Educatia în familie

Anahoret a scris:

Ion a scris:

    Ce inseamna CPD? Nu am gasit nicaieri in carte explicatia.

Ursula K. Le Guin – Deposedaţii a scris:

    Pe Anarres, toţi sunt revoluţionari. Reţeaua de administraţie şi management se numeşte CPD, Coordonarea Producţiei şi Distribuţiei. (pag. 76 în documentul PDF)

Mi-au plăcut mult clasicii din Science Fiction, adică cei dintre jumătăţile de secol XIX şi XX, precum şi o parte dintre cei de după 1950. Spre exemplu, Isaac Asimov. În afară de talentul scriitoricesc, a fost om de ştiinţă. De aceea, cred eu, romanele şi povestirile sale sunt atât de verosimile. Asemenea ansiblulului "creat" de Ursula K. Le Guin, Legile roboticii enunţate de Asimov au fost asimilate de către toţi scriitorii de SF. De curând (asta însemnând cam de prin 2000) am început să mă apropii şi de zona Fantasy, însă pe listă sunt mai puţini scriitori. De asemenea, am mai citit ceva teorie despre science-fiction (mai ales după "invadarea" României de către minunăţia numită Internet, pentru că am avut acces şi la surse de informare străine), am mai tras cu ochiul prin fanzine, am mai ascultat emisiunea Exploratorii lumii de mâine... şi ştii cum e: dacă citeşti/asculţi ceva ce-ţi place, se mai lipesc şi ceva informaţii de tine. Cam asta mi-e cultura SF-istică.

Referitor la politică, la noi campaniile se bazează exclusiv pe ceartă şi miştocăreală. Programe nu prezintă pentru că nu au ce; iar doctrine... m-am uitat prin site-uri la câteva partide: dacă n-ai şti unde citeşti, n-ai putea să-ţi dai seama dacă este un partid de stânga sau de dreapta. Cred că din cauza asta stau mulţi oameni acasă. Nu vreau să pic în capcana Idolilor peşetrii sau ai tribului (F. Bacon) dar mă uit la mine că deja n-aş prea merge la votul pentru preşedinte. Pe Iohannis n-am de gând să-l mai votez pentru încă o vacanţă de 5 ani la Cotroceni, iar Opoziţia nu are altă propunere. Şi aşa ajung la ce-ai scris tu: o să mă las guvernat de alţii. Iar pentru parlamentare... mi-e greu să cred că opoziţia va reuşi să facă un program viabil (pe care să-l şi respecte) în cadrul unei coaliţii multipartide. Dar asta cred c-am mai scris-o.

Am gasit la pagina 170 pe computer:

''— Pe Anarres, toţi sunt revoluţionari.Reţeaua de administraţie şi management senumeşte CPD, Coordonarea producţiei şidistribuţiei. Aceştia reprezintă un sistem decoordonare pentru toate sindicatele, federaţiile şiindivizii care efectuează o muncă productivă.", la acest link:

https://vdocuments.site/deposedatii-ursula-k-le-guin.html

Sau pe tableta, in format EPDF, la pag. 181.
Eu mi-am pus intrebarea, cand citeam cartea. Prima data aparea prescurtarea la pag. 102, pe tableta.
Intrebarea mi-am pus-o dupa citirea cartii, cand am inceput sa o "rasfoiesc", pentru a retine niste citate.

Oricum, nu cred ca e normal ca prescurtarea sa fie explicata la 79 de pagini, dupa prima aparitie.

Diferenta de paginatie, de la 76 in format PDF la 170 si 181, e datorata unei paginatii mai mici, cred.

Mltumesc inca o data, Anahoret.

Ion a scris:

Da, Ciprian. Asa este. In locul cuvantului "Libertatea", si eu as pune, mai degraba, "Dreptul"- "drepturile/libertatile economice".
Iar, cand vorbesti de "drepturi", nu poti sa nu te gandesti si la "datorii"/"obligatii", care presupun niste reguli,
instructiuni, chiar si legi.
Asa incat Libertatea presupune si niste "restrictii". Ca de ex.: ai dreptul, esti liber sa circuli, dar nu oricum.
Trebuie sa ai un pasaport, cu viza daca se cere acest lucru, sa ai bani de drum dus-intors, etc....
Daca nu ai bani, esti tot liber. Dar nu poti sa calatoresti. In acest caz, "esti liber sa stai pe loc". Esti liber ''sa incerci'', dar si
"sa esuezi", nu?

Care sunt aceste restricții, și pe ce principii se bazează?
Cum se raportează guvernul în aceata dihotomie libetate- restricție?
Altfel, de unde vin libertățile, și de unde restricțiile?

Ciprian a scris:

Ion a scris:

Da, Ciprian. Asa este. In locul cuvantului "Libertatea", si eu as pune, mai degraba, "Dreptul"- "drepturile/libertatile economice".
Iar, cand vorbesti de "drepturi", nu poti sa nu te gandesti si la "datorii"/"obligatii", care presupun niste reguli,
instructiuni,  chiar si legi.
Asa incat Libertatea presupune si niste "restrictii". Ca de ex.: ai dreptul, esti liber sa circuli, dar nu oricum.
Trebuie sa ai un pasaport, cu viza daca se cere acest lucru, sa ai bani de drum dus-intors, etc....
Daca nu ai bani, esti tot liber. Dar nu poti sa calatoresti. In acest caz, "esti liber sa stai pe loc". Esti liber ''sa incerci'', dar si
"sa esuezi", nu?

Care sunt aceste restricții, și pe ce principii se bazează?
Cum se raportează guvernul în aceata dihotomie libetate- restricție?
Altfel, de unde vin libertățile, și de unde restricțiile?

Principiul de baza se numeste "democratie".
In numele ei, guvernul, legiuitorul iti dau (sau ai) niste libertati ( vezi dexul:la plural are sensul de drepturi),

Dar tot asa, prin lege iti ia, iti ciunteste unele drepturi.
Cum ar fi:
Aici, cu tot dreptul la "libera exprimare", cuvantul "negru", pentru populatia de culoare, este interzis.
Nu ai voie sa faci propaganda anti-holocaust. Imi aduc aminte ce a patit L'Abbe Pierre, in Franta, cand a spus despre
Holocaust, ca nu a fost chiar asa. Nu-mi aduc aminte ce a zis. In Franta, nefiind lege pentru asa ceva, nu a fost pedepsit,
dar a cazut in dizgratia presei de ex., care, in ciuda renumelui acestuia, a inceput sa-l ocoleasca.
Dupa modelul ca nu ai voie sa folosesti insemnele fasciste si sa faci propaganda fascista, un politician de la USR vrea sa se dea o lege prin care sa fie pedepsiti cei care fac propaganda comunista si folosesc insemne comuniste.
In afara de acestea se pot da exemple multe, care privesc modul civilizat de a te exprima in public sau fata de semenii tai.
Vestimentatie corespunzatoare, etc. Nu poti, in numele libertatii/ sau democratiei sa te imbraci indecent sau sa te exprimi vulgar.
Aceste restrictii depind de nivelul de civilizatie al societatii.
Cred ca am putea da multe exemple, din diferite domenii, dar ma opresc aici.

Ion a scris:

    Numai ca, in formatul EPDF, pe care am eu cartea descarcata pe tableta, CPD apare prima data la pag. 102, fara nicio explicatie

Probabil că au sărit nişte pagini sau paragrafe. Fişierele din Sala de lectură, sunt complete, le-am verificat chiar acum.

Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul a pus-o Thomas Hobbes, în Leviatanul, cu muuult timp înainte. Nu văd ce-ar fi putut spune Terhes în plus. Nu prea mă uit pe Antena 3 şi, în general, nu prea mă uit la televizor. Prefer internetul. Spre exemplu, reportajele din emisiunea "În premieră", realizată de echipa d-nei Avam, le-am urmărit din internet. Dar m-ai făcut curios. La ce emisiune intervine Terhes? La Gîdea cumva?

Anahoret a scris:

Ion a scris:

    Numai ca, in formatul EPDF, pe care am eu cartea descarcata pe tableta, CPD apare prima data la pag. 102, fara nicio explicatie

Probabil că au sărit nişte pagini sau paragrafe. Fişierele din Sala de lectură, sunt complete, le-am verificat chiar acum.

Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul a pus-o Thomas Hobbes, în Leviatanul, cu muuult timp înainte. Nu văd ce-ar fi putut spune Terhes în plus. Nu prea mă uit pe Antena 3 şi, în general, nu prea mă uit la televizor. Prefer internetul. Spre exemplu, reportajele din emisiunea "În premieră", realizată de echipa d-nei Avam, le-am urmărit din internet. Dar m-ai făcut curios. La ce emisiune intervine Terhes? La Gîdea cumva?

Da, la Gadea l-am vazut. Mai rar si la altii. Prima data l-am vazut intamplator la Gadea. Nu urmaresc Antena 3. Eu il cunosteam , insa, de la Turcescu, atunci cand avea o televiziune online.
Cand a sustinut ca, in USA, cetateanul este egal cu statul, intr-o emisiune la Gadea, eu i-am dat un exemplu personal, in care numai egal cu statul nu eram in cazul meu. Nu mi-a raspuns nici azi. De atunci mi-am dat seama ca acea
''Coalitie a romanilor din America" era/este numai pe hartie.
In orice caz, asta nu mai popa nu e.

Ion a scris:

Ciprian a scris:

Ion a scris:

Da, Ciprian. Asa este. In locul cuvantului "Libertatea", si eu as pune, mai degraba, "Dreptul"- "drepturile/libertatile economice".
Iar, cand vorbesti de "drepturi", nu poti sa nu te gandesti si la "datorii"/"obligatii", care presupun niste reguli,
instructiuni,  chiar si legi.
Asa incat Libertatea presupune si niste "restrictii". Ca de ex.: ai dreptul, esti liber sa circuli, dar nu oricum.
Trebuie sa ai un pasaport, cu viza daca se cere acest lucru, sa ai bani de drum dus-intors, etc....
Daca nu ai bani, esti tot liber. Dar nu poti sa calatoresti. In acest caz, "esti liber sa stai pe loc". Esti liber ''sa incerci'', dar si
"sa esuezi", nu?

Care sunt aceste restricții, și pe ce principii se bazează?
Cum se raportează guvernul în aceata dihotomie libetate- restricție?
Altfel, de unde vin libertățile, și de unde restricțiile?

Principiul de baza se numeste "democratie".
In numele ei, guvernul, legiuitorul iti dau (sau ai) niste libertati ( vezi dexul:la plural are sensul de drepturi),

Dar tot asa, prin lege iti ia, iti ciunteste unele drepturi.
Cum ar fi:
Aici, cu tot dreptul la "libera exprimare", cuvantul "negru", pentru populatia de culoare, este interzis.
Nu ai voie sa faci propaganda anti-holocaust. Imi aduc aminte ce a patit L'Abbe Pierre, in  Franta, cand a spus despre
Holocaust, ca nu a fost chiar asa. Nu-mi aduc aminte ce a zis. In Franta, nefiind lege pentru asa ceva, nu a fost pedepsit,
dar a cazut in dizgratia presei de ex., care, in ciuda renumelui acestuia, a inceput sa-l ocoleasca.
Dupa modelul ca nu ai voie sa folosesti insemnele fasciste si sa faci propaganda fascista, un politician de la USR vrea sa se dea o lege prin care sa fie pedepsiti cei care fac propaganda comunista si folosesc insemne comuniste.
In afara de acestea se pot da exemple multe, care privesc modul civilizat de a te exprima in public sau fata de semenii tai.
Vestimentatie corespunzatoare, etc. Nu poti, in numele libertatii/ sau democratiei  sa te imbraci indecent sau sa te exprimi vulgar.
Aceste restrictii depind de nivelul de civilizatie al societatii.
Cred ca am putea da multe exemple, din diferite domenii, dar ma opresc aici.

Este democrația un principiu, sau o formă de organizare?
Este democrația justă?
Stă dreptul omului în votul majoritar?
Ce sunt acelea "drepturile omului"?

Anahoret a scris:

Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul a pus-o Thomas Hobbes, în Leviatanul, cu muuult timp înainte.

"problema egalității cetățeanului cu statul"? Ce înseamnă asta, și cum a arătat-o Hobbes?

Ciprian a scris:

Anahoret a scris:

Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul a pus-o Thomas Hobbes, în Leviatanul, cu muuult timp înainte.

"problema egalității cetățeanului cu statul"? Ce înseamnă asta, și cum a arătat-o Hobbes?

Citeşte Leviatanul.

Ciprian a scris:

Ion a scris:

Ciprian a scris:

Ion a scris:

Da, Ciprian. Asa este. In locul cuvantului "Libertatea", si eu as pune, mai degraba, "Dreptul"- "drepturile/libertatile economice".
Iar, cand vorbesti de "drepturi", nu poti sa nu te gandesti si la "datorii"/"obligatii", care presupun niste reguli,
instructiuni,  chiar si legi.
Asa incat Libertatea presupune si niste "restrictii". Ca de ex.: ai dreptul, esti liber sa circuli, dar nu oricum.
Trebuie sa ai un pasaport, cu viza daca se cere acest lucru, sa ai bani de drum dus-intors, etc....
Daca nu ai bani, esti tot liber. Dar nu poti sa calatoresti. In acest caz, "esti liber sa stai pe loc". Esti liber ''sa incerci'', dar si
"sa esuezi", nu?

Care sunt aceste restricții, și pe ce principii se bazează?
Cum se raportează guvernul în aceata dihotomie libetate- restricție?
Altfel, de unde vin libertățile, și de unde restricțiile?

Principiul de baza se numeste "democratie".
In numele ei, guvernul, legiuitorul iti dau (sau ai) niste libertati ( vezi dexul:la plural are sensul de drepturi),

Dar tot asa, prin lege iti ia, iti ciunteste unele drepturi.
Cum ar fi:
Aici, cu tot dreptul la "libera exprimare", cuvantul "negru", pentru populatia de culoare, este interzis.
Nu ai voie sa faci propaganda anti-holocaust. Imi aduc aminte ce a patit L'Abbe Pierre, in  Franta, cand a spus despre
Holocaust, ca nu a fost chiar asa. Nu-mi aduc aminte ce a zis. In Franta, nefiind lege pentru asa ceva, nu a fost pedepsit,
dar a cazut in dizgratia presei de ex., care, in ciuda renumelui acestuia, a inceput sa-l ocoleasca.
Dupa modelul ca nu ai voie sa folosesti insemnele fasciste si sa faci propaganda fascista, un politician de la USR vrea sa se dea o lege prin care sa fie pedepsiti cei care fac propaganda comunista si folosesc insemne comuniste.
In afara de acestea se pot da exemple multe, care privesc modul civilizat de a te exprima in public sau fata de semenii tai.
Vestimentatie corespunzatoare, etc. Nu poti, in numele libertatii/ sau democratiei  sa te imbraci indecent sau sa te exprimi vulgar.
Aceste restrictii depind de nivelul de civilizatie al societatii.
Cred ca am putea da multe exemple, din diferite domenii, dar ma opresc aici.

Este democrația un principiu, sau o formă de organizare?
Este democrația justă?
Stă dreptul omului în votul majoritar?
Ce sunt acelea "drepturile omului"?

La prima intrebare, raspunsul este nu. Dar, in definitia democratiei, e si notiunea de "principiu":

''Formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii de către popor.''


La a doua intrebare, raspunsul este da, daca se respecta principiile(!?...) care stau la baza acesteia.

Cum ar fi si "votul majoritar", de ex. Numai ca acest principiu nu aduce intotdeauna binele. Nici chiar pentru majoritate.. Nemaivorbind  de minoritatea, care trebuie "sa se supuna"  majoritatii. Auzi: democratie si supunere?!....

In consecinta, "dreptul", mai degraba "drepturile" omului, nu ar trebui sa stea in votul majoritar.

Nu stiu daca exista o dfinitie. Din exemple, poate ca s-ar deduce/ ar rezulta o definitie.

Iata, insa, aici

http://www.preferatele.com/docs/istorie/9/drepturile-omului-24.php

o definitie:

''Drepturile omului pot fi definite, in general, ca acele drepturi care sunt inerte naturii noastre, fara de care nu putem trai ca fiinte umane.''

Sunt convins, insa, ca la aceste intrebari deloc usoare, se pot da raspunsuri mult mai elaborate.

Raspunsurile mele nu cred pot lua nota de trecere.

Anahoret a scris:

Ciprian a scris:

Anahoret a scris:

Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul a pus-o Thomas Hobbes, în Leviatanul, cu muuult timp înainte.

"problema egalității cetățeanului cu statul"? Ce înseamnă asta, și cum a arătat-o Hobbes?

Citeşte Leviatanul.

No bine. Nu l-am citit și nici nu am de gând. Acuma, astea fiind spuse, ce a zis Hobbes privitor la "Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul"?

Ion, citand DEX-ul a scris:

''Formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii de către popor.''

Democrația deci nu este un principiu formativ, principial, etic -ce e moral nu stă în număr-  iar istoria o dovedește cu prisosință (sclavia, de exemplu). Prin urmare spiritul de gașcă nu poate să fie fundamentul drepturilor omului. Dacă drepturile omului nu își au originea în majoritate, categoric nu își au originea în minoritate, cu atât mai mult. Atunci cum poate o lege sau un guvern să dea drepturi? Guvernul care are dreptul și puterea să acorde drepturi are și dreptul și puterea să le ia. Din aceasta perspectivă, nu există nici un fel de drept al omului, doar dreptul guvernului.  

Drepturile enumerate de referință pusă sunt cele decretate de ONU. Adică, altfel de guvern, unul mondial, dar tot un grup (mai mare, prin comparație) de oameni. Drepturile ONU sunt inspirate și au la bază declarația de independență scrisă de Jefferson, care a preluat pe Locke -nu că aceștia ar fi fost primii sau singurii pomenind că omul ar avea drepturi în mod natural. ONU nu ne zice de unde vin drepturile, nici bazat pe ce sunt consemnate astfel,  însă justifică rebeliunea în cazul în care aceste drepturi, scoase ca din pălărie, nu sunt respectate

Preferatele.com a scris:

   Drepturile omului pot fi definite, in general, ca acele drepturi care sunt inerte naturii noastre, fara de care nu putem trai ca fiinte umane

No poftim!  Iar drepturile acestea, "fără de care nu putem trăi" au fost supuse la vot în 1966, norocul nostru, ca fiinţe umane !
Și nu e "drepturi care sunt inerte naturii noastre", ci "inerente"

Ciprian a scris:

Ion, citand DEX-ul a scris:

''Formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii de către popor.''

Democrația deci nu este un principiu formativ, principial, etic -ce e moral nu stă în număr-  iar istoria o dovedește cu prisosință (sclavia, de exemplu). Prin urmare spiritul de gașcă nu poate să fie fundamentul drepturilor omului. Dacă drepturile omului nu își au originea în majoritate, categoric nu își au originea în minoritate, cu atât mai mult. Atunci cum poate o lege sau un guvern să dea drepturi? Guvernul care are dreptul și puterea să acorde drepturi are și dreptul și puterea să le ia. Din aceasta perspectivă, nu există nici un fel de drept al omului, doar dreptul guvernului.  

Drepturile enumerate de referință pusă sunt cele decretate de ONU. Adică, altfel de guvern, unul mondial, dar tot un grup (mai mare, prin comparație) de oameni. Drepturile ONU sunt inspirate și au la bază declarația de independență scrisă de Jefferson, care a preluat pe Locke -nu că aceștia ar fi fost primii sau singurii pomenind că omul ar avea drepturi în mod natural. ONU nu ne zice de unde vin drepturile, nici bazat pe ce sunt consemnate astfel,  însă justifică rebeliunea în cazul în care aceste drepturi, scoase ca din pălărie, nu sunt respectate

Preferatele.com a scris:

   Drepturile omului pot fi definite, in general, ca acele drepturi care sunt inerte naturii noastre, fara de care nu putem trai ca fiinte umane

No poftim!  Iar drepturile acestea, "fără de care nu putem trăi" au fost supuse la vot în 1966, norocul nostru, ca fiinţe umane !
Și nu e "drepturi care sunt inerte naturii noastre", ci "inerente"

Corecta observatia: "inerente" in loc de "inerte". Eu am facut copy-paste "ca primarul". Bila neagra pentru mine.

Cu privire la definitie, eu mi-am exprimat indoiala ca ar putea exista o definitie, spunand ca "Nu stiu daca exista o dfinitie. Din exemple, poate ca s-ar deduce/ ar rezulta o definitie.'' De aici probabil si "logica circulara" observata in definitia cu pricina.
Hai sa zicem 1/2 bila alba pentru mine.
Asa incat  autoevaluarea facuta pare sa fie corecta: nu merit nota de trecere.

In referatul respectiv, autorul face trimitere la ONU. Citez:
''In 1985, O.N.U. a infiintat un fond valutar care sa asigure asistenta financiara pentru ca reprezentantii populatiilor indigene sa se poata intalni in grupul de lucru.
In noiembrie 1981, Adunarea Generala a adoptat si proclamat Declaratia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranta si Discriminare bazate pe Religie si Credinta, dupa aproape 20 de ani de eforturi sa se poata intalni in grupul de lucru.
In noiembrie 1981, Adunarea Generala a adoptat si proclamat Declaratia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranta si Discriminare bazate pe Religie si Credinta, dupa aproape 20 de ani de eforturi ale Comisiei si Adunarii Generale.
Declaratia prevede printre altele, urmatoarele:
- fiecare om va avea dreptul de a-si alege religia si credinta proprie si libertatea de a-si manifesta religia sau credinta prin adoare, respectare, practica si invatatura atat singur, cat si in grup, in cadrul unei comunitati, in mod privat sau public;
- nimeni nu va fi subiectul unei constrangeri care sa-i atinga libertatea de a avea o religie sau o credinta la alegere;
- nimeni nu va fi subiectul discriminarii din partea statului, a unei institutii, a unui grup de persoane sau persoane pe motiv de religie sau credinta.....''

ONU ar corespunde in "Deposedatii" cu "Guvernul Mondfial". Acolo zice ceva despre "Consiliul Guvernelor Mondiale" .
Sau "Consiliul Mondial al Guvernelor"?...

In privinta egalitatii cetateanului cu statul, ce sa putem spune daca luam in consideratie ca:
"Statul nu recunoaste alta moneda decat Puterea. Statul este acela care bate moneda." ( "Deposedatii") .
Sau: ''Tudor Vladimirescu- ”Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!” ''
''Egalitatea este iluzorie. De la nastere si pana la moarte e inegalitate. Ceea ce ne ramane este solidaritatea", zice L'Abbe Pierre.
Despre "solidaritate" se vorbeste mult si in "Deposedatii".

Un exemplu de inegalitate a cetateanului in fata Statului:

Cand iti da un ban in plus, ti-l ia imediat, din urmatorul salariu, fara sa te intrebe nimic.
Dar, daca iti da in minus, tu trebuie sa faci cerere, care sa fie cercetata si, apoi, daca ai dreptate, sa fie aprobata.
Dupa care urmeaza o perioada, mai scurta sau mai lunga de asteptare. Daca nu cumva uita si tu trebuie sa ceri din nou.
Halal Egalitate, nu?

Ion a scris:

Corecta observatia: "inerente" in loc de "inerte". Eu am facut copy-paste "ca primarul". Bila neagra pentru mine.

Cu privire la definitie, eu mi-am exprimat indoiala ca ar putea exista o definitie, spunand ca "Nu stiu daca exista o dfinitie. Din exemple, poate ca s-ar deduce/ ar rezulta o definitie.'' De aici probabil si "logica circulara" observata in definitia cu pricina.
Hai sa zicem 1/2 bila alba pentru mine.
Asa incat  autoevaluarea facuta pare sa fie corecta: nu merit nota de trecere.

Eu unul nu dau puncte, nici nu țin scor pe forum.  
 
Am acordat tot creditul pentru gafă, mi s-a părut mie, în mod evident, celui/ei care a postat pe Preferatele.com. Semnătură nu am văzut, spre dezamăgirea personală, cu atât mai mult cu cât tot textul pare plagiat și categoric  tradus cu Translate Google.

Citat :

In referatul respectiv, autorul face trimitere la ONU. Citez:
''In 1985, O.N.U. a infiintat un fond valutar care sa asigure asistenta financiara pentru ca reprezentantii populatiilor indigene sa se poata intalni in grupul de lucru.
In noiembrie 1981, Adunarea Generala a adoptat si proclamat Declaratia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranta si Discriminare bazate pe Religie si Credinta, dupa aproape 20 de ani de eforturi sa se poata intalni in grupul de lucru.
In noiembrie 1981, Adunarea Generala a adoptat si proclamat Declaratia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranta si Discriminare bazate pe Religie si Credinta, dupa aproape 20 de ani de eforturi ale Comisiei si Adunarii Generale.
Declaratia prevede printre altele, urmatoarele:
- fiecare om va avea dreptul de a-si alege religia si credinta proprie si libertatea de a-si manifesta religia sau credinta prin adoare, respectare, practica si invatatura atat singur, cat si in grup, in cadrul unei comunitati, in mod privat sau public;
- nimeni nu va fi subiectul unei constrangeri care sa-i atinga libertatea de a avea o religie sau o credinta la alegere;
- nimeni nu va fi subiectul discriminarii din partea statului, a unei institutii, a unui grup de persoane sau persoane pe motiv de religie sau credinta.....''

Drepturile omului nu își au originea în legislația votată de gașcă, fie ei și cei de la ONU, doar mutând cadrul legislativ și pe cei care votează nu schimbă ecuația. Asta e totuna cu originea vieții: Din moment ce evoluția nu poate justifica apariția vieții pe Pământ, habotnicii au schimbat doar locația- originea vieții pe Pământ e din Cosmos!
 
Drepturile omului sunt doar recunoscute, nu acordate de lege

Citat :

In privinta egalitatii cetateanului cu statul, ce sa putem spune daca luam in consideratie ca:
"Statul nu recunoaste alta moneda decat Puterea. Statul este acela care bate moneda." ( "Deposedatii") .
Sau: ''Tudor Vladimirescu- ”Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!” ''
''Egalitatea este iluzorie. De la nastere si pana la moarte e inegalitate. Ceea ce ne ramane este solidaritatea", zice L'Abbe Pierre.
Despre "solidaritate" se vorbeste mult si in "Deposedatii".

Nu înțeleg exemplele. Poate pentru că nu înțeleg subiectul acesta "egalitatea omului cu statul", dar mie îmi sună ca analogie eronată  
Privitor la drepturi, există drepturi naturale, cu care fiecare om e înzestrat în mod natural, și drepturi cu care este investit de către stat/ ceilalți cetățeni. Să călătorești, de exemplu, este un drept natural. Să călătorești pe drumul statului e un drept investit. Altfel spus, statul poate investi cetățeanul, după cum cetățeanul poate investi guvernul, instituţiile acestuia, prin vot. În urmă schimbului acesta, drepturile investite nu sunt egale, nici egalizatoare, în raportul cetățean- guvern (ex. Poliţia/ poliţistul). Nu acesta este scopul, ba dimpotrivă. Și mai mult, drepturile naturale pot să fie pierdute în tot procesul acesta, cetățenii investiind guvernul cu drepturi care, de prea multe ori, duc la pierderea drepturilor omului, din ignoranță sau prin manipulare

Citat :

Cand [Statul] iti da un ban in plus, ti-l ia imediat, din urmatorul salariu, fara sa te intrebe nimic.

Statul nu îți da bani, e o optică greșită și inversată. Cetățeanul,  ca agent liber, care are dreptul la proprietate privată -la sine, dă bani statului, și nu invers, prin drept investit, pentru protecție (sună ca Mafia, nu-i așa?). Banii sunt ai cetățeanului, de drept, ca producător, nu ai statului, care este plătit pentru servicii, doar.

Definitia pe care am luat-o la intamplare de pe internet nu este o definitie, pentru ca nu respecta
cerintele unei definitii logice. Da, exemplul are multe puncte in care poate fi criticat.

Autoevaluarea avea rol de recunoastere a faptului ca nu sunt un cunoscator al subiectului in discutie.
Si ca sunt deschis la discutii pentru a invata.

Da, unele drepturi, precum dreptul la viata, nu poate fi dat prin lege.Desi si aici se poate umbla, inainte de a te naste. Dar asta e dreptul de "a da viata". Ceea ce e cu totul altceva. Pedeapsa cu moartea deasemenea este deasemenea de discutat.

Sa calatoresti este un drept natural. Dar legea vine si iti pune niste restrictii, pana la luarea acestui drept. Asta in afara de restrictiile personale, care tin de starea fizica si posibilitatile materiale ale fiecaruia.

Cineva trebuie sa-si asume un rol si in povestea asta cu "Drepturile Omului".
Acestea au fost puse in discutie intr-un anumit moment al societatii. Ca doar nu au venit asa, de undeva, din Cosmos.

In exemplul cu plata unor drepturi de catre o institutie a statului, cred ca nu am fost prea clar.
Da, banul vine de la producator.
Iar Statul nu face altceva decat sa-ti dea inapoi partea care ti se cuvine, conform unui calcul stabilit prin lege.
Eu nu am pus problema cum circula banul in societate. Era vorba de un functionar al Statului care calculaeaza gresit si iti da in plus sau in minus o anumita suma de bani.
Pe mine legea ma pedepseste, daca nu dau banii inapoi imediat, pe cand pentru functionarul statului , care a gresit, nu stiu daca se prevad niste masuri.

Daca e sa ne gandim, insa, la faptul ca Statul e acela care "redistribuie" banul de la cel care il face prin munca, atunci se poate discuta. "Pensiile nesimtite" ale unora, unele privilegii ale alesilor, etc.... nu e Statul care isi da legi care sa-i avantajeze pe unii mai mult , prea mult?
Aici Sindicatele ar trebui sa fie puternice si sa se opuna.
La noi, insa, unii lideri de sindicat ajung politicieni, la fel ca si unii ziaristi....

Ion a scris:

Da, unele drepturi, precum dreptul la viata, nu poate fi dat prin lege.Desi si aici se poate umbla, inainte de a te naste. Dar asta e dreptul de "a da viata". Ceea ce e cu totul altceva.

Din moment ce discutăm de drepturi/ libertate și viață, dreptul la viață este evident cel mai elementar, fără de care restul sunt irelevante și... inutile. Jeffeson zice de dreptul omului la viață, libertate și căutarea fericirii- adică dreptul la o viață morală. Locke zice de dreptul omului la viață, libertate și de a poseda, iar cea mai mare posesie a omului este cea de sine.
Prin urmare, avortul este nu doar imoral, ci necesar ilegal. Ce e "dreptul de a da viață"? Dreptul de a procrea?

Citat :

Pedeapsa cu moartea deasemenea este deasemenea de discutat.

Adică?

Citat :

Sa calatoresti este un drept natural. Dar legea vine si iti pune niste restrictii, pana la luarea acestui drept.

Guvernul nu poate lua un drept care nu este în măsura guvernului să-l acorde Guvernul chiar dacă nu poate da, poate fără îndoială abuza. Este asta același subiect?

Citat :

Cineva trebuie sa-si asume un rol si in povestea asta cu "Drepturile Omului".
Acestea au fost puse in discutie intr-un anumit moment al societatii. Ca doar nu au venit asa, de undeva, din Cosmos.

Ba eu unul aș zice că ele drepturi chiar vin din Cosmos, sau, mai precis, din afară lui. Fără Dumnezeu nu există drepturi naturale, drepturi recunoscute, ci doar tolerate.
Iar primele referințe sunt din antichitate. În afară de Moise, Cicero a fost primul (după cât am aflat eu) care discută drepturile naturale ale omului

Citat :

In exemplul cu plata unor drepturi de catre o institutie a statului, cred ca nu am fost prea clar.
Da, banul vine de la producator.
Iar Statul nu face altceva decat sa-ti dea inapoi partea care ti se cuvine, conform unui calcul stabilit prin lege.
Eu nu am pus problema cum circula banul in societate. Era vorba de un functionar al Statului care calculaeaza gresit si iti da in plus sau in minus o anumita suma de bani.
Pe mine legea ma pedepseste, daca nu dau banii inapoi imediat, pe cand pentru functionarul statului , care a gresit, nu stiu daca se prevad niste masuri

Ați fost clar. Am vrut doar să arăt o altă perspectivă, un alt unghi

Citat :

Daca e sa ne gandim, insa, la faptul ca Statul e acela care "redistribuie" banul de la cel care il face prin munca, atunci se poate discuta.

Adică?

Citat :

"Pensiile nesimtite" ale unora, unele privilegii ale alesilor, etc.... nu e Statul care isi da legi care sa-i avantajeze pe unii mai mult , prea mult?

Adică trecem la abuzuri, nu drepturi

Citat :

Aici Sindicatele ar trebui sa fie puternice si sa se opuna.

Și nu poți înlocui "Statul" cu "Sindicatul" în citatul cu pensiile, de mai sus?

Ciprian a scris:

Anahoret a scris:

Ciprian a scris:

"problema egalității cetățeanului cu statul"? Ce înseamnă asta, și cum a arătat-o Hobbes?

Citeşte Leviatanul.

No bine. Nu l-am citit și nici nu am de gând. Acuma, astea fiind spuse, ce a zis Hobbes privitor la "Problema egalitatăţii cetăţeanului cu statul"?

Foarte pe scurt, Hobbes porneşte de la ideea că oamenii sunt egali unii faţă de ceilalţi şi că au drepturi egale se stăpânire asupra pământului şi resurselor naturale. Acestea fiind drepturile naturale ale omului. Deci, teoretic, un individ poate stăpâni oricât din pământ, fiind dreptul lui. Însă el nu poate să-şi apere singur ceea ce poate stăpâni. De aceea face contract (social) cu statul. Astfel el îşi cedează o parte din drepturi statului  în schimbul cărora acesta se obligă să-i asigure securitatea şi să-i apere proprietatea. Acest contract este încheiat de pe poziţii de egalitate.

Contractul social este varianta ideală a relaţiei dintre cetăţean şi satat, pentru că, în realitate, niciuna dintre părţi nu-şi respectă în totalitate contractul.

Leviatanul, este o broşurică de câteva zeci de pagini, nu necesită mult timp pentru a fi ciitită, însă lămureşte unele probleme din dreptul actual. Contractul socical a fost abordat şi de Lockes şi Russeau. Aici este un link pentru Leviatanul în limba română, în Scribd {http://tinyurl.com/yym6puhc}.

Tot nu am înțeles problema egalității cetățeanului cu statul- cum poate cetățeanul să se compare cu o instituție, darămite cu totalitatea lor, care constitue statul? Cum poți să compari ceva ce nu poate fii comparat? Zice Hobbes că se poate?  

În plus, dacă există un contract între cetățean și stat, nu înseamnă că e pornit de pe poziții de egaliatate. Un contract nu presupune contribuții egale, ci doar prevede responsabilităţi bine definite între părți, și consecințele aplicabile în cazul în care una sau ambele părți nu respectă cele stipulate.

Privitor la "ideal": instituțiile, față de cetățean sau una față de altă nu sunt tolerante privitor la acest "contract"- toleranța aceasta este denumită corupție. Iar un contract nu presupune idealism, ci condiţii și consecințe precis formulate, concrete, confom legilor în vigoare.  

Din moment ce contractul social a fost abordat și de Locke, și Rousseau, de ce Hobbes? Că primul nu a fost (vezi Socrate, n.b.: "Cea mai sigură caracterizare generală a tradiției filosofice europene este aceea că ea constă într-o serie de note de subsol la [ce zice] Platon -Alfred North Whitehead)!

Ciprian a scris:

Tot nu am înțeles problema egalității cetățeanului cu statul- cum poate cetățeanul să se compare cu o instituție, darămite cu totalitatea lor, care constitue statul? Cum poți să compari ceva ce nu poate fii comparat? Zice Hobbes că se poate?  

În plus, dacă există un contract între cetățean și stat, nu înseamnă că e pornit de pe poziții de egaliatate. Un contract nu presupune contribuții egale, ci doar prevede responsabilităţi bine definite între părți, și consecințele aplicabile în cazul în care una sau ambele părți nu respectă cele stipulate.

Privitor la "ideal": instituțiile, față de cetățean sau una față de altă nu sunt tolerante privitor la acest "contract"- toleranța aceasta este denumită corupție. Iar un contract nu presupune idealism, ci condiţii și consecințe precis formulate, concrete, confom legilor în vigoare.  

Din moment ce contractul social a fost abordat și de Locke, și Rousseau, de ce Hobbes? Că primul nu a fost (vezi Socrate, n.b.: "Cea mai sigură caracterizare generală a tradiției filosofice europene este aceea că ea constă într-o serie de note de subsol la [ce zice] Platon -Alfred North Whitehead)!

Nu am raspuns la intrebarile precedente nu numai pentru faptul ca am fost ocupat cu ceva curatenie de primavara prin gradina
(asta mai mult ca sa invoc un motiv ), dar si pentru ca nu prea stiam ce sa raspund la intrebarile respective(pertinente dealtfel).

Acum, din postul acesta, parca mi se mai limpezesc lucrurile.
Poate ca. in  felul in care eu incerc sa mi le limpezesc , e gresit.
Pentru ca nu e usor se definesti in ce consta aceasta "egalitate intre cetatean si stat".

Fac apel la cunostintele de matematica, pentru a pune in evidenta una din prorietatile "egalitatii', anume aceea
de "simetrie": a=b si b=a.
Notam Statul cu "S" si Cetateanul cu "C''.
In cazul nostru, daca "S=C", atunci si "C=S"?

Cum S este o institutie, am putea sa ne intrebam in ce conditii C poate fi considerat ca fiind,
la randul lui, ridicat la rangul de " institutie"?
Cand se face contractul intre C si S?
Daca da, atunci cele doua parti "contractuale", trebuie sa raspunda in fata legii  in mod "egal", nu?

Concret: daca C nu se achita de obligatii fata de S, atunci C trebuie sa plateasca, spre ex., niste penalitati.
Invers: daca S nu ii acorda lui C niste facilitati sau despagubiri de ex.,  prevazute in contract, la timp sau chiar deloc,
nu stiu daca S va fi penalizat cu ceva. Pentru ca va fi greu de gasit cineva, in mod concret, ca sa plateasca, S fiind
o notiune "abstracta", nu? Fara viata.

Zicala latina:

"Quod licet Iovi, non licet bovis'', ar putea explica mai bine, lipsa simetriei in egalitatea dintre S si C.

In general, cand punem probleam "egalitatii" intre doua lucruri, trebuie facute unele precizari absolut necesare.
O polemica, aproape asemanatoare, exista si in cazul altor "egalitati", cum ar fi cea  dintre sexe.

"Egalitate inseamna sa tratezi in mod "egal" lucruri ''inegale" '',  zice  un prof. univ., al carui nume imi scapa acum.

Ion a scris:

Pentru ca nu e usor se definesti in ce consta aceasta "egalitate intre cetatean si stat".
Fac apel la cunostintele de matematica, pentru a pune in evidenta una din prorietatile "egalitatii', anume aceea
de "simetrie": a=b si b=a.
Notam Statul cu "S" si Cetateanul cu "C''.
In cazul nostru, daca "S=C", atunci si "C=S"?

Citat :

In general, cand punem probleam "egalitatii" intre doua lucruri, trebuie facute unele precizari absolut necesare.

Da. Dar tocmai asta era de demonstrat, nu de afirmat. Presupunerea egalității nu e un argument. Dacă e să ne slujim de matematică, atunci iată, în analogie, ceea ce eu susțin- anume, cele două nu pot fii comparate, prin urmare, egalate:  

Dacă cetateanul= C, un număr, în cazul nostru ar fi unu (dar nu contează)
                statul= F, o funcție (de stat- ha, ha)

Citat :

Cum S este o institutie, am putea sa ne intrebam in ce conditii C poate fi considerat ca fiind,
la randul lui, ridicat la rangul de " institutie"?

Singura posibilitate care îmi vine în minte e Ludovic XIV- "L'état, c'est moi"
 

Citat :

Concret: daca C nu se achita de obligatii fata de S, atunci C trebuie sa plateasca, spre ex., niste penalitati.
Invers: daca S nu ii acorda lui C niste facilitati sau despagubiri de ex.,  prevazute in contract, la timp sau chiar deloc,
nu stiu daca S va fi penalizat cu ceva. Pentru ca va fi greu de gasit cineva, in mod concret, ca sa plateasca, S fiind
o notiune "abstracta", nu? Fara viata.

"Impersonală", nu "abstractă", cred eu. Într-adevăr, recursurile cetățeanului când e vorba de instituție sunt limitate, "conform legii"- aici intră, cu premeditare, "funcția" pe rol, iar motivul nu  e persecutarea/ subjugarea, într-o societate liberă (că cetățeanul trebuie să sufere incompetența? Și asta e cu premeditare- Statul nu angajează pe cei mai competenți, de multe ori, în mod "justificat": dacă ar face-o, problemele ar fi rezolvate, iar instituția ar deveni inutilă. Ori asta nu se poate!). Aici intră ce zice Hobbes și Anahoret: anumite drepturi (dar nu cele naturale, n.b.) trebuiesc cedate în favoarea instituției. Nu există reciprocitate aici- eu nu pot amenda pe polițist, nici nu pot să pun roba și să judec pe judecătorul care m-a condamnat.

Ciprian a scris:

Ion a scris:

Pentru ca nu e usor se definesti in ce consta aceasta "egalitate intre cetatean si stat".
Fac apel la cunostintele de matematica, pentru a pune in evidenta una din prorietatile "egalitatii', anume aceea
de "simetrie": a=b si b=a.
Notam Statul cu "S" si Cetateanul cu "C''.
In cazul nostru, daca "S=C", atunci si "C=S"?

Citat :

In general, cand punem probleam "egalitatii" intre doua lucruri, trebuie facute unele precizari absolut necesare.

Da. Dar tocmai asta era de demonstrat, nu de afirmat. Presupunerea egalității nu e un argument. Dacă e să ne slujim de matematică, atunci iată, în analogie, ceea ce eu susțin- anume, cele două nu pot fii comparate, prin urmare, egalate:  

Dacă cetateanul= C, un număr, în cazul nostru ar fi unu (dar nu contează)
                statul= F, o funcție (de stat- ha, ha)

Citat :

Cum S este o institutie, am putea sa ne intrebam in ce conditii C poate fi considerat ca fiind,
la randul lui, ridicat la rangul de " institutie"?

Singura posibilitate care îmi vine în minte e Ludovic XIV- "L'état, c'est moi"
 

Citat :

Concret: daca C nu se achita de obligatii fata de S, atunci C trebuie sa plateasca, spre ex., niste penalitati.
Invers: daca S nu ii acorda lui C niste facilitati sau despagubiri de ex.,  prevazute in contract, la timp sau chiar deloc,
nu stiu daca S va fi penalizat cu ceva. Pentru ca va fi greu de gasit cineva, in mod concret, ca sa plateasca, S fiind
o notiune "abstracta", nu? Fara viata.

"Impersonală", nu "abstractă", cred eu. Într-adevăr, recursurile cetățeanului când e vorba de instituție sunt limitate, "conform legii"- aici intră, cu premeditare, "funcția" pe rol, iar motivul nu  e persecutarea/ subjugarea, într-o societate liberă (că cetățeanul trebuie să sufere incompetența? Și asta e cu premeditare- Statul nu angajează pe cei mai competenți, de multe ori, în mod "justificat": dacă ar face-o, problemele ar fi rezolvate, iar instituția ar deveni inutilă. Ori asta nu se poate!). Aici intră ce zice Hobbes și Anahoret: anumite drepturi (dar nu cele naturale, n.b.) trebuiesc cedate în favoarea instituției. Nu există reciprocitate aici- eu nu pot amenda pe polițist, nici nu pot să pun roba și să judec pe judecătorul care m-a condamnat.

Multumesc Ciprian.
Ma bucur sa am niste raspunsuri, pe cat de simple si clare, pe atat de interesante.

Pentru a lamuri, insa, si mai bine lucrurile, eu cred ca "aria" problemei ar trebui restransa la cazuri concrete, in care cetateanul intra in "coliziune" cu statul. Fara a fi nevoiti sa utilizam semnul "=" intre cele doua entitati sau sa le comparam altfel decat
folosind acest semn, sa incercam sa aratam cum ar trebui sa se comporte statul, ca Putere Executiva, in anumite situatii date sau create, cu "individul", care il plateste sa il serveasca, in slujba caruia ar trebui sa fie 24/24 ore.

E clar ca cetateanul nu-l poate amenda pe politistul care, in loc sa intervina intr-o anumita situatie critica in care e pus un cetatean, din varii motive, trage cascheta pe ochi si trece mai departe. In asemenea cazuri Justitia trebuie sa intervina la sezisare sau din oficiu.
Chiar si cazul in care judecatorul greseste fata de cetatean, atunci o alta parte a Justitiei intervine sa faca dreptate.
Cetateanul insusi "nu poate imbraca roba si sa judece pe judecator. Si, bineinteles, "nu poate amenda un politist".
Daca nu se poate pune problema reciprocitatii, atunci nici problema egalitatii, cu atat mai mult, nu se poate pune intre
UN cetatean, fie el considerat ca un numar, si Stat, fie el considerat ca "functie".

Sa nu uitam, insa, ca Cetateanul, ca numar, este superior Statului. Iar Statul are in compensatie Putere.
Echilibrul intre "numar" si "putere" se realizeaza prin Lege.
Aceasta trebuie respectata, in mod "EGAL", de Cetatean si de Stat.
Numai in acest sens, "stricto senso", se poate vorbi de "EGALITATE" intre Stat si Cetatean.

In privinta competentei celor care sunt in fruntea Statului si a unor Institutii ale Statului, eu cred ca Romania a gasit cea mai buna metoda de "depistare" a prostiei la nivelul cel mai inalt.
Si anume: pe cel mai prost dintre prosti il alege sau il pune sef. Apoi, ceilalti nu mai conteaza.
Si eu zic ca nu e rau acest lucru. In felul acesta, prostul este separat de societate. E in vazul tuturor. Si e controlat mai usor.
Glumesc, bineinteles...

Aș putea răspunde în două cuvinte (și un număr), din engleză: "The Federalist 51"

Madison, in "The Federalist 51" a scris:

But the great security against a gradual concentration of the several powers in the same department, consists in giving to those who administer each department the necessary constitutional means and personal motives to resist encroachments of the others. The provision for defense must in this, as in all other cases, be made commensurate to the danger of attack. Ambition must be made to counteract ambition. The interest of the man must be connected with the constitutional rights of the place. It may be a reflection on human nature, that such devices should be necessary to control the abuses of government. But what is government itself, but the greatest of all reflections on human nature? If men were angels, no government would be necessary. If angels were to govern men, neither external nor internal controls on government would be necessary. In framing a government which is to be administered by men over men, the great difficulty lies in this: you must first enable the government to control the governed; and in the next place oblige it to control itself. A dependence on the people is, no doubt, the primary control on the government; but experience has taught mankind the necessity of auxiliary precautions.

http://constitution.org/fed/federa51.htm

Madison zice că, dacă omul ar fi înger, nu ar fi nevoie de un guvern?  
Are dreptate?  
Ce/ cine e omul?
Cine e mai aproape, Hobbes or Locke?
 
Madison spune că, în contractul social, instituţiile se controlează una pe alta, fiecare având putere limitată, fără arii de suprapunere. Invers de cum avea de gând Ceaușescu să facă, adică să le adune pe toate într-un singur loc, la Casa Poporului.
Cine a văzut mai bine, Madison, ori tovarășii?
De ce?

Când copilul tău va câștiga primii bani pentru înghețată, procedează în felul următor:
Înainte de a linge înghețata, ia-o din mâna lui și mușcă 20% din ea.
În timp ce copilul va mormăi, exprimându-și uimirea, mai mușcă 30%, apoi dă-i restul de înghețată și explică-i că așa face statul cu toți banii pe care îi câștigă fiecare cetățean de rând. Că astfel se va întâmpla și cu fiecare înghețată pe care și-o va cumpăra. Și că mărimea mușcăturii poate fi redusă, dacă cel care mușcă va primi una peste bot și i se va cere să explice de ce mușcă atât.
Dacă fiecare părinte va proceda la fel, există speranța ca în țară să apară o generație de oameni care să înțeleagă, că statul nu are banii săi, că banii aparțin, exclusiv, contribuabililor. Și că acești contribuabili nu numai că pot, dar și sunt datori să monitorizeze modul de gestionare a banilor publici de către guvernul respectiv.

Seara, după cină, o învățătoare începe să corecteze temele făcute de elevii ei. Soțul ei e în aceeași cameră, are telefonul în față și joacă ,,Candy Crush Saga”. După ce a terminat de citit ultima temă, femeia a început să plângă.
Soțul ei a întrebat-o ce s-a întâmplat și ea i-a spus că ieri a dat o temă elevilor ei, de clasa a IV-a... tema era ca ei să scrie ceva pe subiectul „Dorința mea”, iar ultima lucrare a făcut-o să plângă.
Și i-a citit-o:
„Dorința mea este să devin un smartphone. Părinții mei își iubesc telefoanele mobile foarte mult. Le pasă atât de mult de ele încât uneori uită să mă mai iubească pe mine.
Când tata vine obosit de la serviciu are timp pentru a sta pe mobil, dar nu mai are timp și pentru mine.
Dacă părinților le sună mobilul, aceștia aud imediat și fug să răspundă. Dacă eu plâng, se joacă în continuare pe telefon, pe mine nu mă aude nimeni. Joacă tot felul de jocuri pe telefon, dar cu mine nu vor să se joace niciodată, nu mă ascultă niciodată, nici măcar atunci când le spun ceva important. Așa că, da, dorința mea este să devin un smartphone.”
Soțul a întrebat:
- Cine a scris asta?
Profesoara s-a uitat tristă la el și i-a răspuns:
- Fiul nostru...

Fără reguli, traficul s-ar transforma în haos. În România toți conduc pe banda din dreapta... ce s-ar întâmpla dacă unul s-ar hotărî că nu așa vrea el să circule și ar lua-o pe contrasens? Cam așa e și cu educația, se formează cu reguli. Nu ești capabil să urmezi reguli, nu te vei putea integra în „trafic”. Ba, mai faci rău și celor din jur.
„Povestea” cu copilul lăsat să facă ce vrea, pentru că așa e personalitatea lui e o idioțenie. Trebuie să înțeleagă părinții, în primul rând că „personalitate” nu înseamnă să-ți bați joc de cei din jur urlând, țipând, făcând mizerie, distrugând, înjurând, etc. Cei „șapte ani de acasă” trebuie să fie trainici, ca să ai o viață fericită. Cam acolo am ajuns, necivilizația a ajuns model de viață și cred că mai trebuie să treacă două, trei generații ca să reparăm ce am stricat în „democrația” de cumetrie de după „ceofifostîn89”.
Iar învățarea e o necesitate, chiar dacă putem găsi toate răspunsurile pe internet, altfel ne vom transforma în plante iar capul va avea doar scopul să nu ne plouă în gât. Cineva trebuie să le dea o palmă părinților care își învață progeniturile să facă doar ce le place! Da, în societate e nevoie de reguli, de abilități empatice care te definesc ca om! Încă de la primii pași, copilul absoarbe informațiile și se exprimă prin acțiuni de imitație socială, în caz contrar, acei copii devin ușor și rapid scelerați și inadaptați social, așa cum vedem acum că sunt mare parte din ei… cu alte cuvinte, părinți incapabili, progenituri inadaptate!

Asa e dolion. Dar problema este foarte veche.
Eu am postat aici articolul "Scoala tiraniei", care se incheie exact asa:
"O societate in care profesorii
sunt loviti,se degradeaza si este gata pentru DICTATURA.
Iata ce spune Platon in cartea a
VI-a, intitulata “Republca”, acum 2500 de ani, la Atena: “In momentul
in care parintii obisnuiesc sa lase pe copii sa faca ce vor, in momentul in care
educatorii tremura in fata elevilor si prefera sa-i flateze, in momentul in care tinerii
dispretuiesc legile, pentru ca nu mai recunosc nimic mai sus decat ei,, acesta este
atunci debutul TIRANIEI”. Ce parere aveti ? Platon e de actualitate? Incotro scoala
noastra?Ar trebui, cat nu e prea  tarziu(better  late than never)."