CACTUS PERFECTUS

După cum vezi, la postarea mesajului meu, ceasul indica orele 22:00 la mine.
Să mă culc înainte de ora aceea, ar însemna în ochii celor din jur, că as fi bolnav.

lumină de Paşti -
în roua Învierii
numai Iisus

haiku de Gabriela Genţiana Groza

After a year of research and preparation, this giant Imax 3D screen film, JERUSALEM , is scheduled for worldwide release in 2013. The film takes you on a spectacular and unprecedented aerial tour throughout Israel, the Holy Land and the city once believed to lie at the center of the world. To see it in full screen - click on the 4 small arrows at the bottom right hand corner.
https://www.youtube.com/watch_popup?v=iPQI6Yupt48


superb...

Faine imagini!

Emil Condor a scris:

Faine imagini!

fiks; de ce nu mai apari pe mess ? mai puteam sa ne conversam

Sper ca foarte curând săăă...
... hai să spun: să mă descătusez!
Atunci voi reveni...
...voi reveni, chiar si pe Mess!

Îmi cer scuze tuturor pentru că am fost foarte tăcut în ultima perioadă!
Cactus are dreptate, nici măcar pe Mess nu am mai intrat, nici măcar o dată!

Acum stiu, cineva (un prieten tare drag) îmi va spune iar: nu ai învătat nimic din scrierile ce ti le-am trimis în ultima jumătate de an. Si are dreptate, e timpul să mai învăt si eu câte un pic.

Ceva trebuie să ne tină tari si în suferintă, cel putin, gândul că totul este trecător.

Emil Condor a scris:

Ceva trebuie să ne tină tari si în suferintă, cel putin, gândul că totul este trecător.

Asa de fain glasuiesti de parca ar fi luate dintr-o carte. Ar fi interesant de discutat despre caz de trecatoare sunt toate; exista ceva peren ? Incearca sa ignori macar putzin necazurile; stiu ca nu-i usor dar poti sa ma crezi ca se poate--- Ci, servus, tu draga

interesanta kestie... stand si kujetand...


Atunci când nu este vindecat, trecutul ne distruge viaţa. El ne înmormântează darurile neasemuite pe care le avem, creativitatea şi talentul.
Atunci când aceste părţi din noi înşine sunt nerecuperate, ele stagnează înăuntrul nostru: le folosim împotriva lumii noastre, în loc de a le folosi în armonie cu ea. Credem că suntem furioşi pe lumea întreagă, că vrem să schimbăm lumea - că dacă lumea ar fi altfel, noi ne-am putea împlini visele.
Dar cei care trebuie să se schimbe suntem noi înşine. Suntem mânioşi pe noi înşine că nu facem să dăinuie şi nu acordăm onorurile cuvenite forţei dumnezeieşti dinăuntrul nostru, pentru că nu ne acordăm permisiunea de a ne exprima aşa cum dorim cu adevărat. Credem că suntem furioşi pe părinţii noştri, pentru că ne-au oprimat în copilărie. De fapt, suntem furioşi pe noi înşine, pentru că am perpetuat această oprimare. Este ca şi când, cu mult timp în urmă, cineva ne-ar fi pus într-o cuşcă şi - deşi cuşca nu mai e acolo de ani de zile - noi încă ne luptăm să dărâmăm zidurile ei imaginare.
Cuşca este limitarea pe care ne-am impus-o noi înşine, neîncrederea în sine şi frica noastră. Am fost învăţaţi că e greu să ne urmăm visele. E posibil să nu fi înţeles că e mult mai greu să trăim zi de zi, ştiind că nu ni le urmăm. Ni s-a luat dorinţa, care este cheia pentru realizarea pe deplin a potenţialului nostru spiritual. Ni s-a lăsat disperarea, care creşte încet şi se exprimă în trupurile noastre ca boli şi în psihicul nostru ca mânie. Dacă nu vrem să cădem la pace cu trecutul, nu facem altceva decât să tragem disperarea şi furia înspre viitor.
Puterea de a vă privi cu discernământ trecutul şi de a lua înapoi aspecte din voi înşivă pe care le-aţi alungat se află în voi. Tot ceea ce aveţi de făcut este să închideţi ochii, să mergeţi înăuntrul vostru şi să puneţi întrebări. Puterea de care aveţi nevoie se află acolo, dar ea va ieşi numai atunci când dorinţa de a vă schimba viaţa este mai puternică decât dorinţa de a rămâne aceiaşi. Întotdeauna, este mai uşor să-i acuzăm pe alţii pentru starea în care se află viaţa noastră. Când pierdem legătura cu noi înşine, pierdem legătura cu divinitatea şi, deoarece nu mai avem încredere în noi, ajungem să credem că alţi oameni nu sunt demni de încredere. Pentru unii oameni, durerea trecutului este atât de mare, încât ei cred că singurul mod prin care pot face faţă este să acuze şi să nege.
Dacă vreţi să vă schimbaţi prezentul, trebuie să vă acceptaţi cu dragoste trecutul. Dacă vreţi să vă manifestaţi dorinţele, trebuie să fiţi răspunzători de tot ceea ce are loc în lumea voastră

cactus a scris:

interesanta kestie... stand si kujetand...


Atunci când nu este vindecat, trecutul ne distruge viaţa. El ne înmormântează darurile neasemuite pe care le avem, ...
Dacă vreţi să vă schimbaţi prezentul, trebuie să vă acceptaţi cu dragoste trecutul. ...

O "kestie" cu adevărat interesantă. Citind-o m-am decis să scriu ceea ce scriu. Vrem, nu vrem, trecutul nu-l putem atunca la gunoi. Orice am face el atârnă de noi. Dar de noi depinde cât de uşor putem trece peste prezent. A ignora ce nu ne convine este greu dar nu imposibil. A nu ne gândi la durerile fizice cauzate de o boală este greu, dar nu imposibil, după cum greu este să trecem şi peste vorbele aruncate la voia întâmplării de către cei apopiaţi. Pot spune că am "beneficiat" de toate aceste încercări şi m-am călit. M-am învăţat să nu mai bag în seamă ce nu-mi convine. De un real ajutor mi-au fost pruncii care fac ce fac şi se refugiază în braţele moşului.

Să ai o noapte liniştită şi fii tare în continuare.

Intru aici pentru a doua oară şi, de data asta, tot pentru Cactusel.

Cu câtva timp în urmă îi uram, alături de voi, "La mulţi ani!" şi toate cele cuvenite cu ocazia zilei sale de naştere.

Astăzi am primit, prin telefon, de la Ostrovna, o veste dureroasă: Cactusel a plecat dintre noi.

Simt un mare gol în suflet. L-am cunoscut şi ca forumist şi ca om. Am fost la el acasă, am cunoscut-o pe soţia sa, am stat toţi trei de vorbă de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Am avut ocazia să stau pe balcon, în colţul amenajat de el, de unde vedea panorama cartierului său din Arad. Anul acesta, în toamnă, ar fi trebuit să ne întâlnim din nou. N-a fost să fie...

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Cind ma gindesc ca ne facusem planuri sa ne vedem in vacanta aceasta la Arad
Imi pare nespus de rau ,nu va imaginati sunt oamneni pe care din lipsa de timp nu ajungi sa-i imbratisezi iar apoi ai remuscari precum sunt eu (

Somn lin drag prieten care ai suferit atit de mult ("e oabla e oabla rau" era la stasus aseara la tine Cactus iar pina dimineata nu ai mai rezistat)

Offf Doamne ((

Baiatul lui mi-a scris sa va spun ca "o rugaciune si un glorios pahar de vin si o melodie veche" i-ar face mare placere dragi prieteni:(

Nu ştiu ce aş putea spune...

Sper că s-a dus spre o lume mai bună. Să îi fie ţărâna uşoară.

abbilbal a scris:

Adio prietene. În dimineaţa asta ai stins lumina fără s-o mai aprinzi vreodată. Geamul tău va rămâne mereu întunecat. Te-ai dus să-ţi regăseşti pritenul ce-ţi lipsea atât de mult. Pe Bulache, cel care ne-a părăsit mai demult. Să vă odihniţi în pace şi să vă depănaţi amintirile.

Ce ma bucur Liviu ca ai pus melodia si vinul iti multumesc in numele fiului lui

Iisus a scris:

Nu ştiu ce aş putea spune...

Sper că s-a dus spre o lume mai bună. Să îi fie ţărâna uşoară.

Ma bucur ca in sfarsit crezi si tu in viata de apoi.
Bine ai Revenit!

E teribila vestea asta! Nu pot sa cred efectiv Cactusel aparea in fiecare zi pe mess, si avea uneori un status cam trist insa tot ma gandeam ca el se alinta. Nu pot sa concep ca nu mai este si ca eu n-o sa-i mai pot vorbi niciodata. Este ingrozitor de dureros.

Ar fi trebuit sa ma intalnesc cu el in primavara asta. Stabilisem ca ne vom vedea insa eu a trebuit sa-mi anulez deplasarea. Acum regret profund Cactusel ma incuraja cand mergeam la examene. Ma atentiona cand mai faceam greseli. M-a incurajat cand am avut piciorul in gips. Si nici macar n-am reusit sa ne intalnim. Cactusel, imi pare asa de rau! Stiu ca ma intelegi, ca de obicei.
Stiu ca ajung gandurile la el...

Fie ca sufletul tau curat si frumos sa nu mai cunoasca durerea niciodata, dragul meu prieten! Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Condoleante familiei.

Si... n-am mai prins ziua în care să-i duc lanseta telescopică ce o aveam pregătită pentru el.
Chiar dacă simteam că o să vină si ziua asta tristă, tot socat sunt de stirea plecării lui Dan dintre noi.
Încă un membru al familiei noastre a plecat... si sunt coplesit de durere!

Chiar fiind bolnav, Cactus avea modul lui de a ne relaxa prin mesajele sale.
Stiu că o să ne lipsească mult de la Popas.

Asa cum spunea Dia la alt topic:
La revedere, prietene!
Sper să ne întâlnim cu bine în viitor.

Sufletul meu e alături de familia lui îndurerată:
sincere condoleante!

Acum o să ies de la Popas pentru a vărsa o lacrimă în tăcere pentru prietenul nostru, Dan Fiscutean.

Odihna lina. Acum nu mai suferi.

Un ultim omagiu pentru Cactus, înainte de a fi înhumat

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Și zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Și de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maștere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Și gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Și cum sub bolta lui aprinsă,
În smalț de fulgere albastre,
Încheagă-și glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

Octavian Goga

E trist, e tare trist sa primesti asemenea vesti! Cactus, draga, speram din tot sufletul sa birui boala, stiu ca tu erai impacat cu gandul mortii, dar eu nu... te incurajam si-ti trimiteam tot ce gaseam in legatura cu cancerul, asteptam sa-mi spui ca incepe sa se amelioreze... dar n-a fost sa fie... pacat, mare pacat si ciuda mi-e ca se duc cei buni... tu erai unul dintre ei, o figura pitoreasca si indragita de toti de pe forum... ramas bun, prieten drag si de poti, de acolo de sus, da-ne un semn!

Pentru Cactus...

Prieten drag din pacate ai plecat intr-o lume mai buna,seara ma bucuram cind schimbam citeva fraze ,cind am intrat ieri pe mess si baiatul tau mi-a raspuns mi-am imaginat imediat ca ceva nu e in regula
Eu sunt foarte suparata si trista om bun si drag,l-am sunat imediat pe Anahoret si inca un prieten de-al tau bun ,am pus pe forum cu acordul baiatului tau adoptiv si acum imi inghit lacrimile din suflet.
Somn lin si sa-l cauti pe tata ca sigur te vei imprieteni cu el ,era exact ca tine si i-a placut mult viata
Te pup pe inima ta buna si ai grija de tine,cu drag Geta

glitter-graphics.com

E greu să accepti plecarea cuiva drag!
Iar Dan era drag tuturor!

Cerul să mângâie pe cei ce suferă din cauza plecării lui!