Obiceiuri din postul Craciunului si de la Craciun

dolion a scris:

Am in gradina 5 brazi

Sa-ti traiasca, Dolion ! Si mult, si bine !

dolion a scris:

luati de cand erau mici din pepiniera. Pana acum doi ani, pe cel din fata casei, il impodobeam de Craciun, acum a crescut atat de mare incat nu mai pot. Toti sunt mari, nu stiu ce voi face cu ei! Bine ca nu afecteaza firele ce vin de la stalpi.

Noi i-am impodobit pina unde am putut ajunge ...Iar la cel mai inalt dintre ei i-am pus doar o funda mare, rosie ...

Poate aveti si experienta cu brazi tinuti intai in casa? La florarie mi-au dat niste instructiuni si acolo scrie ca se pot tine 10 zile la temperatura camerei. Noi o sa-i tinem la 9-10 grade insa. Cineva de la care aveam mai multe pretentii, fiind inginer horticultor ne-a spus din propria experienta cu un singur brad, ca daca ii tii la temperatura camerei doua saptamani, dau muguri si cand ii scoti afara, i-ai pierdut. La florarie normal ca sustin ca se pot pune in gradina in conditiile de mai sus. Chiar o vecina are doi brazi din florarie, ea fiind patroana florariei. Presupun ca i-a tinut si la temperatura camerei, ca n-am cum sa stiu ce a facut acum mai multi ani... Unul din ei a ramas cam mic, ca il are din Baia Mare, unde are si acolo florarie, si a zis ca ramasese nevandut si l-a rasadit dupa ce a trecut sezonul de vanzari.

Bradul din casă, stropit zilnic cu apă
În reţele de retail precum Carrefour, Bricostore şi Auchan vor putea fi găsiţi, începând din acest weekend, brazi la ghiveci, originari din Munţii Caucaz, şi molizi albaştri, de origine nordamericană, importaţi de Silva Group. Brazii costă între 120 şi 170 de lei, în vreme ce preţul unui molid începe de la 90 de lei. Potrivit reprezentantului Silva Group, Ovidiu Neacşu, copacii au etichete care indică, prin culori, categoria de calitate. Etichetele conţin şi explicaţii despre condiţiile în care trebuie ţinuţi brazii, având în vedere că şocul termic provocat de aducerea lor în casă îi omoară în 70% din cazuri. Bradul are nevoie de aclimatizare înainte de a fi băgat în locuinţă, iar încăperea în care stă trebuie să fie aerisită frecvent. Stropirea zilnică cu apă îi prelungeşte viaţa. După Sărbători, e nevoie de o nouă aclimatizare cu temperaturile de afară: copacul trebuie ţinut pe balcon până în martie-aprilie, apoi poate fi plantat.(www.evz.ro)

Eu am un bradut cam de un metru saptezeci in fata ceardacului si il impodobesc pe acela.E al patrulea an ca il impodobesc.L-am adus di padure acu 7 ani,era cat o palma!

VOTAN a scris:

Eu am un bradut cam de un metru saptezeci in fata ceardacului si il impodobesc pe acela.E al patrulea an ca il impodobesc.L-am adus di padure acu 7 ani,era cat o palma!

Cand vine vorba despre sarbatoarea Craciunului, obiceiurile difera de la o tara la alta. Libertatea va prezinta cateva din traditiile existente de Craciun in lume.

Suedia: In dimineata Craciunului, membrii familiei iau micul dejun doar la lumina unei lumanari.

Franta: In unele zone ale tarii, oamenii ard un butuc in gospodarie, conform traditiei, gestul semnificand bunastare in viitor.

Islanda: Aici nu vine doar un Mos Craciun, ci 13. Acestia coboara din munti unul cate unul, incepand cu data de 11 decembrie si aduc celor cuminti dulciuri, mandarine si lozuri in plic, iar celor rai, cate un cartof.

Elvetia: O traditie a elvetienilor este "Parada ridichilor luminate". Copiii scobesc cate o ridiche, pe care ulterior o impodobesc cu diferite forme de sezon (braduti, stelute).

Italia: Copiii primesc cadourile intr-un borcan numit urna destinului, insa nu de la Mos Craciun, ci de la Befana, o vrajitoare care vine calare pe o matura. Totul se intampla in ziua de Boboteaza.

Cuba: Masa traditionala inseamna pentru cubanezi friptura de porc si fasole neagra cu orez si cu plante traditionale (Yuca), sub forma de piure.

In Grecia, copiii canta in seara de Ajun colinde (kalanda), in schimbul dulciurilor si al fructelor uscate, pe care le primesc de la credinciosi.

Ucraina: Traditionala aici este masa cu 12 feluri de mancare, din seara de Ajun. Membrii familiei nu vor incepe insa sa guste bucatele pana la aparitia primelor stele pe cer.

Cehia si Slovacia: Un obicei in aceste tari este prezicerea viitorului, care presupune taierea in curmezis a unui mar. Daca apare o stea, va fi un an bun, iar daca este o cruce, anul va fi rau.

Mexic: Copiii mexicani au propria traditie de Craciun, numita Pinata. Ei se strang in casa unuia dintre ei, pun monezi si bomboane intr-un saculet si il agata apoi de tavan. Cel care reuseste sa doboare saculetul este castigatorul a tot ceea ce se afla in interiorul acestuia.

Anglia: In fiecare casa este prezent vascul, considerat din cele mai vechi timpuri ca avand puteri magice si care alunga spiritele rele si aduce noroc. De la masa traditionala este nelipsita budinca, facuta din nuci, zahar si faina. Copiii isi agata de pat un saculet in care Mos Craciun le va lasa cadourile.

Germania: In aproape fiecare casa exista in preajma Sarbatorilor de iarna Adventskrantz, un suport metalic cu patru lumanari. "Advent" inseamna "vine", iar acest suport simbolizeaza cele patru saptamani de dinaintea Craciunului. In fiecare duminica din aceste patru saptamani este aprinsa cate o lumanare.

Ungaria: Cei mici pleaca de acasa in seara de Ajun, mergand in vizita la rude, iar in acest timp se spune ca Iisus le aduce bradutul impodobit cu globuri, lumanari si dulciuri. In ziua de Craciun, dupa masa traditionala, copiii au voie sa manance dulciurile agatate in brad.

Sursa: Libertatea - (Redactia Libertatea)

Cu un trafic calculat la 10.000 de persoane in fiecare zi, Targul de Craciun din Piata Mare a orasului Sibiu a devenit principalul punct de atractie pentru copiii din oras. Jocurile mecanice, bradul cu scena nasterii lui Hristos sau patinoarul au devenit o adevarata afacere alaturi de zecile de casute in care se vand produse de sezon.

Programul fiecarei seri a fost actualizat, de la ora 19.00, pe mica scena amenajata urcand diferite coruri. Invitatii vin din toate zonele tarii: incepand din Maramures si chiar si din Basarabia.

Vineri, 24 decembrie, la ora 17.00, e asteptat sa coboare dintr- o caleasca chiar Mos Craciun.

Maine, romanii vor sarbatori Ignatul, ziua randuita pentru sacrificarea porcilor inainte de Craciun. Desi legea prevede ca trebuie verificata carnea inainte de consum, cei care o incalca nu ajung sa plateasca amenzi.
Normele europene presupun ca animalele sa fie anesteziate (asomate) inainte de a fi sacrificate. Romanii, ca cetateni europeni, ar trebui sa respecte aceste reguli, insa se gasesc numeroase scuze pentru a evita legea, asa cum recunosc chiar si veterinarii. Printre cele mai des utilizate sunt faptul ca asomarea costa, iar angajatii statului nu au cum sa verifice fiecare gospodarie in parte. Apoi, proprietarii spun ca normele europene ii fac sa nu mai respecte traditia si ca, daca si parintii lor, au sacrificat porcii fara sa-i anestezieze, ei de ce nu ar face la fel?

Prevederile comunitare au fost transpuse in legislatia nationala, astfel ca cei care sacrifica animale fara asomare. Conform Hotararii de Guvern nr. 984/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie contraventii la normele sanitare veterinare privind protectia, bunastarea si cresterea animalelor si se sanctioneaza urmatoarele fapte:

►cu amenda de la 100 lei la 300 lei, in cazul faptelor savarsite de persoanele fizice, si cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei, in cazul faptelor savarsite de persoanele juridice:

* sacrificarea animalelor fara asomare;
* producerea de stimuli, suferinte si dureri evitabile in timpul asomarii si sacrificarii animalelor pentru consum propriu;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele pentru miscarea si cazarea animalelor inainte de abatorizare;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele pentru animalele care nu sunt livrate in containere sau custi;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele pentru animalele livrate in containere;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele referitoare la contentia animalelor inainte de asomare, sacrificare sau ucidere;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru asomarea cu pistolul cu glonte captiv;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru asomarea prin lovirea urmata de pierderea cunostintei;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru asomarea prin electronarcoza;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru asomarea prin expunerea la dioxid de carbon;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru uciderea cu pistolul cu glonte liber sau pusca, in cazul vanatului mare de ferma si caprioare;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru uciderea prin decapitarea si dislocarea gatului, numai in cazul pasarilor;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru uciderea prin electrocutare si prin utilizarea dioxidului de carbon;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind cerintele specifice pentru ucidere in camera de vid pentru vanatul de crescatorie, fazani/prepelite/potarnichi;
* nerespectarea prevederilor legale in vigoare privind sangerarea animalelor.

De asemenea, inainte de a fi consumata, carnea de porc trebuie supusa unui examen trichineloscopic.

"Carnea proaspata, provenita de la specii de animale receptive, se admite pentru consum uman, numai dupa efectuarea examenului pentru decelarea Trichinei de catre medici veterinari oficiali sau medici veterinari de libera practica imputerniciti de catre directiile sanitare vetererinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti", se arata in raspunsul transmis EVZ de ANSVSA.
Costul acestui examen este de 7 lei.

Sursa: Evenimentul Zilei - (Simona Diaconu)

Sa fi sanatos...aici nimeni nu a vrut asomare...iar de examenul carnii prea putini...

dolion a scris:

Bradul din casă, stropit zilnic cu apă
În reţele de retail precum Carrefour, Bricostore şi Auchan vor putea fi găsiţi, începând din acest weekend, brazi la ghiveci, originari din Munţii Caucaz, şi molizi albaştri, de origine nordamericană, importaţi de Silva Group. Brazii costă între 120 şi 170 de lei, în vreme ce preţul unui molid începe de la 90 de lei. Potrivit reprezentantului Silva Group, Ovidiu Neacşu, copacii au etichete care indică, prin culori, categoria de calitate. Etichetele conţin şi explicaţii despre condiţiile în care trebuie ţinuţi brazii, având în vedere că şocul termic provocat de aducerea lor în casă îi omoară în 70% din cazuri. Bradul are nevoie de aclimatizare înainte de a fi băgat în locuinţă, iar încăperea în care stă trebuie să fie aerisită frecvent. Stropirea zilnică cu apă îi prelungeşte viaţa. După Sărbători, e nevoie de o nouă aclimatizare cu temperaturile de afară: copacul trebuie ţinut pe balcon până în martie-aprilie, apoi poate fi plantat.(www.evz.ro)

VOTAN a scris:

Eu am un bradut cam de un metru saptezeci in fata ceardacului si il impodobesc pe acela.E al patrulea an ca il impodobesc.L-am adus di padure acu 7 ani,era cat o palma!

Va multumesc pentru informatii. Chiar sambata am fost prin Cluj si am vazut oferta de acolo. Brazi la peste 100 de lei e prea mult, avand in vedere ca putem sa aducem din apropiere din padure. Am vazut conifere mici, mai ieftin, dar erau Taxus nu-stiu-cum, deci nu erau brazi.

Masa de Craciun ne poate aduce un numar de calorii de pana la patru ori mai mare decat in mod obisnuit. La fel se poate intampla si in noaptea dintre ani, cand mancam aproape aceeasi cantitate de alimente.

"Daca, intr-o zi obisnuita, o femeie ar trebui sa consume, in medie, 2.000 kilocalorii, iar un barbat 2.500 kilocalorii, la masa de Craciun putem consuma pana la 8.000 kilocalorii", atrage atentia prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Caltabosul, toba, piftia, carnatii, slanina si friptura sunt preparate care au un continut caloric destul de ridicat, mai ales ca sunt facute din carne de porc, aliment bogat in grasimi "rele" si kilocalorii. Medicii nutritionisti recomanda sa nu mancam din toate aceste preparate la o singura masa, deoarece nu riscam doar sa luam in greutate, ci si sa suferim de indigestie.

dolion a scris:

Masa de Craciun ne poate aduce un numar de calorii de pana la patru ori mai mare decat in mod obisnuit. La fel se poate intampla si in noaptea dintre ani, cand mancam aproape aceeasi cantitate de alimente.

"Daca, intr-o zi obisnuita, o femeie ar trebui sa consume, in medie, 2.000 kilocalorii, iar un barbat 2.500 kilocalorii, la masa de Craciun putem consuma pana la 8.000 kilocalorii", atrage atentia prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Caltabosul, toba, piftia, carnatii, slanina si friptura sunt preparate care au un continut caloric destul de ridicat, mai ales ca sunt facute din carne de porc, aliment bogat in grasimi "rele" si kilocalorii. Medicii nutritionisti recomanda sa nu mancam din toate aceste preparate la o singura masa, deoarece nu riscam doar sa luam in greutate, ci si sa suferim de indigestie.

Sa stea linistiti domnii doctori, ca la noi in casa nu se mananca decat cu foarte putin peste aceste kilocalorii. Nu mancam in noaptea peste ani, masa de Craciun are tot acelasi numar de feluri de mancare, doar poate ca la micul dejun si seara mancam mai consistent. Iar caltabos, toba, piftie nu s-a mancat de sarbatori in familia sotului. Slanina a disparut de cand nu mai taiem porc, iar carnatii au disparut din meniu cam de doi ani.

Traditia, Zaraza, traditia! Sarbatori de iarna, fara de-ale porcului, parca nu sunt sarbatori!

Noi facem diverse feluri de mincare, dar ne place sa "gustam" cite putin din fiecare. In general folosim carne de porc si de curcan. Dar nu a existat Craciun fara putina toba, putin sorici, caltabosi, lebar, cirnati afumati, fripturi de porc/curcan, piftie de curcan, sarmale si cozonaci facuti in casa (in ajun) - sa miroasa a sarbatoare . Anul acesta am adaugat la antreuri si putin calamar (daca tot l-am primit de la citiva prieteni) pe care-l voi gati pane. Cum familia se reuneste la noi acasa, e masa mare si trebuie sa-i multumim pe toti (unii prefera porcul, altii pasarea si uite-asa ) .

La noi se prepară multe feluri de mâncare dar le consumăm pe durata următoarelor 4 - 5 zile.
În trecut mă încântau salata boeuf, sarmalele si cozonacii.
În prezent am atractie doar pentru răcituri (piftie) si cozonaci.
Mesele mele nu vor fi mai bogate de sărbători decât restul zilelor,
adică vreau să spun că rămân în control, fără exagerări de niciun fel, chiar dacă fetele noastre gătesc de toate.
În anii trecuti mergeam la fermă si tăiam un porc la fiecare sfârsit de an, acum nu o mai facem.

Tipul de carne ce prefer: curcan si peste. Celelalte doar le gust cu totul si cu totul întâmplător.

Băuturi: multe preparate de noi, acasă. Un pahar sau două de vin nu sunt excluse.

Desi nici eu si nici sotul meu nu le prea avem cu alcoolul, este clar ca bauturile nu vor lipsi, mai ales ca am pregatit deja mirodeniile pentru vin (de tara) fiert si tuica (si ea de la tara) fiarta .

Cine ne-a furat tradiţia de pe masa de Crăciun

Aşteptate cu bucurie, indiferent de vremuri şi de cât de gros este portofelul, sărbătorile româneşti sunt o sumă de tradiţii pe care le respectăm sau le adaptăm. Dacă facem o comparaţie între cele două mari sărbători creştine Paştele şi Crăciunul, constatăm că a doua este de departe mult mai spectaculoasă decât cea dintâi. Model de sincretism popular, Naşterea Domnului aduce cântec şi dans, costume şi mese îmbelşugate, reuniuni de familie şi, mai nou, un ritual al cadourilor.

Oraşul ne strică tradiţia

Despre lumea de la sat nu vorbim, pentru că puţine sunt încă zonele rurale unde modernitatea a reuşit să câştige războiul cu tradiţia. Oraşul, însă, este stricător de tradiţie, chiar şi din punct de vedere culinar. Iar dacă obiceiul uratului a dispărut sau s-a perimat la oraş, înghiţit de pornirile mercantile şi mult prea sociale de tipul ”ne daţi ori nu ne daţi bani” sau ”am plecat să colindăm prin cluburi”, un lucru a rămas neatins în Sfântă Zi de Sărbătoare – masa de pe care nu trebuie să lipsească tradiţionalele bucate- cârnaţii şi caltaboşii, toba şi sarmalele, piftia şi cozonacul. Este cert că românii ţin la ce pun pe masă, iar cu cât aceasta geme de mâncărurile cele mai alese, cu atât satisfacţia şi prestigiul gazdei cresc.

Cum am uitat şi ce învăţăm

După ani buni în care gospodinele au învăţat încet-încet că sarmalele se găsesc şi la supermarket, iar toba se leagă fără greş dacă o cumperi din magazin, o nouă modă pune stăpânire pe obiceiurile alimentare de la oraş– toată lumea este de acord că, dacă serviciul nu îţi permite să învârţi cârnaţii, să toci pentru tobă sau să îţi prepari porcul cumpărat din târg "a la carte" – să nu uităm că nici UE nu ne mai permite să ne urmăm tradiţia – cea mai bună soluţie şi cea mai sănătoasă este mâncarea tradiţională, de la producătorii tradiţionali cu clop şi bundiţă care sunt tot mai numeroşi mai ales în pieţele Capitalei.

Brânza la găleată, în război cu aceea pasteurizată

În condiţii care în multe dintre cazuri sfidează şi cele mai mici norme de igienă, în găleţi depozitate pe jos, dar tot mai des în vitrine frigorifice plasate în târguri sau în pieţe, se găsesc bucate alese, afumate şi păstrate ”după reţete tradiţionale”, după cum le laudă chiar vânzătorii lor. Preţul este şi el după măsura prestigiului şi a efortului depus, ridicat, poate de trei ori mai mare decât ai plăti în mod normal pentru un produs similar achiziţionat de la supermarket. Dacă îţi faci o socoteală, îţi dai seama că ţi-ai putea cumpăra carne şi n-ar fi prea greu să învârţi nişte cârnaţi în weekend, însă iar îţi aduci aminte de timp care este nepreţuit, mai ales când nu îl ai. Aşa că scoţi bani din buzunar ca să mănânci tradiţional.
Însă ce ar fi dacă cineva ţi-ar spune că ai dat pe brânza tradiţională de capră un preţ de trei ori mai mare decât era normal şi că de fapt ce mănânci doar are aromă de capră, pentru că trei sferturi este de vită, dacă ai afla că nici olteneştii româneşti nu-s de pe la noi, iar ţăranul cu clop şi ghiul nu are acasă nici măcar o găină, darămite porci care să-i asigure marfă pentru fiecare zi de târg de câteva luni încoace, ce ai spune?

Sorin Minea, preşedintele Romalimentara, a vorbit deschis pentru Verticalnews despre păcăleala tradiţională din târgurile cu produse ce se vând sub sloganul ”Ca la mama acasă”. Anterior, Minea a mai tras câteva semnale de alarmă pe aceeaşi temă în presa românească.
„Când m-am referit la produsele alimentare luate de la bulgari, m-am referit strict la brânză, care este luată de acolo şi vândută la noi ca produs autohton, iar când m-am referit la "en-gros"-uri mă refeream la faptul că marfa de fabrică, produsele de serie, sunt luate de acolo de nişte domni cu clopuri şi vândute ulterior ca marfă de producător la preţuri extraordinar de mari. Marfa se poate cumpăra de oriunde sau poate produce, pentru că în România sunt foarte mulţi producători – unii sunt înregistraţi (trebuie să respecte nişte măsuri minime şi, de obicei, comercializează pe partea locală produse cantitativ limitate), alţii sunt autorizaţi (au dreptul să comercializeze oriunde, inclusiv pe piaţa europeană, ceea ce deocamdată nu se întâmplă). Primii dintre ei fac cele mai multe nereguli, fără să omitem însă că există şi făbricuţe care funcţionează în legalitate. Producătorii înregistraţi sunt cei care au găsit un debuşeu şi acum marşează pe ideea de piaţă de produse tradiţionale – vin cu produse pe care le etichetează drept tradiţionale”, spune Minea.

Avalanşa comercianţilor fals-tradiţionali

Important este să nu trecem cu vederea că, dacă până nu demult erau numai doi-trei comercianţi de astfel de produse, la ora actuală în toate pieţele bucureştene sunt nişte domni care vând produse ”tradiţionale”, ori asta înseamnă fie că populaţia României numără multe persoane care au porci în curte, fie că este vorba de nişte produse făcute în serie, nişte produse care nu au nici cea mai mică legătură cu ceea ce spun ei. Pentru că aceia care se dau drept producători tradiţionali, susţin că marfa lor este ”fără chimicale, din carne ecologică”… În cazul acesta, întrebarea este de unde iau ei atâta carne?
Ştiaţi că apetisanţii cârnaţi olteneşti sau cei cu cimbrişor sunt procesaţi în maţe de plastic din carne de porc născut şi crescut în Belgia?

Ce înseamnă tradiţional?

Problema este că din păcate nu este înţeleasă terminologia. ”Produs tradiţional” nu înseamnă produs făcut de o familie, ci un produs tradiţional trebuie să respecte nişte regului, dar şi să fie făcut conform unei reţete care să fie respectată întocmai de câteva sute de ani, să zicem.
În ceea ce priveşte regulile de respectat, este bine să se ştie că teoretic, produsele tradiţionale ar trebui să fie fără substanţe chimice, fără coloranţi, fără conservanţi, deci aşa cum se spune, ”ca la mama acasă”. Singurii care nu fac produse tradiţionale ca să le vândă în târguri, sau care mai vin foarte rar în târguri şi sunt în număr infim, sunt familiile care fac la ele casă cârnaţii, şunca sau brânza, de obicei pentru consumul propriu sau pentru a le comercializa în jurul casei. Ei nu au dreptul să vândă în piaţă, pentru că legea interzice acest lucru.

Nadina Dobrogeanu

Crăciunul, ca şi Pastele, este una dintre cele mai aşteptate sărbători. În postul de şase săptămîni care îl precede, oamenii fac numeroase pregătiri, încercînd să întîmpine cum se cuvine o sărbătoare de o asemenea importanţă. Trebuie precizat că sărbătoarea Crăciunului nu se referea altădată numai la Naşterea Domnului Iisus, pentru oamenii comunităţilor arhaice începînd, din Ajunul Crăciunului, o perioadă rituală de 12 zile destinată special renovării timpului, toate acţiunile şi practicile din această perioadă avînd la bază ideea coborîrii lumii în haos şi reinstaurarea unei noi ordini cosmice. Părinţii Bisericii Creştine au avut înţelepciunea şi au plasat Naşterea Mîntuitorului, moment esenţial pentru noua religie, chiar în cadrul celei mai critice perioade din anul calendaristic, cînd, se spune, timpul este impur, periculos, desfiinţîndu-se graniţele dintre lumi, însă, la capătul acestei perioade, lumea pămînteană este din nou pură şi primenită de forţele răului, aşa încît Naşterea Domnului era asociată, simbolic, cu această restaurare anuală a lumii celor vii, Domnul Iisus fiind socotit noul Soare care aduce Lumina şi Cuvîntul în lume.

În legătură cu numele popular al sărbătorii există mai multe opinii, ba că ar veni de la latinescul „creatio" - naştere, ba de la slavul „Karacun" - moarte năprasnică sau spirit al morţii, ba din albanezul „Kërçum" - buturugă. Specialiştii români, avînd în vedere rolul principal pe care îl juca buturuga sacră, aprinsă ritual în noaptea Crăciunului pentru a ajuta Soarele slăbit de puteri, înclină spre o origine traco-dacică a sărbătorii, această opinie apropiindu-se mult de cea de-a treia variantă amintită mai sus. Evident, acceptînd această origine, trebuie să acceptăm şi faptul că sărbătoarea Crăciunului a păstrat, după cum vom vedea, şi o mulţime de elemente precreştine, elemente care-şi aveau pe deplin explicaţia în plan mitico-magic.

Pentru cei care contestă veridicitatea aserţiunilor anterioare, mai precizăm că timp de o sută şi ceva de ani, în veacurile III-IV, Naşterea Domnului era o sărbătoare comună cu Botezul Domnului, acestea ţinîndu-se pe 6 ianuarie. De abia în anul 354, papa Liberiu a oficializat data de 25 decembrie ca zi a Naşterii lui Iisus, în Orient acest lucru întîmplîndu-se în anul 379.

În Ajunul Crăciunului se postea altădată pentru Maica Domnului, ea fiind în această zi muncită şi suparată; nu se mînca nimic cu sînge, pentru că Maica Domnului fusese în Ajun plină de sînge; în schimb, se mînca din toate roadele pămîntului, oamenii fiind aproape obligaţi, pentru ca acestea să rodească în anul care urma, să guste cîte puţin din ele. Se mînca pe săturate bob, pentru a avea saţ, perje, spre a te îndulci şi a nu te sfădi cu nimeni, vărzări, turte („pelincele Domnului" - în amintirea femeilor care i-au dus Maicii Domnului la rodini pelinci!), la urmă lăsîndu-se găluştele cu păsat, despre ele crezîndu-se că sînt neamurile sfădăuşe, din moment ce atîta vreme cît fierb în oală „tot una clocotesc şi huiesc". Preotul, dupa ce blagoslovea bucatele şi casa, trebuia, potrivit obiceiului pămîntului, să şadă neapărat pe un loc unde, în prealabil, gospodina pusese grăunţe; dacă nu şedea, atunci, se spune, nu vor şedea nici peţitorii, nici norocul, nici cloştele pe ouă! Grăunţele pe care stătuse Sfinţia Sa erau date apoi la găini, mai întîi fiind trecute prin veriga coasei şi printr-o bortă a laiţei. Prin Ardeal, prima grijă a femeii, după ce ieşea popa din casă, era să măture repede, dacă nu făcea aşa riscînd să aibă casa plină de purici peste an!

Multe practici din Ajun au ca principală grijă vitele din bătătura, dîndu-li-se mîncare pe săturate, că doar în această noapte „s-a născut Hristos în iesle". Din toate mîncărurile pregătite gospodina obişnuia să pună cîte puţin într-o strachină, cu aceasta plină înconjurînd casa de trei ori; apoi conţinutul era dat vitelor, sperîndu-se că, procedînd aşa, vitele vor fi sătule şi vor avea spor. Apa ce rămînea de la spălatul vaselor era dată de băut vitelor, uneori în a treia zi de Crăciun animalele fiind şi stropite. Pentru a avea frupt vacile, era bine să nu se împrumute nimic din casă în toată această perioadă, focul (deloc întîmplător!) şi aluatul dospit trebuind să fie foarte bine păzite şi nicidecum împrumutate. De asemenea, orice fiinţă sau lucru care fusese împrumutat peste an trebuiau aduse neapărat acasă, spunîndu-se că altfel acestea ar plînge. Ba chiar, nici gunoiul nu trebuia scos din casă pînă la Bobotează, cei care făceau acest lucru riscînd să aibă tot anul musafiri; în fapt, explicaţia mitologică se referă la spiritele strămoşilor care şi-ar fi găsit culcuş în gunoiul casei. Ca aceste spirite să-i ajute pe cei din casă, mai ales pe fetele mari, era bine ca în Ajunul Crăciunului măturatul să se facă de la prag spre răsărit, spre icoane, astfel putîndu-se strînge la casa respectivă peţitorii, binele şi norocul.

Spre seară toţi ai casei se aşează în jurul mesei, această masă fiind cu totul specială, la ea participînd atît viii, cît şi morţii. Prin Bucovina, nimănui nu-i era îngăduit să se ridice de la masă pînă nu se terminau toate bucatele de mîncat, altfel fugea belşugul din casă. Uneori, bărbatului i se îngăduia să se ridice, acesta obişnuind să încuie toate uşile pe timpul mesei pentru a nu i se fura nimic din gospodărie în anul viitor. Femeia care se ridica de la masă risca să nu-i stea cloştele pe ouă, unul din picioarele ei trebuind să fie bine ţinut pe un topor, dacă vroia să aibă pui tari ca fierul. „Ca să iasă deodată puii" se ridicau de la masă toţi odată, prin Botoşani mama obişnuind chiar să cloncănească ca cloşca, iar copiii să ţipe ca puii!

În noaptea Crăciunului se credea că cerul e deschis, despre cel care auzea cocoşii cîntînd în cer spunîndu-se că are noroc la bani şi că va fi sănătos. Alţii, mai puţin atenţi la cocoşi, credeau într-o credinţă conform căreia dacă apucau să fure în seara Ajunului şi nu te prindea nimeni, atunci puteau să fure tot anul fără teama de a fi prinşi. Furtul era uşurat şi de faptul că oamenii obişnuiau să nu încuie uşile şi porţile, încuierea acestora atrăgînd dezinteresul peţitorilor! Tot pentru peţitori, fetele mari puneau, în seara Ajunului, o strachină pe prispă sub fereastră, sperînd că-l vor vedea atunci cînd acesta va veni să mănînce. Înainte de a se culca îşi punea pe cap o spelcă ce fusese sub prag cînd a ieşit preotul din casă, spelca aceasta favorizînd visarea ursitului.

Oamenii de altădată erau foarte grijulii ca în noaptea Crăciunului să nu se stingă focul, în acest scop punînd în vatră un buştean sau o buturugă, această buturugă fiind asociată, ca şi porcul şi grîul, strămoşilor mitici, de data aceasta de natură dendromorfă. Bradul de Crăciun, venit pe aceeaşi filieră mitologică, nu este specific românilor, aceştia preluîndu-l, se pare, de la germani, pe la sfîrşitul veacului al XIX-lea.

Încă din dimineaţa Ajunului, băieţii, mai puţin fetele, de obicei în cete, porneau la colindat. Darurile tradiţionale constau mai ales în colaci, numiţi şi colindeţi, acestor colaci de Crăciun fiindu-le atribuite puteri magice. Uneori, neamurile mai scăpau şi cîte un ban sau fructe. Flăcăii ieşeau la colindat, adesea mascaţi, spre miezul nopţii, ceata flăcăilor avînd în toată această perioadă sarcini extrem de complexe în viaţa satului tradiţional (trăia în grup la o casă anume, scotea fetele la joc a doua zi de Crăciun, asigura ordinea şi disciplina în sat în cele 12 zile ş.a.). Oamenii primeau întotdeauna colindătorii, deoarece se credea că atunci cînd nu se vor mai auzi colinde pe pămînt vor ieşi diavolii şi vor pune stăpînire pe lume, neprimirea colindătorilor fiind socotită un mare păcat.

În apa în care se spălau înainte de Crăciun, oamenii puneau o nucă şi un ban, crezînd că vor fi sănătoşi ca nuca şi vor avea noroc la bani. În zilele de Crăciun, prin Basarabia, se organizau petreceri, cunoscute sub denumirea de „cumpănii", la acestea participînd cîte şapte-opt perechi, la cumpănii mîncarea, băutura, vorbitul, cîntatul şi jucatul fiind ingredientele bunei dispoziţii. De la un gospodar se trecea la altul şi tot aşa, pînă a doua zi, cînd satul răsuna de cîntece. Cînd oamenii se întîlneau pe drumuri, obişnuiau să se salute cu o formulă disparuta azi: „Hristos S-a născut!"

Pentru amatorii de prognoze meteo, amintesc că ploaia sau ninsoarea din prima zi de Crăciun prevestesc un an nou bun, în timp ce vremea senină sau vîntul anunţa un an rău; dacă e cald, încît se pot ţine uşile deschise, atunci la Paşti va fi frig!

Moş Crăciun, în chip de moşneguţ rotofei, îmbrăcat în haină roşie, cu barbă lungă şi albă, cu sacul de cadouri în spinare sau stînd într-o sanie trasă de reni, este o imagine foarte tîrzie închipuită de Thomas Nast, un desenator american, între 1863 - 1866, imaginea avînd ca punct de plecare pe Sfîntul Nicolae, de acest fapt făcîndu-se „vinovaţi" coloniştii olandezi şi cei englezi ce au plecat în America în secolul al XVII-lea. Aşadar, nimic din tradiţia românească în imaginea actuală a lui Moş Crăciun, însă după 1960 această imagine s-a impus în toată lumea, aşa încît o luăm ca atare.

Aceasta era sărbătoarea Crăciunului de altădată. Capul unei perioade rituale de renovare a anului cosmogonic, Crăciunul îi introducea pe oameni într-o atmosferă unică, specifică atît sfîrşitului, cît şi începutului, atît tristeţii, cît mai ales bucuriei.

„Amin, amin,
Acest praznic l-am aşteptat
Cu tri cîntări călătorind,
Veşti bune aducînd,
Cu dar şi cu bucurie
Amin, boieri, să vă fie."

Marcel Lutic

dolion a scris:

Crăciunul, ca şi Pastele, este una dintre cele mai aşteptate sărbătorie.

sclavii (de la stat și de la privat) au liber, deci nu e de mirare

12 zile libere din care doua, (24 si 31), se vor recupera in doua sambete din ianuarie!

dolion a scris:

12 zile libere din care doua, (24 si 31), se vor recupera in doua sambete din ianuarie!

se vor "recupera" pă draq...

Nici eu nu inteleg "recuperarea" la bugetari... sa faca ce?... mai multe suruburi, piulite ori saibe?

Sa-l mancati sanatosi (cine-l are)!

Primiţi cu colindul?

Asta-i seara cea mai sfântă

Asta-i seara cea mai sfântă,
Îngerii în ceruri cântă-,
Îl slăvesc pe Dumnezeu,
C-a trimis pe Fiul Său,
Să se nască din Duh Sfânt,
Pentru oameni pe pământ.
Să le-arate calea dreaptă
Şi viaţa care-i aşteaptă.
Să le-aducă mângâiere,
Să-i ferească de durere.
Să-i cureţe de păcate,
La mulţi ani cu sănătate!

Folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău

Ajunul Craciunului, ultima zi de suferinta!

Capacitatea de a nu uita a celui care iubeste este una dintre cele mai deosebite calitati ale iubirii. Toti vrem sa nu fim uitati de cei pe care ii iubim. Exista in aceasta neuitare o iubire care alunga orice teama si orice neliniste. Ne impartasim neincetat cu viata celor de langa noi, fara a ne pierde identitatea, intr-un drum nesfarsit, pana dincolo de moarte. Acest lucru ne aduce liniste, caci simtim cum facem parte dintr-un intreg care, centrat in Dumnezeu, nu se poate risipi vreodata.

Toti ne descoperim identitatea in bucuria comuna a Nasterii lui Iisus Hristos. Oricat ne-am stradui, nu putem sa ne indepartam de taina originii noastre si de comuniunea in care am fost saditi. Pentru aceasta, cu cat se adauga timp vietii noastre, cu atat simtim ca traim o tot mai mare taina, cea a nasterii continue si a trecerii, prin moarte, catre adevarata si unica noastra viata.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu, din Fecioara Maria, aduce cu sine o bucurie deosebita de a trai viata, bucurie lipsita de acea teama a sfarsitului (teama de moarte). Nascandu-se cu trup, Fiul lui Dumnezeu ne arata ca nu exista sfarsit, ci doar nasteri pentru vesnicie. Doar traind aceasta viata ca nastere pentru vesnicie putem sa nu vedem in plecarea (moartea) celor de langa noi sfasiere interioara sau tristete.

Fiului lui Dumnezeu se face Om pentru ca noi sa nu mai suferim chinurile neiubirii. Doar avand certitudinea ca orice om care crede in Unul Nascut are viata vesnica, putem sa vedem in Nasterea Sa "cat de mult a iubit Dumnezeu lumea". Astfel, nascut in Hristos, prin Botez, omul nu se mai inspaimanta de conditia trupului sau muritor, avand sufletul nascut pentru vesnicie.

Nasterea Fiului descopera taina iubirii Tatalui.

Nasterea lui Hristos alunga, deci, toata suferinta neiubirii.

Teodor Danalache