Educatia în familie

Ce credeti despre aspectul acesta în societatea romaneasca de azi?

Se poate vorbi de o educatie corespunzatoare în familiile din România?
Sunt părintii lăsati să-si educe proprii copii fără interventii din afară?
Au familiile, suficiente resurse financiare pentru educarea viitorilor adulti?
Ce măsuri ar trebui Statul Român să ia pentru îmbunătătirea educatiei în sânul familiei?

Admin a scris:

Ce credeti despre aspectul acesta în societatea romaneasca de azi?

Se poate vorbi de o educatie corespunzatoare în familiile din România?
Sunt părintii lăsati să-si educe proprii copii fără interventii din afară?
Au familiile, suficiente resurse financiare pentru educarea viitorilor adulti?
Ce măsuri ar trebui Statul Român să ia pentru îmbunătătirea educatiei în sânul familiei?

Folosirea cuvantului educatie este un pic ambiguu. Asa cum este prezentat mai sus, el este si pe post de instruire si pe post de educatie propri-zisa.
Majoritatea rom^nilor nu au prea avut si nici nu au resurse financiare pentru instruire. Adevarul este ca un um instruit, prin cunostintele capatate are sanse mult mai mari de a ajunge si la un nivel mai inalt de educatie. Dar nu-i obligatoriu. Multi licentiati "pun coarne" sotului/sotiei, multi licentiatzi/licentiate isi neglijeaza pentru cariera parintzii, fratzii, copii, partenerul de viatza. Etc. Multi din cei ce nu au mare grad de instruire, ramanand doar cu liceul de exemplu, au un grad inalt de educatie pe care l-au primit in familie.
Este falsa pusa problema ca ce masuri trebuie sa ia statul rom^n pentru imbunatatirea educatiei in familie. Pentru ca pe statul rom^n il doare in spitz de educatia rom^nilor majoritari. Drept dovada, uitatzi numai cum a ajuns scoala rom^nesca, mai ales scolile generale, profesionale, si liceale. Exceptiile cu castigatorii unor olimpiade nationale si internationale vin doar sa confirme regula. Au innebunit invatamantul cu manuale alternative, cu experimente fel de fel, cu schimbari de programe scolare, cu notari ale elevilor(ori note ori calificative sau ambele), cu admiteri pe baza de medie note obtinute anterior, sau in functie de origine si/sau etnie ca pe vremea comunismului, etc. Cand statul bombardeaza familia prin mass-media cu violenta si pornografia si perversiunea afisata la tot pasul, ce sa faca familia parintii la randul lor nu au o educatie adecvata ? Deci sa ne luam adio de la speranta ca statul actual, generat de lovitura de stat a lui Ion Iliescu sub forma de contra-revolutie va face ceva pozitiv pentru educatia si moralitatea crestina a familiei rom^nului de rand. Sunt foarte sceptic in aceasta privinta.

Eu cred ca multele necazuri intampinate de romani ii fac nepasatori asupra educatiei celor mici - atatea framantari ii tin departe de copiii lor prea mult timp.
In acelasi timp, pentru o educatie buna a copilului, e nevoie si de parinti educati, cat de cat capabili sa ofere ceva bun odraslelor lor.

Admin a scris:

Ce credeti despre aspectul acesta în societatea romaneasca de azi?

1. Se poate vorbi de o educatie corespunzatoare în familiile din România?
2. Sunt părintii lăsati să-si educe proprii copii fără interventii din afară?
3. Au familiile, suficiente resurse financiare pentru educarea viitorilor adulti?
4. Ce măsuri ar trebui Statul Român să ia pentru îmbunătătirea educatiei în sânul familiei?

1. NU
2. NU
3. NU
4. statul român ( ) ar trebui să-şi reconsidere accepţiunea curentă de stat şi să încerce să-şi intre în atribuţiunile care-i revin în calitate de STAT. Deocamdată statul român este o insultă la adresa noţiunii juridice de STAT şi la adresa noţiunii istorice de ŢARĂ. A reuşit să devină o simplă noţiune geografică.

Educatia în familie cunoaste o perioadă tare neagră în tara noastră - totul lucrează împotriva părintilor si educatorilor iar Guvernul României este ca si inexistent în ce priveste Educatia si Învătământul.

De acord cu părerile voastre.

Si mie mi-ar fi placut sa fi avut sansa unei educatii mai bune.
Acum incerc sa recuperez ce am pierdut la timpul potrivit dar nu e atat de usor.

Eu cand vorbesc despre educatie includ in ea si instruirea la care se refera Getus. Sunt gresita?

Admin a scris:

Ce credeti despre aspectul acesta în societatea romaneasca de azi?
Se poate vorbi de o educatie corespunzatoare în familiile din România?
Sunt părintii lăsati să-si educe proprii copii fără interventii din afară?
Au familiile, suficiente resurse financiare pentru educarea viitorilor adulti?
Ce măsuri ar trebui Statul Român să ia pentru îmbunătătirea educatiei în sânul familiei?

In toata lumea sunt probleme grave de educatie in familie!Ce inseamna educatia in familie?Ce fel de educatie este in SUA,Marea Britanie,Canada,Australia,Germania,Franta,Italia si alte state asa zis civilizate?In aceste state ca de altfel si in Romania educatia celor putini este:"Fura cat mai mult ca sa poti corupe!","Corupe si vei castiga!".Cine este cel mai mare corupator?Ce tip de educatie vrea sa impuna SUA statelor musulmane?SUA nu vrea sa impuna democratia si libertatea ci libertinajul feminin,homosexualismul si lesbianismul si o educatie si o instructie a razboiului!SUA vrea petrolul irakian si iranian!SUA vrea sa conduca imperiul mondial al globalizarii in toate domeniile si deci si in cel al educatiei in general si in cel familial in special!De fapt masoneria si francmasoneria care au stranse legaturi cu mafiile vor distruge omenirea!De ce nu se poate eradica industria drogurilor nelegale?Raspuns:Aduce mari profituri celor putini si bogati care conduc lumea!Ce eduacatie se poate face cu desenele animate si filmele violente americane si care incita la homosexualism,incest,violuri,etc.?
Educatia in familie trebuie sa derive obligatoriu din educatia religioasa!
Iata ce spune o femeie:
10 reguli din educatia copiilor,Elena Dragomirescu, psihosociolog:
"Va recomandam astazi 10 reguli care trebuie sa fie in atentia, deopotriva,a parintilor si educatoarelor in vederea educarii copiilor. E bine sa tineti seama de ele, pentru ca sunt principii de baza in crestere a copilului. Unele din ele fac parte din instinctul de parinte, altele trebuie insa invatate.
1. sa-ti iubesti copilul;
2. sa-ti protejezi copilul;
3. sa fii bun exemplu pentru copilul tau;
4. sa te joci cu copilul tau;
5. sa lucrezi cu copilul tau;
6. sa lasi copilul sa dobandeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera;
7. sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane;
8. sa-l inveti sa fie ascultator;
9. sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate si propriei experiente;
10. sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire: calatorii,excursii, vacante, spectacole, serbari de familie, manifestari sportive.
Priceperea implica atat cunostinte teoretice privind educatia in familie,cat si deprinderi practice referitor la modul cum sa lucreze propriul copil. Este necesar ca parintii sa fie calmi si, in acelasi timp,fermi atunci cand fac observatii copiilor, sa nu-si piarda cumpatul,sa incerce sa inteleaga ca educarea copilului trebuie facuta cu blandetesi nu cu furie.Simtul raspunderii ii obliga pe parinti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor. De aceea, ei trebuie sa fie preocupati cum, cand, dar mai ales cat pot fi de severi.
Sanatatea fizica si psihica a parintilor are o mare inseamnatate pentru copiii lor, constituind baza zestrei biologice care se transmite. Efortul parintilor in cresterea, dezvoltarea si educarea copiilor, nu este suficient fara o atmosfera de buna intelegere, dragoste si optimism.Copilul "se hraneste" la fel ca si noi, adultii, din trairi frumoasecare ne ridica deasupra cotidianului, trairi care ne ofera prilejulsa cunoastem lumea si viata altor oameni. Asa cum "bazinul se umple cu apa, focul se aprinde cu foc, si sufletul omului se modeleaza datorita sufletului unui alt om" (Rabindranath Tagore, Nimeni nu poate da decat ceea ce are!)."
..........................
Adaug la aceste reguli necesitatea de a vorbi copilului despre DUMNEZEU TATAL CERESC si Poruncile Sale precum si despre Iisus Hristos si Invataturile Sale inca din pantecele mamei sale.
De la ce varsta trebuie sa i se faca unui copil educatie religioasa?In ce consta educatia religioasa?
Nu are nici o importanta ce face statul si nici ce resurse financiare au parintii.Statul da legi mai mult sau mai putin bune si uneori contrare firii si Poruncilor lui DUMNEZEU TATAL CERESC si Invataturilor lui Iisus Hristos. Acolo unde este credinta in DUMNEZEU TATAL CERESC acolo este iubire de semeni si deci educatia chiar simpla a oamenilor saraci este mai buna decat mofturile din familiile bogatanilor farisei.Cine trebuie sa se ocupe de educatia religioasa a membrilor unei familii?

Sunteti in greva?

Restauratorul a scris:

Cine trebuie sa se ocupe de educatia religioasa a membrilor unei familii?

Cel care stie si care are har sa invete pe ceilalti.

Cum se trateaza aceasta eucatie religioasa in familiile mixte?

1. sa-ti iubesti copilul;
2. sa-ti protejezi copilul;
3. sa fii bun exemplu pentru copilul tau;
4. sa te joci cu copilul tau;
5. sa lucrezi cu copilul tau;
6. sa lasi copilul sa dobandeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera;
7. sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane;
8. sa-l inveti sa fie ascultator;
9. sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate si propriei experiente;
10. sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire: calatorii,excursii, vacante, spectacole, serbari de familie, manifestari sportive.

Bune reguli, dar trebuie precizat ca si aici e necesara o masura!
Altfel un parinte poate sa-ti spuna: cu ce a gresit, ca doar
- l-a iubit
- l-a protejat
- a fost un bun exemplu
- s-a jucat cu el
etc

As adauga ca trebuie sa il ajuti sa capete incredere in sine, adica sa faci aprecieri pozitive, nu numai negative.

Sau unii ar spune ca se contrazic pct. 2 cu pct. 6. Trebuie pastrat un echilibru intre cele doua.

Apoi, sa-l inveti sa fie ascultator, dar sa invete si sa isi sustina punctul de vedere.

aurora a scris:

Restauratorul a scris:

Cine trebuie sa se ocupe de educatia religioasa a membrilor unei familii?

Cel care stie si care are har sa invete pe ceilalti.

Cum se trateaza aceasta eucatie religioasa in familiile mixte?

Crezi oare ca fiul risipitor nu a avut un parinte bun si nu a avut parte de o educatie religioasa?

Diaporevomenos a scris:

aurora a scris:

Restauratorul a scris:

Cine trebuie sa se ocupe de educatia religioasa a membrilor unei familii?

Cel care stie si care are har sa invete pe ceilalti.
Cum se trateaza aceasta eucatie religioasa in familiile mixte?

Crezi oare ca fiul risipitor nu a avut un parinte bun si nu a avut parte de o educatie religioasa?

As inclina sa spun ca un adult care se manifeste cu lipsa de chibzuinta in viata, fatza de el, fatza de familia lui, fatza de societate, nu a avut o pornire buna din familie, ceva a lipsit, poate dragostea, poate educatia, civica si/sau religioasa.
Dar nu pot fi exclusivista si generalizatoare, firea omului este slaba si schimbatoare.
Iar ispitele societatii pot schimba pe cei mai slabi.
De multe ori "educatia strazii" poate fi mai puternica decat cea din familie.
Asta nu indreptateste mama, parintii, familia, sa se ocupe cu insistenta, de educatia copiilor, sub toate aspectele.

Emil Condor a scris:

Educatia în familie cunoaste o perioadă tare neagră în tara noastră - totul lucrează împotriva părintilor si educatorilor iar Guvernul României este ca si inexistent în ce priveste Educatia si Învătământul.

De acord cu părerile voastre.

Asta nu e numai in tara noastra, ci pe intreg globul pamantesc.
Ehe... slavit sa fie numele Lui Sfant, pentru ca asa trebuie sa fie. Altfel cum sa-r fi implinit cele scrise in Noul Testament?

1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,
4 vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;
5 avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu -i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Si in Apocalipsa lui Ioan:

10 Apoi mi -a zis: ,,Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
11 Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfînt, să se sfinţească şi mai departe!
12 Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.
14 Ferice de cei ce îşi............................

Administrator a scris:

[....]Se poate vorbi de o educatie corespunzatoare în familiile din România?[...]

cred ca ar trebui mai intai termenul de educatie raspunzand la intrebarea fundamentala: care este scopul final al educatiei ? sau DE CE se face educatie?
Una e sa faci educatie pentru supunere si atunci ea este un proces de instructie (ca la armata) si alta e sa faci educatie pentru respect (egalitate) si atunci este un proces de convingere cu argumente reale (stintifice, NU religioase )

Respectul pentru cei din jur ar trebui să fie Lectia Nr.1 în educatia oricui.

Publicat în categoria Amărui de CrissA

Pot spune că de mult timp visez la clipa când voi fi “mare”. Când îmi voi putea lua singură deciziile, când îmi voi plăti singură facturile, când voi face exact “ce vrea muşchiu’ meu” fără să mă tragă nimeni de urechi din diverse motive. Motivul? Care altul decât părinţii.
Nu mă pot plânge (prea tare). Ai mei s-au luat din iubire, tata era deja trecut de prima tinereţe când a cunoscut-o pe mama. Mama… o copilă pe atunci. Cei 14 ani diferenţă nu i-au împiedicat să se căsătorească.

La scurt timp am apărut şi eu. Şi au fost fericţi… o perioadă. Până când copilul a început să crească, tatăl să îmbătrânească şi mama să se schimbe. Uşor uşor pasiunea s-a stins. Tata nu a fost nicicând genul de om care să-şi arate sentimentele, indiferent de ce natură sunt ele (paterne, de iubire sau de amiciţie). Nu, a fost genul de om tăcut care mereu a acţionat doar în ultimă instanţă. Mai exact când mama plângea. S-a întâmplat o dată şi nu numai. Plângea pentru că nu ieşeau niciodată din casă, plângea pentru că nu-şi amintea de ziua ei, plângea pentru că nu găsea o vorbă bună când îi era greu. Plângea şi eu mă uitam.

Cu timpul am mai crescut şi am înţeles: semăn perfect cu mama. Genul de persoană care are mereu nevoie de afecţiune, care se încăpăţâneze să vadă partea bună a lucrurilor până când totul devine negru, genul de persoană care are mereu nevoie de o mână alături de mâna proprie. Aşa că i-am fost sprijin mamei mele. Am fost într-un fel şi copilul şi soţul model. L-am împins mereu pe tata de la spate să îi facă câte o mică bucurie, când ţipa la ea fără motiv mergeam şi ţipam şi eu la el până reuşeam să ating o coardă sensibilă.

Până când mama a cedat. Fizic şi poate şi psihic. A suferit o intervenţie medicală care practic a schimbat-o definitiv. Îmi purta în pântec frăţiorul, frăţiorul pe care mai târziu am descoperit că tata nu-l dorea. Coincidenţă sau nu, cineva de sus l-a ascultat: nu a putut păstra sarcina şi a fost operată de urgenţă. Cu două săptămâni înainte de a intra în capacitate mama m-a sunat de pe un pat de spital din Bucureşti: “Vine mama acasă, o să fie mama lângă tine în examene.” Şi cu toate că eram cuprinsă de disperare, am crezut-o. Şi am aşteptat. Deşi a pierdut mult sânge în timpul operaţiei şi i-a luat ceva timp până s-a trezit, mama a venit acasă cu o zi înainte sa intru la prima probă. Timpul petrecut doar cu tata mă schimbase: slăbisem, nu mai vorbeam cu nimeni de ce mă frământă, dormeam în reprize de câte 2-3 ore cu pauze de uitat pe pereţi ce ajungeau uneori la 5 ore. Am fost fericită când am vazut-o pe mama acasă, dar odată cu întoarcerea ei multe s-au schimbat.

Nu mai are voie să depună nici un fel de efort. A fost greu cu gătitul la început, ea stătea pe scaun şi îmi spunea ce să fac iar eu amestecam în oală cu mâinile tremurânde. Cu timpul am învăţat să fac toate astea singură, eu sunt cea care găteşte acum în proporţie de 90% (mai găteşte şi mama dar foarte rar, statul în picioare pe perioade lungi e strict interzis). Curăţenia a căzut tot în grija mea, tata s-a refugiat în faptul că el munceşte deja să aducă bani în casă şi că munceşte şi peste program pentru noi.
Nu dau vina pe mama, nu şi-a dorit ea să se întâmple aşa. Poate nici pe tata, la vârsta lui probabil îşi doreşte doar să vină acasă de la muncă şi să joace o tablă cu vecinii (cine te-a pus să faci copii la 40 de ani?!). Dar când eu mă voi face mare, voi avea grijă să îmi iau un soţ care să mă iubească aşa cum vreau, care să-mi fie alături şi să mă facă mai bună, voi avea grijă să am copii educaţi care să ştie să dea o mână de ajutor dar să se şi distreze.

Pentru că atunci când practic ţii o casă întreagă în spate, îţi vezi de şcoală (cu bine chiar), nu ai vicii şi nici nu faci abuz de diverse lucruri (ex: bani, vorbit la telefon, ieşiri în oraş), iar când ajungi acasă ţi se reproşează că nimic din ce faci nu e bine, că ţi se vor tăia fondurile, telefonul şi ieşirile în oraş pentru că “te-ai învăţat să ţi se facă toate mofturile” tot la ce te poţi gândi e “ABIA AŞTEPT SĂ MĂ FAC MARE!”.

dolion a scris:

[.....]Pentru că atunci când practic ţii o casă întreagă în spate, îţi vezi de şcoală (cu bine chiar), nu ai vicii şi nici nu faci abuz de diverse lucruri (ex: bani, vorbit la telefon, ieşiri în oraş), iar când ajungi acasă ţi se reproşează că nimic din ce faci nu e bine, că ţi se vor tăia fondurile, telefonul şi ieşirile în oraş pentru că “te-ai învăţat să ţi se facă toate mofturile” tot la ce te poţi gândi e “ABIA AŞTEPT SĂ MĂ FAC MARE!”.

toate vor veni la timpul lor
Deocamdata eu zic c-ar fi bine sa-ti traiesti copilaria, iar problemele oamenilor mari sa le lasi in seama lor , iar daca in anumite situatii nu se poate fa-le ca intr-o joaca, evitand sa judeci pe cineva sau sa pui prea mult la suflet anumite lucruri

Iteresant este cum fiecare copil "abia aştaptă să fie mare" iar când ajunge adult, către a doua tinereţe, şi-ar dori dint tot sufletul să fie din nou copil. Cât de ciudaţi mai suntem şi noi, oamenii!

Cand eram
mic, nu foarte mic, ma furisam in camera lu’ mamaie (Dumnezeu sa o
odihneasca!) si citeam. Imi placea tare mult mirosul din camera aia,
imi placea semi-intunericul de acolo, imi placeau tare mult cartile din
biblioteca bunicii mele.
Avea mamaie acolo o carte care imi placea mie tare mult, "Carte de pilde
pentru copii", se chema. Era o carte destul de veche, scrisa foarte
frumos si cu o hartie extraordinara.
Mi-a ramas si acum intiparita in minte o poveste de acolo, o sa imi permit sa v-o impartasesc si voua:
Era o descriere plastica a rugaciunilor, acestea erau asemuite cu niste
pasari care plecau din casa unde cineva se ruga si urcau spre cer la
Dumnezeu. Dar pe drum pasarile se mancau una pe alta si asta pentru ca
in rugaciunea lui, cineva ii dorea raul altcuiva, pe drum acea pasare
(care ii purta rugaciunea) manca pasarea care purta rugaciunea celui
careia i se voia raul. In fine era descrisa foarte frumos si
impresionant este faptul ca la sfirsit se povestea cum la Dumnezeu
ajungea numai o singura rugaciune, a unei copile care ii cerea Celui de
sus, sa fie pace si toti oamenii sa fie sanatosi. Aceasta era singura rugaciune din lume care nu se “anula” cu a altuia, era singura rugaciune spusa din suflet.
Dupa atatia ani inca incerc sa ma ghidez dupa acea carte de pilde,
incerc sa fiu om. Ma tot intreb oare acest gen de carti mai exista pe
piata, se mai vinde undeva asa ceva, mai exista bunici care sa iti lase
la vedere exact cartile care iti vor marca viata?
PS: Bunicuto, azi imi este tare dor de tine!
http://patrulabrotaceilor.wordpress.com/2009/06/22/cartea-de-pilde/

Ganduri speciale.

A fost odata o fetita al carei tata era pastor. Intr-o zi, ea a venit la tatal ei si i-a spus:
-Tati, poate cineva sa nu pacatuiasca niciodata in viata?
Tatal i-a raspuns:
-Nu, draga mea. imi pare rau, dar asta nu este posibil.
-Nici macar un an, tata? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de un an? a continuat ea.
- Nu, nu cred ca este posibil nici asta.
-Dar o zi? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de o zi?
-Este foarte probabil ca nu. Nu cred ca poate.
-Dar o clipa? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de o clipa?
-Da, poate.
-Atunci, tata, as vrea sa imi traiesc viata clipa de clipa.

Citat :

Ma tot intreb oare acest gen de carti mai exista pe
piata, se mai vinde undeva asa ceva, mai exista bunici care sa iti lase
la vedere exact cartile care iti vor marca viata?

Foarte multi parinti, din pacate, nu mai pun pret pe viata spirituala, desi ea e singurul motor care nu se gripeaza. Biblia e azvarlita undeva... daca mai este; carti de pilde nu se mai cumpara, iar oferta de carti de povesti e foarte mare si greu sa alegi, daca nu stii ce cauti.
Cand era Sorina mai marisoara aveam nu stiu de unde o carte de pilde pentru copii, pare-se de factura baptista. Dupa ce a fost asimilata, am dat-o unei familii care avea o fetita, cu opt ani mai mica decat Sorina. De fapt cartea mea nu a avut o influenta covarsitoare, tatal avea oricum inclinatii spre pilde, dar pe aici oricum nu cunosteam pe altcineva.

Problema, din punctul meu de vedere, este că nu se mai citeşte. Se preferă cultura televizoristică sau internetistică. Iar nivelul scade din ce în ce mai mult. O să ajungem ca americanii.

Anahoret a scris:

Problema, din punctul meu de vedere, este că nu se mai citeşte. Se preferă cultura televizoristică sau internetistică. Iar nivelul scade din ce în ce mai mult. O să ajungem ca americanii.

Corect,ale mele n-au pus mina pe vreo carte de mult timp:(

Eu ma bucur sa potv spune ca a mea citeste mult si mai mult de cand este studenta.
iar acum se plange ca nu are timp sa citeasca pe cat de mult ar vrea, si pe cat de multe
carti isi cumpara. Este client al librariei Cărtureşti, merge la saloanele de carte.
Asta ma bucura mult.
Cand era mica nu a citit marile scrieri ale copilariei, pentru ca majoritatea le avea pe discuri,
si le stia deja pe dinafara inca dinainte de a merge la scoala.
(am fost cu o prietena cu fiica-sa la teatru "Coana Chirita"... fata cealalta, clasa 7-a,
habar n-avea de piesa, autor... oana stia toata actiunea, si chiar cantecele din piesa).
Asta recunosc ca a fost intr-un fel rau, stiu eu?!?
In liceu a avut un profesor de romana foarte foarte bun (recunoscut in judet, nu numai in oras)
care ii obliga sa citeasca, ii verifica, nu mergea la el cu minciuna.
Asta a fost foarte bine! Si acum am colege cu copiii elevi la acest profesor, si sunt
incantati de asta... copiii lor citesc!

Sunt incantata ca am doua colege aici la servici, cu fete in clasele 8-a si 10-a... fetele citesc enorm, inca din primele clase. Pur si simplu devoreaza cartile!
Si sunt fete frumoase! una face si pian, amandoua fac si dansuri, si sunt si intr-o
formatie de muzica medievala!
Si parintii sunt doar cu liceul, nu super titrati! Dar sunt parinti care, cu toata libertatea
pe care o lasa copilelor, stiu in fiecare moment unde se afla, cu cine.
Sunt incantata cum isi cresc fetele.

aurora a scris:

Eu ma bucur sa potv spune ca a mea citeste mult si mai mult de cand este studenta.
iar acum se plange ca nu are timp sa citeasca pe cat de mult ar vrea, si pe cat de multe
carti isi cumpara. Este client al librariei Cărtureşti, merge la saloanele de carte.
Asta ma bucura mult.
Cand era mica nu a citit marile scrieri ale copilariei, pentru ca majoritatea le avea pe discuri,
si le stia deja pe dinafara inca dinainte de a merge la scoala.
(am fost cu o prietena cu fiica-sa la teatru "Coana Chirita"... fata cealalta, clasa 7-a,
habar n-avea de piesa, autor... oana stia toata actiunea, si chiar cantecele din piesa).
Asta recunosc ca a fost intr-un fel rau, stiu eu?!?
In liceu a avut un profesor de romana foarte foarte bun (recunoscut in judet, nu numai in oras)
care ii obliga sa citeasca, ii verifica, nu mergea la el cu minciuna.
Asta a fost foarte bine! Si acum am colege cu copiii elevi la acest profesor, si sunt
incantati de asta... copiii lor citesc!

Sunt incantata ca am doua colege aici la servici, cu fete in clasele 8-a si 10-a... fetele citesc enorm, inca din primele clase. Pur si simplu devoreaza cartile!
Si sunt fete frumoase! una face si pian, amandoua fac si dansuri, si sunt si intr-o
formatie de muzica medievala!
Si parintii sunt doar cu liceul, nu super titrati! Dar sunt parinti care, cu toata libertatea
pe care o lasa copilelor, stiu in fiecare moment unde se afla, cu cine.
Sunt incantata cum isi cresc fetele.