Obiceiuri din postul Craciunului si de la Craciun

dolion a scris:

Oamenii nu se fac de la sine dumnezei, asa cum vrem, si cum procedam, de fapt, majoritatea dintre noi. Dar putem deveni dumnezei prin raspunsul dat la chemarea Dumnezeuelui celui adevarat, tocmai Cel pe care il asteptam sa vina acum printre noi. Aceasta sarbatoare este despre om, dar despre acel om care e Dumnezeu si s-a facut om pentru noi. Apoi este si despre raspunsul pe care noi, ceilalti oameni, avem sa-l dam la chemarea pe care ne-o adreseaza. Dumnezeu vine pe pamant ca sa traieasca viata noastra. Noi insa vrem sa mai traim viata Lui?

Paul Curca

Hainele se îmbracă după obiceiurile formate de-a lungul timpului,
adevărul lui Dumnezeu nu se aplică după obiceiuri, ci prin trăire,
prin credinta în Cel ce a venit printre noi si ne-a arătat pe viu cum trebuie să fim.
Obiceiurile sunt doar rutină, iar rutina distruge spiritul adevărului din noi.

Citat :

---

Hainele se îmbracă după obiceiurile formate de-a lungul timpului,
adevărul lui Dumnezeu nu se aplică după obiceiuri, ci prin trăire,
prin credinta în Cel ce a venit printre noi si ne-a arătat pe viu cum trebuie să fim.
Obiceiurile sunt doar rutină, iar rutina distruge spiritul adevărului din noi.

---

N-aş spune că obiceiurile sunt doar rutină. Unele obiceiuri se adâncesc şi devin tradiţii. Tadiţiile şi obiceiurile definesc un popor. Iar un popor fără tradiţii dispare.

Îţi aminteşti povestirea "Bunicul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea? Este, din punctul meu de vedere, cea mai bună parabolă modernă a credinţei: fiecare în felul său, dar iubirea este la fel de mare.

Anahoret a scris:

N-aş spune că obiceiurile sunt doar rutină.

Si probabil ai dreptate.

Citat :

Unele obiceiuri se adâncesc şi devin tradiţii. Tadiţiile şi obiceiurile definesc un popor. Iar un popor fără tradiţii dispare.

În trecut am avut discutii intense si de durată cu Zuum (pe un forum la Ziare) despre traditii.
Si acum, la fel ca în trecut afirm că traditiile sunt cât se poate de normale si necesare când vorbim despre cultură, dar la fel de inutile când vine vorba de credintă.
Traditia nu vine din Dumnezeu.

Citat :

... credinţa: fiecare în felul său, dar iubirea este la fel de mare.

Da, credinta vine din noi, de la Dumnezeu iar dragostea este chiar El, perfect spus de tine.  

Circa o oră în urmă când eram la o cafea a sunat unul dintre fratii mei din Brasov si a promis că revine în jumătate de oră cu o surpriză...
Asa a si fost: un grup de tineri, rude ale noastre erau la sora sotiei mele colindând, pe noi în direct (prin telefon).
A fost cu adevărat o surpriză foarte frumoasă.
Pentru un timp am fost transportati în spirit, acolo sub Tâmpa, alături de ei.

draga Emile, din propria experienta si observatie directa sunt convinsa acum si inteleg ce rost au traditiile. Da,sunt intr-adevar un suport pentru pastrarea unei religii. Daca ai o religie s-ar putea sa ai si credinta in ceea ce vrea ea sa spuna. Nu poti practica budismul dar sa ai credinta in Allah sau nu poti crede in Isus si practica Islamul.....deci exista un consesn intre traditie si credinta.
Omul pe parcursul vietii este tentat de multe si incercat de tot felul de experiente. Omul este de felul sau slab fiindca e condus de emotii, sentimente si ele sunt schimbatoare. Omul este schimbator de aceea prieteniile sau casniciile vechi si durabile sunt rare.
Cand spui ca nu mai practici traditiile xy dar ca retii esenta lor spui de fapt ca ti-ai asezat aceeasi credinta(filozofie) pe un alt postament, pe o alta regula, rutina si pana la urma si asta este tot sinonim cu traditie.Omul fabrica cultura in care traieste, nu se poate fara