Masa in familie sau ...comunicarea in farfurie !

Au trecut, aproape, sarbatorile de iarna. A fost, iarasi, prilej de intilnit cu rudele si prietenii, de facut si de primit cadouri. A fost vremea gindurilor retrospective , la caldura din casa dupa frigul de afara, cu un pahar de "ceva bun" in fata si cu sufletul incalzit de aduceri aminte.
Consider insa ca a fost in principal vremea reconsiderarilor: ce este valoros si ce nu in viata. Si asa, vrind-nevrind, mi-am adus aminte de o postare de-a mea mai veche, dar care, ramane pentru mine vesnic actuala, pentru ca mi se adevereste an de an valabilitatea celor narate.
Permiteti-mi sa impart cu voi povestea mea, m-as bucura sa comentam.


.....Gindurile mi-au venit dupa o scurta sedere ,,la masa'' cu doi noi prieteni.Mi-am adus aminte de zecile de mese intinse si oferite sau primite de-a lungul vietii, de atmosfera calda resimtita cind esti cu prieteni sau doar cu familia.(chiar si cu noi cei mai batrani )
Daca v-ati plictisit de mancat in tovarasia televizorului, este momentul sa va aduceti aminte de deliciile copilariei. Incercati sa va adunati familia in jurul mesei (si impreuna cu ei si prieteni) si desfasurati ..,,ritualul'' mesei intinse.
Cercetatorii de la Harvard au descoperit ca ,,adunatul'' in jurul mesei contribuie la imbunatatirea socializarii, a comunicarii, a meniului ales pentru a ne hrani, dar , mai ales, a sanatatii psihice...
Sa incep: da, masa este acea ocupatie cu care ne indeletniceam odata de mult...cind stai la o masa, de regula cu familia, pentru ca toate incep de aici, cind ai farfurii normale pe masa, si nu de plastic sau hartie ca la un party pentru copii.Si ai si furculite si cutite normale.Da, intotdeauna trebuie sa fie amandoua pe masa, indiferent daca vom folosi doar una dintre ele.Este o chestie de bune maniere si de prezentare, fara a lua in socoteala daca la masa vor fi doar membrii familiei, fara invitati.Asa am invatat de la bunica, asa fac si eu si sper sa pot invata pe nepotii mei.
A ,,sta la masa'' este o insiruire de minunatii...,,intinderea-asternerea mesei'', pregatirea, gatitul si, in final, adunatul tuturor in jurul mesei, ca si cum , dintr-o data, uitam de toate problemele, nelinistile, fricile si loviturile in serie ale vietii.
,,Scena''-bucataria.Rol principal, de regula, mama, cu retete de la bunica...Restul ,,trupei'' e format din membrii familiei.Un ,,casting'' minunat, comun aproape in toate casele romanesti dar si grecesti.Prima scena: toate asezate frumos si familia venind in jurul mesei.,,Scena II: soseste mincarea, cu mama, mereu ultima.La vederea mancarii, ne transformam automat in fiinte sociale, discutam, controversam, de regula, dar, ciudat, sintem si de acord in multe, invatam sa impartim si sa ne comportam.
Familia mai este , inca, punctul de pornire in viata pentru fiecare om. Aici ne nastem, crestem, ne formam ca oameni. Doar stim ca primele ,,modele'' sint pentru copii-chiar parintii lor, pe care ii observa, ii asculta.
Studiile facute la Harvard arata ca acei copii care au parte de mai multe mese luate impreuna cu familia , isi dezvolta mai bine calitatile, sint mai siguri pe ei, au simtul de observatie mai ascutit, merg mai bine la scoala.
Trebuie sa marturisesc ca nu am dat atentie, nu m-am gindit niciodata in mod special-si, desigur, este de prisos sa va spun ce s-a intimplat in anii de studentie...s-a dus ,,naibii'' toata art de la table de acasa! Si eu ma bucuram de avantajul de a nu murdari frumoasa mea bucatarie cea noua, de a nu umple de mirosuri de sos pletele proaspat spalate...
Pe altarul carierei sintem gata sa pierdem ceva foarte pretios: relatiile cu cei de alaturi. Minunea tehnologiei, televizorul, cit pe ce sa duca la insingurare.Semne optimiste arata ca lucrul acesta tinde sa se schimbe.
La masa, cu familia sau prietenii (tot o familie), devenim mai comunicativi, ne relaxam, radem, ajutam la pregatiri. Importanta are ,,parea''-tovarasia, nu meniul.
La masa, oamenii isi arata adevaratul ego.Prin discutii si controverse, ne facem o parere despre anumite lucruri, puncte de vedere diferite.
Exista, pina la urma, linie de mijloc...
Parca aud zgomotul facut de tacamurile care se incruciseaza, pe cind discutiile si certurile au inceput deja..
A! si daca nu ati observat inca, masa abia a inceput!Pofta buna!

Multumim, la fel!

Da, câteva aspecte zugrăvite de tine sunt aplicate regulat în viata mea.
Printre ele este si folosirea tuturor tacâmurilor chiar si atunci când nu trebuiesc toate.

Este un subiect interesant!

Dacă le-ai spăla tu, nu ai mai fi aşa risipitor.

De sărbători, ginerele si eu am spălat toate vasele. Si nu au fost putine!
Chiar am zis fetelor la un moment dat: voi murdăriti intentionat cât mai multe vase pentru a ne tine legati aici în bucătărie?

si tu Emile???..inseamna ca nu sunt singur pe lume!

abbilbal a scris:

Dacă le-ai spăla tu, nu ai mai fi aşa risipitor.

pai, ...am o "Maritza", o masina de spalat vase adica...visul oricui.
Dar, nu am avut mereu....

CRUCIAT a scris:

abbilbal a scris:

Dacă le-ai spăla tu, nu ai mai fi aşa risipitor.

pai, ...am o "Maritza", o masina de spalat vase adica...visul oricui.
Dar, nu am avut mereu....

Nu si al meu (de vis vorbesc). Am masina de spălat vase doar ca parte din mobilierul bucătăriei dar nu o folosesc niciodată - este una din sursele sigure de... cancer.
Spălatul cu mâna e sfânt.
Uneori, fiind la rude, când mi se pune farfuria în fată întreb: a fost spălată cu masina? Dacă răspunsul e „Da”, merg si mi-o spăl eu însumi cu mâna. Multi nu pricep de ce o fac...

Eu ma conduc dupa principiul ca...e bun orice e facut de altul ( si nu a trebuit sa-l fac eu!)
Cel putin, uneori, daca tot nu se poate intotdeauna...