despre Viata necunoscutăa a lui Iisus Hristos -scrisa de Sedir (Yvon Le Loup)- in care, printre altele, se pune intrebarea legitimitatii dreptului unora de a comanda altor fiinte. Si asta in timp ce Iisus nu comanda nimanui. Aceia dintre discipolii lui care au reinnoit miracolele s-au ferit bine de a comanda cuiva ceva. Ei nu-i cer decit lui Dumnezeu, pentru ca de la Dumnezeu le este totul acordat, le vine totul. Mai mult, ei nu-i cer decit în cazurile extreme. Iar cind omul ajunge la aceasta renuntare de a comanda altei fiinte (fie ea om, planta, animal, piatra, brad), cind ajunge la acest sacrificiu constant care il uneste de divinitatea vie a fiecarei fiinte, abia atunci va veni si armonia de la sine. Inutil sa mai ceara (sa comande), i se aduce ceea ce are nevoie, pentru nevoile sale corporale si spirituale. Animalele, plantele, pietrele simt pregnant apropierea unui invizibil mixt, a unui om cu o vointa supraumana, ele se tem de el. Dar această teama dispare in fata unui credincios veritabil care a restaurat in el inocenta copilului. El a devenit incapabil sa se gindeasca doar la el, el poarta o lumina pe care toata natura o vede, de care ea asculta.
Cind un asemenea om trece printr-o padure de brazi, pasarile zboara in fata lui pentru a-i arata drumul, paianjenul isi tese pinza in fata lui pentru a-i proteja retragerea, serpii devin inofensivi ...

Emil Condor a scris:

Din moment ce Hristos prin apostolii Săi nu ne învată despre tinerea sărbătorilor,
de ce as face-o?

Adica vreti sa afirmati ca ucenicii si Hristos Insusi nu au tinut sarbatori?!

Emil Condor a scris:

Nimic nu mă poate face pe mine să elimin partea aceea din Cuvânt care spune că la Dumnezeu, toate zilele sunt la fel.
În final totusi, nu sunt cel ce să condamne pe cei care tin sărbătorile, dar eu nu le tin.

Intelesul e in context. Text fara context este pretext.
Ca nu tineti sarbatori este o alegere personala, dar nu vad ce avantaj spiritual va confera alegerea asta.

Cristina a scris:

Am citit zilele-acestea o carte interesanta despre Viata necunoscutăa a lui Iisus Hristos -scrisa de Sedir (Yvon Le Loup)- in care, printre altele, se pune intrebarea legitimitatii dreptului unora de a comanda altor fiinte. Si asta in timp ce Iisus nu comanda nimanui. Aceia dintre discipolii lui care au reinnoit miracolele s-au ferit bine de a comanda cuiva ceva. Ei nu-i cer decit lui Dumnezeu, pentru ca de la Dumnezeu le este totul acordat, le vine totul. Mai mult, ei nu-i cer decit în cazurile extreme. Iar cind omul ajunge la aceasta renuntare de a comanda altei fiinte (fie ea om, planta, animal, piatra, brad), cind ajunge la acest sacrificiu constant care il uneste de divinitatea vie a fiecarei fiinte, abia atunci va veni si armonia de la sine. Inutil sa mai ceara (sa comande), i se aduce ceea ce are nevoie, pentru nevoile sale corporale si spirituale. Animalele, plantele, pietrele simt pregnant apropierea unui invizibil mixt, a unui om cu o vointa supraumana, ele se tem de el. Dar această teama dispare in fata unui credincios veritabil care a restaurat in el inocenta copilului. El a devenit incapabil sa se gindeasca doar la el, el poarta o lumina pe care toata natura o vede, de care ea asculta.

Cind un asemenea om trece printr-o padure de brazi, pasarile zboara in fata lui pentru a-i arata drumul, paianjenul isi tese pinza in fata lui pentru a-i proteja retragerea, serpii devin inofensivi ...

Pai da, numeste-l Iisus Hristos, si atunci desigur ca El nu a comandata nimanui. Crestinii-L numesc, totusi, Domn si Dumnezeu. Si daca asa este, si noi asa credem ca e cazul, atunci cum poate sa fie El ca atare, Dumnezeu, si totusi sa nu pretinda nimic de la oameni?!

Si pietrele simt acum?!

Ciprian a scris:

Pai da, numeste-l Iisus Hristos, si atunci desigur ca El nu a comandata nimanui. Crestinii-L numesc, totusi, Domn si Dumnezeu. Si daca asa este, si noi asa credem ca e cazul, atunci cum poate sa fie El ca atare, Dumnezeu, si totusi sa nu pretinda nimic de la oameni?!

În primul rând "La mulţi ani!" şi să ai un an nou aşa cum ţi-l doreşti!
Nu cred că Dumnezeu comandă sau, cel puţin, nu o face în sensul în care atribuim, în mod obişnuit, semnificaţia acestui cuvânt. Cred că, mai degrabă, ne oferă alternative şi depinde strict de noi pe ce cale alegem să pornim.

Şi mă mai fascinează un lucru: modul în care Iisus a reuşit să creeze o nouă religie: numai şi numai prin puterea cuvântului. Exact ceea ce Mahomed a făcut prin puterea sabiei. Nu este fascinant?

Ciprian a scris:

Pai da, numeste-l Iisus Hristos, si atunci desigur ca El nu a comandata nimanui. Crestinii-L numesc, totusi, Domn si Dumnezeu. Si daca asa este, si noi asa credem ca e cazul, atunci cum poate sa fie El ca atare, Dumnezeu, si totusi sa nu pretinda nimic de la oameni?!

Nu am afirmat ca Dumnezeu, Creator al Lumii nu ar pretinde nimic de la oameni (asta apropos de pretexte si texte scoase din contexte), de exemplu are grija de a nu se actiona impotriva legilor naturale, restabilindu-se astfel un echilibru necesar. Dar sa nu confundam metodele oamenilor (care vizeaza mai mult efectele exterioare si mai putin cauzele interioare) cu metoda divina: liberul-arbitru al fiintelor este respectat, aceasta ramine conforma cu legea organica a lumii. Grija Principiului Divin - al neutrului EL (care include pe masculinul El si pe femininul Ea), este să respecte intotdeauna liberul-arbitru, libertatea (si implicit asumarea ) de a alege.

Ciprian a scris:

Si pietrele simt acum?!

Fiecare fiinta (de la "a fi, a exista") din lumea asta simte ce si cit intelege... Atit omul, cit si jadul sau cristalul de stinca sau piatra de calcar.

Anahoret a scris:

Ciprian a scris:

Pai da, numeste-l Iisus Hristos, si atunci desigur ca El nu a comandata nimanui. Crestinii-L numesc, totusi, Domn si Dumnezeu. Si daca asa este, si noi asa credem ca e cazul, atunci cum poate sa fie El ca atare, Dumnezeu, si totusi sa nu pretinda nimic de la oameni?!

În primul rând "La mulţi ani!" şi să ai un an nou aşa cum ţi-l doreşti!
Nu cred că Dumnezeu comandă sau, cel puţin, nu o face în sensul în care atribuim, în mod obişnuit, semnificaţia acestui cuvânt. Cred că, mai degrabă, ne oferă alternative şi depinde strict de noi pe ce cale alegem să pornim.

Şi mă mai fascinează un lucru: modul în care Iisus a reuşit să creeze o nouă religie: numai şi numai prin puterea cuvântului. Exact ceea ce Mahomed a făcut prin puterea sabiei. Nu este fascinant?

La Multi Ani si multumim pentru urare!
Si cum stim de alternative?

Cristina a scris:

Ciprian a scris:

Pai da, numeste-l Iisus Hristos, si atunci desigur ca El nu a comandata nimanui. Crestinii-L numesc, totusi, Domn si Dumnezeu. Si daca asa este, si noi asa credem ca e cazul, atunci cum poate sa fie El ca atare, Dumnezeu, si totusi sa nu pretinda nimic de la oameni?!

Nu am afirmat ca Dumnezeu, Creator al Lumii nu ar pretinde nimic de la oameni (asta apropos de pretexte si texte scoase din contexte), de exemplu are grija de a nu se actiona impotriva legilor naturale, restabilindu-se astfel un echilibru necesar. Dar sa nu confundam metodele oamenilor (care vizeaza mai mult efectele exterioare si mai putin cauzele interioare) cu metoda divina: liberul-arbitru al fiintelor este respectat, aceasta ramine conforma cu legea organica a lumii. Grija Principiului Divin - al neutrului EL (care include pe masculinul El si pe femininul Ea), este să respecte intotdeauna liberul-arbitru, libertatea (si implicit asumarea ) de a alege.

Ciprian a scris:

Si pietrele simt acum?!

Fiecare fiinta (de la "a fi, a exista") din lumea asta simte ce si cit intelege... Atit omul, cit si jadul sau cristalul de stinca sau piatra de calcar.

Nu am scos nimic din context.
Deci, totusi, Dumnezeu pretinde, pentru ca in prealabil, a poruncit.
Minunile sunt actiuni impotriva legilor naturale.
"Definitia" fiintei este prea "liber" formulata. Per "definitie", si nimicul are fiinta pentru ca... exista!

Ciprian a scris:

Si cum stim de alternative?

Foarte simplu: îţi arată "calea dreaptă" pe care eşti liber să o urmezi sau nu. Cu consecinţele previzibile. "Calea dreaptă" să zicem că ar fi cuprinsă, în sinteză, în Decalog. Toate propoziţiile încep cu "Să nu..." care este un sfat. Dacă ar fi început cu "Trebuie să..." ar fi fost un ordin, care ar fi anulat libera alegere. Singurele propoziţii care fac excepţie de la această regulă sunt: prima ("Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.") -- care conţine o afirmaţie -- şi a patra ("Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.") -- care este un îndemn. Deci nicăieri nu sunt ordine.

Deci ai libertatea deplină a alegerii. Depinde de tine pe ce cale vrei să mergi.

Ciprian a scris:

Emil Condor a scris:

Din moment ce Hristos prin apostolii Săi nu ne învată despre tinerea sărbătorilor,
de ce as face-o?

Adica vreti sa afirmati ca ucenicii si Hristos Insusi nu au tinut sarbatori?!

Nu, nu o să afirm asa ceva! Ei s-au născut sub un regim de dictatură religioasă si nu au dorit ca nimeni să se rătăcească din cauza unor prejudecăti.
Dar ne-au spus clar Cine e Pastele nostru, Cine e Sabatul nostru... Stii bine acest lucru.

Ciprian a scris:

Deci, totusi, Dumnezeu pretinde, pentru ca in prealabil, a poruncit.

Deci, fiecare intelege cit poate ...

Ciprian a scris:

Minunile sunt actiuni impotriva legilor naturale.

Minunile pot fi actiuni in spiritul unor legi naturale necunoscute oamenilor, inca.

Ciprian a scris:

"Definitia" fiintei este prea "liber" formulata. Per "definitie", si nimicul are fiinta pentru ca... exista!

Siigur ca da ...Traiasca sofismele !

Ciprian a scris:

2. Craciunul este o sarbatoare religioasa, o sarbatoare crestina. Rolul nu i-a fost sa inlocuiasca Saturnaliile sau pe Yule (dupa cum Pastele (Easter) nu a fost fixat ca sa inlocuiasca pe Eostre, festivalul zeitei primaverii la Saxoni), ci este parte din anul (ciclul) crestin, liturgic. Ioan Crisostom (din al carui secol -patru, lucrurile au ramas cum le stim privitor la craciun) spune despre Craciun ca a fost ales pentru de data de 25 nu ca sa inlocuiasca, ci a fost pus exact la mijlocul Saturnaliilor, din doua motive:
a) Ca sa nu coincida cu 21, Solstitiul, si b) ca si ei, crestinii, sa aiba o sarbatoare in timp ce romanii se refaceau dupa zilele de baut ale Saturanliilor (!).
In plus, Craciunul pe 25 face sa coincida taierea imprejur a Domnului pe data de 1 Ianuarie, Noul An.

Nu faci decat sa arati cum a fost "gandita" si programata aceasta sarbatoare de catre crestini. Doar asa a devenit CRESTINA si este religioasa doar pentru crestini. Sunt o multime de milioane care sarbatoresc Craciunul fara intelesul religios atasat lui. Chiar si musulmanii si evreii fac pom de craciun ( nu de plastic-sic!) fara sa creada in toata povestea "infiintarii" acestei sarbatori.

Din tot ce s-a spus un lucru este clar: fiecare înţelege ce poate, cât poate şi cum poate. Crăciunul nu este sărbătoare creştină. Sărbătoarea este Naşterea Domnului. Şi Naşterea Domnului nu se sărbătoreşte cu pomi împodobiţi, cadouri mai mult sau mai puţin costisitoare, mâncăruri peste măsură. Naşterea Domnului se sărbătoreşte cu desfătare sufletească: dragoste faţă de tot ce a lăsat Dumnezeu pe pământ, iubire faţă de aproape, cumpătare şi Ode pentru Domnul născut.

Anahoret a scris:

Ciprian a scris:

Si cum stim de alternative?

Foarte simplu: îţi arată "calea dreaptă" pe care eşti liber să o urmezi sau nu. Cu consecinţele previzibile. "Calea dreaptă" să zicem că ar fi cuprinsă, în sinteză, în Decalog. Toate propoziţiile încep cu "Să nu..." care este un sfat. Dacă ar fi început cu "Trebuie să..." ar fi fost un ordin, care ar fi anulat libera alegere. Singurele propoziţii care fac excepţie de la această regulă sunt: prima ("Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.") -- care conţine o afirmaţie -- şi a patra ("Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.") -- care este un îndemn. Deci nicăieri nu sunt ordine.

Deci ai libertatea deplină a alegerii. Depinde de tine pe ce cale vrei să mergi.

ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă.

http://dex-online.ro/ordin/cauta/

Libertatea - si eu cred in liber- arbitru- nu exclude obligativitatea legii. Suntem liberi sa facem binele, dar nu si raul- Nimeni nu este perfect liber, nici macar Dumnezeu. Ca Dumnezeu porunceste si are pretentii de la oameni cred ca e mai mult decat evident din Scripturi, si ideea nu are nevoie de suport.
Raul nu are consecinte previzibil rele intotdeauna, precum afirma Karma. Oameni rai fac rele si o duc bine. Oameni buni fac binele si culeg doar raul. Dumnezeu poate fi categorisit oricum oricum, dar felul cel mai jignitor, zic eu, este ca previzibil.

Emil Condor a scris:

Ciprian a scris:

Emil Condor a scris:

Din moment ce Hristos prin apostolii Săi nu ne învată despre tinerea sărbătorilor,
de ce as face-o?

Adica vreti sa afirmati ca ucenicii si Hristos Insusi nu au tinut sarbatori?!

Nu, nu o să afirm asa ceva! Ei s-au născut sub un regim de dictatură religioasă si nu au dorit ca nimeni să se rătăcească din cauza unor prejudecăti.
Dar ne-au spus clar Cine e Pastele nostru, Cine e Sabatul nostru... Stii bine acest lucru.

Dictataura religioasa a fost bazata pe ceea ce Dumnezeu a stabilit, inclusiv sarbatori, prin Lege. Fundamentul nu a fost dictatura, ci Legea. Fundalul nu a fost gresit, ci jugul dictatorial pus de oameni.
Ucenicii nu au fost impotriva Legii, nici a sarbatorilor.