Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Dum 18 Apr 2010, 20:32
Vaticanul, in atentia lumii, asociaza pedofilii cu homosexualii!
Tot timpul sunt frapat si minunat de zburdalnica minte a clericilor Vaticanului, in special in legatura cu ultimele informatii iesite la iveala despre oamenii vesmantului sfant care nu acordau doar impartasanii sub poala lor binecuvantata ci ofereau si alte organe accesibile pe sub toalele lor binecuvantate.
Ultima declaratie oficiala a celui de-al II-lea om dupa papa, Cardinalul Tarcisio Bertone (vedeti ce functie deocheata avem, Cardinal, un semn geografic in directia caruia sa o luam), a fost facuta zilele trecute la vizita “sfinteniei” sale in Chile, tara vechilor Maya. Din declaratia iluminatului nostru intermediar intre noi, pacatosii si EL, izbavitorul nostru, baietasu` asta, Bertone ne explica el, cum ca, pedofilia ar fi de fapt inrudita cu homosexualitatea, la fel cum el, manca’iash io toalele lui sfinte e inrudit cu maimuta. Toate bune si frumoase, acuma si-a pus in cap toata homosexualitatea lumii. Cool hah! )
Tot timpu` ma mir, cum naiba, in functii asa de mari, niste oameni asa de batuti in cap cu topoare si baroase din alea mari de la CFR ajung sa fie “modele” pentru societate si indivizi in particular. Cum puii mei de iepure, idiotu` asta cretin si infantil poate sa iasa sa spuna asa ceva? Asta chiar ca nu merita nici macar banii cheltuiti de jurnalisti pe curentul de la blitzurile cu care i-au facut poze.
Sa ii explic eu care-i treaba cu pedofilia si homosexualismul care de fapt se denumeste homoerotism sau inversiune. Bai, Bertone, un pedofil e un individ care a suferit o nevroza sau psihoza si a avut o regresia la starea sexuala infantila, bineinteles, mintea sfinteniei dumneavoastra este mult prea iradiata de la nimb ca sa fie in cunostiinta de cauza cand, pe sfintita dumneavoastra gura, iasa astfel de aberatiuni pe care nu le-am astepta decat din partea bisericii.
Homoerotismul e o manifestare psihica interioara ca urmare a identificarii Eu-lui individului cu cel al mamei sau al doicii sale. Asadar, in starea sexuala infantila, toti oamenii sunt androgini, bineinteles ca tu, Bertone, nu cunosti astfel de cuvinte ne-sfinte, bisexualism, cu alte cuvinte, toti oamenii sunt asa pana pe la varsta de 5 ani, atunci cand isi dau nasu` cu exigentele exterioare. Da` tu, minte sfanta si iluminata ce esti, esti prea sfant si pur ca sa cunosti astfel de fapte lumesti. Asadar, sa revin la starea sexuala infantila, copii in aceasta stare isi dezvolta Eu-l propriu ca necesitate a satisfacerii pulsiunilor inconstientului, ii putem spune si functie de autoconservare, lupta dintre Eros si Thanatos sau cum vrea sfintenia voastra, dar, deja am ajuns prea in adancurile sufletesti, adancuri pe care mintea ta, Bertone nu le poate lumina cu nimbu’…
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Dum 18 Apr 2010, 20:36
Inca un reportaj incendiar al celor de la Vice TV, pe langa Vice Guide to Liberia, The Gun Markets of Pakistan, Vice Guide to North Korea si Imbalu Circumcision Party, VBS, da publicului un reportaj realizat in Columbia, tara dominata de bande si organizatii locale sau nationale mai mult sau mai putin parte a intregului guvern corupt Columbian, bande care, pe langa faptul ca sunt extrem de violente, ne demonstreaza si partea lor creativa prin evolutia traficului de droguri de la magar, cal, bicicleta, masina, vapor, avion, la submarin. Da, ultima noutate in materie de mijloc de transport a Lorzilor cartelelor de droguri Columbiene si nu numai, este submarinul; daca te uiti atent la reportaj o sa vezi ca se vehiculeaza si sume de bani in raportul cost/castig: daca un submarin din asta transporta pana la 12.000 kg de cocaina iar un echipaj de patru oameni este platit cu 25.000$, avand in vedere faptul ca un kg de cocaina pura se vinde in America cu 25.000-27.000$ iar in Europa cu aproximativ 30.000 Euro, putem face un calcul simplu si avem o suma de 300.000.000$ / transport ca valoare din care se scad 25.000 ca plata pentru cei patru oameni care transporta. Se zvoneste ca ultima inventie a celor care se ocupa cu acest trafic, care de fapt este un intreg mecanism de producere, rafinare, impachetare, transportare si distributie a marfii, se zvoneste ca ultima lor inventie ar fi submarine controlate prin satelit, fara echipaj uman, submarine care pot transporta drogurile la mari adancimi, cu riscuri minime pe orice plaja a lumii, de la Miami la Ibiza si Thailanda. La pretul asta merita! Care ar fi solutia de ordin social care s-ar putea lua impotriva unor astfel de mecanisme de imbogatire instant, un fel de psihoza a organismului macro-cosmic mondial? Unii spun ca legalizarea lor, la fel ca in prohibitia americana, altii spun ca e bun sistemul actual, altfel, oamenii ar intra in delir constant si nu si-ar mai indeplinii rolul social, iar comuniunea sociala ar fi in dezechilibru.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Dum 18 Apr 2010, 20:39
TimesOnline.co.uk a publicat o stire conform careia, o fetita de 13 ani din orasul Knin a intrat in coma si, trezindu-se dupa 24 de ore nu mai stia sa vorbeasca Croata dar, in schimb, vorbea perfect in Germana. Medicii psihiatrii din oraselul croat se pare ca nu l-au citit deloc pe Parintele Psihanalizei, Sigmund Freud care prezinta foarte clar aceste anomalii ale mecanismului psihic (minunatii pentru prostime, miracole). In cartea sa intitulata “Dincolo de principiul placerii” care cuprinde trei eseuri de mare grandoare: 1. Dincolo de principiul placerii 2. Eul si Se-ul 3. Psihologia multimilor si Eul. Acolo, Freud vorbeste despre bogatiile filogenetice si ontogenetice ale organismelor pluricelulare. Fiecare organism pluricelular pastreaza in codul genetic o serie de informatii rafinate si trimise mai departe de specie prin intermediul indivizilor, la cateva generatii prin repetabilitate si impresie, aceste informatii devin parte din codul genetic al indivizilor, fiecare avem asa ceva. In articol mai scrie ca, exista cazuri de indivizi care, odata iesiti din coma incep sa vorbeasca limbi vechi, disparute din circulatie, limbile folosite in timpul cruciadelor si al inceperii dezvoltarii spirituale a lumii. Acele, parte din codul fiecaruia care a avut ca descendent genealogic pe cineva traind in acele timpuri in anumite zone ale lumii, influientati de anumiti stimuli, acei indivizi salbatici sau civilizati cum erau ei, ti-au trimis tie acele informatii prin codul genetic, acele informatii se pare ca fac parte din abisul inconstient si se pot activa prin anumite procese sau stimuli exteriori. Astfel, biserica si persoanele religioase/spirituale pot adera la aceasta “minune” Dumnezeiasca de zile mari care are o explicatie perfect valida din punct de vedere stiintific, sa le fie rusine doctorilor si jurnalistilor care au scris acest atricol dezinformativ!
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Dum 18 Apr 2010, 20:42
Cat de multe au de invatat politicienii de la noi, de la Marele Obama? Aici nu incape urma de indoiala, de la procesul filogenezei pana la cel al ontogenezei autohtone innabusite si batute in cap cu baroasele comunismului si al bisericii, ne uitam cum, cel mai puternic om de pe planeta joaca baschet si se distreaza, ceea ce noi am uitat de mult sa facem…
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Dum 18 Apr 2010, 20:46
Nu stiu de ce abia acum fac valva astfel de clipuri, sunt altele mult mai HARD-CORE de mult timp pe liveleak.com (fostul orgrish.org). Ma rog, lumea se arata surprinsa la ce si cum fac americanii in Irak… Niste civili neinarmati impuscati… Probabil o sa stearga YouTube acest clip in curand… dar, odata pus pe internet, nu mai are cum sa fie inlaturat din toate sursele…
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Lun 19 Apr 2010, 20:45
Ca restrictii in regimul armelor si munitiilor, Europa Centrala si de Est, impreuna cu o mare parte a Asiei au legi foarte stricte, nu la fel pot spune si despre Americani. In US, armele si munitia sunt puse la vanzare libera. Nu ca in Romania nu ar exista arme si munitie din timpul razboaielor si revolutiei, iti dai seama cata lipsa avea armata pe inventar la razboi si revolutie. Au fost niste programe realizate de Ministerul Apararii si Internelor prin anii precedenti Marelui Razboi si WWII. Cine stie cate arme au fost sau nu predate. In schimb, in America, mai ales America Latina, armele sunt o unealta indispensabila din viata omului, fie ca sunt pentru aparare, fie ca sunt pentru distractie. In clipul de mai jos avem surprinsi o adunatura de americani care isi exerseaza tirul pe niste masini si dovleci. Dupa cum ii puteti vedea, sunt foarte relaxati si distrati, asta, banuiesc ca din cauza faptului ca nu trage nimeni inapoi in ei.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:26
Din afara vieţii Cristian Constantin Ţurcanu
O excursie la munte poate fi un bun prilej de a mai afla cîte ceva despre tine. Măcar o ieşire pe un vîrf de deal din apropierea oraşului sau a satului în care trăieşti te poate ajuta să vezi ce mai este viaţa ta, cine mai eşti, în ce direcţie te îndrepţi. Privind de sus şi din afară spaţiul în care îţi trăieşti cea mai mare parte a vieţii poate avea ca efect o trezire a sufletului sau cel puţin o limpezire a gîndirii.
Dar nu vă duceţi în vîrful dealului ca să faceţi grătar sau să bateţi mingea sau să ascultaţi la căşti ultimele hituri. Nici nu vă duceţi pentru a lăsa să curgă în voi şi din voi apele tulburi şi adînci ale melacoliei, nostalgiei, ale resemnării sau regretelor de tot felul. Lăsaţi undeva mai jos toate astea, lăsaţi deoparte ceea ce s-a adăugat vieţii voastre şi nu a fost ceva dorit dinainte. Dacă vă puteţi dezbrăca de toate cele ce s-au lipit de sufletul vostru fără să le fi dorit puteţi să vă reconectaţi astfel la ceea ce aţi fost hărăziţi să fiţi în această viaţă. Să ne găsim cursul firesc şi profund al aspiraţiilor visate în vremurile în care tineri fiind aveam încă o mare libertate şi putere de a trece dincolo de graniţe, de limite, de dureri şi frici. Să ne găsim, regăsindu-ne. Pe mulţi, cei trecuţi de 40-50 de ani ne macină astfel de gînduri... cum că ne-am cam pierdut pe drum, cum că ne-am cam rătăcit în meandrele vieţii şi nu mai ştim ce sîntem, unde sîntem sau cine sîntem! Însă toate aceste gînduri nu exprimă decît regrete tardive şi nocive. Viaţa nu trebuie văzută ca un film sau ca o carte în care povestea derulată pare a avea logică, pare a fi bine închegată, pare a fi limpede şi cursivă. Viaţa e mult mai complexă şi nu seamănă niciodată cu vreun film sau vreo carte. Dacă pornim de la premiza că există Dumnezeu şi că acesta este eminamente BUN, iar noi sîntem copiii lui dragi, înseamnă că EL ne dă permanent ceea ce este mai bun pentru sufletul nostru. Chiar şi atunci cînd nu ne împlineşte dorinţele sau ne aruncă în suferinţe cumplite este pentru binele sufletului nostru. Tot ce ne trebuie este o perspectivă ceva mai largă asupra vieţii. Numai că pentru a obţine perspectiva mai largă asupra vieţii trebuie să te detaşezi de ea. E cel mai greu pardox căruia sîntem chemaţi să-i facem faţă. Ca să ai ceva trebuie să renunţi la dorinţa de avea acel ceva. Ca să înţelegi viaţa şi să te bucuri de ea aşa cum este trebuie să te detaşezi de ea. Cu cît te încleştezi mai mult de viaţă şi de bucuriile ei cu atît îţi scapă mai mult şi trăieşti mai puţin, dar aici nu mă refer la longevitate, ci la intensitatea şi bucuria de a trăi. Cu cît vrei să prinzi mai mult din viaţă cu atît mai mult o vei pierde. Aceste lucruri sînt cunoscute de mult. Le spunea şi Iisus contemporanilor săi, le-au rostit filosofii, sfinţii vremurilor mai mult sau mai puţin îndepărtate şi cu toate acestea mulţi suferim şi ne comportăm ca şi cum nu le-am şti.
Viaţa se vede cel mai bine din afara vieţii. Viaţa se trăieşte cel mai bine atunci cînd nu te gîndeşti cum să trăieşti! Să ne fie dor să mai gîndim, să nu ne mai amintim că ştim să gîndim... să trăim... să visăm... să nu ne lăsăm afectaţi de rănile zilei de ieri.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:27
Puritate Hristina Lavrik
A trăi în Puritate nu este o profesiune, Este o formă de viaţă...
Cele cinci simţuri ne permit să percepem doar o mică parte din realitate. Tot ceea ce noi vedem, atingem şi simţim există, însă o lume vastă de energii subtile, potenţialităţi, aure, impregnări psihice sînt prezente permanent. Există printre acestea călătoriile inimii, dimensiunile la limita dintre viaţă şi moarte, locurile de forţă. A fi uman în acelaşi timp constituie prezenţa a mai multor corpuri: altele decît cele materiale, ce ne fac a fi mai subtili şi în acelaşi timp invizibili.
Aşa cum spunea marele spirit iluminat care a fost Johann W. Goethe „Lumea spirituală nu este separată, este inima noastră care e închisă şi moartă”.
„Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămîntului, al tuturor celor văzute şi nevăzute...” în acest mod recităm rugăciunea pe care am învăţat-o cînd eram copii şi o repetăm cînd ajungem adulţi fără să ne gîndim măcar o clipă ce semnificaţie are.
Albul nu este alb. Negrul nu este negru. Puritatea este impuritate. De ce oare, noi oamenii, care avem atîtea calităţi, nu putem distinge Lumina de Întuneric şi invers?
Viaţa este miraculoasă, plină de culori luminoase şi obscure, lucrurile mici în aparenţă sînt de fapt cele mai grandioase. Este important să ştim a trăi fiecare moment cu recunoştinţa Marelui Dar ce ne-a fost dat.
Putem găsi puritatea firească în multe lucruri şi ea se poate identifica cu cele mai frumoase flori, stări, fluturi, pietre, ape, spectrul luminos. Dar, în momentul în care ne detaşăm de aceste materialităţi şi privim în intimitatea spiritului pur aflăm adevărul. Puritatea nu este ceva palpabil sau definit printr-un contur, ea este însăşi substanţa vieţii.
Noi, ca şi fiinţe umane, ne putem defini cu ajutorul purităţii. În acest mod am putea atinge acea stare angelică, divină chiar.
Ce este mai frumos decît un copil? De ce ne place verdele crud de primăvară? Iubim crinii. De ce oare, pentru miros sau pentru culoare? Atît de sublimi ni se par fluturii vara! Au ceva în plus faţă de noi? Şi vulpea spunea micului prinţ: „Nu se vede bine cu inima: esenţialul este invizibilul ochilor”. Şi vulpea avea dreptate.
Te invit să asculţi liniştea acestei nopţi... să fixezi privirea pe o stea... acesta pare că îţi surîde... liniştea te face să simţi inima ta care bate de fericire şi plină de puritate...
Te sărut comoara mea!
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:28
Gol, goliciune Arbatel Filotheanu
Toate articolele scrise de Arbatel Filotheanu
Închipuirea că sîntem ceva, cineva la nivel de Ego, că aparţinem cuiva anume... Amăgirea că ne trebuie neapărat ceva, cineva anume pentru a fi împliniţi sau fericiţi... Nu sîntem nimic – la nivel de Ego – şi totuşi facem atîta gălăgie peste tot şi oriunde, încît nu ne găsim liniştea mult rîvnită, pacea şi armonia sau fericirea interioară, fără să observăm cei mai mulţi dintre noi că ne tăiem singuri craca de sub picioare. Nu sîntem nimic la nivel de Ego şi totuşi ne dăm atîta importanţă, ca un imens panou publicitar, proţăpit la marginea drumului, a tuturor drumurilor noastre, ba chiar şi pe cărări şi fundături dosnice, care arată mereu Ego, Ego, Ego...
Ceea ce observăm înlăuntrul nostru este o nesfîrşită trăncăneală a minţii spre justificarea comportamentului, a tendinţelor, dorinţelor, gusturilor despre care ne închipuim că sînt mai bune, mai atrăgătoare, mai importante decît ale altora, ale celor apropiaţi nouă în spaţiu şi timp...
Un Ego despre care nu ştim mai nimic la nivel de cauză care l-a produs (cu mici excepţii desigur). Dar sîntem copleşiţi de multiplele sale efecte contradictorii, pînă într-atît încît unii dintre noi se ţăcănesc de-a binelea pentru această reîncarnare.
Efecte, doar efecte ale unor seminţe sădite cu zeci ori sute de încarnări anterioare, fiecare dintre ele sub impulsul cine ştie căror tendinţe sau cauze anterioare, şi tot aşa, la nesfîrşit, aproape...
Cine sînt eu?... ne întrebăm mai mult sau mai puţin frecvent unii dintre noi. Cine sînt eu?... dincolo de modelele mentale ale filozofiilor orientale sau occidentale... Nu în aşteptarea unui răspuns la nivel intelectual, ci în speranţa că vom trăi starea de A FI, dincolo de orice determinisme exterioare devenite şablon.
Iar atunci cînd fiinţa se confruntă cu o situaţie devastatoare sau foarte stresantă, observăm cu extremă neplăcere cum ne umple GOLUL şi constatăm că oricîtă teorie iniţiatică am fi citit pînă atunci, nu cunoaştem cu adevărat nimic...
Cum poate, de pildă, pierderea energiei sexuale să producă un gol atît de devastator, să obnubileze total esenţa fiinţei, despre care înţelepciunea celor eliberaţi din lanţurile Iluziei Cosmice afirmă că ar fi divină, beatifică, nepieritoare – nu înţelegem... Cum poate multiplicitatea lumii să oculteze total Splendoarea şi Magnificienţa Divină, nu înţelegem, cei mai mulţi dintre noi. Dacă spunem că prin suprapunerea multiplelor valuri ale identificării egoului nostru cu Iluzoriul, Derizoriul, sînt cuvinte peste alte cuvinte, lăsînd fără răspuns întrebarea la nivelul profund al trăirii... Şi putem căuta oricît de multe argumente în favoarea unei doctrine sau alta ca fiind cea adevărată, dacă noi nu depăşim stadiul cuvintelor, al Egoului, oricît de seducătoare sau inspirate ar fi acele cuvinte.
Şi uite aşa împuiem urechile altora sau umplem sute de pagini cu lamentările noastre, multe existenţe la rînd, atît la nivel de indivizi cît şi ca civilizaţie, cei mai mulţi neştiind că ei sînt cauza propriilor suferinţe, iar cei puţini care ştiu, şi acţionează corect pentru eliminarea acelor neajunsuri, întrebîndu-se totuşi cînd vor scăpa de acel GOL imens, devorator, cu care se confruntă mai mult sau mai puţin frecvent... Cînd se va umple oare golul acela cu Plenitudinea fericirii Divine, de dincolo de cuvinte, de dincolo de cauze şi pentru totdeauna?!...
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:29
La polul opus... un grăunte de speranţă! Veronica Dogărescu
Te-ai gîndit vreodată la tine cu adevărat?... Ai căutat vreodată înţelesuri mai mult decît subînţelese din fiinţa ta? Cum reuşeşti să ajungi acolo unde-ţi e hărăzit fără să te umpli de năprasnicul vifor al societăţii post-comuniste, capitaliste, atunci cînd şti şi vezi pe unde o iau cărările tale? Vezi, observi şi investighezi fiecare detaliu ce compune lumea în care te afli, cauţi răspunsuri la care replicile stau în suspans sau pur şi simplu nu vor să coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existenţei. Este greu, din ce în ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu cărţi pe care atent le-ai selecţionat pentru a-ţi forma gîndirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vieţii şi poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parcă forţat din bagajul cultural al unei perioade neînsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o pătrundere forţat filozofică a dilemei conştiinţei sau a neliniştilor sufleteşti, este pur şi simplu o încurajare, un îndemn la solidaritate şi credinţă, cea adevărată, menită a te susţine pe un drum sigur, din care nu te vei întoarce automat la primul obstacol întîlnit. Văd, eşti nehotărît... o iei ba în stînga, ba în dreapta şi nu te poţi decide. Te vezi scufundat în personalitatea ta formată de perioada tulbure a copilăriei, adolescenţei şi ţi-e frică să nu te schimbi cu 180 de grade faţă de ce erai. Nu, nu accept resemnări... nu vor face decît să te ducă la amînări şi întreruperi ce vor schimba radical progresul tău. Îl vor întoarce la faza incipientă sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primeşti lovituri, eşti înconjurat de atîta informaţie încît simţi că nu mai faci faţă şi te închizi în propria carapace pînă cînd furtuna se mai linişteşte. Îţi dau un sfat: adună-te!... Este singurul mod în care pot face ceva pentru neliniştea ta şi felul meu de a-ţi fi alături. Începe prin a face progrese mărunte şi durabile, observă-ţi mersul şi consolideaza-ti-l prin credinţă, roagă-te de fiecare dată cînd cedezi sau simţi că dai înapoi... îndura greutatea şi ai speranţă, gîndeşte-te la cît de mult bine poţi face atît ţie cît şi celor din jur şi nu aştepta recunoaştere imediată, fiecare are la rîndul său un drum greu. Vezi şi partea plină a paharului şi scoate orice fel de îndoială din mintea ta (adu-ţi amite că cine se îndoieşte de Dumnezeu nu respectă Crezul, nu respectă poruncile Lui şi deci nu crede cu adevărat). Foloseşte credinţa că pe o armă sigură şi mergi înainte fără nici un fel de teamă, din greşelile pe care le vei face vei învăţa, iar Domnul este bun şi nu te va lăsa să greşeşti amarnic! După fiecare progres du-te şi roagă-te Lui, şi cere-I mai mult, du-te la slujbe şi tine canoanele bisericeşti! Împacă-te cu lumea şi deschide-te cu sufletul celor din familia ta! Vei observa că mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om! Este greu, ştiu, este atît de greu încît simţi că nu poţi răzbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune şi la jumătatea drumului, pentru că te vei obeserva, vei vedea că eşti altcineva iar valorile tale vor fi altele! Te vezi cum erai şi cum eşti acum, sînt două persoane diferite, dar negura în care te aflai, în care nu credeai şi te amărai a fost luminată de ceva, o licărire ce te-a scos treptat şi te-a adus aici, la viaţă, unde respiri un aer curat şi zidurile cetăţii tale sînt de neclintit... La polul opus... un grăunte de speranţă!
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:31
Nici o pierdere să nu te copleşească Mihaela Marian
Nu lăsa nici o situaţie, nici o problemă de viaţă, nici o suferinţă, nici o pierdere din viaţa ta să te copleşească, să te deruteze, să-ţi spună „Nu mai pot”!
Nu-i da nimănui puterea ta, ataşîndu-te de o dorinţă puternică sau de aşteptare care nu se împlineşte. Viaţa aceasta şi universul acesta sînt concepute pentru schimbare, pentru alternanţe şi pentru tot ce este să vină şi apoi să plece şi iar să vină, şi iar să plece...
Dacă ai pierdut ceva, nu te lăsa distrus, copleşit, îndurerat, căci durerea este putere pierdută. Durerea este energie pierdută. Nu-l lăsa pe „nu pot” să te ducă în fundul iadului, căci oricine „poate” merge mai departe dacă el crede aceasta.
Orice s-ar schimba în viaţa ta, nu înseamnă sfîrşit de lume. Dă-i voie situaţiei care te frămîntă să plece. Permite-i altui om să plece, dacă aşa alege el...
Căci pleacă un om din viaţa ta şi vine altul. Pleacă o situaţie şi se naşte alta. Pierzi ceva şi vine altceva. Aceasta este legea vieţii. Şi, cînd deschizi ochii mari şi limpezi, eşti treaz şi eşti conştient.
Sentimentul neputinţei apare din întunericul minţii tale, din neputinţa ta de a vedea şi nu pentru că ar fi vreun adevăr în „Nu mai pot”...
Singurul motiv pentru care nu poţi vine la tine pentru că spui mereu „nu pot şi nu pot”... Afirmă „eu pot, eu vreau”, „pot depăşi orice” şi „ştiu că altceva va veni la mine şi mă va sprijini, mă va ajuta”!
Credinţa în neputinţa ta crează în tine o energie de deprimare şi derută, o stare de dezenergizare, care înseamnă tot energie. Şi dezenergizarea este energie, ştiai aceasta? Dacă tu investeşti mental în deprimare, este ca şi cum te-ai strădui în fiecare clipă să pierzi banii pe care-i ai în bancă şi chiar pe aceia pe care nu-i ai. Fii atent la ce ţi se întîmplă atunci cînd nu te simţi bine, ori ai convingerea că nu este posibil un lucru în viaţa ta. Te dezenergizezi. Chiar începi să nu mai poţi. Şi atunci trebuie să vină ceva din afara ta care să te susţină. Să vină altcineva, care să-ţi facă pe plac, să te alinte, să-ţi dea marea cu sarea.
Uneori vine ajutorul din afară, dar alteori el nu vine, ori nu eşti în stare măcar să percepi că el este prezent. Mintea deprimată nu mai este capabilă să vadă ce primeşte, ce are, ce este – deja – în preajma ei. Pentru mintea care sutine „nu pot”, „nu-mi place”, „nu vreau” nimic nu mai este viu, întreg, capabil să o ajute, să o energizeze şi s-o încurajeze. De aceea nu contează atît ce fac alţii pentru tine, cît şi ce îţi oferă cineva...
Contează să fii capabil să primeşti cu o minte trează, clară... Să fii capabil să gîndeşti cu adevărat. Şi să fii convins de faptul că, orice nu ai acum, poate fi mai tîrziu. Poate veni mîine, poimîine. Ceea ce nu ai acum, nu lipseşte din lume, lipseşte doar din mintea ta. Programează-te continuu pozitiv, orice ar fi. Dacă o mie de oameni spun că este imposibil să fii sănătos, nu este un motiv să le dai crezare, căci credinţa ta este „contul energetic” pe care îl hrăneşti pentru tine însuţi.
Dacă te laşi programat de alţii şi dacă îi spui minţii tale „este imposibil să fac acest lucru”, atunci... el devine imposibil. Dar, dacă tu alegi să fii puternic, trebuie să alegi această în mintea şi în inima ta.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:34
Manifest pentru Viaţă (sau Dragostea de viaţă) Laura Mariana
„A-ţi fi frică de dragoste înseamnă a-ţi fi frică de viaţă, iar cînd îţi este frică de viaţă eşti pe trei sferturi mort.” Bertrand Russell
Cînd m-am gîndit să abordez acest subiect, atît de controversat, am fost convinsă că va fi cea mai uşoară scriere de pînă acum. Că totul va merge de la sine şi cuvintele se vor bate între ele în ambiţia de a-şi asigura cît mai repede un prim loc pe hîrtie.
Surprinzător pentru mine, nu a fost deloc aşa. De ce? Pentru că nu poţi să scrii despre ceva ce nu poţi prinde în mînă şi analiza; despre ceva ce nu poţi vedea, pipăi, întoarce pe toate părţile. Singurul reper de care te-ai putea folosi ar fi gustul ei, al vieţii: acrişor, după cum te-ai grăbit să-i culegi fructul mai devreme, prea devreme - sau dulceag, dacă ai aşteptat şi ai avut grijă să atingă perioada maturităţii depline. Şi atunci, cum să scrii despre ceva ce se simte, se gustă... se trăieşte?!...
Dar pentru că am început deja să scriu, voi continua expunerea, cu riscul ca în următoarele rînduri să mă trezesc dansînd cu propria mediocritate în raport cu măreţia şi complexitatea acestui subiect...
„Acela care se lăsă purtat de curent, care nu se ghidează după principii înalte, care nu are idealuri, nici convingeri – un astfel de om este... un obiect mutat de ici-colo, în loc să fie o fiinţă vie şi mobilă – un ecou, nu o voce. Omul care nu are viaţa interioară este un sclav al celor ce-l înconjoară, aşa cum barometrul este servitorul obedient al aerului” Henry Frederic Amiel
Să fii un sclav într-o existenţă care nu îţi aparţine, căci nu o pot numi viaţă - aceasta este frica mea cea mai mare. Nu mă tem de furtuni, de cutremure, de incendii. Căci pe acestea nu le pot influenţa singură şi direct cu aproape nimic, nu am nici o contribuţie în naşterea lor, nu sînt rezultatul unei alegeri conştiente. Dar să fiu înrobită în cătuşele invizibile ale falsului sine – iată coşmarul care mă chinuie; iată coşmarul care ar trebui să ne trezească pe toţi la realitate.
Smuls din propria viaţă ce ţi-a fost dăruită la naştere, te trezeşti aruncat într-o vîltoare în care nu ştii ce se întîmplă cu tine. La început te zbaţi din reflex, din instinct de supravieţuire. Faci eforturi să pricepi unde ai ajuns, de ce eşti acolo şi ce ai de făcut mai departe. Forţele încep să îţi scadă şi eşti din ce în ce mai dezorientat, pe măsură ce îţi dai seama că cea mai mare parte a celor de care te pocneşti în această rătăcire nebună nu are habar de ce se întîmplă în jur. Problema este că ei deja au obosit şi nici măcar nu îşi mai pun întrebări. Au renunţat la luptă. S-au resemnat.
Dacă eşti puţin mai puternic, te mai agiţi un timp. Forţa valurilor spumegînde te izbeşte de pereţii grotei în care te zbaţi, te trage la fund şi, cînd falsul sine simte că eşti gata să renunţi, te scoate puţin la aer, ca să nu te piardă atît de repede – cu cît rezişti mai mult, cu atît devii jucăria lui preferată şi nu poate renunţa la tine.
Între două asemenea lupte zilnice, apuci la un moment dat să te urci pe pereţi – la propriu şi la figurat. Respirînd cu spaimă îţi revii puţin şi te întrebi ce-i cu tine. Ce naiba să fie?! Nu a zis nimeni că viaţa e uşoară. La un moment dat, ai făcut nişte alegeri. Ai obosit şi ai căzut rob ispitei nimicului.
„Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla.” Stephen Covey
Pentru toate aceste alegeri, sîntem răspunzători în totalitate – noi şi numai noi, nimeni altcineva. Dar nu este prea tîrziu. Trebuie să privim înainte. Şi să alegem luptă. Să alegem viaţa. Să ne alegem pe noi.
Pentru a putea atinge acest prag al existenţei noastre, cred că trebuie să conştientizăm urgenţa şi importanţa acestei priorităţi. Înainte de toate, să respirăm adînc şi să încercăm să ne cunoaştem, sau, mai bine zis, să ne aducem aminte de noi... aşa cum eram cînd eram mici... inocenţi şi veseli... cum ne amuzam neştiutori în fata reprezentaţiilor din lumea largă; spectacole în care marionete ghidate de sfori invizibile se agitau în nişte piese tragi-comice fără de sfîrşit – priviţi acum şi învăţaţi să vă feriţi!
Trebuie să te chinui şi să lupţi. Să te lupţi cu cel care te-a sufocat de-a lungul anilor, dîndu-ţi impresia că eşti TU. Tu, cel adevărat, poţi mai mult. Vrei mai mult. Meriţi mai mult. Meriţi să te trezeşti dimineaţa liniştit, senin, respirînd uşor şi zîmbind frumos. Meriţi să faci lucrurile care îţi plac, care îţi dau energie, care te pasionează, care pulsează în sîngele tău odată cu bătaia inimii tale. Meriţi să fii cineva în viaţa ta. Meriţi să fii cineva pentru tine. Meriţi să fii TU.
Ia o carte şi citeşte mai mult despre tine. Despre alţii care au reuşit să cîştige acest război. Despre cei care au făcut paşi mai mici şi care au cîştigat luptă după luptă pînă la victoria finală. Du-te într-un loc unde îţi poţi auzi gîndurile. Închide ochii şi adu-ţi aminte cînd erai mic şi te jucai cu prietenii tăi. Ce ziceai atunci că vrei să te faci cînd vei fi mare? Acela este drumul pe care trebuie să îl urmezi. Numai tu, cel de atunci, poate găsi viaţa care îţi aparţine. Dacă între timp te-ai pierdut pe tine, cum ai pretenţia să trăieşti Viaţa Ta?
„Despre viaţa nu se poate scrie decît cu un toc înmuiat în lacrimi” Emil Cioran
Nu te înfricoşa, nu te speria, nu dispera şi, mai ales, nu renunţa. Poţi însă să plîngi. Plîngi în voie, cu lacrimi fierbinţi şi sărate. Plîngi şi îngroapă-l pe cel de acum. Şi regăseşte-l pe cel de odinioară.
Scrie un necrolog şi aminteşte în el tot ceea ce ai ajuns să fii acum – egoist, rău, materialist, fals, ipocrit. Memorează-le. Trăieşte-le pentru ultima dată şi apoi UITĂ-LE!. Ai voie să iei cu tine un singur lucru: încrederea în oameni. Căci, altfel, viaţa nu ar mai avea nici gust, nici miros, nici chip, nici sens – NIMIC. Nu mai amîna, nu mai sta să analizezi atîta. Crezi că ai în faţă nemurirea? Te înşeli amarnic, nici nu ştii cît de preţioasă este fiecare clipă. Pe cît de uşor te ridici pe vîrfuri, păşeşti şi parcurgi prima jumătate a existenţei tale, pe atît de repede, abrupt şi dintr-o dată începi să cobori pe drumul celeilalte jumătăţi a acesteia.
Ai grijă de tine, de sufletul tău, de mintea ta. Pune-le pe toate la muncă în această călătorie. Odată ajuns la tine, vei vedea că abia de acolo începe adevărata călătorie. Ai grijă la alegerile pe care le vei face în continuare. Ai grijă cu cine te vei însoţi la drum. Ai grijă în ce jocuri te vei avînta şi la ce hore vei mai participa. Ai grijă de tine pentru că în final numai cu tine vei rămîne.
Vei vedea, astfel, că viaţa adevărată merită trăită. Că dimineţile pot fi senine şi nopţile poţi fi liniştite. Că încet-încet drumul tău se va intersecta cu cel al unui alt seamăn, la fel ca tine – că cineva te va ţine de mîna, acel cineva care credeai că nu a existat şi nu va exista niciodată. Că vei avea cîţiva prieteni adevăraţi, puţini ce-i drept, dar care vor fi alături de tine pentru a se bucura împreună cu tine de reuşitele obţinute, pentru a plînge alături de tine cînd vei simţi că te părăsesc puterile şi pentru a te ridica de jos atunci cînd vei fi prea obosit şi vei risca să rătăceşti drumul corect.
Dar pentru toate acestea va trebui să munceşti. Să speri, Să te ridici de jos şi să mergi mai departe. Să rîzi cu poftă. Să nu te uiţi în lături ci numai spre orizont, spre destinaţia ta – şi să te bucuri de această călătorie minunată spre propia ta viaţă adevărată!
„Viaţa nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viaţa e dreaptă: recompeneseaza pe cei merituoşi, pedepseşte pe cei leneşi, loveşte pe cei care îi încalca legile.” Pavel Corut
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:35
Cuvîntul Ghiocel Balan
Nu-ţi vei regăsi sinele decît în faţa adevărului - Pearl Bailey
Am citit în ultima vreme mai multe romane a căror acţiune se petrecea în urmă cu cîteva sute de ani. Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost importanţa cuvîntului rostit şi cît de mult s-a deteriorat în prezent. Azi funcţionează cu totul alte legi nescrise, alte obiceiuri de comportament, iar noi nici măcar nu ne dăm seama cît am decăzut.
Cînd cineva spunea că va face un anumit lucru, nimeni nu se îndoia că aşa va fi, că măcar acel om va face tot ce-i stă în putinţă să-şi respecte cuvîntul. Era de neconceput altfel. Cu siguranţă că existau şi minciuni, dar erau aşa de evidente şi cu urmări atît de negative din partea întregii comunităţi, încît legea firii filtra mincinoşii printr-o selecţie socială inexorabilă. Cel ce nu-şi respecta cuvîntul era deposedat de onoare, iar cei tentaţi să-i urmeze exemplul trebuiau să se gîndească de zece ori înainte de a îndrăzni să încalce această obligaţie morală elementară.
Nu ştiu cînd s-a produs trecerea la împărăţia minciunii, dar iată ce constat azi:
Toţi politicienii mint de sting.
Reclamele comerciale – la fel.
Băşcălie pe toate canalele. Bîrfe, calomnii, toate modurile greşite de a folosi cuvîntul.
Ca să nu mai spun de maltratarea limbii romîneşti, de parcă am fi o ţară de analfabeţi.
Iar Minciuna domneşte ca la ea acasă.
Pînă şi prietenii promit să dea măcar un telefon, dar mereu găsesc altceva mai important şi mai urgent. Stabileşti o întîlnire? Cîţi vin la timp? Mai ales femeile consideră că a fi punctuale la o întîlnire de dragoste denotă o slăbiciune. Iar oricine e nepăsător cu adevărul în lucrurile mărunte, nu e demn de încredere nici în cele importante (constatarea îi aparţine lui Einstein)
Ne-am obişnuit cu minciuna, a nu-ţi respecta o promisiune e ceva banal, toată lumea o face. Mark Twain spunea că nu mai e nevoie să ţinem minte pe cine am minţit, ce minciuni am spus şi cui - doar rostind adevărul.
Dar e grav. E foarte grav. Nu-l putem primi astfel pe Dumnezeu în inimile noastre, căci, minţind atît, L-am alungat fără să ne dăm seama făcînd loc pentru altcineva. Degeaba mergem la biserică să ne spovedim, cu o floare nu se face primăvară. Dacă ne mărturisim păcatele odată pe an, iar în rest reîncepem să promitem şi să ne călcăm cuvîntul iar şi iar, nu schimbă nimic, aşadar nimic nu se va schimba în bine în jurul nostru.
La început a fost Cuvîntul. Dar ce-a mai rămas acum din el?
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:41
Un iranian sustine ca femeile care se imbraca deocheat si se comporta imoral atrag cutremurele, scrie BBC. Hojjat ol-eslam Kazem Sediqi, lider religios la Teheran, spune ca femeile ar trebui sa respecte coduri stricte de modestie care sa le protejeze. "Multe femei care nu se imbraca modest ii abat pe barbati de la drumul cel bun si raspandesc adulterul in societate. Acest lucru duce la cresterea numarului de seisme", explica iranianul. Zeci de mii de oameni au murit numai in ultimii ani in Iran in urma cutremurelor. Peste 25.000 de oameni au murit in 2003, cand un seism a lovit vechiul oras Bam. "Ce putem face ca sa nu fim ingropati sub ruine? Nu exista alta solutie decat sa gasim un refugiu in religie si sa ne adaptam vietile la codurile moralei islamice", averizeaza clericul. Sediqi a calificat drept un "cutremur politic" si manifestatiile violente de anul trecut, cand sustinatorii opozitiei au iesit in strada nemultumiti de realegrea presedintelui Ahmadinejad. Pericol pentru Teheran "Acum daca un cutremur loveste Teheranul, nimeni nu va putea sa se confrunte cu o asemenea calamitatea, numai puterea lui Dumnezeu. Asa ca haideti sa nu-L dezamagim!", mai spune clericul. Si seismologii au averizat ca Teheranul ar putea fi lovit curand de un cutremur devastator. Iar presedintele Mahmud Ahmadinajad a anuntat ca multi dintre cei 12 milioane locuitori ar trebui sa se mute.
Sursa: Evenimentul Zilei - (Oana Tepes Greurus)
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Emil Condor
Numarul mesajelor : 22466 Varsta : 65 Localizare : mereu cu voi Data de inscriere : 23/08/2008
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:47
dolion a scris:
Minciuna domneşte ca la ea acasă.
Asta e realitatea lumii moderne! Din păcate...
_____________________ _____________________ Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:47
O prostituata din Franta e pe cale sa ii lase pe microbistii francezi fara echipa nationala. Se pare ca nu mai putin de trei vedete din nationala Cocosului Galic au facut sex cu ea, pe cand era minora, infractiune care se pedepseste cu inchisoarea. Blonda Zahia Dehar e pe cale sa lase Franta fara nicio sansa la Cupa Mondiala de anul acesta din Africa de Sud. Prostituata a starnit un scandal imens, in care i-a tarat pe cei mai in forma jucatori francezi.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Vin 23 Apr 2010, 23:51
Soferul unui autobuz din Bristol, Anglia, nu pare prea concentrat pe condus. Mai degraba il pasioneaza lectura, iar pentru ca sa nu mai piarda timpul, barbatul citeste in timp ce conduce autoturismul. Unul dintre calatori l-a filmat, uimit, pe soferul care nu lasa cartea din mana nici cand statea la stopuri, nici cand se avanta in trafic.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Emil Condor
Numarul mesajelor : 22466 Varsta : 65 Localizare : mereu cu voi Data de inscriere : 23/08/2008
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 00:46
dolion a scris:
...soferul care nu lasa cartea din mana nici cand statea la stopuri, nici cand se avanta in trafic.
Uneori ni se întâmplă și nouă să conducem instinctiv, fără a ne concentra asupra traseului parcurs.
_____________________ _____________________ Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 08:56
Se pare că până şi în călătoria cu avionul ai parte de tot ce nu îţi doreşti. Deja cursele aviatice s-au transformat în curse RATB. Am avut parte de două zboruri destul de interesante. Cred că ar trebui să încep cu primul zbor, cel de plecare. Compania BlueAir s-a comportat impecabil. Zborul a avut nici mai mult, nici mai puţin de peste 100 de specimene scăpate de la Jilava sau poate Rahova, habar nu am care este închisoarea aia pentru cei mai răi dintre cei mai răi. În orice caz, zâmbetul îţi îngheţa, cheful de viaţă îţi pierea subit la vederea chipurilor şi a lanţurilor mergătoare. Compania de mai sus a avut o idee ingenioasă, a acordat locuri acelor persoane după ieşirile de siguranţă, deci în spatele avionului. La îmbarcarea în autobuze, au triat călătorii mai spălaţi şi civilizaţi în primul autobuz, iar specimenele lănţoase şi fustoase au fost rugate să ocupe autobuzul 2. Priveam şi nu credeam că încă mai sunt în Romania. O idee mai genială ca asta încă nu văzusem. Şi credeţi-mă că am zburat ceva la viaţa mea. În avion totul ok, linişte, lume de vârsta a III-a, atmosfera relaxată. Vecinul meu totuşi a reuşit să mă înfricoşeze un pic. La fiecare golişor de aer îşi băga capul în scaunul din faţă şi se închina pe rupte. Am încercat să îl ignor, însă privirea mea era atrasă numai spre el. În sinea mea se naşteau mai multe ganduri: 1. E bărbat, dacă e bărbat, de ce îi e frică. Eu ştiu că bărbatul este cea mai neînfricată fiinţă de pe pământ. 2. Când un bărbat stă lângă o femeie, ar trebui să îi inspire încredere, nu frică. O să mă huiduiţi, ştiu, dar aşa gândesc eu că ar trebui să se întâmple. Aproape de aterizare, tocmai când vroiam să punctez cel mai frumos zbor din viaţa mea, am avut parte de turbulenţe din cauza curenţiilor. Vântul şi golurile de aer ne-au dat ceva de furcă. Toţi pasagerii erau negrii de frică, iar specimenele mai sus amintite, cele colorate, au început să ţipe. E… până aici mi-a fost. Recunosc cu mâna pe inima că m-am înegrit şi eu un pic, am spus Tatăl Nostru de 10 ori, cred, bineînţeles repetând după vecinul meu de scaun. Eu nu aş fi reuşit să îl spun nici măcar odată, mă încurc rău tare la rugaciunea asta. După senzaţia de a mă scăpa pe mine de frică, nu din cauza turbulenţelor, ci a celor ce ţipau, bineînţeles la mişto, după tentaţia de a-mi arunca vecinul pe fereastră fiindcă din cauza lui am reuşit să prind frică de zbor, după toate acestea, n-am mai rezistat şi mi-am întrebat vecinul: - Este primul zbor? - Nu… dar de fiecare dată când zbor îmi este frică. - De ce nu mergeţi cu autocarul, este mai plăcut. Aşa riscaţi să faceţi un stop cardiac sau să produceţi unul altora. Păcat de el (mi-am zis eu în gând), e tânăr săracul, dar fiecare cu fobia lui. Am aterizat cu succes, fără alte probleme. Pe aeroport la control paşapoarte, coloraţii plini de sacoşe de rafie, mari şi voluminoase, împingeau de zor nevoie pe toată lumea. Vroiau să iasă ei primii din aeroport. Eu nu ştiu ce făceau oamenii aceştia pe tărâmurile străine, nu ştiu unde mergeau şi ce produceau, dar zău că eu nu i-aş fi lăsat nici să plece din Romania. Cu aşa specimene, ajungem să fim trataţi exact cum bine ne sugerează francezul “un popor de ţigani”. Şi se înghesuiau, te freacau cu sacoşele lor, poate, poate le faci loc să treacă. Coada care ar fi trebuit să fie pe un rând, deja era pe zece rânduri. Linia galbenă ce nu trebuie depăşită era deja ignorată de toata lumea. N-am mai rezistat şi i-am replicat unui “domn” colorat: - Trebuie să fim români până la capăt, nu (a se observa că nu am avut curajul să îl cataloghez rom)? Răspunsul a venit scurt şi la obiect: - Fii tu româncă fă, până la capăt. Am tăcut plină de ruşine, fiindcă sunt româncă, dar mă tratez.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 09:02
Asa cum barbatul e rege peste calculator si telecomanda si femeii trebuie sa-i adjudecam rolul de regina, in bucatarie sau in dormitor, dupa caz.
Hai sa vedem ce ii face placere unei femei, cum anume se defineste o femeie, si ce i-a luat Creatorului atatea mii de ani pentru ca, la 11 si jumatate noaptea cand vii acasa dupa o zi de "munca", sa te imbratiseze cu un subtil "Pe unde ai mai umblat, iar ai fost cu baietii?"
Plecam la drum cu 10 axiome:
1. O femeie trebuie neaparat sa vorbeasca cel putin 15 de minute fara oprire, dar cel mai important este sa i se dea impresia ca este ascultata. Ai uitat cand e ziua ei? Pregateste-te de ce e mai rau. 2. Vizitele prelungite la magazin denota faptul ca femeile pot petrece ore in sir facand ceva care se cheama shopping. Cateodata saracii barbati, insetati, lihniti de foame si epuizati aproape, de supremul somn, trebuie neaparat sa stea in spatele lor, sa zambeasca si sa spuna din cand in cand "da, foarte frumoasa fusta" si, in nici un caz, sa nu care cumva sa spuna, nici macar pe cel mai nevinovat ton: "DAR MAI AI INCA 20 ACASA!". 3. Femeile se emotioneaza extrem de usor. Pot sa planga isntantaneu. Li s-a rupt o unghie? S-a dus rujul de pe buze? Nu porneste masina? Nimic mai simplu: dupa un pic de plans, ii da lui telefon si ii spune prin ce cosmar tocmai a trecut... 4. Sexul este cea mai puternica arma a femeilor. Sexul face si desface si poate fi interpretat intr-o mie de variante. Daca el este doar putin altfel decat ieri, atunci ea il intreaba neaparat: "S-a intamplat ceva?", "Nu ma mai iubesti?". 5. Femeile considera ca lucrurile barbatului sunt 100% proprietate comuna. In schimb, lucrurile femeii apartin doar ei. 6. Cateodata trebuie sa faci eforturi uriase ca sa intelegi ca vrea sa ii raspunzi. Intrebarea "La ce te gandesti?" este mai totdeauna incuitoare: indiferent ce raspunzi, ea poate gasi o "cauza ascunsa"! 7. Femeile au nevoie sa fie sustinute, atinse, sa fie insotite in permanenta si sa li se spuna cat de speciale sunt. Au nevoie (cel putin) de ajutor moral, emotional, mental, spiritual si altele... 8. O femeie care nu e geloasa, inseamna ca nu e femeie. Te-a pus naiba sa pomenesti numele altei femei? OK, fii pregatit pentru ca inca un vulcan este pe cale sa explodeze. 9. Este ceva foarte curios, femeile isi gasesc defecte una alteia foarte usor. De la pantoful care nu era asortat cu poseta si pana la coafura nu stiu cum, totul este in vizorul femeilor. 10. Daca sunt intrebate de barbat despre trecutul lor, nu ar recunoaste pentru nimic in lume ca au fost cu mai mult de 1, 2, maxim 3 barbati. De obicei algoritmul pare sa fie urmatorul: se ia numarul total de barbati si se imparte la 5.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 09:08
Se stie foarte bine ca intr-o relatie, barbatul si femeia au asteptari, nevoi, dorinte destul de diferite.
1. Barbatului nu-i place deloc sa fie criticat in fata prietenilor lui. 2. De cate ori ea gateste pentru el, barbatul se simte foarte bine. Aceasta placere se strica foarte usor daca este pus sa stranga masa, la final. 3. Barbatilor le plac femeile cu initiativa. 4. Un barbat se gandeste la sex de 100 de ori pe zi. 5. Barbatii prefera raspunsurile monosilabice. 6. Nu este bine sa-l contrazici cand iti spune ca esti frumoasa. Il enervezi. 7. Este inutil sa incerci sa patrunzi in mintea unui barbat. 8. Barbatul minte o femeie cand crede ca aceasta vrea sa se simta bine. 9. Barbatilor nu le plac, de fapt, treburile casnice. 10. Barbatilor li se par mai sexy femeile care arata cat mai natural, fara mult machiaj.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 09:17
Barbatii nu suna dupa despartire.
Asculta-ma bine pentru ca te voi ajuta sa-ti pastrezi respectul de sine intact. Niciodata, dar absolut niciodata, nu incerca sa intorci decizia unei tipe care se desparte de tine! Am zis de suficiente ori “niciodata”? Ok, inca un “niciodata” pentru cei care cred pana la extrem in “never say never”. Deci, nu o suna la o zi dupa despartire. Nu-i trimite mesaje patetice, nu incerca sa te intalnesti intamplator cu ea. Nu aranja sa participi la aceleasi petreceri, nu-i cere sa vina sa-si ia nu stiu ce deodorant uitat la tine. Daca vei face vreunul dintre aceste lucruri, vei fi privit ca un tip fara personalitate si-ti vei pierde si increderea in tine. Vei fi afectat de un astfel de comportament si mai tarziu, dupa despartire, atunci cand incerci sa interactionezi cu alte fete. Lucrurile de genul acesta se autosculpteaza in caracterul unui barbat. N-ai nevoie sa pleci dintr-o relatie ca un invins, ci ca o persoana careia i se deschid noi oportunitati.
Bonus pentru cei cu “oua”
Daca ajungi vreodata in situatia ca o tipa sa-ti dea papucii, nu te arata afectat. Zambeste, fii calm, arata-te de acord cu initiativa ei si ureaza-i drum bun cu eleganta. O sa-ti para ciudat, dar multe dintre femeile care sustin ca ar da orice pentru ca partenerul sa nu sufere sunt inconstient ipocrite. Adica, daca tu ai o atitudine precum cea pe care ti-am recomandat-o mai sus, brusc vor regreta ca nu suferi! Prin urmare, nu te arata afectat si vei trai o experienta interesanta. O experienta pe care multi barbati nu o traiesc pentru simplu fapt ca sunt prea ocupati sa-si planga de mila in momentul despartirii.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 09:26
Curs de umor - Test
Test de David J. Parker and Samuel Stoddard. Trebuie sa alegi raspunsul care iti convine cel mai mult, iar apoi ai varianta corecta, dar raspunde repede, fara sa citesti rezolvarea de mai jos:
1. Un strain cade si isi rupe piciorul. Ar trebui: a. Sa strigi dupa ajutor. b. Sa razi. c. Sa-i rupi celalalt picior. d. Te prefaci ca esti doctor si ca incerci sa ii repari piciorul
Raspuns: a. e incorect ca nu e amuzant. b. nu e corect pentru ca scopul e sa creezi si mai mult umor, nu sa profiti ca sa razi tu. c. e bun pentru ca provoaca durere si e amuzant pentru cei care privesc. DAR d. raspunsul corect, pentru ca, sa te prefaci ca esti doctor si sa te maimutzaresti cu piciorul rupt este mult mai amuzant decat varianta c. CAZ SPECIAL: Daca esti doctor, si ai raspuns c. , poti sa consideri acesta raspunsul corect.
2. Mama celui mai bun prieten al tau a murit. Ar trebui: a. Sa iti consolezi prietenul. b. Sa plangi. c. Sa sari in sus si sa strigi incoerent d. Sa canti, “Ole Ole, vrajitoarea nu mai e!.”
Raspuns: a. ar parea bun, dar daca incerci sa fi o persoana amuzanta, nu te va ajuta b. la fel ca a. c ar putea fi bun, dar ar putea fi interpretat ca manifestare a suferintei d. este corect, pentru ca provoaca durere prietenului
3. Cineva spune ca esti urat ca un caine. Ar trebui: a. Sa latri ca un caine. b. Sa spui, “Cainii mi se par foarte atragatori.” c. Sa spui, “e din cauza ca imi dau des cu fatza de perete” d. Sa spui, “La fel e si ma-ta!.”
Raspuns:Toate sunt alegeri bune, dar umorul trebuie sa fie rezultat a ce li se intampla altora, nu tie. Deci d.
4. Stai la un colt de strada si un tip vine si iti cere indicatii pentru statia de autobuz. Ar trebui: a. Sa ii dai indicatii corecte. b. Sa te holbezi la el fara cuvinte. c. Sa il indrumi spre primarie. d. Sa il indrumi spre concertul din centrul orasului.
Raspuns: a. nu e amuzant deloc. b. e amuzant c. la fel de amuzant d. este cel mai amuzant, ca are ocazia sa si asiste la playback-ul celor care canta.
5. Copii tai vin de la scoala. Ar trebui: a. Sa ii intampini la usa si sa ii imbratisezi b. Inchizi usa si nu ii lasi inauntru. c. Torni kechup pe tine si te intinzi pe jos facand pe mortul. d. Parchezi masina mai departe, te ascunzi in boschetzi, lasi un billet pe care scri;”Va urasc, nu ma mai intorc niciodata.” Si cand incep toti sa planga, sari din tufe si strigi;”Booga boooga boooga!”
Raspuns: a.gresit. b.e un inceput bun c.la fel d.e opera de arta, mai ales ca Booga nu e cuvant romanesc
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 23191 Varsta : 73 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 23:16
Unui tip i s-a stricat imprimanta si pentru ca nu stia ce sa faca cu ea cheama un specialist de la o firma. Acesta vine foarte repede si ii spune ca imprimanta nu are nimic, probabil trebuie numai curatata. Dar cum firma cere o multime de bani ca sa faca asta, ar fi mai bine sa citeasca singur cartea tehnica si sa incerce sa o curete fara ajutor. Placut surprins, omul il intreaba pe specialist: -Seful tau stie ce faci? Ar fi trebuit sa iei banii, chiar daca sunt castigati usor. -De fapt a fost chiar ideea lui sa dam astfel de sfaturi oamenilor pentru ca a constatat ca facem mai multi bani dupa ce acestia incearca sa faca reparatiile singuri.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Emil Condor
Numarul mesajelor : 22466 Varsta : 65 Localizare : mereu cu voi Data de inscriere : 23/08/2008
Subiect: Re: POPASUL DOLION (II) Sam 24 Apr 2010, 23:24
dolion a scris:
...facem mai multi bani dupa ce acestia incearca sa faca reparatiile singuri.
_____________________ _____________________ Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)