ZBOR DE CONDOR (I)

ostrovna a scris:

Emil Condor a scris:

Fratilor, dacă vreti muzică faină căutati-o pe Aurora!

Bine ca mi-ai zis:)

Sunt multi cu gusturi faine aici.
Aurora si-a pierdut elanul un pic, în ultima vreme.

Emil Condor a scris:

ostrovna a scris:

Emil Condor a scris:

Fratilor, dacă vreti muzică faină căutati-o pe Aurora!

Bine ca mi-ai zis:)

Sunt multi cu gusturi faine aici.
Aurora si-a pierdut elanul un pic, în ultima vreme.

Emil,nu-i drept mie mi-a pus o muzica super din Banat,foarte faina de joc:)

No, în mesajul următor o să postez un vis tare straniu ce l-am avut în anul 2005.
Cine îndrăzneste să explice visul meu, sau măcar părti din el? Curaj!

Râul Mântuirii (al Tămăduirii)

Toată familia mea a fost condamnată si urma să fie pedepsită pentru o vină ce nu o stiam încă în momentul când o creatură având un corp straniu asemănător cu a unui animal, posesor al unor mâini şi picioare omenesti iar capul, o combinatie umană si animalică ce reda o deosebită fortă fizică si psihică, o creatură care te înspăimânta si te făcea s-o respecti fără să-ti ceară, ne-a spus că există O Singură Cale de scăpare iar aceea era sacrificarea sotiei mele pentru vietile celorlalti membri ai familiei: fiica, fiul si eu.
Nu era nici o sansă de negocieri: sotia pentru noi, ori... toti odată!
Nu am putut pune nici un fel de împotrivire văzând privirea feroce si extrem de hotărâtă a acelei fiinte ciudate. Era ceva în ea care îti arăta clar că nu ai altceva de făcut decât să urmezi ce îti comanda. Respect total! Teamă nelimitată! Era creatura ce o ascultai ca atunci când stiai cu exactitate că acela îti este destinul pe care nu-l poti modifica sub nici o formă! Sotia urma să fie executată pentru viata celorlalti trei. Am vrut să mă ofer în locul sotiei dar nu se putea face nimic: era definitiv hotărât. Acea hotărâre venea de undeva de sus: doar sotia mea putea să ne salveze...
Mai erau două zile până la data executiei. Peste tot unde mergeam, orice făceam, eram plângând în hohote. Plângeam de mi se cutremura efectiv tot trupul. Simteam că sunt complect distrus. Creatura aceea jumătate-om, jumătate-fiară mă urmărea, uitându-se lung la mine când plângeam cu disperare. Atunci am văzut pe chipul acela, în ochii creaturii, o blândete ce nu o sesizasem înainte...
Dar ziua sentintei a venit! Stiam că o voi pierde pe sotia mea. Nu aveam nici sansa de a o vedea măcar încă o dată iar acel fapt mă durea foarte mult. Ea va pleca fără s-o mai văd! Câtă durere am simtit la gândul acela, nu se poate descrie. Inainte ca totul să se fi terminat văd omul-fiară apropiindu-se. Ne spune: s-ar părea că vi s-a acordat o sansă !
Când, care, cum, ce?! Nu ne-a zis nimic altceva decât: veniti cu mine! L-am urmat orbeste. Apoi s-a adresat doar mie: tu nu poti intra Acolo unde mergem decât dacă te curăt de infectia ce o porti. Bineînteles că mi-am dat acordul. Atunci Creatura aceea a scos din buzunar un cutit de vânătoare pliant si a început să taie bucătele mici din carnea trupului meu pe care le mânca pe nemestecate.
A tăiat de pe spate si de pe brate cam zece bucătele ce arătau ca niste bube închise la culoare. Când a terminat cu respectiva operatie care trebuie să specific că nu m-a durut deloc, probabil gândind la sansa ce ni s-a dat, a spus: mai trebuie ceva, ai gura stricată si pe loc si-a înfipt cutitul acela ( vârful lamei ) într-o măsea din stânga maxilarului, de jos si într-o altă măsea ( prin ea până în rădăcină ) de sus, în dreapta maxilarului ce erau în proces de putrezire, cariate. Acele două măsele mă dureau înainte. După tăietura făcută mi-au amortit, apoi durerea a dispărut. Să mentionez că la fiecare măsea au fost două străpungeri de cutit în formă de plus (+) sau de cruce cum ar spune multi. După aceea ne-a condus “în altă parte”, în altă lume la care nu aveam acces înainte. Tot timpul acesta nu am avut fericirea s-o întâlnesc pe sotia mea. Eram condusi de acea Creatură, trei persoane: fiica, fiul si eu. Ne-a dus la o usă masivă si grea unde stătea cineva ce arăta a paznic ori portar.
Am întrebat dacă ne trebuie ceva ca să intrăm acolo, poate bilete sau invitatii... A spus că putem intra doar cu o conditie: să nu avem cutite asupra noastră. Am răspuns că nu avem. Portarul a zis: Stiu! Puteti intra. Am pătruns într-o sală uriasă cu tavan foarte, foarte înalt intrând prin acea usă care singură s-a deschis pentru noi. In sală erau câtiva bătrâni dar majoritatea celor prezenti erau copii.
La un moment dat m-am trezit mergând pe jos ( doar fiul era cu mine ). Deasupra noastră, în stânga, în dreapta, sub noi, peste tot în jur se vedeau autostrăzi. Eram undeva la înăltime si... privind în jos, am văzut, pentru prima dată de când a fost luată de lângă mine, pe sotia mea care era cu încă trei persoane: mama soacră, o fetită relativ mică si o fată tânără si înaltă ce, parcă era fiica mea cu care plecasem initial. Distanta era mare. Nu puteam distinge totul. Le-am strigat... Au întors fata spre noi si ne-au făcut semn cu mâinile să mergem la ele. Eram în mijlocul unor autostrăzi ce nu vedeam să aibă absolut nici o legătură una cu alta! Cum să ajungem la ele?! Le-am întrebat: unde mergeti încolo la vale? Care vale nu stiu nici eu! Părea o vale. Mi-au răspuns: mergem la Râul Mântuirii sau al Tămăduirii. Vrem să venim si noi la Râul Acela - am zis eu. Veniti! - ni s-a răspuns. Atunci, toată încâlceala aceea de autostrăzi a născut o potecă pe care am luat-o la vale si după numai circa 150 de metri de mers am ajuns lângă acel grup. Ne-am îmbrătisat plângând, râzând si apoi am pornit tot grupul spre Râul Mântuirii sau al Tămăduirii. Undeva, în preajma noastră l-am zărit pe cel ce ne aduse aici, omul-fiară si l-am întrebat cum am ajuns în locul în care suntem căci nu-mi aminteam nimic, absolut nimic din drumul nostru. Acea Creatură ne-a răspuns:
Nici acum nu ştiţi?!
Aţi prins trenul!

Wellesley
31 Aug. 2005

Emil Condor a scris:

Râul Mântuirii (al Tămăduirii)

Toată familia mea a fost condamnată si urma să fie pedepsită pentru o vină ce nu o stiam încă în momentul când o creatură având un corp straniu asemănător cu a unui animal, posesor al unor mâini şi picioare omenesti iar capul, o combinatie umană si animalică ce reda o deosebită fortă fizică si psihică, o creatură care te înspăimânta si te făcea s-o respecti fără să-ti ceară, ne-a spus că există O Singură Cale de scăpare iar aceea era sacrificarea sotiei mele pentru vietile celorlalti membri ai familiei: fiica, fiul si eu.
Nu era nici o sansă de negocieri: sotia pentru noi, ori... toti odată!
Nu am putut pune nici un fel de împotrivire văzând privirea feroce si extrem de hotărâtă a acelei fiinte ciudate. Era ceva în ea care îti arăta clar că nu ai altceva de făcut decât să urmezi ce îti comanda. Respect total! Teamă nelimitată! Era creatura ce o ascultai ca atunci când stiai cu exactitate că acela îti este destinul pe care nu-l poti modifica sub nici o formă! Sotia urma să fie executată pentru viata celorlalti trei. Am vrut să mă ofer în locul sotiei dar nu se putea face nimic: era definitiv hotărât. Acea hotărâre venea de undeva de sus: doar sotia mea putea să ne salveze...
Mai erau două zile până la data executiei. Peste tot unde mergeam, orice făceam, eram plângând în hohote. Plângeam de mi se cutremura efectiv tot trupul. Simteam că sunt complect distrus. Creatura aceea jumătate-om, jumătate-fiară mă urmărea, uitându-se lung la mine când plângeam cu disperare. Atunci am văzut pe chipul acela, în ochii creaturii, o blândete ce nu o sesizasem înainte...
Dar ziua sentintei a venit! Stiam că o voi pierde pe sotia mea. Nu aveam nici sansa de a o vedea măcar încă o dată iar acel fapt mă durea foarte mult. Ea va pleca fără s-o mai văd! Câtă durere am simtit la gândul acela, nu se poate descrie. Inainte ca totul să se fi terminat văd omul-fiară apropiindu-se. Ne spune: s-ar părea că vi s-a acordat o sansă !
Când, care, cum, ce?! Nu ne-a zis nimic altceva decât: veniti cu mine! L-am urmat orbeste. Apoi s-a adresat doar mie: tu nu poti intra Acolo unde mergem decât dacă te curăt de infectia ce o porti. Bineînteles că mi-am dat acordul. Atunci Creatura aceea a scos din buzunar un cutit de vânătoare pliant si a început să taie bucătele mici din carnea trupului meu pe care le mânca pe nemestecate.
A tăiat de pe spate si de pe brate cam zece bucătele ce arătau ca niste bube închise la culoare. Când a terminat cu respectiva operatie care trebuie să specific că nu m-a durut deloc, probabil gândind la sansa ce ni s-a dat, a spus: mai trebuie ceva, ai gura stricată si pe loc si-a înfipt cutitul acela ( vârful lamei ) într-o măsea din stânga maxilarului, de jos si într-o altă măsea ( prin ea până în rădăcină ) de sus, în dreapta maxilarului ce erau în proces de putrezire, cariate. Acele două măsele mă dureau înainte. După tăietura făcută mi-au amortit, apoi durerea a dispărut. Să mentionez că la fiecare măsea au fost două străpungeri de cutit în formă de plus (+) sau de cruce cum ar spune multi. După aceea ne-a condus “în altă parte”, în altă lume la care nu aveam acces înainte. Tot timpul acesta nu am avut fericirea s-o întâlnesc pe sotia mea. Eram condusi de acea Creatură, trei persoane: fiica, fiul si eu. Ne-a dus la o usă masivă si grea unde stătea cineva ce arăta a paznic ori portar.
Am întrebat dacă ne trebuie ceva ca să intrăm acolo, poate bilete sau invitatii... A spus că putem intra doar cu o conditie: să nu avem cutite asupra noastră. Am răspuns că nu avem. Portarul a zis: Stiu! Puteti intra. Am pătruns într-o sală uriasă cu tavan foarte, foarte înalt intrând prin acea usă care singură s-a deschis pentru noi. In sală erau câtiva bătrâni dar majoritatea celor prezenti erau copii.
La un moment dat m-am trezit mergând pe jos ( doar fiul era cu mine ). Deasupra noastră, în stânga, în dreapta, sub noi, peste tot în jur se vedeau autostrăzi. Eram undeva la înăltime si... privind în jos, am văzut, pentru prima dată de când a fost luată de lângă mine, pe sotia mea care era cu încă trei persoane: mama soacră, o fetită relativ mică si o fată tânără si înaltă ce, parcă era fiica mea cu care plecasem initial. Distanta era mare. Nu puteam distinge totul. Le-am strigat... Au întors fata spre noi si ne-au făcut semn cu mâinile să mergem la ele. Eram în mijlocul unor autostrăzi ce nu vedeam să aibă absolut nici o legătură una cu alta! Cum să ajungem la ele?! Le-am întrebat: unde mergeti încolo la vale? Care vale nu stiu nici eu! Părea o vale. Mi-au răspuns: mergem la Râul Mântuirii sau al Tămăduirii. Vrem să venim si noi la Râul Acela - am zis eu. Veniti! - ni s-a răspuns. Atunci, toată încâlceala aceea de autostrăzi a născut o potecă pe care am luat-o la vale si după numai circa 150 de metri de mers am ajuns lângă acel grup. Ne-am îmbrătisat plângând, râzând si apoi am pornit tot grupul spre Râul Mântuirii sau al Tămăduirii. Undeva, în preajma noastră l-am zărit pe cel ce ne aduse aici, omul-fiară si l-am întrebat cum am ajuns în locul în care suntem căci nu-mi aminteam nimic, absolut nimic din drumul nostru. Acea Creatură ne-a răspuns:
Nici acum nu ştiţi?!
Aţi prins trenul!

Wellesley
31 Aug. 2005

Mai intai visul mi-a facut impresia ca e visat de o persoana care vede ca lumea e foarte complexa. Asa si-o imagineaza ea, foarte complexa... (stiu ca tu esti acea persoana, dar am preferat sa vorbesc la persoana a treia. De ce, nu stiu.)
Apoi apare simbolul sacrificiului femeii, prezent in Manastirea Mesterului Manole, ca si in viata de zi cu zi, de altfel, imi dau seama acum. (am citit prima parte a visului, dupa care am avut de lucru).
Apoi te confrunti cu soarta. Esti constient ca exista o soarta, dar care poate fi depasita prin efort sustinut si, a aparut o idee interesanta, prin curatire trupeasca.
La un moment dat imaginatia cedeaza in fatza imaginilor din cotidian si te confrunti cu autostrazi, deci cu problemele vietii de zi cu zi. Din fericire ai trecut cu bine peste probleme, ai aceasta convingere ca le poti depasi.
Toate aceste emotii le-ai comparat in mintea ta cu ceva cunoscut, cu o expresie pre-existenta, prinderea trenului!

zaraza26 a scris:

Emil Condor a scris:

Râul Mântuirii (al Tămăduirii)

...ai trecut cu bine peste probleme, ai aceasta convingere ca le poti depasi.

Voi discuta mai mult despre mesajul tău, Zaraza, dar înainte de aceea astept si alte păreri din partea celor ce vor să comenteze asupra visului ciudat ce l-am avut.

Nu prea se înghesuie multi la "citirea viselor"!
Avem la Popas mai multi cititori în stele decât în vise?

Emil Condor a scris:

Nu prea se înghesuie multi la "citirea viselor"!
Avem la Popas mai multi cititori în stele decât în vise?

Emil, am citit fara a lasa un semn. Nu ma pricep la descifrat visele desi cred in ele. Astept si urmatoarele. Sunt curioasa care-i dezlegarea acestui vis.

Doar ce l-ai lăsat (semnul), Rolia dragă!

Emil Condor a scris:

Nu prea se înghesuie multi la "citirea viselor"!
Avem la Popas mai multi cititori în stele decât în vise?

Depinde la cine ţi la ce te referi când spui "cititori în stele".

"Citirea viselor" la fel ca şi "citirea stelelor" este imposibilă. Totul se rezumă la cât vrea Dumnezeu să ne lase să înţelegem. Visul tău a fost aidoma visului meu cu dragonul-aligator car a mâncat un copil de doi ani şi eu am avut interdicţia de a-l salva prin acel "lasă-l". Copilul din visul meu nu a fost altceva decât firma ce am avut-o şi a trebuit s-o las pradă falimentului.
În cazul tău soţia ta nu a fost altceva decât ţara în care te-ai născut şi a trebuit s-o laşi pradă creaturii umano-animalice care a urmat plecării tale. Ai intrat cu bine şi te-ai realizat în noua casă în care ai intrat "prinzând ultimul tren" de părăsire a Iugoslaviei, unde ai ajuns "împiedicându-te" de un grănicer care a trebuit să doarmă somn adânc pentru a u te vedea.
Nu este o tălmăcire a visului tău, ci este o interpretare în cunoştinţă de cauză după ce am citit povestea evadării tale din România.
Atât în cazul meu, cât şi în al tău nimic nu s-a derulat la voia întâmplării şi noi a trebuit să fim spectatori, fără a interveni cu ceva în derularea evenimentelor. Vocea necunoscută nouă a fost aceea care ne-a poruncit "să fim cuminţi" că totul va fi bine. Noi am fost ascultători şi a fost bine. Dacă nu ascultam de acea voce, finalul ar fi fost acelaşi, numai că noi cine ştie cum am fi scăpat de coşmarul pierderilor ce aveau să vină.

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

Nu prea se înghesuie multi la "citirea viselor"!
Avem la Popas mai multi cititori în stele decât în vise?

Depinde la cine te referi când spui "cititori în stele".

He, heee! Unul din ei a răspuns la apel.

Emile, când mă lovesc rău, mai citesc şi eu în stele... dar sunt verzi toate!
Citesc şi eu aici, dar nu le am cu interpretarea viselor. Dacă ar mai fi trăit mama... cred că-ţi dădea nişte soluţii de toată frumuseţea. Nu glumesc!

Cuvintele tale îmi amintesc de Steaua din trecut: adversarii Stelei nu vedeau o stea ci... stele verzi când era vorba să joace împotriva lui Bumbescu!

Nici eu nu le am cu traducerea viselor dar sunt multi foarte buni la asta.
Uite, Zaraza si Abby ne-au oferit două interpretări faine - de obicei aceste interpreteri redau o partea din ceea ce fiecare este si simte, nu numaidecât să fie realitate desăvârsită - cred că totul se rezumă la... un pic (sau un pic mai multă) psihologie umană, nu-i asa?

Da, cred!
Însă este nevoie şi de multă imaginaţie! Dar eu zic că trebuie să şi crezi ceea ce faci, altfel nu merge. Am mai scris aici că mama ştia cu o zi-două înainte că am să ajung acasă. Pur şi simplu mă visa! Şi gândeşte-te că era pe vremea "ailaltă", fără telefoane mobile, cu telefoane publice interurbane cu fise, care mai mult nu funcţionau decât funcţionau... deci posibilitatea de a lua legătura de la Constanţa cu ai mei era extrem de redusă.

Dar, de fiecare dată când ajungeam acasă, găseam felurile de mâncare şi prăjiturile preferate. Iar când o întrebam pe mama de ce le-a făcut, îmi spunea simplu: "Te-am visat şi ştiam c-ai să vii".

De am scris toate astea? Pentru că eu cred în veridicitatea acestui tip de vise. Cred că undeva, la un nivel subtil, minţile noastre sunt conectate ca într-un fel de Internet...

Asa este. Eu m-am convins de veridicitatea multor vise prin sotia mea, care la fel ca mama ta, visează ceea ce o să urmeze. Si nu pot oferi o explicatie clară asupra acestor fenomene ce mă depăsesc. Asta este: fiecare cu darurile lui.

Emil Condor a scris:

Nu prea se înghesuie multi la "citirea viselor"!
Avem la Popas mai multi cititori în stele decât în vise?

Nu stiu. Stiu doar ca atunci cind n-am ce spune, tac ... Si tac deseori, sa stii ...

Tăcerea "vorbeste" si ea...

Emil Condor a scris:

Tăcerea "vorbeste" si ea...

Asa cred si eu , dar ea "vorbeste" numai pentru cei ce au rabdarea/puterea s-o "asculte" ...

Cristina a scris:

Emil Condor a scris:

Tăcerea "vorbeste" si ea...

Asa cred si eu , dar ea "vorbeste" numai pentru cei ce au rabdarea/puterea s-o "asculte" ...

Uite, Cactus a fost imediat "pe receptie" cu sunetul tăcerii.

Emil Condor a scris:

Uite, Cactus a fost imediat "pe receptie" cu sunetul tăcerii.

Cactus Minunatus et Fantasticus... adica IO

off topic am gasit o kestie.. s-o pun la semnatura ???
e principiul Wu wei

Nu face nimic si astfel vei infaptui totul /do nothing and so you will achieve everything

Ha,ha,ha!
Adică nu-ti face niciun plan si nu te vei plânge că nu ti-ai rezolvat totul, că ai avea restante!
Interesant punct de vedere, dar vrem noi asa? Totusi, poate ar fi mai bine, am fi mai fericiti.

Emil Condor a scris:

Ha,ha,ha!
Adică nu-ti face niciun plan si nu te vei plânge că nu ti-ai rezolvat totul, că ai avea restante!
Interesant punct de vedere, dar vrem noi asa? Totusi, poate ar fi mai bine, am fi mai fericiti.

Da, numai că în acest fel poţi atinge şi culmea perseverenţei în muncă.

Să ai restanţe la activităţile neprogramate.

Interesante puncte de vedere, Abby!

Emil Condor a scris:

Ha,ha,ha!
Adică nu-ti face niciun plan si nu te vei plânge că nu ti-ai rezolvat totul, că ai avea restante!
Interesant punct de vedere, dar vrem noi asa? Totusi, poate ar fi mai bine, am fi mai fericiti.

Kestia era cam ashea: ai ajuns pana la rezolvarea unei probleme, stii cum s-o rezolvi dar itzi dai seama ca nu dispui de mijloace concrete ca sa o rezolvi - si atunci shezi shi ashteptzi pana vor exista mijloace adecvate ca sa o rezolvi; si mijloacele alea or sa apara - toata kestia e sa ai rabdare...