Educatia în familie

"F. frumos si clar redactat! Si pe deasupra adevarat!
Felicitari!"
Asa scrie pe Whatsapp, unde am postat articolul tau dolion , un bun prieten, profesor de biologie, pensionar .

"Marcel Remo, celebru pedopsihiatru francez, scria acum 20 de ani ca " éduquer c' est frustre, c' est dire non".
Bineinteles, nu la orice. Idea este ca trebuie un CADRU de educatie, limite, principii, reguli, etc., fara de care nimic nu se poate construi pe plan educational. Din pacate, in Romania, copiii sunt prost educati. Inclusiv in familia mea, la veri, nepoti sau prietenie"
Acesta este comentariul la articolul tau, pe care l- am trimis pe Whatsapp, unui profesor de franceza, plecat in Franta, dupa
"ceofifostîn89".



–

–
–

Fără reguli, traficul s-ar transforma în haos. În România toți conduc pe banda din dreapta... ce s-ar întâmpla dacă unul s-ar hotărî că nu așa vrea el să circule și ar lua-o pe contrasens? Cam așa e și cu educația, se formează cu reguli. Nu ești capabil să urmezi reguli, nu te vei putea integra în „trafic”. Ba, mai faci rău și celor din jur.
„Povestea” cu copilul lăsat să facă ce vrea, pentru că așa e personalitatea lui e o idioțenie. Trebuie să înțeleagă părinții, în primul rând că „personalitate” nu înseamnă să-ți bati joc de cei din jur urlând, țipând, făcând mizerie, distrugând, înjurând, etc. Cei „șapte ani de acasă” trebuie să fie trainici, ca să ai o viață fericită. Cam acolo am ajuns, necivilizația a ajuns model de viață și cred că mai trebuie să treacă două, trei generații ca să reparăm ce am stricat în „democrația” de cumetrie de după „ceofifostîn89”.
Iar învățarea e o necesitate, chiar dacă putem găsi toate răspunsurile pe internet, altfel ne vom transforma în plante iar capul va avea doar scopul să nu ne plouă în gât. Cineva trebuie să le dea o palmă părinților care își învață progeniturile să facă doar ce le place! Da, în societate e nevoie de reguli, de abilități empatice care te definesc ca om! Încă de la primii pași, copilul absoarbe informațiile și se exprimă prin acțiuni de imitație socială, în caz contrar, acei copii devin ușor și rapid scelerați și inadaptați social, așa cum vedem acum că sunt mare parte din ei… cu alte cuvinte, părinți incapabili, progenituri inadaptate!

Avem o generație de ratați… ăsta e efectul râzgâielilor unei generații pe care noi am cocoloșit-o, o generație de neputincioși, veșnic într-o lene iremediabilă, pe care o numesc depresie, pusă pe seama celorlalți, pe care îi învinovățesc mereu pentru lipsa personală de chef pentru orice.
Nu au chef să muncească, nu au chef să se însoare, nu au chef să facă copii, nu au chef să își facă nici măcar o iubită sau un iubit, pentru ei orice în viață este extrem de complicat. O generație de „muieți-s posmagii”, căreia oricât i-ai da și orice i-ai face, tot nu e îndeajuns, tot nu e bine, totul trebuie făcut numai în condițiile impuse de ea.
Am îndepărtat admiterile ca să nu îi stresăm, se intră la facultate pe bază de dosar, am îndepărtat premiile în școala primară ca să nu se simtă unii inferiori altora, am scos notele din cataloage, se dau calificative, am renunțat la medii și la teze tot ca să protejăm neputincioșii, i-am scutit de la sport ca să nu transpire și să răcească, le-am dat joburi online ca să nu mai piardă timp cu îmbrăcatul și spălatul, practic să muncească direct din pat, ne-am dat la o parte de pe stradă, ca să le facem loc cu vehiculele lor năstrușnice, tot felul de roți mai mari sau mai mici, monocicluri, bicicluri, tricicluri, toate pe baterie, să nu implice niciun efort care să îi obosească în vreun fel, apoi, ne-am dat la o parte și de pe trotuare, mergem în șir indian ca să aibă inepții ăștia loc pe unde să se încurce pe drăcoveniile lor electrice, că, să meargă pe jos e greu să dea pasul, iar cu autobuzul le pute, că e plin de boomeri… chiar și pe alea electrice, le e lene să meargă la piață, la supermarket, nici apă nu își cumpără, își comandă totul la Glovo, le cară câte un copil amărât, dar ancorat în realitate, câte 30 de kile de apă pe scari, 4 etaje, ca să nu moară ăștia de sete în casă.
De gătit, e prea complicat, comandă mâncarea gătită online, umplu cu caserole de unică folosință câte o pungă de gunoi zilnic, în timp ce ne ceartă că nu suntem responsabili cu mediul.
Despre haine nu mai vorbesc, la toate casele de prin malluri e coadă, sacoșe întregi burdușite cu haine noi și, când ies pe stradă, tot în niște zdrențe izmenite, cocoloșite, aruncate alandala, neîngrijite, apar. La schimbarea de anotimp, aruncă saci de haine din anul precedent, pe motiv că nu mai sunt „cool”, tot pentru protejarea mediului, bineînțeles.
Te uiți la ei că sunt diformi, obezi, strâmbi, cu colana într-o parte, cocoșați, șchiopi, merg ca niște roboți, nu știu să miște mâinile pe lângă corp, iar dacă e nevoie să alerge, se împiedică și cad.
Sunt ai noștri și recunoaștem că am greșit! O generație ratată, de la care nu putem avea pretenția nici măcar să se întrețină singură, despre ajutorul pe care îl vom primi la bătrânețe, de la ei, nici nu poate fi vorba, să zicem bogdaproste dacă ne vor supraviețui, pentru că din ce în ce mai mulți tineri mor din cauza drogurilor, obezității, bolilor cardio-vasculare, tot din cauza lipsei de mișcare, a alimentației defectuoase, etc.
Important e să ne trezim, dracului, la timp, din utopia asta și să pregătim complet altfel generațiile care vin din urmă. Gata, am văzut pe pielea noastră că râzgâiala și cocoloșeala excesive produc dezastre sociale.
Și, da, o palmă la timpul ei face minuni. Copiii își respectau părinții și pentru că le știau de frică. Dacă beizadeaua nu înțelege de vorbă bună, ce facem, stăm să ne rugăm de ea cu toții, părinți, vecini, profesori, colegi? Totul doar ca să nu o atingem cumva și chipurile să o traumatizăm psihic, în timp ce aia e oricum traumatizată de lipsa de reacție a societății la mizeriile pe care le face, de inexistența oricărui tip de limite?
Și nici urecheala nu a omorât pe nimeni. Noi, așa „urecheați”, cu „doamna” care ne dădea cu rigla peste mâini dacă nu aveam batistă curată și unghiile tăiate, lunea, avem infinit mai puține traume decât mimozele astea ajunse la maturitate care nu sunt în stare să traverseze strada singure fără să le calce vreo mașină.
Aia cu parentingul, cu cerutul părerii copilului care nu e prezumat a avea discernământ, prin urmare nu poate lua decizii responsabile, trebuie să dispară.
Hai cu notele, cu exmatriculările, cu premiul I, cu corigenți, cu sport, cu mers pe jos, cu alergat, cu cățărat în copaci, cu mâncat dude și corcodușe, mai un gips, mai o julitură, mai o negritură, toate fac parte dintr-o copilărie sănătoasă, care călește viitorul adult.
Ajunge cu progresismul ăsta prost înțeles. Vrem un viitor viabil pentru copiii noștri și un mediu sigur în care să trăim. Nu avem chef să ne înjunghie vreunul care rămâne fără bani de „boanele” de care e dependent, de unul care a pierdut la cazino banii luați pe casa moștenită de la bunici, de tot felul de psihopați care au stat o viață întreagă prin hrubele internetului și ale realității virtuale și care nu se pot adapta la lumea reală, considerându-i pe toți ceilalți niște NPC-uri.
Dacă ăia din China sau Rusia, așa dictaturi cum sunt, scot generații de copii normali, care se joacă, aleargă, învață, fac o școala, un sport, știu o meserie, își fac o familie, au copii și trăiesc așa cum a trăit omenirea de mii de ani, păi, atunci eu îmi doresc mai degrabă o astfel de dictatură decât democrația asta care ne omoară și copiii și pe noi.
Progresismul și civilizația asta prost înțelese și-au atins limitele și asta se vede în toate țările occidentale. Au venit din urmă și deja schimbă polii de putere mondială, schimbă țări care au cultivat școala, munca, responsabilitatea, competiția, curajul, sacrificiul, respectul față de valorile sacre ale unui neam: părinți, familie, dascăl, comunitate, credință, tradiții.
Anatol Basarab

Asta e cruda realitate in care traim!
Dar, cu ultima parte, nu sunt de acord.
Sa renunti la libertate pentru ca nu stii ce inseamna si nici sa profiti de ea nu vrei, eu nu sunt de acord.

Am suferit atata, am vazut ca nu e bine. Si acum vrem sa ne intoarcem la acel rau pentru simplul motiv ca nu intelegem sau nu vrem sa intelegem ca libertatea are limite dictate de reguli si legi?

Nu e usor sa traiesti in libertate.
Esti singur cu tine, in mijlocul unui ocean, fara busola. Decizia e a ta incotro vrei sa o iei.
Alege directia si pe ea sensul cel bun. Cel care respecta reguli si legi. Altfel esti pierdut.
Vrei dictatura?
Atunci alege DICTATURA LEGII!
Profesorul meu de marematica a fost trimis la spitalul de nebuni de la Deveselu, pentru ca a scris o scrisoare la ONU in anii 1959-1962, in care cerea PRIMATUL LEGII!
Era refugiat din Basarabia.
A bon entendeur, salut!