Educatia în familie

Orice lege poate fi ''contournée". Asa zic francezii cand spun despre unii cand "ocolesc" legea.

Asta a propos de adoptia copiilor de unii care nu si-au declarat orientarea sexuala, cum bine zice Anahoret, mai sus.
De parca n-ar putea sa adopte copii inainte de casatorie...
Dupa casatorie, banuiesc ca legea nu le va lua copilul adoptat de unul dintre parteneri.

In orice caz, societatea incearca sa rezolve niste probleme extrem de sensibile, foarte dificile.
Care sunt de cand lumea. Dar, pana acum, s-a preferat tacerea.

Mi-e teama, insa, ca aceste probleme vor fi transformate intr-o arma de lupta, la indemana puterii, mai mult pentru dezbinarea societatii, in scopul dominarii acesteia cu mai multa usurinta.

La fel a fost si este cu lupta impotriva discriminarii rasiale, cu lupta pentru egalitatea intre sexe, etc....
Cu cat se lupta mai mult, cu atat se ascut si mai discriminarile de orice fel in societate.
Pentru ca cei care conduc lupta nu au ca scop eliminarea discriminarilor, ci controlul asupra tuturor.
"Divide et Impera" e mai actual azi, ca niciodata.

Orice lege poate fi ''contournée". Asa zic francezii cand spun despre unii cand "ocolesc" legea.

Asta a propos de adoptia copiilor de unii care nu si-au declarat orientarea sexuala, cum bine zice Anahoret, mai sus.
De parca n-ar putea sa adopte copii inainte de casatorie...
Dupa casatorie, banuiesc ca legea nu le va lua copilul adoptat de unul dintre parteneri.

In orice caz, societatea incearca sa rezolve niste probleme extrem de sensibile, foarte dificile.
Care sunt de cand lumea. Dar, pana acum, s-a preferat tacerea.

Mi-e teama, insa, ca aceste probleme vor fi transformate intr-o arma de lupta, la indemana puterii, mai mult pentru dezbinarea societatii, in scopul dominarii acesteia cu mai multa usurinta.

La fel a fost si este cu lupta impotriva discriminarii rasiale, cu lupta pentru egalitatea intre sexe, etc....
Cu cat se lupta mai mult, cu atat se ascut si mai discriminarile de orice fel in societate.
Pentru ca cei care conduc lupta nu au ca scop eliminarea discriminarilor, ci controlul asupra tuturor.
"Divide et Impera" e mai actual azi, ca niciodata.

Tot ce înseamnă rău în comportamentul oamenilor reprezintă greșeli din copilăria lor, din primii șase ani de viață... copiii absorb tot ce aud, văd și simt în primii lor șase ani din viață, în mod inconștient, fără discernământ și fără filtre. Ei văd lumea exact așa cum le-o arătăm noi. Ei cred despre ei exact ce le spunem noi că sunt. Pentru ei, noi suntem Adevăr, Dumnezeu, Viață. Avem datoria să fim atenți, cât de atenți putem, în limitele noastre de oameni, la ce le spunem despre lume, despre noi și mai ales despre ei.
Vor deveni adulți așa cum le spunem noi copiilor azi că sunt. Dacă le spunem că-s răi și proști, vor face tot posibilul ca așa să fie, fără să-și dea măcar seama ce-i îndeamnă la răutate și prostie. Îi programăm fără să știm și fără să vrem. Studii sunt destule, de exemple nu mai zic. Oameni cu potențial uriaș care se limitează la a repeta aceleași greșeli, drame, nefericiri. Pentru că asta știu despre ei înșiși, că atât pot. Pentru că asta au fost învățați să creadă.
Prieteni, oameni buni, părinți, creșteți adulți cu încredere în ei, nu le dați aripi, nu, pentru că oamenii nu pot să zboare. Nu le spuneți că pot face orice pe lume, pentru că pentru majoritatea, asta nu e adevărat. E groaznic să trăiești cu un scop prea înalt, să fii mereu la limita dezamăgirii.
De asta scriu și vă rog, aveți grijă ce le spuneți copiilor voștri. Voi sunteți totul pentru ei, pe voi vă cred, vor face cu viața lor ce le spuneți voi acum că pot face.
Nu-i faceți proști, timizi, molâi, răi, enervanți, sâcâitori. Făceți-i frumoși, liberi, deștepți, buni, curajoși, răbdători, respectuoși, calzi, înțelegători, puternici. Îndemnați-i să-și descopere puterea, iubirea, pasiunea. Și o vor face, cu siguranță o vor face!

E foarte frumos scris, dolion. E foarte usor sa dai sfaturi.
Cand te lovesti de realitate, insa, lucrurile nu sunt deloc simple.

Paradoxal sau nu, parintii, scoala educa si pregatesc copiii dupa experienta pe care acestia o au la un moment dat, pentru o viata ulterioara, nestiind exact, nici macar cu aproximatie, care vor fi schimbarile si cerintele epocii viitoare.

Nu vad calitatea de a fi cinstit. Or asta se subantelege?

Profesorul meu de matematica, dupa ce am devenit colegi, mi-a zis asa:

"Ioane, imi pare rau ca v-am educat sa fiti cinstiti!"
Il fortasera sa preia functia de inspector-sef la invatamant pe municipiu Craiova.
Cand a vazut ce magarii ii cereau sa faca, sub semnatura, a plecat prin demisie, dupa exact 4 luni.

A trait si in regimul burghezo-mosieresc. Aia te omorau in fata si isi rascumparau libertatea in bani. Comunistii te omoara miseleste-pe la spate. Si nu dau socoteala nimanui.

Ce putem spune despre societatea de azi? Cand banul conduce lumea?
Numai bine apare o tanara, ca aceea din partidul lui Ciolos, careia ii e dor de perioada cand
omul era "culegator si vanator".....

Ion a scris:

Numai bine apare o tanara, ca aceea din partidul lui Ciolos, careia ii e dor de perioada cand
omul era "culegator si vanator".....

Postarea duduiţei m-a amuzat. Aşa, mai trist, dar m-a amuzat. Ideea de a renunţa la cupluri în favoarea grupului a făcut să-mi răsară în minte un gând porcesc: Şi la sex vom renunţa la cuplu în favoarea grupului, sau o să rămânem pe "tradiţional"?

Partea proastă este că oamenii cu minte se feresc de politică precum dracul de tămâie, deschizând astfel calea tuturor nulităţilor cu bani.



Adânc, nu?!
Este scanat din Gazeta matematică. Şi lumea zice că matematicienii nu au umor!

Nu am pus partea a doua a postarii tinerei, tocmai din cauza interpretarii sexuale, inteles prea simplu pentru o abordare simplista. Eu nu cred ca s-a referit la acest aspect al vietii in cuplu. Dar, intr-adevar, te poate duce cu gandul, de ce nu, si la aceasta latura a vietii in cuplu, nu mai putin importanta decat latura materiala, la care, cred eu s-a referit, in primul rand, Oana....
Nemaivorbind de faptul ca postarea a fost un raspuns la o alta postare.
Asa cum facem si noi aici, probabil. Nu mai putin adesea suntem obligati si noi sa revenim pentru precizari, nu?

Intrebat fiind de un coleg cati bani am primit ca prima pe anul in curs, i-am raspuns ca de doua ori mai mult decat anul trecut.
Curios din fire fiind, colegul meu m-a rugat sa-i precizez cat am primit anul trecut.
De matematica fiind, nu-i ramanea decat sa faca o simpla inmultire cu doi, nu?

Atunci eu i-am raspuns: Anul trecut eu n-am primit prima.....

Asa si mai sus cu puterea lui zero.
Cu precizarea urmatoare: zero la puterea zero e o nedterminare!
Ca si zero la infinit, adica ''0 inmultit cu el insusi de o infinitate de ori", pe langa altele, este o alta nedeterminare.
La fel si 1 cu 1. "1 la infinit" e tot o nedeterminare. Nu putem preciza raspunsul pentu aceste operatii, decat dupa "ridicarea nedeterminarii" respective, prin metode matematice, dupa care se poate da raspunsul.

Cu "zero", oricat ar insemna el "nimic", nu te poti juca asa...la infinit. Si nici chiar cu "1', care inseamna totusi ceva.....

Ion a scris:

Nu am pus partea a doua a postarii tinerei, tocmai din cauza interpretarii sexuale, inteles prea simplu pentru o abordare simplista. Eu nu cred ca s-a referit la acest aspect al vietii in cuplu.

Asta am mai comentat-o cu cineva şi, într-adevăr, prima idee se conturează asupra vieţii intime de cuplu care s-ar da pe cea de grup. Este prea spumoasă ca să nu apară aprope de la sine!
În grupul nostru (că tot ne-am dedat la grup) majoritatea fiind SF-işti , ne amuzam că dacă tot s-a făcut vâlvă după decesul Ursulei K Le Guin, o fi pus şi fătuca mâna pe o carte şi a nimerit "Deposedaţii".

Acum, redevenind serios, pe mine nu mă interesează ce a vrut să spună duduiţa. Eu am citit ceva şi am înţeles... cât m-a dus capul. De aceea politicianul, ca şi ziaristul, trebuie să se exprime clar, concis şi în cuvinte simple încât văcarul satului şi academicianul să înţeleagă acelaşi lucru. Or, dacă eu m-am gândit la sex iar duduiţa s-a gândit la eclipsa de lună, înseamnă că are probleme de comunicare. Ceea ce este cam grav pentru un politician...

Cu matematica n-am fost nici prieten, nici duşman. Dar, dacă ar fi fost femeie, n-aş fi luat-o de nevastă.
Fi-miu în schimb... cred c-au şi făcut dragoste de câteva ori!
Îmi aduc aminte că prin clasa a XI-a a venit la mine cu ochii strălucind şi mi-a spus: "Hai să-ţi arăt o problemă frumoasă!" Iar eu m-am făcut arici, zicându-mi în gând: "Cum mama dracului poate să fie o problemă frumoasă?!"

Sunt onvins ca, daca Oana Bogdan ar fi spus viata in "comunitate", in loc de "cuplu"( sic!, tot cu "c" incepe), lucrurile nu ar fi alunecat spre sex....

Dupa felul in care te exprimi aici, Anahoret, eu cred ca ai fi fost un elev bun si la matematica.
Povestile acestea, ca nu am fost bun la matematica, ca o problema nu poate fi "frumoasa", nu cred
ca pot explica lipsa de preocupare/inclinare spre acest obiect.
Eu crede ca asta tine, mai degraba, de cu totul alte cauze.

Cineva mi-a spus candva asa: Sunt 0 la matematica.
Eu i-am raspuns asa: Excelent! O luam de la "zero" atunci.
Dupa care am adaugat ca numai unu' cu judecata matematica isi poate da seama cat stie.
''Stiu ca nu stiu nimic", insemna ca stii ceva. Acel "nimic", uneori, inseamna foarte mult.

Sunt convins ca, daca Oana Bogdan ar fi spus viata in "comunitate", in loc de "cuplu"( sic!, tot cu "c" incepe), lucrurile  nu ar fi alunecat spre sex....

Dupa felul in care te exprimi aici, Anahoret, eu cred ca ai fi fost un elev bun si la matematica.
Povestile acestea, ca nu am fost bun la matematica, ca o problema nu poate fi "frumoasa", nu cred
ca pot explica lipsa de preocupare/inclinare spre acest obiect.
Eu crede ca asta tine, mai degraba, de cu totul alte cauze.

Cineva mi-a spus candva asa: Sunt 0 la matematica.
Eu i-am raspuns asa: Excelent! O luam de la "zero" atunci.
Dupa care am adaugat ca numai unu' cu judecata matematica isi poate da seama cat stie.
''Stiu ca nu stiu nimic", insemna ca stii ceva. Acel "nimic", uneori, inseamna foarte mult.

Mulţumesc pentru compliment, domnu Ion, dar cu matematica... chiar dacă ne salutăm, nu ne vorbim.

Pe undeva s-ar putea să ai dreptate, pentru că din generală am pornit cu goluri mari. Plopeniul, fiind foarte aproape de Ploieşti, era cam localitate de tranzit pentru profesori şi nu prea aveau timp să se aplece asupra tuturor elevilor. Aşa că în liceu am ajuns cu goluri care, în timp, au devenit tot mai mari, oricât am căutat eu să le umplu (fără să transpir prea tare, ce-i drept). Dar asta-i altă poveste, care se leagă de altă materie "dragă": chimia! Poate am s-o scriu cândva şi în forum.

Pentru curioşi, am postat în Sala de lectură {http://luminalumii.forumz.ro/t1726-sala-de-lectura#156061} romanul Deposedaţii. Eu aş  zice că ar merita o oră-două de lectură timp de vreo trei zile... sunt nişte idei interesante acolo.

Am citit o parte din "Deposedatii".

Marturisesc, Anahoret, ca lumea din "Deposedatii" are, in multe privinte, corespondente in lumea in care traim noi, pe scumpa noastra planeta Pamant. De fapt despre Pamant cred ca este vorba. Ursula fiind, nu-i asa, o "pamanteana" get-beget", nu?

Pai ce poate fi mai adevarat decat "un salariu mic e mai bun decat nciun salariu".
Care, in intelepciunea populara, era asa: "...si pe plata buna, si pe plata putina, cum iti vine mai la
indemana". Atitudine fata de "mnca de jos" in aceasta carte, mi se pare una justa.
"Nicio munca nu e injositoare", cum bine zice Sfantul Nectarie.

Cat priveste "relativitatea" ocuparii spatiului Ceresc Ursula zice asa:
"Pamantul nostru este Luna lor. Iar Luna noastra e Pamantul lor.''

Generalizand, eu ziceam asa:
Noi suntem pe Cerul celor care ne privesc din Cerul nostru.

Paradoxurile lui Zenon se regasesc in aceasta educativa carte sub forma povestirii cu aruncarea unei pietre, care nu va ajunge niciodata la un pom.

Sunt mlte idei interesante in aceasta carte.
Probabil ca Oana Bogdan o fi citit-o. Cand se refera la notiunea de proprietate.
In aceasta carte e vorba de "proprietarieni". Si ca unde  e proprietate e si furt.
Pe planeta respectiva nu sunt bani, etc....

Una peste alta, Ursula K. Le Guin zice multe lucruri interesante.
Sper sa o termin de citit cat mai repede. Acum s-a mai incalzit aici, in LI.
Si se mai gaseste cate ceva de facut prin curte....

Anahoret a scris:

Una dintre "sperietorile" la care au recurs cei din tabăra pro-referendum era că persoanele homosexuale ne vor "fura" copiii. Adică vor avea dreptul să adopte copii, ceea ce este parţial fals, pentru că pederaştii şi lesbienele pot şi acum să adopte copii şi să formeze familii chipurile monoparentale. Doar nu declară la protecţia copilului că este homo şi stă în concubinaj cu o altă persoană de aceeaşi orientare. Până trec evaluările, pot locui separat. Adopţii de către o persoană necăsătorită s-au mai făcut, Teo Trandafir este un exemplu.

Asta nu e nici măcar parțial manipulare, după cum nu e parțial fals: În măsura în care experiența acumulată e un indiciu despre viitor, gheii vor avea dreptul la adopție, pentru că asta vor, și nu văd cum juriști ca Dănilet, ori oamenii politici le-ar stă impotrivă. "Pot și acum să adopte..." ar fi ""pot" și acum să adopte", din moment ce adopția asta e... ilegală! Altfel formulat: pederastii și lesbienele nu pot să adopte copii conform legii, insă, o fac ilegal, nedeclarând că sunt ghei. Asta e manipularea? Atunci e la ghei!

Citat :

• Cei din tabăra contra-referendum (pentru a rămâne tot la copii) dădeau exemple de copii abandonaţi, de violenţă domestică şi abandonul şcolar al copiilor din familiile normale. Este adevărat, însă nu caracteristic. Da, numărul copiilor abandonaţi, spre exemplu, este mare pentru că şi numărul familiilor normale este mare. Iar, deocamdată, nu există familii de pederaşti sau lesbiene la care să te raportezi, fie şi procentual.

Aici, perverșii au luat o pagină sau două din manualul stângacilor: sunt victime și redefinesc termenii. Iar oamenii sănătoși (și la) minte-i lasă să substitue și să impună acești termeni deviați în discuția despre familie, ca și cum ar sta pe picior de egalitate, și ar avea ceva relevant de zis. Cu ani în urmă, în SUA, de unde a pornit toată tărășenia, în mijlocul revoluției sexuale, familiile tradiționale erau batjocorite de petrecăreții dragostei libere. Ce militau ei era eliberarea lor și a întregii societăți de concepțiile retrograde, înrobitoare ale moralei perimate impuse de un guvern tiranic. Desigur, lucrurile sau schimbat de atunci: morala a fost substituită moravului, iar eliberatorii revoluției sexuale au încetat să lupte pentru dezrobirea de sub jugul nenatural al căsătoriei, au schimbat unghiul asupririi, și au devenit avocații familiei redefinite, ai căror adevărați reprezentați sunt chiar ei-căci doar ei știu ce e dragostea adevărat, cea fără limite, necondiționată, prin urmare ei sunt adevărații reprezentanți ai adevartei morale! Și campioni!

Iată cât de familiști erau ei în timpul revoluției sexuale, Convenția Chicago 1972, și nu s-au schimbat între timp:

8.Abrogarea tuturor dispozițiilor legislative care limitează sexul sau numărul persoanelor care sunt incluse/ intră în[tr-o unitate de] căsătorie; și extinderea beneficiilor legale pentru toate persoanele care coabitează, indiferent de sex sau număr.
7.Abrogarea tuturor legilor care reglementează vârsta consimțământului sexual
3.Abrogarea tuturor legile statului care interzic solicitarea de legături sexuale private; și a legilor care interzic prostituția, atât la bărbați, cât și la femei.
6. încurajarea și sprijinirea la nivel federal ale cursurilor de educație sexuală, pregătite și predate de femei și bărbați homosexuali, care prezintă homosexualitatea ca o preferință și stil de viață sănătos, ca o alternativă viabilă la heterosexualitate.

http://www.rslevinson.com/gaylesissues/features/collect/onetime/bl_platform1972.htm

Citat :

Consider ca fiind toleranţă, pentru că nu am nimic cu omul în sine. Oricând aş putea face echipă la serviciu cu cineva care este pederast sau lesbiană, n-aş avea nimic împotrivă să mergem la o bere sau să ne facem vizite.

Toleranța la subiectul de față nu are nimic de a face cu “omul în sine”. Nici judecătorul care condamnă pe vinovat nu are nimic cu omul, ci cu faptele lui. Doar stângăcii- comuniștii și ceilalți socialiști, naziștii- și musulmanii condamnă “omul în sine”.  Adică, toleranța de care vorbiți, într-o moralitate relativa, a cărui adept sunteți, se rezumă la un fel de "contract" social, care poate sau nu să includă mici și bere: "Eu nu te condamn, dacă nici tu nu mă condamni pe mine"

Citat :

Insă, consider că legalizarea căsătoriei ar încuraja un fenomen care nu este conform speciei noastre.  Pană la urmă trebuie să tragem o linie între ceea ce este normal și anormal pentru specia noastră.

Cine trage linia, și cum? Hitler sau Stalin? Și ei au fost astfel de apărători ai "normalului".  

Cum am spus mai sus: Dacă înmulțirea speciei e ceea ce contează, atunci curvia, poligamia, violul, ori chiar pedofilia, toate slujesc “normalului” sporit mai bine decât familia normală.  Evoluția nu poate să fie adusă ca argument moral aici, ca niciunde, de fapt. Evoluția, ca fapt (presupunând), poate doar să indice ceea ce este, nu ceea ce ar trebui să fie, ori tocmai asta este menirea eticii.

A propos, câți copii trebuie să aibă cel normal evoluat ca să-și îndeplinească "normalul"? Logic, din punctul de vedere evoluționist, orice familie tradițională chiar să fie, oricine are mai puțin de trei e un rebut, un “nenormal”, care e o diferență doar de nuanță față de homosexual!

Citat :

Ca şi normalitatea, moralitatea este o noţiune relativă: depinde de timp, loc şi comunitate. Ceea ce este moral pentru un eschimos, s-ar putea să nu fie moral pentru un occidental. Iar ceea ce este moral pentru un creştin, s-ar putea să fie imoral pentru un musulman. Asta ca ne referim doar la comunităţi. Pentru că dacă o să facem o incursiune în diferite perioade istorice... plaja este mult mai largă.

Morala relativă e nu doar ilogică, absurdă, dar mai mult, e și dăunătoare, atât pentru individ, societate, instituțiile ei  cât și pentru civilizația însăși – nu e imoralitate, ci lipsa, desfiinţarea moralei:
Morala relativă face orice critică și condamnare imposibilă, ideea de just/ justiție își pierde absolut orice sens ori valență
Morala relativă face orice reformă imorală, iar orice formă de rebeliune devine, obligatoriu, imorală
Morala relativă duce la anarhie, confuzie morală, fiecare are nu dreptate, ci dreptatea lui. Din perspectiva asta, orice formă de guvernământ este o tiranie.
Morală relativa duce nu la tolerantă, ci la tirania celui mai puternic (sau mai adaptat?), drepturile omului încetând să mai existe ca atare, și orice aspect al vieții lui, cât de minor, atârnând de bunăvoința zbirului- "Might is right"

Îmi pare că  faceți  confuzii despre ce e morala. Etica nu este despre ceea ce oamenii fac, indiferent cum își justifică ei faptele și conștiințele, ci, după cum am zis mai sus, etica este despre ce oamenii trebuie/ ar trebui să facă.
 
În ce perioade istorice trebuie făcută incursiunea, cât de mare, și pe ce planetă trebuie făcută plaja asta ca să ajungem la căsătoria între homosexuali, subiectul nostru? De fapt, perioada e recentă, ani doar, iar plaja… e într-o găletuță!

Citat :

Am impresia că am mai avut discuţia asta în forum (cu dumneata sau cu altcineva) şi am spus că evoluţia nu este incompatibilă cu Creaţia; dimpotrivă, Creaţia include evoluţia.

Afirmația poate că ați făcut-o. De discutat nu am discutat, după cum înțeleg eu cuvântul. Țin minte doar o explicație despre cum că fosilele, în ordine ca să devină ca atare, trebuie să aibă calciu din abundență, fără de care, în aparență, nu ar exista fosilizare. Și atât.

Citat :

Iar evoluţie nu înseamnă hazard.

Adică

Citat :

Nimic nu este întâmplător în evoluţie.

No bine.

Anahoret, citând "Adevarul" a scris:

SURSA: adev.ro/pfcxz8

Danilet, om deștept, sare cu amândouă picioarele în baltă în articolul de mai sus. Opiniile lui, dincolo de convingerile nejustificate despre sine, dau dovadă fie de ignoranță- în cel mai bun caz, fie de ignorare, în cel mai rău,  a ceea ce înseamnă a fi judecător, și ce societatea așteaptă de la el. Pe scurt: Rolul judecătorului nu este să rezolve problemele, ori să decidă ce este cel mai bine pentru țară, ci, mai degrabă, să aplice, să acomodeze ceea ce oamenii politici au decretat ca lege, atât în literă, cât și în spirit. Prin urmare, judecătorul, curtea, trebuie să se bazeze doar pe logică și motivația celor care au făcut legea. Rolul judecătorului/ Curții nu este să decidă soluții și mai  apoi să impună aceste soluții bazat pe ideologia proprie (ori părerile nevestei or prietenilor, chiar!) indiferent cât de luminat ar fi acesta.

Care a fost/ este intenția articolului 48?

dolion a scris:

Tot ce înseamnă rău în comportamentul oamenilor reprezintă greșeli din copilăria lor, din primii șase ani de viață... copiii absorb tot ce aud, văd și simt în primii lor șase ani din viață, în mod inconștient, fără discernământ și fără filtre. Ei văd lumea exact așa cum le-o arătăm noi. Ei cred despre ei exact ce le spunem noi că sunt. Pentru ei, noi suntem Adevăr, Dumnezeu, Viață. Avem datoria să fim atenți, cât de atenți putem, în limitele noastre de oameni, la ce le spunem despre lume, despre noi și mai ales despre ei.
Vor deveni adulți așa cum le spunem noi copiilor azi că sunt. Dacă le spunem că-s răi și proști, vor face tot posibilul ca așa să fie, fără să-și dea măcar seama ce-i îndeamnă la răutate și prostie. Îi programăm fără să știm și fără să vrem. Studii sunt destule, de exemple nu mai zic. Oameni cu potențial uriaș care se limitează la a repeta aceleași greșeli, drame, nefericiri. Pentru că asta știu despre ei înșiși, că atât pot. Pentru că asta au fost învățați să creadă.
Prieteni, oameni buni, părinți, creșteți adulți cu încredere în ei, nu le dați aripi, nu, pentru că oamenii nu pot să zboare. Nu le spuneți că pot face orice pe lume, pentru că pentru majoritatea, asta nu e adevărat. E groaznic să trăiești cu un scop prea înalt, să fii mereu la limita dezamăgirii.
De asta scriu și vă rog, aveți grijă ce le spuneți copiilor voștri. Voi sunteți totul pentru ei, pe voi vă cred, vor face cu viața lor ce le spuneți voi acum că pot face.
Nu-i faceți proști, timizi, molâi, răi, enervanți, sâcâitori. Făceți-i frumoși, liberi, deștepți, buni, curajoși, răbdători, respectuoși, calzi, înțelegători, puternici. Îndemnați-i să-și descopere puterea, iubirea, pasiunea. Și o vor face, cu siguranță o vor face!

Asta cu cei șase ani de acasă sunt de-ale lui Freud. Dacă e adevărat, toți suntem doar niște victime, din moment ce nu există părinți perfecți, după cum nu există oameni perfecți.

Există o diferență între inteligență și înțelepciune. Poți să ai una, fără de cealaltă. Unii, mulți, nu au nici de una, nici de alta.

Cum "ies" copiii e mult mai complex și complicat decât cum îi "facem" noi, ca părinți.
Și legat și de subiectul ăsta, cu crescutul și făcutul, dar și de homosexualitate: cunosc pe cineva a cărui fată, la 11-unsprezece- anișori e, în aparență, lesbiană.

Ion a scris:

''Stiu ca nu stiu nimic", insemna ca stii ceva. Acel "nimic", uneori, inseamna foarte mult.

Nu e puțin deloc "acel "nimic"". Poate să însemne diferența dintre dragoste și ură, viață și moarte, nu-i așa?

Ciprian a scris:

Ion a scris:

''Stiu ca nu stiu nimic", insemna ca stii ceva. Acel "nimic", uneori, inseamna foarte mult.

Nu e puțin deloc "acel "nimic"". Poate să însemne diferența dintre dragoste și ură, viață și moarte, nu-i așa?

Da, Ciprian.
Exemplele tale sunt foarte bune.
Daca privim fenomenele respective in momentul trecerii dintr-o stare in alta, la limita, diferenta intre ele o face
acel "nimic", care schimba totul.
As adauga si alte exemple.
Diferenta intre admis sau respins la un examen o poate face "o zecime" de punct.
Diferenta intre primul loc si al doilea la alergari pe suta de metri e facuta uneori la "fototgrafie".
Iata cum acel "nimic" ne determina cursul vietii,.
Existenta  noastra insasi, daca ne gandim la acel "nimic" din care a aparut "totul".

Ion a scris:

Ciprian a scris:

Ion a scris:

''Stiu ca nu stiu nimic", insemna ca stii ceva. Acel "nimic", uneori, inseamna foarte mult.

Nu e puțin deloc "acel "nimic"". Poate să însemne diferența dintre dragoste și ură, viață și moarte, nu-i așa?

Da, Ciprian.
Exemplele tale sunt foarte bune.
Daca privim fenomenele respective in momentul trecerii dintr-o stare in alta, la limita, diferenta intre ele o face
acel "nimic", care schimba totul.
As adauga si alte exemple.
Diferenta intre admis sau respins la un examen o poate face "o zecime" de punct.
Diferenta intre primul loc si al doilea la alergari pe suta de metri e facuta uneori la "fototgrafie".
Iata cum acel "nimic" ne determina cursul vietii,.
Existenta  noastra insasi, daca ne gandim la acel "nimic" din care a aparut "totul".

Foarte bine spus, mult mai elaborat decât ceea la ce eu mă refeream:" Știu că nu știu nimic" e un citat din Apologhia lui Plato, citând pe Socrate, când acesta a fost judecat de atenieni. "Știu că nu știu nimic" a rezultat în ura contemporanilor săi-  în speță din partea politicienilor, poeților și a meșteșugarilor, și la condamnarea lui la moarte.

Plato, in Απολογία a scris:

You must have known Chaerephon; he was early a friend of mine, and also a friend of yours, for he shared in the recent exile of the people, and returned with you. Well, Chaerephon, as you know, was very impetuous in all his doings, and he went to Delphi and boldly asked the oracle to tell him whether--as I was saying, I must beg you not to interrupt--he asked the oracle to tell him whether anyone was wiser than I was, and the Pythian prophetess answered, that there was no man wiser. Chaerephon is dead himself; but his brother, who is in court, will confirm the truth of what I am saying. Why do I mention this? Because I am going to explain to you why I have such an evil name. When I heard the answer, I said to myself, What can the god mean? and what is the interpretation of his riddle? for I know that I have no wisdom, small or great. What then can he mean when he says that I am the wisest of men? And yet he is a god, and cannot lie; that would be against his nature. After long consideration, I thought of a method of trying the question. I reflected that if I could only find a man wiser than myself, then I might go to the god with a refutation in my hand. I should say to him, 'Here is a man who is wiser than I am; but you said that I was the wisest.' Accordingly I went to one who had the reputation of wisdom, and observed him--his name I need not mention; he was a politician whom I selected for examination--and the result was as follows: When I began to talk with him, I could not help thinking that he was not really wise, although he was thought wise by many, and still wiser by himself; and thereupon I tried to explain to him that he thought himself wise, but was not really wise; and the consequence was that he hated me, and his enmity was shared by several who were present and heard me. So I left him, saying to myself, as I went away: Well, although I do not suppose that either of us knows anything really beautiful and good, I am better off than he is,-- for he knows nothing, and thinks that he knows; I neither know nor think that I know. In this latter particular, then, I seem to have slightly the advantage of him. Then I went to another who had still higher pretensions to wisdom, and my conclusion was exactly the same. Whereupon I made another enemy of him, and of many others besides him.

Then I went to one man after another, being not unconscious of the enmity which I provoked, and I lamented and feared this: but necessity was laid upon me,--the word of God, I thought, ought to be considered first. And I said to myself, Go I must to all who appear to know, and find out the meaning of the oracle. And I swear to you, Athenians, by the dog I swear! --for I must tell you the truth--the result of my mission was just this: I found that the men most in repute were all but the most foolish; and that others less esteemed were really wiser and better.

https://www.pagebypagebooks.com/Plato/Apology/APOLOGY_p3.html

Am terminat de citit "Deposedatii".
Intr-adevar, merita citita cartea, pentru ideile ei, intre care si ideea de "comunism neautoritarist".
Imi e clar acum ca Oana Bogdan se referea la o societate precum cea de pe planeta Anarres, unde s-au exilat sau au fost trimisi acolo drept exepriment, niste locuitori de pe Urras, acum 170 de ani.
Planeta Anarres era un desert, pe cand Urras era dezertificata/distrusa de locuitorii acesteia.

Mi-au ramas in minte teoriile depsre timp si spatiu. Foarte interesante.
Imi aduc aminte ca, in urma cu cativa ani, scriam in niste versuri ceva in legatura cu "Trecutul", care nu mai poate fi schimbat. Si dadeam solutia urmatoare: Schimbati ''Viitorul''!

Sfarsitul cartii este de retinut:
" Adevarata calatorie e intoarcerea."
..................................

" Dar nu adusese nimic. Mainile lui erau goale, asa cum fusesera intotdeauna."

Ce e drept "ideile" nu se tin in maini.
Plecase cu niste "idei", pe care le-a lasat pe Urras.

Printre care: TIMS: Transportul Instantaneu al materiei in spatiu".

Cel mai usor e sa transporiti o idee.

E adevarat ca in comunismul, pe care l-am trait noi, se spunea ca intrai in sedinta cu ideile tale si ieseai cu ale lor.

O idee care mi s-a desprins din romanul lui Le Guin este că natura umană este profund proprietariană. Ori societatea colectivistă pe care au încercat să o dezvolte pe Anarres era în totală contradicţie cu natura umană, deci nu avea cum să prindă. Dovadă modul în care profesorul Sabul îşi însuşea munca studenţilor şi asistenţilor săi.

O altă idee desprinsă din roman este că orice societate, cât de „ideală” ar fi fundamentată, în timp îşi dezvoltă prorpia clasă „proprietarianistă” iar după un număr de generaţii ajunge la starea de „echilibru” adică aceea a naturii umane. Aşadar „pericolul” nu venea din exterior, aşa cum credeau anarrienii, ci din interior din însăşi natura lor/noastră.

Am observat o similitudine izbitoare între pravica (limba artificială instituită în Anarres) şi nouvorba din 1984 al lui Orwell.

Ursula K. Le Guin – Deposedaţii a scris:

Formele de singular ale pronumelui posesiv în limba pravică erau folosite mai ales pentru accentuare; vorbirea idiomatică le evita. Copiii mici ar putea spune „mama mea”, dar curând învăţau să spună „mama”; în loc de „mă doare mâna” spuneau „mâna doare” şi aşa mai departe. Pentru a spune „acest lucru este al meu şi acela este al tău” în pravică spuneai „eu folosesc lucrul acesta iar tu îl foloseşti pe acela”.

George Orwell – 1984 a scris:

Vocabularul ei [nouvorbei] este construit în aşa fel, încât să ofere posibilitatea exprimării exacte şi adeseori foarte subtile a oricărui înţeles pe care un membru al Partidului ar putea dori să-l exprime şi, de asemenea, modalitatea de a ajunge la ele pe căi ocolite. Acest lucru se realizează, în parte, prin inventarea de cuvinte noi, dar mai ales prin radierea cuvintelor nedorite şi prin curăţarea celor păstrate de sensurile neortodoxe şi, în măsura posibilităţilor, de orice sens secundar. Să dăm un singur exemplu. Cuvântul liber continuă să existe în Nouvorba, dar nu poate fi folosit decât în enunţuri de genul: „Câinele este liber de purici” sau „Câmpul este liber de buruieni”. Nu poate fi folosit în vechile sale sensuri, adică „neînregimentat politic” sau „neangajat intelectual”, fiindcă libertatea politică şi cea intelectuală nu mai există nici măcar la nivel de concept şi, de aceea, în mod firesc, nu mai au nici un nume...

Chiar dacă scopurile sunt diferite în cele două romane, esenţa este aceeaşi: crearea unui limbaj/limbi care să corespundă noii orânduiri şi să genereze comportamentul dorit. În definitiv o limbă de lemn, aşa cum am prins-o şi noi în perioada comunistă. A propos, şi socialismul  a dat greş peste tot, tocmai pentru că merge împotriva firii umane.

TIMS: Transportul Instantaneu al materiei în spaţiu este precursorul ansiblului, un dispozitiv care apare în romanul Lumii îi spuneau pădure (tipărit doi ani mai târziu, în 1976)  ce permitea comunicarea instantanee pe o rază de 120 de ani lumină. Orson Scott Card, în tetralogiile Saga lui Ender şi Saga umbrelor, reia conceptul şi-i extinde raza la distanţe nelimitate. Numai că, în romanele lui Scott Card, ansiblul nu este o invenţie a oamenilor, ci a insectelor (gândacii), oamenii învăţând doar să-l folosească, nu şi să-l construiască. Cel puţin într-o primă etapă.

Nu cred că Oana Bogdan-Flatulenţa a citit Deposedaţii. Sau dacă din întâmplare a citit-o, nu cred că a înţeles nimic. Pe mine mă deranjează altceva: că Cioloş n-a înţeles nimic din politica românească. Ei nu trebuie să se bată (numai) pe electoratul activ, cel care merge la vot, majoritar fan PSD, ei ar trebui să le ofere celor care stau acasă ceeea ce aceştia-şi doresc: profesionalism, stabilitate, creştere economică reală. Cei care stau acasă nu sunt din zona „să ne dea”. Or cu Rareş Bogdan cap de listă PNL la europarlamentare, cu această duduiţă promovată la PLUS şi cu celălalt „deştept” la USR... nu prea sunt în zona de aşteptări a „nevotanţilor”. Şi iarăşi or să plângă precum răţuşca cea urâtă că pe ei nu-i votează nimeni...

Eu m-am grabit ieri sa spun ca am terminat-o de citit.
Vad ca esti bine "pus la punct".... Eu trebuie sa recunosc ca nu prea sunt un cititor de SF.
Dar cartea aceasta mi-a placut.

Ideea de proprietate, refelctata si in vorbire prin pronume posesiv am retinut-o si eu.
Bineinteles, pe langa multe alte ideii interesante, cu caracter educativ.
Am sa le caut din nou si am sa vin cu citatul respectiv.

E posibil ca Oana Bogdan sa nu fi citit cartea. Cum nici eu nu am citit-o.

Dar iata ca eu sustineam, inainte de a fi citit-o, cateva din ideile din carte, in articolul postat si pe acest forum, intitulat "Doua Manadate".

Iata ce zice Ursula:

"— Întotdeauna este mult mai uşor să nu gândeşti pentru tine. Găseşte-ţi o ierarhie plăcută şi sigură şi fixează-te în ea. Nu face schimbări, nu risca dezaprobarea, nu-ţi deranja colegii.

Întotdeauna este cel mai uşor să te laşi guvernat.

— Dar nu este vorba de nici un guvern,Dap. Experţii şi bătrânii vor conduce orice echipă, ori sindicat; ei ştiu cel mai bine cum se face treaba. La urma urmei, treaba trebuie făcută de cineva! Cât despre CPD, ai dreptate, ar putea deveni o ierarhie, o structură de putere, dacă nu ar fi organizată pentru a preveni exact aşa ceva.Priveşte cum sunt organizaţi!

Voluntari, selectaţiprin tragere la sorţi,

un an de pregătire, patru anica membru şi apoi, afară.

Nimeni n-ar putea câştiga putere,

în sensul vechi, într-un asemeneasistem, cu numai patru ani la dispoziţie.— Unii stau peste patru ani.— Consilierii? Nu mai au drept la vot.
— Voturile nu sunt importante. Există oameni în dosul scenei...— Ei, poftim! Asta e curată paranoia! îndosul scenei... Cum? Care scene? Oricine poateparticipa la o şedinţă a CPD, iar dacă este unmembru interesat, poate dezbate şi vota! Încercisă sugerezi că avem aici politicieni?'''

Ce inseamna CPD? Nu am gasit nicaieri in carte explicatia.

In Grecia Antica, saturati de democratie, au pus tragerea la sorti, in piata publica a celor care urma sa-i conduca.

In '90, spuneam acelasi lucru, cand am devenit liberi.
Ca era mai usor in Dictatura decat in Libertate. Aveam senzatia ca era mai usor sa te guverneze altul.
Dar asta nu inseamna ca e/era mai bine, nu?

E adevarat de sustii despre Ciolos si USR. Numain ca voturile se castiga prin cearta la noi. Prin "contre". Nu se voteaza idei si programe.
Se voteaza in permanenta "contra". Contra celuilalt. De aceea unificarea dupa vot e dificila, uneori imposibila. Cine e la Putere trebuie sa ii aiba in vedere pe toti alegatorii. Nu numai pe cei care au votat cu ei. Iar cei care au pierdut sa incerce sa lucreze cu Puterea pentru realizarea unor proiecte din care sa profite toti.
Or, la noi, toata politica se bazeaza pe ura ( oare, Urras vine d la Ura?) impotriva celuilalt.

A propos de felul in care folosim o limba pentru a exprima o idee.
Am observat, de ex., ca engleza nu are diateza reflexiva. Mi se pare mai corect sa spui ca "doare mana", decat ca "ma doare mana".

In plus as vrea sa adaug si urmatorul citat din memorie:
" Statul nu recunoaste alta moneda decat Puterea.
Statul este acela care bate moneda."

Ion a scris:

    Ce inseamna CPD? Nu am gasit nicaieri in carte explicatia.

Ursula K. Le Guin – Deposedaţii a scris:

    Pe Anarres, toţi sunt revoluţionari. Reţeaua de administraţie şi management se numeşte CPD, Coordonarea Producţiei şi Distribuţiei. (pag. 76 în documentul PDF)

Mi-au plăcut mult clasicii din Science Fiction, adică cei dintre jumătăţile de secol XIX şi XX, precum şi o parte dintre cei de după 1950. Spre exemplu, Isaac Asimov. În afară de talentul scriitoricesc, a fost om de ştiinţă. De aceea, cred eu, romanele şi povestirile sale sunt atât de verosimile. Asemenea ansiblulului "creat" de Ursula K. Le Guin, Legile roboticii enunţate de Asimov au fost asimilate de către toţi scriitorii de SF. De curând (asta însemnând cam de prin 2000) am început să mă apropii şi de zona Fantasy, însă pe listă sunt mai puţini scriitori. De asemenea, am mai citit ceva teorie despre science-fiction (mai ales după "invadarea" României de către minunăţia numită Internet, pentru că am avut acces şi la surse de informare străine), am mai tras cu ochiul prin fanzine, am mai ascultat emisiunea Exploratorii lumii de mâine... şi ştii cum e: dacă citeşti/asculţi ceva ce-ţi place, se mai lipesc şi ceva informaţii de tine. Cam asta mi-e cultura SF-istică.

Referitor la politică, la noi campaniile se bazează exclusiv pe ceartă şi miştocăreală. Programe nu prezintă pentru că nu au ce; iar doctrine... m-am uitat prin site-uri la câteva partide: dacă n-ai şti unde citeşti, n-ai putea să-ţi dai seama dacă este un partid de stânga sau de dreapta. Cred că din cauza asta stau mulţi oameni acasă. Nu vreau să pic în capcana Idolilor peşetrii sau ai tribului (F. Bacon) dar mă uit la mine că deja n-aş prea merge la votul pentru preşedinte. Pe Iohannis n-am de gând să-l mai votez pentru încă o vacanţă de 5 ani la Cotroceni, iar Opoziţia nu are altă propunere. Şi aşa ajung la ce-ai scris tu: o să mă las guvernat de alţii. Iar pentru parlamentare... mi-e greu să cred că opoziţia va reuşi să facă un program viabil (pe care să-l şi respecte) în cadrul unei coaliţii multipartide. Dar asta cred c-am mai scris-o.

Ion a scris:

In '90, spuneam acelasi lucru, cand am devenit liberi.
Ca era mai usor in Dictatura decat in Libertate. Aveam senzatia ca era mai usor sa te guverneze altul.
Dar asta nu inseamna ca e/era mai bine, nu?

Nu, nu era și nu este mai ușor să fii guvernat de altul, dar asta era singura optică în relația popor- guvern : "Statul" e atotfăcător, de la el și doar prin el. Iar în privința asta, lucruile nu s-au schimbat deloc în optica poporului român. Poziția asta însă oferea un avantaj de netăgăduit:
Erai doar o victimă.  
 
Și privitor la libertate, autonomie, drepturile/ libertățile economice cele mai importante pe care le are omul, dar care se aplică perfect subiectului pe care l-ați ridicat mai sus sunt:
1. Libertatea de a încerca
2. Libertatea de a cumpăra
3. Libertatea de a vinde
4. Libertatea de a eșua

[quote="Anahoret"]

Ion a scris:

    Ce inseamna CPD? Nu am gasit nicaieri in carte explicatia.

Ursula K. Le Guin – Deposedaţii a scris:

    Pe Anarres, toţi sunt revoluţionari. Reţeaua de administraţie şi management se numeşte CPD, Coordonarea Producţiei şi Distribuţiei. (pag. 76 în documentul PDF)

[/quote



Mi-au plăcut mult clasicii din Science Fiction, adică cei dintre jumătăţile de secol XIX şi XX, precum şi o parte dintre cei de după 1950. Spre exemplu, Isaac Asimov. În afară de talentul scriitoricesc, a fost om de ştiinţă. De aceea, cred eu, romanele şi povestirile sale sunt atât de verosimile. Asemenea ansiblulului "creat" de Ursula K. Le Guin, Legile roboticii enunţate de Asimov au fost asimilate de către toţi scriitorii de SF. De curând (asta însemnând cam de prin 2000) am început să mă apropii şi de zona Fantasy, însă pe listă sunt mai puţini scriitori. De asemenea, am mai citit ceva teorie despre science-fiction (mai ales după "invadarea" României de către minunăţia numită Internet, pentru că am avut acces şi la surse de informare străine), am mai tras cu ochiul prin fanzine, am mai ascultat emisiunea Exploratorii lumii de mâine... şi ştii cum e: dacă citeşti/asculţi ceva ce-ţi place, se mai lipesc şi ceva informaţii de tine. Cam asta mi-e cultura SF-istică.

Destul de buna. Felicitari!
Totusi nu pot sa nu ma intreb cum fac acesti scriitori de literatura SF sa imagineze o lume care nu exista in realitate, pornind de la o lume reala, traind intr-o lume reala, la fel cu cititorul?! E ca si cum ai spune "Basme", nu?

Referitor la politică, la noi campaniile se bazează exclusiv pe ceartă şi miştocăreală. Programe nu prezintă pentru că nu au ce; iar doctrine... m-am uitat prin site-uri la câteva partide: dacă n-ai şti unde citeşti, n-ai putea să-ţi dai seama dacă este un partid de stânga sau de dreapta. Cred că din cauza asta stau mulţi oameni acasă. Nu vreau să pic în capcana Idolilor peşetrii sau ai tribului (F. Bacon) dar mă uit la mine că deja n-aş prea merge la votul pentru preşedinte. Pe Iohannis n-am de gând să-l mai votez pentru încă o vacanţă de 5 ani la Cotroceni, iar Opoziţia nu are altă propunere. Şi aşa ajung la ce-ai scris tu: o să mă las guvernat de alţii. Iar pentru parlamentare... mi-e greu să cred că opoziţia va reuşi să facă un program viabil (pe care să-l şi respecte) în cadrul unei coaliţii multipartide. Dar asta cred c-am mai scris-o.

Multumesc pentru decriptarea acronimului.
Numai ca, in formatul EPDF, pe care am eu cartea descarcata pe tableta, CPD apare prima data la pag. 102, fara nicio explicatie
inainte de aceasta pagina. La fel, pe calculator, am cartea descarcata, nu in format PDF, unde CPD apare pentru prima data la pag. 96, fara nicio explicatie nici inainte si nici dupa aceasta pagina.
In fine, aceasta nu e o problema.

PSD-ul a spart inima targului cu Preotul Terhes din USA. L-ati vazut pe la Antena 3 intervenind via Skype?
Cand Turcescu avea o televiziune pe Skype, l-am vazut intervenind, aproape zilnic.
I-am si scris o data, cand punea problema egalitatii cetateanului cu statul, pe adresa
coalitiaromanilor@gmail.com. Bineinteles ca nu a raspuns.

Ciprian a scris:

Ion a scris:

In '90, spuneam acelasi lucru, cand am devenit liberi.
Ca era mai usor in Dictatura decat in Libertate. Aveam senzatia ca era mai usor sa te guverneze altul.
Dar asta nu inseamna ca e/era mai bine, nu?

Nu, nu era și nu este mai ușor să fii guvernat de altul, dar asta era singura optică în relația popor- guvern : "Statul" e atotfăcător, de la el și doar prin el. Iar în privința asta, lucruile nu s-au schimbat deloc în optica poporului român. Poziția asta însă oferea un avantaj de netăgăduit:
Erai doar o victimă.  
 
Și privitor la libertate, autonomie, drepturile/ libertățile economice cele mai importante pe care le are omul, dar care se aplică perfect subiectului pe care l-ați ridicat mai sus sunt:
1. Libertatea de a încerca
2. Libertatea de a cumpăra
3. Libertatea de a vinde
4. Libertatea de a eșua

Da, Ciprian. Asa este. In locul cuvantului "Libertatea", si eu as pune, mai degraba, "Dreptul"- "drepturile/libertatile economice".
Iar, cand vorbesti de "drepturi", nu poti sa nu te gandesti si la "datorii"/"obligatii", care presupun niste reguli,
instructiuni,  chiar si legi.
Asa incat Libertatea presupune si niste "restrictii". Ca de ex.: ai dreptul, esti liber sa circuli, dar nu oricum.
Trebuie sa ai un pasaport, cu viza daca se cere acest lucru, sa ai bani de drum dus-intors, etc....
Daca nu ai bani, esti tot liber. Dar nu poti sa calatoresti. In acest caz, "esti liber sa stai pe loc". Esti liber ''sa incerci'', dar si
"sa esuezi", nu?