Romanii si sarbatorile lor

Multumesc, domnilor de la popas Eu va daruiesc la schimb o melodie.

PRIMAVARA

Si ce melodie!
Multumim frumos, Mihaela!
Cred că Vivaldi a fost o alegere cerească pentru a ne oferi Primăvara pe note.

zaraza26 a scris:

In Moldova se dau martisoare si barbatilor. Emil, ai primit vreodata?

Am dat la bărbati, dar nu cred că am primit.
Am dat profesorilor pe vremea când eram în scoala primară.
Apoi, la 14 ani am plecat din Moldova si nu am mai avut când să primesc.

Bună dimineața și o primăvară senină, plină de bucurii!
Vă invit să vă alegeți câte un mărțișor:

Schmuckstück, Мэрцишор, sieraad, μπιχλιμπίδι, xhingël, կախազարդ, şaxşax, কবজ, бірулька, дрънкулка, 饰品, 자질구레 한 장신구, konplote, tričarija, तुच्छ वस्तु, nipsting, trinket, mumurahing alahas, インチキ, *****oesine, bibelot, bugiganga, perhiasan kecil, gingillo, rotaslieta, плаќаат бижу, błyskotka, prydnadssak, สิ่งที่มีค่าเล็ก ๆ น้อย ๆ, biblo, đồ rẻ tiền...

Buna dimineata, dragii mei
Eu am primit martisoare si flori si urari calde care m-au bucurat si mi-au incalzit sufletul. Inclusiv de la voi, evident. Sa avem o primavara calduroasa si o vara si mai si
Dar gargarita asta mi-a placut prea mult

Mihaela a scris:

Eu am primit martisoare si flori si urari calde care m-au bucurat si mi-au incalzit sufletul.

adică-ți lipseau

apocalyptica a scris:

Mihaela a scris:

Eu am primit martisoare si flori si urari calde care m-au bucurat si mi-au incalzit sufletul.

adică-ți lipseau

Sunt binevenite tot timpul si ma bucur mereu de venirea lor.

apocalyptica a scris:

Mihaela a scris:

Eu am primit martisoare si flori si urari calde care m-au bucurat si mi-au incalzit sufletul.

adică-ți lipseau

De căldură sufletească e nevoie chiar si atunci când crezi că nu îti lipseste.

Peste 1,1 milioane de femei şi aproximativ 640.00 de bărbaţi îşi sărbătoresc onomastica marti, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, informează Ministerul Administaţiei şi Internelor.

Dintre cei 1.800.634 de români care îşi serbează onomastica de Sfinţii Constantin şi Elena, 640.518 sunt bărbaţi şi 1.160.116 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI).

Dintre femeile care îşi sărbătoresc onomastica, 884.229 poartă numele de Elena, 124.773 sunt Ileana şi 69.944 se numesc Lenuţa. Alte 53.613 de femei poartă numele de Constanţa, 26.811 au numele Constantina, 4.279 - Leana şi 1.467 - Nuţi.

Majoritatea bărbaţilor, respectiv 495.656, se numesc Constantin, alţi 80.037 poartă numele Costel, iar 33.386, Costică. De asemenea, 20.002 de bărbaţi se numesc Costin, 10.487 - Costinel, 635 - Costi şi 315 - Costeluş.

La multi ani tuturor!

SFANTA MARIA MICA, cea mai mare sărbătoare a toamnei.

Naşterea Maicii Domnului este una dintre cele patru sărbători dedicate Fecioarei Maria. Potrivit tradiţiei, în ziua de Sfânta Maria Mică se fac pelerinaje la mănăstiri şi se duc la biserică fructe, pâine şi lumânări, pentru a fi sfinţite. Potrivit statisticii, în România, peste 1.800.000 de femei poartă numele de Maria, Mărioara, Mariana şi în jur de 400.000 de bărbaţi se numesc Marian sau Marin.

SFANTA MARIA MICA.

În fiecare an, la data de 8 septembrie, creştinii sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept Sfânta Maria Mică. Este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie şi totodată cea mai mare sărbătoare a toamnei. În această zi credincioşii merg de dimineaţa la biserică, pentru a asculta slujba şi pentru a se închina la icoana Maicii Domnului.

Fecioara Maria s-a născut într-o familie de creştini, Ioachim şi Ana. Aceştia, deşi înaintaţi în vârstă, s-au rugat cu tărie pentru a avea un prunc. Tradiţia spune că Îngerul Gavriil i-a vestit că ruga lor a fost ascultată şi că Dumnezeu le va da cel mai de preţ dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria.

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creştine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

SFANTA MARIA MICA: Tradiţii şi obiceiuri

Pe 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, bărbaţii nu meşteresc şi nu fac treaba în gospodărie, iar femeile nu cos şi nu spală rufe. Se spune că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această sfântă zi de sărbătoare de către cele care îşi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând.

În credinta populară, sărbatoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi, scrie garbo.ro.

Este ziua în care unele pasari precum randunelele isi pregatesc calatoria spre tarile calde, iar gazele si reptilele se retrag in pamant. Este ziua in care plantele nu mai sunt bune de leac si îşi pierd puterile tamaduitoare. Este ziua in care vremea incepe sa se strice, devenind capricioasa si mai racoroasa, cum se intampla in fiecare toamna lasata de la Dumnezeu.

Este ziua in care se da drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat si anul viitor, se jupoaie coaja ulmilor si se da startul targurilor si iarmaroacelor de toamna.

Aceasta zi a Nasterii Maicii Domnului trebuie cinstita cu bucurie si tinuta de toata lumea. Nu se cade sa lucrezi sau sa faci treburi gospodaresti tocmai in aceasta zi sfanta.

Mai exista si o alta superstitie romaneasca conform careia cei care mananca gatit la foc in aceste zile au sansa de a atrage asupra lor boli care ii pocesc. Se aprinde in schimb candela in dreptul icoanei Maicii Domnului si se lasa sa arda pe tot parcursul sarbatorii.

SFANTA MARIA MICA: istoricul sărbătorii

Credincioşii ortodocşi şi catolici prăznuiesc, duminică, Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, aşa cum este numită în popor, prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie.

Sfânta Scriptură nu relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea.

Părinţii Fecioarei Maria sunt Ioachim şi Ana. Tatăl ei era din seminţia lui Iuda şi urmaş al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan şi descendentă din familia preoţească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă - împărătească şi preoţească.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi şi batjocoriţi de oameni, lipsa urmaşilor fiind considerată un blestem al lui Dumnezeu. Totuşi, ei nu s-au răzvrătit împotriva Domnului, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, ci s-au rugat în continuare, nădăjduind în bunătatea Sa. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i "blestemaţi".

Întristaţi, cei doi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis şi au hotărât să se retragă fiecare în post şi rugăciune. Ioachim i-a spus soţiei sale, Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată, eu mă duc în munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar, doar se va milostivi şi ne va da şi nouă un copil". Iar Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promiţându-I că de va naşte fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima şi-l va da să slujească în biserica slavei Sale.

Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un "vas ales lui Dumnezeu" (Luca 1, 4-23).

Astfel, potrivit tradiţiei, când Maria a împlinit trei ani, sfinţii Ioachim şi Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani.

Naşterea Maicii Domnului este sărbătorită şi de copţii egipteni şi de iacobiţii sirieni, separaţi de Biserica Ortodoxă după Sinodul al patrulea ecumenic. Având în vedere că ei n-au împrumutat aproape nimic de la ortodocşi după despărţirea lor de Biserica Ecumenică, înseamnă că sărbătoarea era cunoscută şi înainte de această despărţire. Începutul ei trebuie pus deci între Sinodul III ecumenic (431) şi Sinodul IV ecumenic (451).
În Apus, sărbătoarea este adoptată în timpul papei Serghie I (687-701). Data de 8 septembrie, aleasă pentru prăznuire, reprezintă ziua sfinţirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construită la Ierusalim de împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea.

SFANTA MARIA MICA: hotarul dintre vară şi toamnă

În calendarul popular, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi, rândunelele pleacă spre ţările calde, insectele încep să se ascundă în pământ iar frigul îşi face simţită prezenţa. De aici şi proverbul: "O trecut Sântămaria, leapădă şi pălăria!". Este vremea în care au loc târguri şi iarmaroace.

Din această zi începe culesul viilor, al unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semănatul cerealelor de toamnă

Ei bine, ieri 07 septembrie 2013, fiica mea, Helena-Maria, s-a logodit. Cununia civila si religioasa vor avea loc la Ploiesti in data de 07 iunie 2014.



Sa le dea bunul Dumnezeu intelepciune pentru desavarsirea relatiei a carui prim pas a fost facut.

Iar astazi e aniversarea zilei onomastice a ei si a mamei ei, sotia mea.
LA MULTI SI FERICITI ANI !

Sa-ti traiasca Mariile... ii doresc fetei, pe drumul pe care a pornit, mult noroc!

Sănătate si numai bucurii familiei tale, Franz!
Cerul să binecuvinteze pe noii căsătoriti.

Sfintii Ioachim si Ana

Sfantul si dreptul Ioachim a fost din semintia lui Iuda, tragandu-si neamul din casa lui David imparatul in acest chip: din neamul lui Natan fiul lui David s-a nascut Levi, iar Levi a nascut pe Melhie si pe Pamfir; Pamfir a nascut pe Varpafir, iar Varpafir a nascut pe Ioachim, tatal Nascatoarei de Dumnezeu. Acesta petrecea in Nazaretul Galileii, avand sotie pe Ana din semintia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul care a preotit in zilele Cleopatrei si ale lui Casopar, imparatii Persilor, mai inainte de imparatia lui Irod, fiul lui Antipater. Iar Mathan avea femeie pe Maria din semintia lui Iuda din Betleem si a nascut cu dansa trei fiice: pe Maria, pe Sovia si pe Ana. Deci, s-a maritat cea dintai Maria, in Betleem, si a nascut pe Salomeea. S-a maritat si Sovia, cea de-a doua, de asemenea in Betleem, si a nascut pe Elisaveta, maica lui Ioan Inainte Mergatorul. Iar a treia, Sfanta Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, a fost precum am zis, sotia lui Ioachim in pamantul Galileei, din cetatea Nazaret.

Daaaaaaaaaaaaaa.... ! Azi e ziua onomastica a mamei mele. Dumnezeu sa o binecuvanteze si sa-mi traiasca inca multi si fericiti ani !

Se pare ca e luna cu cei mai multi sarbatoriti in familia ta, Franz! Sa-ti traiasca si sa va bucurati unii de altii, sanatosi si la punga (card) grosi!

dolion a scris:

...card...

Stati departe de el!

Calendaristic, va incepe una dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii: Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie (bine, daca gagica-ta sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele).
Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a consoartei.
Triunghiul Mortii debuteaza cu sarbatoarea Sfantului Valentin. Chiar daca este o zi in care ar sta cu placere peste program, barbatul va trebui s-o stearga mai devreme, ca sa se poata inghesui alaturi de alti nefericiti in magazinele cu inimioare, mutunache si alte asemenea obiecte pagane de cult (pe care, ulterior, gagica-sa le va pune la vedere prin casa, ca sa aiba prietenii lui un motiv sa faca misto de el cand vin in vizita). Inarmat cu aceasta prima dovada de iubire, barbatul va trece pe la tarabele de flori, unde va jertfi inca o parte din salariu.
Insa partea cu adevarat grea abia acum incepe. Dupa ce depune aceste marunte ofrande la picioarele gagica-sii, barbatul va trebui sa suporte calvarul unei iesiri romantice in oras. Va fi o seara placuta, la finele careia va intelege cat de fortata era comparatia cu sabatul negru: in fond, Satan nu vrea de la tine decat sufletul, nu-ti face praf salariul si nici nu pretinde sa te plimbi cinci ore cu el prin parc daca-l iubesti.
Dupa 2 saptamani de refacere (asta, daca a reusit sa-si convinga prietena ca Dragobetele e o sarbatoare pentru taranii care n-au cablu si nu prind Eurosport), barbatul va da piept cu cea de-a doua incercare: Martisorul. Dupa cum desigur stiti, martisorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile il poarta atarnat de piept pentru a vesti venirea primaverii.
Se pare ca presupunerea oamenilor de stiinta cum ca pasarile calatoare stiu din instinct cind sa se intoarca din tarile calde este complet falsa; in realitate, ele sint anuntate de un porumbel voiajor: “Haideti, fetelor, ca au inceput proastele alea sa poarte martisor”.
Insa nimic nu-l poate bucura mai tare pe un salariat obisnuit, care se chinuie 12 luni pe an sa produca texte de calitate pentru un salariu mizer (v-ati dat seama, desigur, ca nu era vorba de mine cand am spus “texte de calitate”) decat 8 martie, o zi in care acesta va trebui sa caute un cadou frumos (care sa nu fie nici martisor, nici inimioara, fiindca imediat dupa 1 martie acestea devin niste kitsch-uri ordinare). Cadoul trebuie insotit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar dupa 1 martie, plus ca pretul florilor de 8 martie poate arunca lejer in criza intreaga economie mondiala) si de o noua iesire romantica in oras (unde, ca sa faci rost de o rezervare, s-ar putea sa fii nevoit sa-i rapesti familia chelnerului).
Specialistii nu au reusit sa-l identifice pe inventatorul acestor sarbatori, insa se presupune ca este vorba despre un dement care, dupa ce s-a insurat, a aruncat intreaga vina asupra omenirii si a jurat sa se razbune.

Împreună cu sotia am tras câteva portii de râs.   
Chiar dacă ea a mai avut unele complectări - nu se putea altcumva, păi ce!   

Cu fetele de la serviciu am fentat-o anul acesta... 1 si 8 martie cad sambata!

dolion a scris:

Calendaristic, va incepe una dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii: Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie (bine, daca gagica-ta sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele).
Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a consoartei.
Triunghiul Mortii debuteaza cu sarbatoarea Sfantului Valentin. Chiar daca este o zi in care ar sta cu placere peste program, barbatul va trebui s-o stearga mai devreme, ca sa se poata inghesui alaturi de alti nefericiti in magazinele cu inimioare, mutunache si alte asemenea obiecte pagane de cult (pe care, ulterior, gagica-sa le va pune la vedere prin casa, ca sa aiba prietenii lui un motiv sa faca misto de el cand vin in vizita). Inarmat cu aceasta prima dovada de iubire, barbatul va trece pe la tarabele de flori, unde va jertfi inca o parte din salariu.
Insa partea cu adevarat grea abia acum incepe. Dupa ce depune aceste marunte ofrande la picioarele gagica-sii, barbatul va trebui sa suporte calvarul unei iesiri romantice in oras. Va fi o seara placuta, la finele careia va intelege cat de fortata era comparatia cu sabatul negru: in fond, Satan nu vrea de la tine decat sufletul, nu-ti face praf salariul si nici nu pretinde sa te plimbi cinci ore cu el prin parc daca-l iubesti.
Dupa 2 saptamani de refacere (asta, daca a reusit sa-si convinga prietena ca Dragobetele e o sarbatoare pentru taranii care n-au cablu si nu prind Eurosport), barbatul va da piept cu cea de-a doua incercare: Martisorul. Dupa cum desigur stiti, martisorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile il poarta atarnat de piept pentru a vesti venirea primaverii.
Se pare ca presupunerea oamenilor de stiinta cum ca pasarile calatoare stiu din instinct cind sa se intoarca din tarile calde este complet falsa; in realitate, ele sint anuntate de un porumbel voiajor: “Haideti, fetelor, ca au inceput proastele alea sa poarte martisor”.
Insa nimic nu-l poate bucura mai tare pe un salariat obisnuit, care se chinuie 12 luni pe an sa produca texte de calitate pentru un salariu mizer (v-ati dat seama, desigur, ca nu era vorba de mine cand am spus “texte de calitate”) decat 8 martie, o zi in care acesta va trebui sa caute un cadou frumos (care sa nu fie nici martisor, nici inimioara, fiindca imediat dupa 1 martie acestea devin niste kitsch-uri ordinare). Cadoul trebuie insotit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar dupa 1 martie, plus ca pretul florilor de 8 martie poate arunca lejer in criza intreaga economie mondiala) si de o noua iesire romantica in oras (unde, ca sa faci rost de o rezervare, s-ar putea sa fii nevoit sa-i rapesti familia chelnerului).
Specialistii nu au reusit sa-l identifice pe inventatorul acestor sarbatori, insa se presupune ca este vorba despre un dement care, dupa ce s-a insurat, a aruncat intreaga vina asupra omenirii si a jurat sa se razbune.

De unde si pana unde Valentine's Day este o sarbatoare la romani?
Spuneti-mi si mie o sarbatoare de-a noastra pe care o sarbatoresc altii?
Nu avem Dragobetele? Ce ne mai trebuie Valentine?
Suntem primii la imitat.
De aici se vede faptul ca nu ne-am tras de tot din maimute....

Ion a scris:

Suntem primii la imitat.

Măcar dacă am imita si în lucrurile bune, sănătoase societătii noastre...

Emil Condor a scris:

Ion a scris:

Suntem primii la imitat.

Măcar dacă am imita si în lucrurile bune, sănătoase societătii noastre...

Corecta completarea, Emil.
Trebuia sa fi zis ....primii la imitat, cand e vorba de distractie....
Dar, daca ar fi fost vorba sa se micsoreze numarul zilelor libere, ar fi sarit de 4 m in sus, nu?
Ce e aia munca?
Nu! Distractie multa, munca putina si bani multi.
Asa da, mai merge....

Dragobete, năvalnicul nostru zeu al dragostei
de Iulia Gorneanu

Democrit spunea că “o viaţă fără sărbătoare este ca un drum lung fără hanuri”. Românii le aşteaptă, se pregătesc pentru ele, le trăiesc aşa cum socotesc ei că e mai bine. În cele mai multe cazuri, sărbătorile străvechi au fost canonizate şi asimilate de biserică, o mare parte a divinităţilor mito-folclorice autohtone regăsindu-se în atribuţiile sfinţilor ortodocşi. Dacă în marea lor majoritate zeii păgâni au fost înlocuiţi în calendar de sfinţi şi martiri, unii dintre ei au fost pur şi simplu uitaţi. Asta ar fi fost şi soarta năvalnicului nostru zeu al dragostei, Dragobete, readus artificial în atenţie de etnologi, pentru a contracara ziua Sfântului Valentin, dacă oamenii nu l-ar fi descoperit chiar şi aşa, ca produs de marketing, sursă sigură de câştig pentru cei care-l trec pe afişele spectacolelor şi târgurilor de sfârşit de februar. Să încercăm să vedem, în cele ce urmează, cine este şi de unde vine tânărul zeu. La prima vedere, numele de Dragobete trimite fără îndoială la slava veche, provine din derivarea cuvântului “drag-dragul”, rădăcina lexicală proiectând asupra personajului nostru mitologic şi semnificaţii erotice, în concordanţă cu portretul păstrat în imaginarul popular: “Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi...” (C-tin Rădulescu-Codin, 1909). Dacă după nume s-ar părea că a venit la noi dinspre răsărit, o altă posibilă etimologie îl trimite pe Dragobete mult mai departe în timp, să concureze cu străvechii zei ai antichităţii greco-romane. Ipoteza potrivit căreia numele ar proveni din cuvintele dacice “trago”-ţap şi ăpede”-picioare (în latină pedes) ne ispiteşte să aruncăm o privire comparativă sărbătorii romane Lupercalia, în care bărbaţi aproape goi alergau pe drum şi atingeau femeile cu fâşii din pieile ţapilor sacrificaţi, pentru a le induce fertilitatea. În plus, aceştia “aveau dreptul ca să necăjească pe femei fără a putea fi pedepsiţi”. (At. M. Marienescu,1884.) Ţapul este simbolul puterii de procreare, al vitalităţii şi fecundităţii, iar vechile sărbători din prag de primăvară se organizau pentru a provoca înflorirea, încălzirea vremii, explozia de viaţă, iubirea. Goana lupercilor pe drumurile Romei aminteşte de “zburătoritul” tinerilor, consemnat de etnologul Marcel Lutic în ziua de Dragobete. În zorii zilei, tinerii mergeau în pădure să culeagă flori, apoi aprindeau focuri pe dealuri pentru a ajuta Soarele să urce pe cer. După ce petreceau în jurul focului, fetele coborau în fugă spre sat, urmărite de băieţi. Dacă fetei îi era drag “urmăritorul” se lăsa prinsă şi sărutată, ceremonia semnificând de fapt “logodna ludică” a celor doi tineri pe durata întregului an. Romulus Vulcănescu este de părere că obiceiul declarării publice a dragostei între urmărită şi urmăritor s-a păstrat ca un cult erogen până în sec. XIX.

Dragobetele se sărbătorea pe 24, 28 februarie sau în primele zile din martie, îndeosebi în zonele din sudul ţării. Existenţa mai multor date este consecinţa confuziei apărute în calendarul popular o dată cu trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. Era cunoscut şi sub numele de Iovan, Iovan Dragobete, Dragomir sau Cap de Primăvară, deoarece pentru ţăranul român primăvara începea de Dragobete, după cum vara începea de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, toamna de Ziua Crucii, iar iarna de Sfântul Andrei.

O veche legendă spune că “Dragomir cel beat de dragoste” este cel care dezleagă glasul păsărilor, iar acestea o vestesc pe Eftepir (Crăiasa geto-dacă a Zăpezilor) că lunga noapte de iarnă a luat sfârşit. De acum înainte, alaiul lui Dragomir, format din Zburători, Dragoste şi Drăgostiţe, va pune stăpânire pe cer şi pe lume. În unele poveşti, Dragomir apare ca fiu al Babei Dochia, însurat cu sora lui Lăzărică, zeu al vegetaţiei venerat în Sâmbăta Floriilor. În altele, se spune că ar fi însuşi Năvalnicu, personaj mito-folcloric tânăr şi iubăreţ, care năucea minţile femeilor. Despre Năvanic se povesteşte că a fost pedepsit de Maica Domnului şi trasformat într-o plantă ce-i poartă numele, folosită la vrăjile de dragoste.

Ziua de 24 februarie este pusă sub semnul iubirii, al însoţirii, al cifrei doi. Până şi păsările dacă nu se împerechează astăzi “rămân stinghere tot anul” sau, mai rău, “nu se mai pot împerechea şi umblă ciripind din loc în loc, până mor”. E o zi fastă începuturilor, căci “orice lucru pornit azi merge cu spor”, o zi specială, o “zi prag” între iarnă şi primăvară în care se leagă frăţii de cruce, se culeg primele flori, se aprind focuri ritualice, iar femeile se supun unor adevărate ritualuri de înfrumuseţare şi primesc în cercul lor tinerele fete spre a le iniţia.

Babele şi cei 40 de mucenici 1-9 Martie

Legenda spune că, în zilele de început ale lunii martie, când primăvara arată primele semne, Baba Dochia îşi leapădă cele nouă cojoace, provocând astfel fenomene meteorologice din cele mai diverse. Prin tradiţie, românii obişnuiesc să facă în aceste zile un test al existenţei lor pentru anul care vine.
Fiecare om îşi alege una din cele nouă zile. În mod firesc, dacă este cald şi senin, aşa va arăta pentru cel în cauză anul în curs. Simbolistica este foarte directă: ai ales o zi care se dovedeşte a fi urâtă şi friguroasă, tragi consecinţele. Din contră, dacă ai ales o zi frumoasă, toate îţi vor merge bine.
Din punct de vedere climatic, primele zile din martie sunt cele mai capricioase zile ale anului. Românii s-au obişnuit ca în aceste perioade vremea să fie sau prea călduroasă, sau vântoasă şi mohorâtă sau iarna să revină în forţă. De mult timp, aceste zile, nouă la număr, au fost dedicate “Babelor”.
Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune însă peste o mare sărbătoare creştină: cei 40 de mucenici de la Sevastia. Româncele coc în aceste zile prăjituri simbolice, ofranda adusă martiriului lor. Făina de grâu, nuca şi mierea sunt principalele componente ale acestora.
Tot pe 9 martie îşi serbează ziua numelui cei care nu au patroni printre sfinţii din calendar.
În ţară se fac două feluri de mucenici: în sudul ţării ei se prezintă ca un sos de nucă pisată şi îndulcită, în care se fierbe aluat sub formă de colăcei sau opturi. În Moldova realizarea lor este mult mai elaborată, ei numindu-se numesc optari moldoveneşti. Coca de cozonac se răsuceşte în formă de opt, se coace, se stropeşte din plin cu miere de albine şi se presară cu multă nuca pisată.

Asa ca, pe 9 Martie, astept urari pentru ziua mea de nume, care nu se regaseste printre sfinti... asemenea lui Abby si ceilalti "nesfintiti"!