CACTUS PERFECTUS

Nicio problemă!

Ne mor prietenii

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
......................................
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

Adrian Păunescu

In amintirea prietenului nostru cactus! Sa te odihnesti in pace!

Cactus sarbatoreste alaturi de noi, de acolo din cer...

O fi la pescuit acum, că tare îsi dorea aceea.

Franz Schneider a scris:

Cactus sarbatoreste alaturi de noi, de acolo din cer...

mai mult decât sigur că nu, dar probabil ai uitat că te referi la un cadavru în bună parte dea descompus
apropo, ți-ai eutanasiat forumortăciunea incredebilă (pe care oricum ți-ai sinucis-o cu propriile mâini) sau te-ai sucit pe model băsescian?

O floricica pentru Cactuselul care a fost si este.

apocalyptica a scris:

Franz Schneider a scris:

Cactus sarbatoreste alaturi de noi, de acolo din cer...

mai mult decât sigur că nu, dar probabil ai uitat că te referi la un cadavru în bună parte dea descompus

În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câstigă, ci totul se transformă... TOTUL!
Deci, nimic nu se pierde, apocalipticule!

Emil Condor a scris:

apocalyptica a scris:

Franz Schneider a scris:

Cactus sarbatoreste alaturi de noi, de acolo din cer...

mai mult decât sigur că nu, dar probabil ai uitat că te referi la un cadavru în bună parte dea descompus

În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câstigă, ci totul se transformă... TOTUL!
Deci, nimic nu se pierde, apocalipticule!

păi, ar fi culmea să scadă numărul de atomi de pe Terra...

apocalyptica a scris:

...
apropo, ți-ai eutanasiat forumortăciunea incredebilă (pe care oricum ți-ai sinucis-o cu propriile mâini) sau te-ai sucit pe model băsescian?

Eh, la asta vreau si eu sa dau un raspuns. Dar o sa ma duc in alta parte nu aici.

A trecut un an de când a murit Cactus... Dumnezeu să-l odihnească!

Dacă tot am intrat în forum, am recitit postările de prin 2008-2010... se scria bine acum cinci ani! Era aproape o atmosferă de cenaclu.

Anahoret nu-mi vine sa cred ca eu v-am dat vestea cea rea,somn lin Cactus

Ma bucur sa te "vad", Anahoret, chiar daca e un moment trist pentru cei ce l-au cunoscut pe Cactus... sa-l odihneasca Dumnezeu!

Toți jucăm jocul asta, al vieții, și toți pierdem.

cactus a scris:

ce kestie: măi, omule - nu stii la ce oră te nashti; habar n-ai la ce ora vei muri... de ce te grăbeshti ??? Adâncă kujetare... Serbus bobor, gud nait

O "kujetare" de-a lui Cactus... ce dor mi-e de cugetarile lui!

Anahoret a scris:

... se scria bine acum cinci ani! Era aproape o atmosferă de cenaclu.

Se scria...

Să trăiesti, fratele nostru!

dolion a scris:

cactus a scris:

ce kestie: măi, omule - nu stii la ce oră te nashti; habar n-ai la ce ora vei muri... de ce te grăbeshti ??? Adâncă kujetare... Serbus bobor, gud nait

O "kujetare" de-a lui Cactus... ce dor mi-e de cugetarile lui!

A scapat de corvoada cugetarilor... E liber in lumea spiritelor, zambeste stiind cum ne distram pe pamant cugetand in loc sa traim si sa ne bucuram de lumea asta plina de culori, de muzica, de forme!   

Astăzi ar fi fost ziua lui Cactus. Nu ţin neapărat să fiu mamaie cu coliva... dar a fost un om cu care m-am întâlnit câteva ore şi am discutat de parcă ne-am fi cunoscut de la grădiniţă...

Dumnezeu să-l odihnească!

M-ar bucura sa spuna cineva si despre mine acelasi lucru... numai nu stiu cand si cu cine, de aici de la forum, ma voi intalni! Singura ocazie a fost cu Irina, dar am ratat-o...
Pe Cactus mi-ar fi placut sa-l intalnesc, era de gasca! Dumnezeu să-l odihnească!

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

cactus a scris:

ce kestie: măi, omule - nu stii la ce oră te nashti; habar n-ai la ce ora vei muri... de ce te grăbeshti ??? Adâncă kujetare... Serbus bobor, gud nait

O "kujetare" de-a lui Cactus... ce dor mi-e de cugetarile lui!

A scapat de corvoada cugetarilor... E liber in lumea spiritelor, zambeste stiind cum ne distram pe pamant cugetand in loc sa traim si sa ne bucuram de lumea asta plina de culori, de muzica, de forme!  
 

Fara sa stiu de aceasta frumoasa cujetare a lui Cactus, eu l-am cunoscut mai putin, iata ce am scris si eu despre

Viata, ca o alergare

Copilul, cand e mic, si invata sa mearga,
In loc s-o ia incet, mai mult alearga.

Mai tarziu, dupa ce invata a merge,
El continua, asa intr-una, sa tot alerge.

Nu se opreste toata ziua: se joaca, alearga dupa fluturi,
Si ii ingroapa sa faca bani, cum zic unele mituri.

Dar ce credeti, ca, atunci cand devine mai mare,
Se opreste el, din aceasta alergare?

Dupa ele, cu sufletul la gura, alearga,
Pana cand invata, cu ele de cot, sa mearga…



Si vin, apoi, copiii, si cu ei si greutatile,
Cum sa le faci fata daca n-ai posibilitatile
De a le da o crestere aleasa, o educatie?!....
Si, cautand o oarecare explicatie,


Alergi dupa job sa-ti faci un rost, si dupa bani,
Si asta nu intr-un an si nici in doi, ci dupa ani si ani.

Si, uite-asa, lumea e intr-o continua alergare,
Alearga toti : cand impreuna, cand fiecare cu fiecare.
S-ajunga unde? Nici ei nu stiu . Nici mic , nici mare.

Love to you all,
Ion

Somn lin Dane

Anahoret a scris:

Astăzi ar fi fost ziua lui Cactus. Nu ţin neapărat să fiu mamaie cu coliva... dar a fost un om cu care m-am întâlnit câteva ore şi am discutat de parcă ne-am fi cunoscut de la grădiniţă...

Dumnezeu să-l odihnească!

Il "intalnesc" pe facebook. De acolo m-a anuntat si pe mine ca e ziua lui. Nu el, dar mai stii... ce mare lucru sa influentezi de unde esti niste amarati de pixeli?   Dar noi cu-a noastre, el cu ale lui.

Nu am stiut ca a plecat dintre noi. Am reluat mesajele lui care s-au oprit la 24 mai 2012. Un an ticalos si pentru mine. Ma gandesc cat de mult l-a ajutat si pe el comunicarea din aceasta lume virtuala unde viata nu are moarte. Dai un click si citesti gandurile unei fiinte care nu mai face umbra pamantului. Este cutremurator. Eu nu am inchis pagina pe FB a sotului meu, este inca acolo ca si cand nimic nu s-a schimbat. Imi permit sa copy/paste ultimul mesaj al lui Cactus, m-a facut sa plang, e ca un testament al unui om caruia ii pare rau ca pleaca

Atunci când nu este vindecat, trecutul ne distruge viaţa. El ne înmormântează darurile neasemuite pe care le avem, creativitatea şi talentul.
Atunci când aceste părţi din noi înşine sunt nerecuperate, ele stagnează înăuntrul nostru: le folosim împotriva lumii noastre, în loc de a le folosi în armonie cu ea. Credem că suntem furioşi pe lumea întreagă, că vrem să schimbăm lumea - că dacă lumea ar fi altfel, noi ne-am putea împlini visele.
Dar cei care trebuie să se schimbe suntem noi înşine. Suntem mânioşi pe noi înşine că nu facem să dăinuie şi nu acordăm onorurile cuvenite forţei dumnezeieşti dinăuntrul nostru, pentru că nu ne acordăm permisiunea de a ne exprima aşa cum dorim cu adevărat. Credem că suntem furioşi pe părinţii noştri, pentru că ne-au oprimat în copilărie. De fapt, suntem furioşi pe noi înşine, pentru că am perpetuat această oprimare. Este ca şi când, cu mult timp în urmă, cineva ne-ar fi pus într-o cuşcă şi - deşi cuşca nu mai e acolo de ani de zile - noi încă ne luptăm să dărâmăm zidurile ei imaginare.
Cuşca este limitarea pe care ne-am impus-o noi înşine, neîncrederea în sine şi frica noastră. Am fost învăţaţi că e greu să ne urmăm visele. E posibil să nu fi înţeles că e mult mai greu să trăim zi de zi, ştiind că nu ni le urmăm. Ni s-a luat dorinţa, care este cheia pentru realizarea pe deplin a potenţialului nostru spiritual. Ni s-a lăsat disperarea, care creşte încet şi se exprimă în trupurile noastre ca boli şi în psihicul nostru ca mânie. Dacă nu vrem să cădem la pace cu trecutul, nu facem altceva decât să tragem disperarea şi furia înspre viitor.
Puterea de a vă privi cu discernământ trecutul şi de a lua înapoi aspecte din voi înşivă pe care le-aţi alungat se află în voi. Tot ceea ce aveţi de făcut este să închideţi ochii, să mergeţi înăuntrul vostru şi să puneţi întrebări. Puterea de care aveţi nevoie se află acolo, dar ea va ieşi numai atunci când dorinţa de a vă schimba viaţa este mai puternică decât dorinţa de a rămâne aceiaşi. Întotdeauna, este mai uşor să-i acuzăm pe alţii pentru starea în care se află viaţa noastră. Când pierdem legătura cu noi înşine, pierdem legătura cu divinitatea şi, deoarece nu mai avem încredere în noi, ajungem să credem că alţi oameni nu sunt demni de încredere. Pentru unii oameni, durerea trecutului este atât de mare, încât ei cred că singurul mod prin care pot face faţă este să acuze şi să nege.
Dacă vreţi să vă schimbaţi prezentul, trebuie să vă acceptaţi cu dragoste trecutul. Dacă vreţi să vă manifestaţi dorinţele, trebuie să fiţi răspunzători de tot ceea ce are loc în lumea voastră

cactus a scris:

Inceput ? La ce ? O sa fie un inceput al sfarshitului... Sfarshit ? Ce-i aia sfarsit ? un nou inceput ?

Se spune că fiecare sfârsit are sansa unui nou început.
Asa să fie!

Cactus a început noul său drum aproape doi ani în urmă! Ce trece timpul!

zuum a scris:

Nu am stiut ca a plecat dintre noi. Am reluat mesajele lui...

Zuum, ai ales un mesaj excelent din kujetarile lui Cactus!
Să fi fost ultima lui postare?
Stai că putem verifica în câteva secunde...

Ultimul lui post a fost o urare la
ASTAZI E ZIUA TA... (III) - Mier Mai 30, 2012 10:41 pm
După această dată se pare că a fost internat în spital (asa zicea el), apoi restul stim...

Asa de adevarat e ce spune Cactus in mesajul dat de Zuum, ca parca vorbeste de dincolo!