ISUS HRISTOS

A trebuzit, că două zile m-a plouat.

Este sau ar trebui sa fie Craciunul despre Isus Hristos?

În primul rând, întrebarea pe care şi-o pun acum mulţi şi anume, dacă trebuie să sărbătorim Crăciunul pe stil nou sau pe cel vechi, este falsă. Pentru că ziua de odihnă, decretată oficial de un guvern, nu-i totuna cu prăznuirea creştină. Cea dintâi, chit că-i prilejuită de Naşterea Domnului, e o sărbătoare secularizată cu petreceri şi băutură pe care şi-o pot permite toţi cetăţenii, inclusiv ateii şi oamenii de religii diferite, altele decât creştinismul. Oricum ai da, aceasta e ziua Cezarului. Cea de-a doua impune credinciosului o trăire mistică, generată de bucuria lui spirituală că Mesia s-a întrupat de la Fecioara Maria pentru a ne mântui. Aceasta e ziua Domnului.

Data istorică exactă a naşterii Mântuitorului, spre deosebire de momentul Învierii Sale, nu este cunoscută. Noul Testament nu ne relatează cu precizie ziua în care Mesia s-a făcut om. Evangheliştii ne spun doar când Fiul Domnului a înviat din morţi. Nu e de mirare că în primele secole unii teologi au lansat ipoteze privind ziua întrupării lui Isus care au trezit îndoieli.
Pâna şi anul Naşterii Mântuitorului s-a calculat greşit. Eroarea a fost descoperită târziu şi nu a mai putut fi corectată în calendar. Ca rezultat, acum, şi istoricii, şi teologii constată că, de fapt, Isus s-a născut nu în anul 1, ci în anul 4 până la era noastră.


A pune semnul egalităţii între Crăciunul laic, pe de o parte, şi cel metafizic, pe de alta este o divagaţie la fel de mare ca şi identificarea Naşterii Domnului, ca eveniment real al istoriei creştine, cu Moş Crăciun. Or, acesta din urmă nu are nicio legătură cu Isus Christos. Şi nici cu Biserica.

Moş Crăciun nu-i decât un erou dintr-o poveste multiplicată pentru copii, inventată în anul 1862 de caricaturistul Thomas Nast. Nu întâmplător, Biserica Catolică o vreme s-a opus ca acest personaj să se identifice cu întruparea Mântuitorului. Ulteror, catolicii şi protestanţii au căutat să-l adopte de aşa manieră încât să-l poată asocia cu Sfântul Nicolae, iar Patriarhul Daniel s-a văzut silit la finele anului curent să-l boteze, creştinându-l astfel.

Argumentul că trebuie să sărbătorim pe stil vechi, întrucât aşa au făcut părinţii şi buneii noştri, este nu numai nerod, ci şi sacrileg. De la strămoşi noi am moştenit, bunăoară, nu numai lucruri bune şi frumoase, ci şi o mulţime de superstiţii şi prejudecţi de care nici ei nu au reuşit să se descotorosească.

Există tradiţii populare, oricât de valoroase ar fi acestea sub aspect etnografic sau istoric, care nu au nimic în comun cu predania ortodoxă. Şi pe urmă, măsura adevărului creştin nu este obiceiul preluat de la înaintaşi, ci Sfânta Scripură. Iar aceasta nu ne obligă sub nicio formă să serbăm Crăciunul la 7 ianuarie, şi nu la 25 decembrie.

Din punct de vedere teologic, întruparea Domnului, începuturile manifestării Sale printre oameni, este trăită mistic de creştinii exersanţi indiferent de data scrisă în calendar. În primele trei secole, de exemplu, ei nu au avut o sărbătoare specială dedicată naşterii Mântuitorului. Însă comemorarea dumnezeirii lui Isus a fost mereu vie.

Cred că cei ce aţi trecut de 40 de ani ştiţi la ce mă refer atunci când vă spun că în vremea copilăriei una dintre cele mai mari bucurii, dacă nu chiar cea mai mare din întreg anul, era Crăciunul. În acei ani sub comunism bucuriile erau mai rare, vremurile erau mai grele, mâncarea mai puţină, confortul mai redus, iar Crăciunul era sărbătoarea care ştergea cu buretele tot ceea ce era rău şi, cel puţin pentru o vreme, ne transpunea într-o altă lume decât cea reală.
Gândindu-mă la anii pe care i-am lăsat în urmă am încercat să identific de unde venea aceea bucurie cu adevărat mare, greu de comparat cu altă bucurie de-a lungul anului. Am discutat şi cu alte persoane şi mai mulţi mi-au spus că au trăit aceleaşi sentimente de bucurie specială în timpul sărbătorii de Crăciun.
Mai întâi m-am gândit că trebuie ca această bucurie să provină din faptul că Dumnezeu dă oamenilor un har deosebit în timpul sărbătorii, ceva în genul bucuriei care a fost atunci când îngerii au vestit păstorilor din câmp că Mesia s-a născut. De fapt multă vreme nu am avut nici un dubiu că de aici provine bucuria mare pe care o simt oamenii de Crăciun.
Mai târziu însă, cunoscând mai multe lucruri despre originea sărbătorii, văzând că oamenii se bucurau, dar nu trăiau o viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, dar mai ales pentru-că am primit o altă înţelegere asupra a ceea ce este Dumnezeu, înţelegere total diferită de vremea copilăriei, am ajuns să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.
M-aş bucura dacă ceea ce eu am înţeles o să vă fie de folos în aşa fel încât perspectiva voastră asupra Crăciunului să fie una corectă şi aducătoare de foloase şi bucurii sfinte.
Mai întâi vreau să vă spun că unul dintre elementele care îmi provoca o bucurie deosebită era Moş Crăciun. Comuniştii l-au rebotezat şi i-au spus Moş Gerilă dar atunci lucrul acesta nu mă deranja, important era că exista un moş.
Cu toate că erau mai săraci şi mai simpli, copii de la ţară au avut întotdeauna mintea mai ageră ca cei de la oraş. Din cauza greutăţilor şi a confruntării lor cu problemele vieţii erau obligaţi ca să se maturizeze mai repede decât cei de la oraş care erau crescuţi în confort şi care nu prea ştiau ce înseamnă viaţa. De aceea avem azi atât de mulţi copii handicapaţi, care în afară de telecomandă, internet şi pornografie nu ştiu nimic. Dar aceasta este o altă poveste, tristă însă. Ce vreau să vă spun este că, la ţară fiind crescut, nu am avut niciodată certitudinea că povestea cu moşul este adevărată şi totuşi, atunci când am aflat adevărul despre moş, că este doar o poveste, m-am întristat. Povestea cu moşul care vine din ţări îndepăratate şi aduce daruri era unul dintre motivele mari de bucurie. Şi pentru marea majoritate a copiilor a rămas şi astăzi. Dacă scoţi acest element din accesoriile sărbătorii de Crăciun deja ea devine altceva, mult mai săracă şi mai fără sens. Chiar şi pentru adulţii care ştiu că moşul nu există dar care totuşi sunt atraşi de el.
Un alt element care îmi producea o bucurie adâncă, de fapt poate chiar mai mare decât gândul la moş, pentru că era vorba acum despre ceva real, palpabil, era pomul de Crăciun. Abia aşteptam să mă duc în pădure după el şi evident să îl împodobesc cu globuri, bomboane şi beteală. Cu o adâncă bucurie şi emoţie ascunsă scoteam din cutiile prăfuite globurile vechi de ani de zile, poate din vremea copilăriei părinţilor, dar şi bomboanele de cel puţin un an de zile dacă nu mai mult, pe care nu aveam voie să le mâncăm pentru că eram în pericolul de a nu mai găsi altele proaspete în anul care vine. Dacă totuşi nu rezistam tentaţiei şi, pe furiş, scoteam bomboanele din staniol şi le mâncam aveam grijă să punem altceva în schimb la loc în ambalajul strălucitor, aşa că nu mai era o problemă că aveam imitaţii de bomboane de ani de zile.
Şi era apoi bucuria umblatului cu colinda. Cu multă vreme înainte de Crăciun, împreună cu copii din sat, făceam repetiţii şi învăţam colinde. Cumva, nu aveam răbdare până în seara de Crăciun şi începeam bucuria mai devreme. Apoi în seara de Crăciun, umblatul cu steaua şi bucuria darurilor pe care le primeam (care constau din colaci, mere, nuci) erau elementele care mă transpuneau într-o stare, aş putea spune de euforie. Totul se termina dimineaţa, când traista în care am adunat darurile şi steaua din lemn împodobită cu hârtie colorată erau atât de grele încât cădeam frânt, ca după o mare luptă din care am ieşit biruitor. Eram fericit!
Am uitat să vă spun de porc. Înainte de Crăciun cu vreo trei săptămâni. Mare bucurie era şi aceasta, mâncare din belşug, mai multă ca în tot restul anului. Cum să nu te bucuri?
Acum însă văd lucrurile cu alţi ochi şi, în consecinţă, perspectiva asupra sărbătorii s-a schimbat. Abia acum, în aceşti ani, departe de anii copilăriei, după ce în viaţa mea s-au întâmplat multe şi dramatice transformări, abia acum realizez că, atunci, în vremea copilăriei, niciodată nu m-am bucurat la gândul că s-a născut Isus Hristos, pentru-că nu am înţeles de ce a venit El. Colindam despre Copilaşul născut în iesle dar nu mă bucuram de El pentru-că nu înţelegeam ce mi-a adus El. Înţelegeam ce mi-a adus moşul, bradul, colindul, porcul, dar ce mi-a adus Isus nu. De aceea nu eram deranjat de El dar nici nu mă interesa în mod deosebit. Acum realizez că acel fel de a mă bucura era unul copilăresc. Era de fapt o sărbătoare a imaturităţii, dar o sărbătoare care îmi producea adânci stări de bucurie.
Azi totul s-a schimbat. Pentru-că azi înţeleg lucrurile altfel. Am o altă înţelegere asupra moşului, asupra bradului, asupra colindului, asupra porcului, dar ştiţi de ce? Pentru-că, la un moment dat în viaţa mea, am primit o altă înţelegere asupra Pruncului Isus. Când am înţeles cine a fost El, de ce a venit El, ce a făcut El pentru mine, unde se află El acum şi ce va face El în viitor, toate celelalte elemente care în trecut îmi produceau o adâncă bucurie şi-au pierdut de tot caracterul emoţional şi motivant în a sărbători şi a mă bucura.
Pe măsură ce cunoaşterea lui Isus s-a amplificat, pe măsură ce am înţeles nu doar naşterea Lui ci şi lucrarea Lui ulterioară, precum şi planul extraordinar de minunat al lui Dumnezeu de salvare a omenirii prin Isus Hristos, toate celelalte accesorii ale sărbătorii, care de fapt, pentru o vreme constituiau esenţa ei, şi-au pierdut complet importanţa şi semnificaţia.
Am înţeles atunci că Crăciunul este o sărbătoare a celor imaturi. A copiilor, indiferent câţi ani au. Şi pe măsură ce sărbătoarea capătă în importanţă şi în amploare tot mai mult spaţiu în inimile şi minţile oamenilor, observ că aceştia sunt tot mai imaturi şi mai copii, cu fiecare an ce trece. Şi acum înţeleg şi de ce se întâmplă aşa. Pentru-că înţelegerea asupra a ceea ce este Pruncul din iesle este tot mai estompată. De la an la an oamenii cunosc tot mai puţin despre Isus. Aş putea spune, într-un sens figurativ, că Isus este acoperit cu moşi, brazi, porci, lumini şi altele asemenea. Atât de multe încât El nici nu se mai vede deloc.
Dacă eu care crescusem înt-un mediu bun, părinţii mei erau credincioşi şi mă duceau la adunare, nu am avut o înţelegere a ceea ce înseamnă Pruncul Isus, cum ar putea azi copiii să mai înţeleagă ceva când însăşi părinţii lor sunt imaturi spiritual, când nici ei nu cunosc, şi lucru şi mai tragic, nici chiar cei ce se numesc lideri spirituali?
Eu am acum o altă măsură în a-i aprecia pe ceilalţi, chiar dacă se numesc lideri religioşi. Cu cât acordă mai multă importanţă lucrurilor fără de importanţă pe care şi eu le apreciam ca şi copil, cu atât înseamnă că sunt mai copii, spiritual vorbind, unii chiar handicapaţi spiritual. Poate cuvântul pare greu dar nu este lipsit de suport. Ce înseamnă un om cu handicap? Un om care suferă de o serioasă deficienţă. Fie locomotorie, fie la nivel intelectual, unul care nu poate. Nu se poate ajuta nici pe el şi desigur că nici pe alţii şi mai mult încurcă. În sensul că tot timpul cineva trebuie să se oprească din ceea ce ar fi putut să facă şi să aibă grijă de el.
Tot aşa, cei care nu înţeleg adevăratul sens al sărbătorii sunt o serioasă problemă pentru cei din jur. Pentru-că promovând felul în care ei înţeleg sunt o frână pentru ceilalţi şi îi încurcă să ajungă acolo unde de fapt ar trebui: la adevărata înţelegere a lui Isus Hristos. Şi în felul acesta îi vor ţine pe cei de lângă ei într-o stare de imaturitate continuă, care se poate agrava, şi se agravează, pe zi ce trece.
M-am întristat atunci când am văzut în adunările celor ce spun că sunt copii lui Dumnezeu brazi împodobiţi de Crăciun şi moşi crăciuni încărcaţi cu daruri. M-am supărat să-i aud pe cei ce spun că sunt copii ai lui Dumnezeu zicând că dacă nu au masa plină şi porcul în cămară pentru ei nu este Crăciun. M-am supărat să văd aşa-zişii colindători care nu mai pot din cauza mâncării şi a băuturii şi care în loc să-L cinstească pe Pruncul Isus Îl dezonorează prin atitudinea lor. Dar măcar înţeleg de ce este aşa. Înţeleg că sunt copii şi copiii au o înţelegere limitată.
Pentru mine şi numele sărbătorii s-a schimbat. Crăciunul ne duce tot pe o direcţie greşită, adică departe de Pruncul Isus. Numele de Crăciun este un stadiu al imaturităţii spirituale, la fel ca şi Rusaliile, pe care le-am preluat în inconştienţa noastră, fără să punem întrebări. Ciudat! Copii pun multe întrebări. De ce aşa şi nu aşa? În acest domeniu însă ne întrebăm prea puţin, sau deloc. Prin urmare nu ajungem să cunoaştem niciodată ci ne vom adânci tot mai mult în necunoaştere, vom rămâne tot imaturi.
Normal ar fi să-i spunem Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Isus Hristos. Dar pe de altă parte îmi dau seama că totuşi nu este normal, pentru-că, de fapt, nu este sărbătoarea Lui. Şi cred că totuşi Crăciun este mai aproape de adevăr. Dar atunci haideţi să-L scoatem pe Isus Hristos complet din ecuaţie, ce să mai amestecăm lucrurile? Să nu mai pomenim numele Lui şi să lăsăm să fie o sărbătoare păgână, aşa cum de fapt şi este.
Nu mă grăbesc să fac afirmaţii gratuite, cred sută la sută în ceea ce spun, pentru-că dacă veţi scoate din sărbătoare toate acele elemente pe care eu le-am scos şi despre care v-am vorbit şi anume: Moşul, bradul, porcul (adică mâncarea şi băutura) şi colindul aşa cum se face azi, veţi vedea că nu mai rămâne nimic. Fără Isus oamenii se pot bucura şi pot petrece şi sărbători, dar fără moş, brad, porc şi aşa zisul colind, nu! Ori aceasta spune tot despre ce înseamnă Crăciunul. Şi lucrurile care dau acum consistenţă sărbătorii nu au nimic de-a face cu Dumnezeu, sunt invenţii omeneşti, păgâne, până şi colindul. Urmăriţi cu atenţie multe din versurile a ceea ce noi românii numim colinde şi veţi vedea că nu au deloc de-a face cu Dumnezeu. Dimpotrivă, aduc un omagiu porcului.
Zilele trecute am citit că în SUA, la Casa Albă mai precis, reşedinţa preşedintelui Americii Barack Obama, care este un musulman, se sărbătoreşte totuşi Crăciunul. Şi ce anume se face? S-au folosit peste 800 de ornamente pentru decorarea brazilor din incinta reşedinţei şi a casei în general. Peste o sută de voluntari au muncit 3.400 de ore ca să împodobească de sărbătoare reşedinţa liderului american. Nu putem să nu ne bucurăm aflând că bradul cel mai important are o înălţime de şase metri şi a fost decorat cu beculeţe ecologice, un semnal dat în favoarea luptei pentru stoparea încălzirii planetare. Tema pentru Crăciunul de anul acesta, la Casa Albă, este: „Reflectă, bucură-te, reînnoieşte-te”. Iar preşedintele Obama a spus că pentru familia lui „Crăciunul şi Anul Nou au fost întotdeauna momente de reflecţie, de bucurie pentru plăcerea timpului petrecut alături de familie şi prieteni şi pentru a reînnoi angajamentele unii faţă de ceilalţi şi de cauzele în care credem”. Şi adăugăm noi, indiferent care ar fi acestea. Poate fi cauza luptei pentru libertăţile minorităţilor sexuale la care actualul preşedinte ţine atât de mult. Iată cum Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Isus Hristos se poate transforma, de fapt s-a transformat, în sărbătoarea în care ne putem reînnoi angajamentul de a lupta împotriva lui Isus Hristos! Dar nu numai preşedintele Americii procedează în felul acesta ci toţi acei care, din cauza imaturităţii, poate fără să-şi dea seama, luptă împotriva lui Isus Hristos, aliindu-se de fapt cu duşmanul Lui, Satan. Nu am nici îndoială că de Crăciun la Casa Albă va fi multă veselie şi distracţie. Probabil vor fi şi colindători, poate chiar lacrimi de bucurie şi, spre dimineaţă, toţi vor merge la culcare fericiţi şi împliniţi, cu angajamentele făcute. La fel ca şi în multe alte locuri pe acest pământ, la fel ca aici în România. Şi totuşi Isus Hristos va lipsi cu desăvârşire din toată această poveste. De fapt nici nu poate fi altfel, chiar dacă El ar mai fi menţionat, mai discret desigur. El ori este totul ori nimic. Deşi sunt convins că Barack Obama va avea grijă ca numele Isus să nu fie menţionat. Tare curios sunt să aflu textele colindelor ce vor fi cântate la Casa Albă. Am ajuns, este adevărat că după ani mulţi, să sărbătorim Crăciunul fără de Isus Hristos. Şi o putem face chiar foarte bine, nu ne lipseşte nimic. Semn al imaturităţii spirituale desăvârşite, dacă se poate spune aşa.
Dumnezeu însă ne vrea oameni mari, maturi spiritual, indiferent câţi ani avem. Iată ce scrie la Efeseni cap.4:
„11 Şi El (Isus) a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Copilăria are frumuseţea şi inocenţa ei dar o copilărie prelungită este semn de boală gravă. Pentru-că mulţi dintre cei ce cred în Isus Hristos au rămas tot copii, nu este de mirare că se lasă înşelaţi, plutind încoace şi încolo, purtaţi de vânturile învăţăturilor care au doar o formă de evlavie, înşelaţi şi amăgiţi de oamenii vicleni. Rezultatul va fi că cei ce se lasă înşelaţi nu vor creşte în toate privinţele şi nu vor ajunge la Cel ce este Capul, adică la Hristos.
Apostolul Petru la rândul lui îi îndemna pe credincioşi să caute „laptele duhovnicesc şi curat,” pentru ca prin el să crească spre mântuire, le dorea „să crească în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos”.
Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă avem şansa să ne facem un test al maturităţii. Să vedem dacă suntem copii la minte sau oameni mari, spiritual vorbind. Şi testul este simplu: verifică dacă în viaţa ta Isus a fost acoperit de Moş Crăciun, de bradul de iarnă, de porc şi de colinde. Dacă le scoţi pe acestea din viaţa ta şi dacă renunţi la ele de acest Crăciun mai rămâne ceva? Mai este bucurie sau vei fi trist şi nemulţumit?
De fapt, când un om scoate toate acestea din viaţa lui, după ce înţelege cine este Isus Hristos, abia atunci inima i se umple de bucurie. În ecuaţia credinţei creştine autentice întodeauna mai întâi trebuie scos ceva pentru ca Dumnezeu să umple cu ceva, chiar cu El! El nu va locui într-o inimă care este ocupată cu orice altceva. Inima trebuie să se golească de tot, să nu mai rămână nimic în ea şi abia atunci vine Isus. Îi pregătim o iesle şi este numai pentru El. Cum să vină însă Isus, de Crăciun, când inimile noastre sunt ocupate cu atât de multe lucruri? Cu moşi, cu brazi, cu porci, cu colinde şi s-ar putea adauga şi alte lucruri mult mai grave, păcate care Îl necinstesc şi Îl întristează pe Dumnezeu. Trebuie să fie o golire, o primenire, exact aşa cum facem cu casele noastre de sărbători. Ştim că vom avea musafiri şi ne curăţăm casele. Să fie totul cât mai frumos, ne folosim inteligenţa şi banii ca să ne aranjăm casele cât mai bine. Exact aşa ar trebui însă să facem cu sufletele noastre pentru ca în ele să poată veni Isus. Dar cu ele facem tocmai pe dos: le încărcăm cu tot felul de gunoaie şi lucruri lipsite de importanţă care Îl vor împiedica pe Isus să vină.
Însă pentru cei ce totuşi le scot afară şi fac curat, sufletul lor se luminează pentru-că Isus vine şi aduce o bucurie şi o pace care nu se pot compara cu nimic altceva. Şi atunci ţi se face ruşine de imitaţia de sărbătoare pe care ai trăit-o până în acel moment şi Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru faptul că în bunătatea Lui ţi-a descoperit cu adevărat ce înseamnă sărbătoarea. Că te-a ajutat să treci de la copilărie spre ceea ce înseamnă om matur.

http://www.radiounison.ro/editorial/craciunul-sarbatoarea-imaturitatii.html

“Nimeni nu poate sluji la doi stapani” (Matei 6:24); “Pe care din amandoi voiti…?” (Matei 27:21) – Unul e de obarsie dumnezeiasca, celalalt de factura diavoleasca, pe care din amandoi alegi?

- Cui ii aduci tu inchinaciunea si multumirea? La cine tii, de cine te bucuri tu?
- Despre cine vorbesti tu cu copiii tai: de Domnul Iisus Hristos sau de Mos Craciun?
- Pentru cine cheltuiesti banii tai la aceasta sarbatorire?
- Nu-i asa ca nu vrei sa te desparti de Mos Craciun?

* Sunt datini frumoase, dar pacatoase… O, Doamne ai mila de noi! Dumnezeu a trimis pe Unicul Sau Fiu in lume ca sa ne mantuiasca. Hristos Domnul S-a dezbracat de gloria pe care o avea inainte de a fi lumea si S-a facut sarac, ca sa ne imbogateasca pe noi pentru eternitate (2 Corinteni 8:9). Iar noi ar trebui sa-I fim recunoscatori cu tot ce suntem si cu tot ce avem. Anul trecut la Scoala Duminicala o sora a intrebat pe copii la Praznicul Nasterii Domnului “Pe cine sarbatorim noi astazi?” si copiii au raspuns “Pe Mos Craciun”.

* Diavolul, spiritul antihristic, a nascocit un personaj fantoma, pe Mos Craciun, spre a fura slava Domnului. In toate vitrinele il vezi zugravit. Unele magazine platesc bine pe anumiti oameni, care sa-si puna barba alba, sa imbrace mantia rosie si cizme negre, sa se deghizeze ei in Mos Craciun, si multi isi pun copilasii in bratele lui, ca in bratele zeului Moloh (Levitic 18:21), si ii fotografiaza cu el. Mai nou, si unele femei isi pun barba alba!

* Nu pentru Domnul Iisus, ci pentru Mos Craciun se taie milioane de brazi, se confectioneaza milioane de obiecte atractive, sclipitoare, ca sa satisfaca pofta ochilor (1 Ioan 2:16) si se cheltuiesc sume mari pentru sarbatoare lui Mos Craciun. Iar bradul ornamentat frumos devine centrul bucuriei, nu Hristos. In cursa aceasta de inchinare lui Mos Craciun sunt prinsi o mare parte de credinciosi; fara sa-si dea seama. Unii au ajuns sa-l vare si in biserica si copiii sa cante “O, brad frumos” sau “Mos Craciun cu plete dalbe”.

* Unii nu vad nici un pacat in toata aceasta slavire adusa lui Mos Craciun. El a fost varat pe nesimtite intre credinciosi. E satana in inger de lumina. Si daca ar fi sa fie exclusi cei ce cinstesc pe Mos Craciun, in unele biserici ar trebui sa fie exclusi aproape toti membrii. Vinovati suntem noi, cei care propovaduim Cuvantul. La inceputul credintei noastre nu a fost asa. O, Doamne iarta-ne! Oare cand ne vom trezi? Apostolul Pavel a intrebat “Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial?” (2 Corinteni 6:15). Dumnezeu a spus clar “Eu sunt Domnul… si slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor” (Isaia 42:8). Nu poti sa slavesti nascocirea diavoleasca si sa-L slavesti pe Cel Preasfant, care s-a smerit in iesle si a murit pe cruce. Nu se poate sa canti pe Mos Craciun si sa canti pe Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul. Nu se poate o asa inchinare! Numai samaritenii au incercat sa slujeasca si idolilor si Domnului (2 Imparati 17:33). La acest praznic se potriveste intrebarea lui Pilat “Pe care din amandoi il preferati?”. Nu puteti iubi pe amandoi, numai unul! Ori pe Preaiubitul Tatalui, ori pe Craciun!

* O, cate suflete ar putea fi mantuite, daca banii planuiti pentru Mos Craciun ar fi jertfiti Domnului! Societatile misionare ar putea ajuta, nu 100 de misionari in Romania, ci 200-300. Faceti socoteala: un brad costa intre 20-50$, apoi toate ornamentele, tot costul iluminatiei pus la case de care Hristos nu are nevoie si nu cred ca L-ar face sa se intreaca cu cei din lume, si toate celelalte daruri cu care parintii minti copiii ca le-a adus Mos Craciun. Daca ne-am da seama si am pune hotar acestei pacatosenii, ce mare har si rasplata vesnica am avea noi si ce mare bucurie ar putea avea multe suflete primind mantuirea, darul vietii vesnice in Hristos Domnul nostru.

* Gandeste-te ce ti-a facut Mos Craciun si ce ti-a facut Hristos Domnul. El a spus satanei “Domnului Dumnezeului sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti”.

* E vremea sa nu aprindem becuri pentru Mos Craciun, ca sa fim in rand cu lumea, ci sa ne lasam noi luminati de Duhul Sfant si sa ne inchinam numai Domnului!

Petru Popovici

Potrivit unui studiu de ultima ora al astronomilor australieni de la Port Macquarie Observatory, ar trebui sa strangem instalatiile luminoase de pe bulevarde, sa incetam comercializarea brazilor si sa oprim goana dupa cadouri, intrucat noi calcule indica 17 iunie ca fiind data reala a Craciunului, si nu 25 decembrie

Cercetatorii au refacut traseul stelei vestitoare a nasterii Mantuitorului, despre care Biblia sustine ca a fost urmarita de trei magi, pentru a-L gasi pe Acesta. Astronomul australian Dave Reneke s-a folosit de programe complexe de calculator pentru a cartografia pozitiile exacte ale tuturor corpurilor ceresti si a reface aspectul cerului noptii asa cum era el deasupra Tarii Sfinte cu mai mult de 2.000 de ani in urma. Astronomul a descoperit ca o stea stralucitoare a aparut intr-adevar deasupra orasului Bethlehem acum 2.000 de ani, dar ea indica nasterea lui Christos pe data de 17 iunie, si nu pe 25 decembrie, asa cum stiu crestinii dintotdeauna. Oamenii de stiinta sustin ca “steaua Craciunului” a fost cel mai probabil o aliniere a planetelor Venus si Jupiter, care s-au apropiat atat de mult incat au stralucit neobisnuit de puternic, ca o singura sursa de lumina, formata aproape brusc. Reneke presupune ca cei trei magi au interpretat lumina ca pe un semn mult asteptat si au urmat “steaua” pana la locul de nastere a lui Iisus, intr-un staul din Bethelehem, dupa cum descrie Biblia. Cercetarile ulterioare au plasat aceasta nastere undeva in perioada anilor 3 i.Hr. si 1 d.Hr. Folosind Evanghelia Sfantului Matei ca punct de referinta, oamenii de stiinta au localizat conjunctia planetara in constelatia Leului, in data exacta de 17 iunie a anului 2 i.Hr. Reneke sustine ca el si echipa sa dispun de software-ul necesar recreerii cerului noptii exact asa cum arata el la o data oarecare din ultimele cateva mii de ani. “Nu decretam ca este cu siguranta vorba despre steaua Craciunului, dar este cea mai plauzibila explicatie stiintifica din cate s-au formulat pana in prezent.” “25 decembrie este o data arbitrara pe care am acceptat-o, dar nu inseamna ca atunci s-a intamplat neaparat evenimentul, iar aceasta nu este o incercare de a defaima religia. De fapt chiar o sustine, aratand ca a existat intr-adevar un obiect stralucitor in acea vreme pe cerul Estului.”, a mai adaugat Reneke.

Sursa: Dailymail

- Primul timbru de Craciun a fost pus in vanzare in Australia in 1937.
- Instalatiile electrice pentru bradul de Craciun au fost folosite pentru prima data in 1895. A fost ideea unui american Ralph E. Morris si s-au dovedit mai putin periculoase decat lumanarelele traditionale.
- In 1647 parlamentul englez a aprobat o lege care interzicea sarbatorirea Craciunului, considerat de puritanul Oliver Cromwell o zi sfanta si nu un motiv de petrecere. Craciunul a revenit in legalitate in 1660, cand puritanii au pierdut puterea.
- In vremuri de mult apuse Craciunul se sarbatorea la diferite date in timpul anului. Telesphorus, al doilea episcop al Romei (125-136) a decis ca ar trebui tinute servicii religioase speciale pentru venirea pe lume a lui Cristos. Alegerea zilei de 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Isus Cristos a fost stabilita de papa Iulius I in anul 320, pentru a coincide cu ritualurile pagane ale solstitiului de iarna, care purtau numele generic de "Reintoarcerea Soarelui". Intentia a fost inlocuirea sarbatorilor pagane cu cele crestine.
- In Anglia medievala, sfantul Nicolae nu avea un rol special, era doar un alt sfant printre ceilalti, inca nu avea rolul de a aduce daruri de Craciun, cu care de fapt nu avea nimic in comun. Sfantul Nicolae a fost episcop in orasul turcesc Myra la inceputul anilor 400. Olandezii au fost cei care l-au transformat intr-un sfant care imparte daruri, iar imigrantii olandezi in America l-au dus cu ei peste ocean, unde a capatat intr-un final numele de Santa Claus.

Întreb pe toti si pe fiecare în parte: ati citit Mesajul de Crăciun scris pe acest topic în data de 26 Decembrie la orele 07:49 AM?
Dacă nu, aveti timp să o faceti... Cu adevărat se merită!

Nu il gasesc

Craciunul nu este o sarbatoare a nasterii Mantuitorului. A devenit asta cu ajutorul traditiei care a adaugat ceva la ceea ce exista deja

zuum a scris:

Nu il gasesc

Sorry! Ora corectă este 08:49, nu cum am scris în mesajul de sus.

Citat :

Craciunul nu este o sarbatoare a nasterii Mantuitorului.

Perfect adevărat!
La fel ca Pastele, Crăciunul a fost sărbătorit mult timp înaintea venirii lui Isus pe pământ.

Şi de ce nu am admite ideea că mult înainte de venirea lui Iisus a fost creştinism şi lumea s-a înrăit aşa de mult până s-a păgânit, fiind nevoie ca Dumnezeu să coboare pe pământ în chip de om pentru a o îndrepta ?

abbilbal a scris:

Şi de ce nu am admite ideea că mult înainte de venirea lui Iisus a fost creştinism...

Nu putem...
Crestinismul este cu si despre Isus Hristos.
Îmi imaginez că ai vrut să spui că înainte au fost diferite forme de credintă.

Vechiul testament scrie despre Mesia cu mult înainte de venirea lui Iisus.

abbilbal a scris:

Vechiul testament scrie despre Mesia cu mult înainte de venirea lui Iisus.

Vechiul ...adica Torah ? Perfect adevarat. Dar acel Mesia nu a venit inca. Si oricum...Craciunul la 25 decembrie reprezinta o sarbatoare ...pagana ! Din pacate!

zuum a scris:

Si oricum...Craciunul la 25 decembrie reprezinta o sarbatoare ...pagana ! Din pacate!

Cred că, în cazul ăsta, mai puţin contează originile sărbătorii ci simbolistica actuală.
La rigoare chiar şi naşterea lui Iisus pe 25 decembrie este prea puţin probabilă fiindcă romanii nu prea făceau recensăminte iarna.
A fost folosită o sărbătoare preexistentă şi i-a fost schimbată semnificaţia. Or pentru noi, creştinii, cred că semnificaţia sărbătorii ar trebui să fie mai importantă decât data istorică.

zuum a scris:

abbilbal a scris:

Vechiul testament scrie despre Mesia cu mult înainte de venirea lui Iisus.

Vechiul ...adica Torah ? Perfect adevarat. Dar acel Mesia nu a venit inca. Si oricum...Craciunul la 25 decembrie reprezinta o sarbatoare ...pagana ! Din pacate!

Acel Mesia a fost, este şi va fi cu noi tot timpul, dar noi nu avem ochi să-l vedem şi minte să-l înţelegem.

Crăciunul la 25 decembrie este o sărbătoare păgână pentru că aşa vrem noi să fie, iar 25 decembrie este o dată stabilită prin tragere la sorţi. Sărbătoare religioasă este doar Naşterea lui Iisus, la o dată pe care nu o cunoaştem.

abbilbal a scris:

Sărbătoare religioasă este doar Naşterea lui Iisus, la o dată pe care nu o cunoaştem.

Nasterea lui Isus este importantă doar pentru că numai printr-o nastere putea să aibă loc si o moarte sau înviere. Acestea două sunt de mare importantă pentru oameni. Un crestin adevărat iubeste moartea si învierea lui Isus cu mult mai mult decât nasterea Sa.

Da, Abby, ai spus bine: Crăciunul este o sărbătoare religioasă si...
...tot ce e religios este rău pentru suflet.

Emil Condor a scris:

Un crestin adevărat iubeste moartea si învierea lui Isus cu mult mai mult decât nasterea Sa.

Probabil...
Un credincios (nu cred ca e vreunul mai "adevarat" ca celalalt ) iubeste atit nasterea marilor intelepti ai lumii -fie ei numitii Iisus, Mahomed, Buddha si Maica Tereza- cit si invierea lor prin memoria colectiva (in fond, daca nu se nasteau nici nu mureau pentru a invia, nu-i asa?!)...Dar iubeste -neconditionat- mai ales viata si lectiile lor de viata, valorile pe care le reprezinta ei.
ps: iar aceste valori nu sunt apanajul exclusiv al unuia (Iisus) sau a altuia -> ele apartin umanitatii (adica cea care include si pe crestini, si pe budisti, si pe musulmani, si pe arborigeni, deopotriva).

Cristina, crestin nu este obligatoriu cel ce-si spune crestin!
Din acea cauză vorbim despre crestini adevărati si... ceilalti, falsi.

Nasterea fără moartea si învierea lui Isus nu ar valora nimic.

Emil Condor a scris:

Da, Abby, ai spus bine: Crăciunul este o sărbătoare religioasă si...
...tot ce e religios este rău pentru suflet.

Suedezii il sarbatoresc pe Jul...e religios ?

Nu cunosc deloc sărbătoarea aceea, deci nu pot nici comenta. Mă voi documenta...

Emil Condor a scris:

Cristina, crestin nu este obligatoriu cel ce-si spune crestin!
Din acea cauză vorbim despre crestini adevărati si... ceilalti, falsi.

Emil, cine judeca daca unii sunt adevarati si altii falsi ?

Emil Condor a scris:

Nasterea fără moartea si învierea lui Isus nu ar valora nimic.

Nasterea, moartea si invierea lui Iisus nu ar valora atit de mult (nu chiar nimic ) fara VIATA (si implicit, MODUL sau exemplar de viata).

Emil Condor a scris:

abbilbal a scris:

Sărbătoare religioasă este doar Naşterea lui Iisus, la o dată pe care nu o cunoaştem.

Nasterea lui Isus este importantă doar pentru că numai printr-o nastere putea să aibă loc si o moarte sau înviere. Acestea două sunt de mare importantă pentru oameni. Un crestin adevărat iubeste moartea si învierea lui Isus cu mult mai mult decât nasterea Sa.

Da, Abby, ai spus bine: Crăciunul este o sărbătoare religioasă si...
...tot ce e religios este rău pentru suflet.

Mă Milu nost, unde am spus eu că este sărbătoare religioasă Crăciunul ?

şi.....

unde am scris eu aşa ceva ? : abbilbal a scris:
Un crestin adevărat iubeste moartea si învierea lui Isus cu mult mai mult decât nasterea Sa.

Cristina a scris:

Emil Condor a scris:

Cristina, crestin nu este obligatoriu cel ce-si spune crestin!
Din acea cauză vorbim despre crestini adevărati si... ceilalti, falsi.

Emil, cine judeca daca unii sunt adevarati si altii falsi ?

Dumnezeu, nu noi! Dar mai este o portită dată omului aici...
Aici ai vrut să ajungi, nu? Ok, asa este cum intuiesc că sustii...