POPASUL DOLION (I)

Ortodocşii şi catolicii vor serba împreună Paştele în 2010, adică în 4 aprilie, dar şi în 2011, respectiv în 24 aprilie, potrivit calendarului Pascal.

“Dacă Paştile a fost prăznuit încă de la început de toată lumea creştină, au existat, totuşi, în Biserica veche, mari diferenţe regionale în ceea ce priveşte data sărbătoririi. Aceste diferenţe cu privire la data serbării Paştilor au dat naştere la serioase discuţii şi controverse. Din această cauză, o prima uniformizare a datei serbării Paştilor s-a încercat să se introducă în toată lumea creştină la Sinodul I ecumenic (Niceea, 325 d. Hr.)”, a explicat, pentru MEDIAFAX, părintele Bogdan Teleanu, de la Patriarhia Română.

Părinţii acestui sinod au adoptat practica cea mai generală, bazată pe calculul datei Paştilor la Alexandria, care se reducea la următoarele norme, respectiv Paştile se va serba totdeauna duminica.

Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară (pentru că aşa calculau şi iudeii data Paştelui lor, de care era legată data Paştilor creştine). A treia normă spune că, atunci când 14 Nisan (sau prima lună plină de după echinocţiul de primăvară) cade duminica, Paştile va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paştile iudeilor, dar nici înaintea acestuia.

Sinodul de la Niceea a mai stabilit că data Paştilor din fiecare an va fi calculată din vreme de către Patriarhia din Alexandria (unde ştiinţa astronomiei era în floare), iar aceasta o va comunica, la timp, şi celorlalte Biserici creştine.

Din pricina echinocţiului de primăvară, care nu era fixat pretutindeni la aceeaşi dată şi din pricina imperfecţiunilor legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian, nici după Sinodul din Niceea n-au încetat deosebirile între diferitele regiuni ale lumii creştine în ceea ce priveşte data serbării Paştilor.

Pe de o parte, luna plină de după echinocţiul de primăvară face ca data Paştilor să varieze în fiecare an, căci luna plină pascală apare pe cer în unii ani mai aproape de echinocţiu, în alţii mai departe de el.

Din această cauză, data Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile, între 22 martie şi 25 aprilie. Pe de altă parte, calendarul iulian, adoptat de romani, făcea ca între anul calendaristic şi cel astronomic să existe o diferenţă (ce se cumula de la an la an) de 11 minute şi 14 secunde.

Papa Grigorie al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a îndreptat pe 24 februarie 1582 calendarul, suprimând cele 10 zile cu care rămăsese în urmă anul calendaristic (5-14 octombrie) şi restabilind echinocţiul de primăvară la 21 martie. Calendarul gregorian a fost acceptat apoi, treptat, de toate ţările occidentale, Biserica Ortodoxă Română adoptându-l în 1924 (de unde celebrarea Naşterii Domnului - Crăciunul, 25 decembrie, în aceeaşi zi a anului calendarisitic), după ce statul român îl adoptase deja din anul 1919.

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showtopic=11039

dolion a scris:

13 lucruri interesante despre cutremure

1. Pământul a fost seismologic mai activ în ultimii 15 ani sau cel puţin aşa susţine Stephen S. Gao, geofizician de la Missouri University of Science & Technology. Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt însă de acord.

Si eu am impresia că au fost cam mnulte în ultima perioadă. Poate doar impresie!

Citat :

2. San Francisco se deplasează către Los Angeles cu circa cinci centimetri pe an, aceeaşi viteză cu care ne cresc unghiile. Oraşele se vor întâlni în câteva milioane de ani.

Dacă nu cumva se va accelera miscarea respectivă...

Cum se tine postul Pastelui

Regulile bisericeşti au stabilit ca zilele rânduite pentru ajunare, adică abţinerea totală de la mâncare şi băutură, sunt lunea şi marţea din prima săptămână a Postului, iar în ultima săptămână a postului, numită şi a patimilor, se ajunează luni, marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă. În aceste zile se pot consuma seara pâine şi apă.

În zilele de miercuri şi vineri din post se ajunează până seara, când se consumă pâine şi legume fierte, fără untdelemn.

În celelalte zile din săptămâna, din tot timpul Postului Mare, se mănâncă o singură dată pe zi, seara, hrană uscată, iar sâmbăta şi duminica untdelemn şi puţin vin.

În toată această perioadă sunt două dezlegări la peşte pe 25 martie, de Buna Vestire, şi apoi de Intrarea Domnului în Ierusalim (Florii).

Postul alimentar trebuie insoţit de abstinenţă sexuala, dar mai ales de conduită morală.

Credincioşii trebuie să se spovedească în prima săptămână din post şi apoi în ultima şi apoi, dacă primesc dezlegare din partea părintelui duhovnic, să primească Sfânta Împărtăşanie după ce şi-a făcut rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei.

În Postul Paştelui nu se fac cununii religioase. În ceea ce priveşte botezurile, nu se fac doar pentru că după aceea se manâncă de dulce. În fond, un copil poate să fie botezat în orice zi de post dacă după aceea nu se face masă în care să se bea alcool şi să se mănânce de dulce. Întrucât nimeni nu face doar botezul fără masa de după, nu este bine să se facă în post.
Despre post gasiti amanunte la Canoanele Fericitului Dionisie, mai jos: http://canoaneortodoxe.net/can_sf_parinti.html
Sa va fie de folos!

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showtopic=11393

Dolion ştii că, în marea sa înţelepciune, ţăranul român spune: "Nu-i păcat ce bagi în gură, e păcat ce scoţi pe gură". Cred că în fraza asta este cuprinsă esenţa postului.

Ai dreptate Anahoret, spusele tăranului român în cazul de fată îsi au originea în Biblie unde, aproape cu exactitate scrie ce ai spus mai sus, că nu este păcat ce intră în gură ci, ceea ce iese, pentru că iese din prinosul inimii si arată, de fapt, cine esti.

Mai mult, Cuvântul sustine spusele tale referitoare la Post: adevăratul post este să faci bine aproapelui.

Personal nu am tinut nicicând post de niciun fel - vorbind despre asta: adevăratul post este cel negru.

MISTERELE CUVINTELOR/ Minunata lume a shop-ului

Englezescul shop are origini germanice neindoielnice. Intrebarea pe care si-o pun etimologistii si istoricii limbii engleze este daca s-a dezvoltat intern (continuând un paleogermanic, de altfel neatestat, skoppan ) sau este de fapt un imprumut al englezei medii (prima atestare dateaza de pe la 1300) din vechiul francez eschoppe (actualul echoppe, "baraca, constructie din scânduri cu acoperisul intr-o apa lipita de zidul unei cladiri, imprumutat din vechiul olandez schoppe.

Sau si una, si alta?

Pe de alta parte, nu este exclusa o influenta a englezului shop in aparitia francezului echoppe. Oricum, este clar ca in franceza echoppe a ramas stingher, fara o familie de cuvinte in jurul lui, pe când engleza l-a cultivat asiduu pe shop , imbogatindu-l cu noi sensuri si formând cu el noi constructii.
In engleza actuala, substantivul shop are doua sensuri principale: 1. mic magazin; 2. atelier, iar verbul to shop tot doua sensuri de baza: 1. a bate magazinele; 2. a cauta un chilipir. Sensurile sunt relevante si pentru explozia recenta a lui shop in limba româna.
Sa remarcam de la bun inceput ca, in pofida prezentei de circa o jumatate de secol in limba româna, shop este un anglicism, un imprumut doar partial asimilat (grafia continua sa fie cea din engleza, dar in pluralul shopuri desinenta este a substantivelor neutre românesti).
Agentul anglo-american al consumismului, shop-ul, s-a infiltrat in româna profitând de timida deschidere, initiata spre sfârsitul anilor '60, a comunismului ceausist spre Occident si occidentali (turisti, parteneri de afaceri ai statului, studenti straini). Pentru mâna de supusi ai altor state trecatori prin tara noastra, au fost create magazine speciale (nu prea numeroase, ca sa poata fi tinute sub permanenta observatie), buticuri cu circuit inchis de unde, "pe valuta" (dolari sau, mai rar, marci vest-germane) se puteau achizitiona marfuri de lux precum tigari, cafea, cosmetice si alte asemenea exotisme.
Daca strainului ratacit prin România "ICS Comaliment" sau "ICL Tutunul" nu-i spuneau nimic, discreta inscriptie "Shop" atârnata pe o usa de la parterul vreunui hotelul central sau din aeroport era suficient de transparenta ca sa stie ca de acolo poate cumpara lucruri pe care nu le gasea nici la alimentara, nici in tutungerii. Shop era asadar, pentru români, magazinul din care se cumpara in valuta: "Hotel «Continental» din Calea Victoriei (...) cu restaurant, gradina, snackbar si shop" (I.B. 18 V 74 p. 6). Abia apoi a devenit minimagazinul specializat in desfacerea anumitor produse. "Organul central de presa" al Partidului Comunist, "Scânteia", relata in iunie 1983 despre un spargator de locuinte ca: "De la un medic din Deva a plecat cu o mini-colectie de cojoace, o jumatate de duzina, putea deschide cu ele un mic shop". Citatul este savuros pentru ca surprinde o ambiguitate semantica pe care ziaristul o exploateaza: cojoacele de blana intoarsa (Alain Delon-urile), râvnite de tot românul, se gaseau "la liber" numai in shop, contra dolari, o jumatate de duzina de astfel de obiecte vestimentare constituind o mica avere care ar fi putut constitui capitalul de pornire a unui mic magazin - evident, daca in România acelor ani ar fi fost posibil asa ceva.
In presa de dinainte de 1990, atunci când se prezentau (in majoritatea cazurilor, spre a fi infierate) realitati occidentale, era preferata calchierea (traducerea) termenilor din engleza americana. Astfel, in aceeasi "Scânteia", dar din 1977, avem prima, dupa stiinta noastra, referire la sex-shopuri ("De pe urma sutelor de milioane de reviste tiparite anual si ale celorlalte «produse» pornografice, desfacute in «sex-magazine» cu autoservire si program non-stop (...) se realizeaza profituri fabuloase la adapostul libertatii individuale", Sc. 24 VII 77 p. 6). Dupa 1990, sex-magazin este exclusiv numele unor reviste "de specialitate" sau, pe internet, numele alternativ al unor magazine virtuale de produse erotice. In 1995, Formula AS isi intitula, parodic, un reportaj: "Cu bastonul prin sex-shopurile din Bucuresti", iar in urma cu aproape un an, "România libera" propunea "Scoaterea sex-shop-urilor de pe marile artere si mutarea acestora in alte zone".
Pet-shop-ul pare a fi un imprumut din categoria celor necesare, pentru care limba româna nu avea un nume: "Dintre magazinele specializate, cea mai mare crestere a fost consemnata pe zona de pet-shop (magazine pentru animale), numarul acestor locatii crescând de patru ori in ultimii patru ani" (G. 18 X 06 p. 5).
In ultima vreme, weed-shop-urile (magazine in care se vând amestecuri de ierburi cu efect psihtrop) par a fi desteptat vigilenta autoritatilor: "Weed shop-urile din Iasi, vânate de comisarii OPC" (Fin. 29 VI 09). Pâna la cafenelele olandeze (coffee shops), din care se poate cumpara iarba (dar nu si tutun!), sa speram ca mai este cale lunga ("Guvernul olandez a limitat la 5 grame cantitatea de hasis care se poate cumpara in acele inselator numite «coffee shops»", R.l. 1 X 09 p. 6).
Daca un workshop este un atelier, un grup de discutii a carui aparitie, in limbajul teatral, a fost consemnata de presa culturala dinainte de 1989 ("Seminare si mese rotunde (organizatorii le-au numit workshop-uri)", R.lit. 5 IV 79 p. 24), funshop-ul este o inventie recenta, pare-se autohtona (fals anglicism), menita a amagi ca nu invatam, ci de fapt ne distram: "Life After Work organizeaza funshop-uri de creativitate (in opozitie cu ideea de «workshop»)", Z. fin. 18 XII 09).
Alt fals anglicism creat in româna imediat dupa 1990 este jobshop: "(O) manifestare unicat in tara noastra, primul jobshop, care in limbaj românesc ar insemna un «târg» al fortei de munca" (R.l. 14 VI 93 p. 9). Rod al "progresului" si al "libertatii", stergând discriminarea om-animal, târgul anual de vite de munca poarta numele aseptic si cu iz globalizant de jobshop.
Sweatshop-ul este atelierul sordid in care se munceste pe brânci pentru un salariu de mizerie, ca la inceputurile capitalismului ("Viitorul muncitorului industrial din tarile dezvoltate parea subminat de lucratorii din sweatshop-urile asiatice", Z. fin. 11 II 03).
Shopaholic (sau shopalcoolic) este individul care a capatat adictie la cumparaturi - idealul societatii de consum. Daca e de fapt un workaholic, adica dependent de munca, fara vreme de pierdut in expeditii de shopping, se lasa cuprins de febra achizitiilor numai in rastimpurile rostuite: "Sunt shopalcoolic, dar nu tot timpul, ci numai in perioada sarbatorilor" (G. 16 XII 08 p. 10). Este, in lumea contemporana secularizata, varianta infrânarii...
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.

Consecintele grave ale poluarii

o reclama cu impact dur dar adevarat!

http://www.220.ro/h7MbdOJrgk/Consecintele-Grave-Ale-Poluarii

Urmariti acesta clipuri si spuneti daca va vine sa credeti ca asemenea specimene, circula libere printre noi!

http://www.trilulilu.ro/thewiseman/d9ab6f9f167b86
http://www.trilulilu.ro/vLadMx/0044cf5399a839

Suntem corupti. Si eu, si tu, si el, si ea... de la mic la mare. Ar trebui sa ne nastem din nou sa incercam sa facem ceva bine. Avem deja in sange hotia si nepasarea, lenea sociala si inavutirea... Ar trebui sa fie dati toti jos si adusi straini... ca in timpul dominatiei fanariote. Sincer, cred ca nu conteaza cine-i presedinte. Poa` sa fie si "Bunicu`", secretul bunastarii sta in fiecare din noi. Daca am fi OAMENI, daca am avea suflete, daca ne-am ajuta reciproc, daca am proteja mediul, daca am lupta pentru cauza noastra, atunci am avea prosperitate si fericire. Dar atata timp cat fiecare trage pentru el, sa fie cat mai bogat, sa-si costruiasca palate, n-o sa ajungem prea departe. Adica n-o sa ajungem niciunde. Oamenii mor. Si cei bogati, si cei saraci. Si pacatele nu se sterg cu bani. Dupa ce nu vom mai fi, ramane parerea celorlalti despre noi. Banii se duc, palatele se darama.

http://innocencedeya.blogspot.com/

Cata dreptate are fata asta si spune ca nu se pricepe la politica; are in schimb, mult bun simt!

Iertare

Am gasit citatul asta pe un site: “Nu exista razbunare mai completa ca iertarea” si m`a facut sa reflectez... Nu ca as fi o persoana razbunatoare, departe de mine gandul asta... Dar avem cu totii momente cand am vrea sa intoarcem roata in favoarea noastra, nestiind ca viata insasi stie cum(si cand!) s`o intoarca. Sincer, la mine e valabila chestia cu roata, intotdeauna cand fac ceva mai mult sau mai putin rau platesc... Si din acelasi motiv poate nu ma razbun. Adica daca e in datoria cuiva sa intoarca roata, de ce sa`i iau eu painea de la gura? Iar atunci cand ierti, te eliberezi pe tine insuti... iti oferi libertate si pace interioara, factor pozitiv pentru sine. O intrebare ma framanta... Cel iertat trebuie sau nu sa stie ca a fost iertat? Iertam doar pentru noi insine sau si pentru ceilalti? Tu, daca ai gresi cu ceva cuiva, ai vrea sa stii ca ai fost iertat?

http://innocencedeya.blogspot.com/search?updated-max=2009-11-20T00%3A10%3A00%2B02%3A00&max-results=10

De ce?

Let`s talk about... zile speciale versus zile obisnuite... De ce sunt unele zile mai "speciale" ca altele? De ce nu facem ca fiecare zi sa fie una speciala? De ce purtam anumite haine(hainele "bune") doar in anumite zile? De ce pastram tacamuri intacte, pe care le folosim 1-2-3 ori pe an, doar de sarbatori? De ce asteptam o aniversare sau un eveniment sa zicem "te iubesc"? De ce nu bem sampanie cand avem pofta? De ce asteptam o data pe an sa fie "ziua mea", cand o putem celebra in fiecare zi? De ce asteptam Ziua Mamei pentru a`i zice cat de mult o pretuim?
Mai bine... hai sa traim azi, ca si cum ar fi maine ultima zi, sa iubim ca si cum s`ar termina lumea, dar sa lasam intotdeauna vie speranta unui nou inceput...

http://innocencedeya.blogspot.com/search?updated-max=2009-11-20T00%3A10%3A00%2B02%3A00&max-results=10

Triumph des Willens (triumful vointei) este un film/documentar al masinariei propagandiste Germane in timpul regimului Nazist, documentarul a fost realizat de celebra regizoare germana Leni Riefenstahl, inventatoarea unei largi serii de modalitati de filmare printre care filmarea in caruri suspendate. Germania fiind prima tara din lume care a inventat programele TV educationale si de stiri, reportajele si interviurile.

In Triumph des Willens este infatisata toata tehnologia germana dinainte de razboi. Manifestatiile militare si civile fac spuma acestui documentar. Hitler fiind primul lider mondial care si-a cumparat avion pentru guvern, avion cu are mergea in raliuri prin toata tara in discursuri de propaganda.