ROMÂNII si MINORITĂTILE

Citat :

...tara e condusa de comunisti de la 45 incoace! Si de unguri!

Este adevărată afirmatia de mai sus? În ce măsură?

La acest topic putem discuta absolut orice despre cei ce locuiesc în România, nu doar români, ci si despre nationalitătile conlocuitoare, despre relatiile dintre ei, despre cum am vedea ca ideală evolutia relatiilor dintre toate nationalitătile ce trăiesc pe teritoriul României, cum ar fi germani, sârbi, chinezi, maghiari, arabi, evrei (dacă mai sunt!) si oricare altă nationalitate ce avem în tară.

Emil Condor a scris:

Citat :

...tara e condusa de comunisti de la 45 incoace! Si de unguri!

Este adevărată afirmatia de mai sus? În ce măsură?

La acest topic putem discuta absolut orice despre cei ce locuiesc în România, nu doar români, ci si despre nationalitătile conlocuitoare, despre relatiile dintre ei, despre cum am vedea ca ideală evolutia relatiilor dintre toate nationalitătile ce trăiesc pe teritoriul României, cum ar fi germani, sârbi, chinezi, maghiari, arabi, evrei (dacă mai sunt!) si oricare altă nationalitate ce avem în tară.

Este adevărată afirmatia de mai sus? În ce măsură?

In masura in care este chiar adevarat,ungurii au inclinat balanta in ducerea tarii de rapa si pe linga ei ceilalti minoritari,avem vicepremier ungur deci e adevarat.
Comunistul cel mai mare si normal si securistul ceausit de la anvers e basescu cu ai lui.

Atata timp cat nu ne vom corecta exprimarea cu privire la minoritatile nationale, vom putea fi acuzati de nationalism-sovin.

In Romania nu exista unguri, ci romani de nationalitate maghiara.
Exprimandu-ne astfel nu facem altceva decat sa ne maghiarizam si mai mult
prin vorbire.

Pentru intelegerea unei minoritati trebuie sa te pui in locul ei.
Adica sa judeci lucrurile prin empat(h)ie.
Empatizare-simpatizare, si nu discriminare.

Dar si minoritatea sa se puna in locul majoritatii atunci cand cere anumite
lucruri.

Iata ca, chiar aici, in Tara tuturor minoritatilor, la alegerea Presedintelui,
minoritatea careia ii apartinea Presedintele, i-a cerut sa faca lucruri "bune" pentru ea.
Raspunsul a venit prompt: Eu sunt Presedintele tuturor, indiferent ce esti.
Ceea ce e bun trebuie sa fie bun pentru toti, nu numai pentru unii.

Ce se intampla la noi, cred ca are cauze usor de surmontat.
Pana una alta, suntem "condamnati" sa traim impreuna.
Nimic si nimeni nu ne poate separa de nicio minoritate.

Toleranta de ambele parti, sau din toate partile.

Intelegerea e primul pas spre intelepciune.
Nu stiu cine a zis-o, dar imi place.

O zi buna!
Ion

Pentru intelegerea unei minoritati trebuie sa te pui in locul ei.
Adica sa judeci lucrurile prin empat(h)ie.
Empatizare-simpatizare, si nu discriminare.

Crede-ma Ioane ca am crescut printre ei.maghiari,germani sarbi,bulgari,pe vremea lui ceausescu erau clase la scoala unde invatam eu in limba lor,ne jucam impreuna.
Eu nu am fost educata spre sovinism dovada ca eu sunt casatorita cu un maghiar iar copiii mei vorbesc perfect maghiara pe linga engleza.

Deci toleranta de care spui este valabila pentru mine.

O zi buna Geta!

Ion a scris:

Ceea ce e bun trebuie sa fie bun pentru toti, nu numai pentru unii.

Nimic mai corect decât atât, Ion!

Depinde ce intelegem prin minoritati. La cele "nationale", nu le consider "minoritati". Bine, ma deranjeaza un pic daca sunt considerat "minoritate" undeva in Romania. Nu am patit-o de multe ori, dar mi s-a intamplat. Se prefaceau ca nu stiu sa vorbeasca romaneste.
Da, aveti dreptate, este loc pentru toti in lumea asta ... dar daca esti cetatean roman care traiesti pe teritoriul Romaniei, ar fi cat de cat decent sa stii sa vorbesti romaneste. Nu trebuie sa fii Pruteanu, nici vorba. Sunt multi romani care habar n-au de gramatica sau sa lege doua vorbe. Chiar foarte multi, unii foarte sus.
Dar sa ajungi intr-un oras din Romania, sa ai nevoie de ajutor intr-o farmacie si sa nu fi inteles cand vorbesti romaneste mi se pare de neconceput. Oricat de intelegator si de conciliant pot sa fiu, dar asa ceva nu pot sa accept.
Si eu am crescut in Timisoara, impreuna cu unguri, nemti si sarbi, ne-am inteles foarte bine, dar am patit asa ceva in alta parte, in Romania. Si nu m-am simtit prea bine atunci. Se mai intampla.
Nu am nimic cu minoritatea maghiara, cea despre care povestesc. Nici vorba. Cuscrul meu este maghiar, dar preda matematica in limba romana la Orsova. Suntem cei mai buni prieteni. Cuscra este romanca, get-beget. Deci se poate. Nora este jumi-juma, nici-nici sau si-si. Dar toti ne intelegem foarte bine. Pentru ca ne intelegem in romana. Cum ar fi fost sa am un cuscru sau o nora care sa imi spuna "nem ertem" aici, in Romania?

nicuvar a scris:

Depinde ce intelegem prin minoritati. La cele "nationale", nu le consider "minoritati". Bine, ma deranjeaza un pic daca sunt considerat "minoritate" undeva in Romania. Nu am patit-o de multe ori, dar mi s-a intamplat. Se prefaceau ca nu stiu sa vorbeasca romaneste.
Da, aveti dreptate, este loc pentru toti in lumea asta ... dar daca esti cetatean roman care traiesti pe teritoriul Romaniei, ar fi cat de cat decent sa stii sa vorbesti romaneste. Nu trebuie sa fii Pruteanu, nici vorba. Sunt multi romani care habar n-au de gramatica sau sa lege doua vorbe. Chiar foarte multi, unii foarte sus.
Dar sa ajungi intr-un oras din Romania, sa ai nevoie de ajutor intr-o farmacie si sa nu fi inteles cand vorbesti romaneste mi se pare de neconceput. Oricat de intelegator si de conciliant pot sa fiu, dar asa ceva nu pot sa accept.
Si eu am crescut in Timisoara, impreuna cu unguri, nemti si sarbi, ne-am inteles foarte bine, dar am patit asa ceva in alta parte, in Romania. Si nu m-am simtit prea bine atunci. Se mai intampla.
Nu am nimic cu minoritatea maghiara, cea despre care povestesc. Nici vorba. Cuscrul meu este maghiar, dar preda matematica in limba romana la Orsova. Suntem cei mai buni prieteni. Cuscra este romanca, get-beget. Deci se poate. Nora este jumi-juma, nici-nici sau si-si. Dar toti ne intelegem foarte bine. Pentru ca ne intelegem in romana. Cum ar fi fost
sa am un cuscru sau o nora care sa imi spuna "nem ertem" aici, in Romania?

Si eu am patit-o la TG-MURES,ni s-a stricat autocarul si trebuia sa mergem la IRA ,au intrebat baietii unde e si dadeau din umar,sotul meu fiind conducator de grup,a intrebat in limba maghiara si imediat ne-au dirijat la adresa.

Ei uite că s-a născut un subiect fain, dar periculos. Cei despre care vorbiţi nu sunt nici unguri nici maghiari. Ungurii şi maghiarii născuţi în România vorbesc româneşte. Ceilalţi nu. Chiar dacă sau născut în oraşe locuite în totaliatate de români. Dar nu numai naţionalitatea maghiară este cu probleme. Până în 1989 am fost prieten şi mă înţelegeam foarte bine cu nişte saşi. După 1989 mă priveau de sus. Vezi Doamne cine erau ei şi ce gunoi eram eu. Despre alţii nu mă mai pronunţ pentru că nu ştiu cum sunt. Aveam un prieten polonez şi unul tătar, dar nu i-am mai văzut de vreo patruzeci de ani.

abbilbal a scris:

Ei uite că s-a născut un subiect fain, dar periculos.

Asa am gândit si eu când am prins ideea asta undeva prin Parcare, la Religii.
Interesant să fie cât se poate... nu răneste!
...în cazul în care devine periculos, mai tragem un pic de hături dacă altfel nu merge.

Voi veni si eu cu povestiri din trecutul meu trăit în mijlocul nationalitătilor conlocuitoare.
Am fost între unguri, nemti, rusi, sârbi, greci evrei si mi-am făcut si eu anumite idei despre ei.
Stiu un lucru: niciodată nu am avut nici un fel de ciocniri cu grecii si germanii.
Despre ceilalti... voi reveni.

ce bine de mine ca-s corcitura...

cactus a scris:

ce bine de mine ca-s corcitura...

Adică... majoritar.

Asa cum sunt si eu româno-canadian.
Chiar tu cum esti, româno-german sau germano-român?

Emil Condor a scris:

Adică... majoritar.

Asa cum sunt si eu româno-canadian.
Chiar tu cum esti, româno-german sau germano-român?

mai baga si ceva urme de ungur si sarb...Una din bunici a fost nascuta in Kikinda - asta-i in Voivodina (cred...)

Aoleu că... multi au muncit să te aducă printre noi!

Emil Condor a scris:

Aoleu că... multi au muncit să te aducă printre noi!

nasol e ca nu vorbesc sarbeste..

Eh, nici măcar să înjuri nu ai învătat? Asta se învată prima, nu-i asa?

După cum stii am locuit 10 luni la ei si am învătat sârbeste fără să vreau.
Adevărat că rusa mea a ajutat.

Emil Condor a scris:

Eh, nici măcar să înjuri nu ai învătat? Asta se învată prima, nu-i asa?

După cum stii am locuit 10 luni la ei si am învătat sârbeste fără să vreau.
Adevărat că rusa mea a ajutat.

nu; in schimb am invatzat sa injur pe slovaceshte

Emil Condor a scris:

Voi veni si eu cu povestiri din trecutul meu trăit în mijlocul nationalitătilor conlocuitoare.
Am fost între unguri, nemti, rusi, sârbi, greci evrei si mi-am făcut si eu anumite idei despre ei.
Stiu un lucru: niciodată nu am avut nici un fel de ciocniri cu grecii si germanii.
Despre ceilalti... voi reveni.

Înţeleg că te-ai împăcat bine cu nemţii, dar cu saşii ? Că IO m-am împăcat bine cu ei doar până au dat cu nasul de Germania. Şi asta nu mi s-a întâmplat doar mie, ci şi altora.

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Aoleu că... multi au muncit să te aducă printre noi!

nasol e ca nu vorbesc sarbeste..

Nu conteaza ca au o muzica suuuper si daca nu intelegi tot nu poti sta pe scaun

Nu stiu cum dar minoritătile îsi fac vocea mai bine auzită în lume!
Vedeti o anume explicatie la acest fapt?

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

Voi veni si eu cu povestiri din trecutul meu trăit în mijlocul nationalitătilor conlocuitoare.
Am fost între unguri, nemti, rusi, sârbi, greci evrei si mi-am făcut si eu anumite idei despre ei.
Stiu un lucru: niciodată nu am avut nici un fel de ciocniri cu grecii si germanii.
Despre ceilalti... voi reveni.

Înţeleg că te-ai împăcat bine cu nemţii, dar cu saşii ? Că IO m-am împăcat bine cu ei doar până au dat cu nasul de Germania. Şi asta nu mi s-a întâmplat doar mie, ci şi altora.

Nu contest cele spuse de tine. Eu am avut doar o ocazie să reîntâlnesc un german plecat si reîntors.
Era un tip fain, un caracter sănătos si nu am remarcat nicio schimbare.
Adevărat că am plecat din tară înainte de „căderea cortinei”...

Vecinul meu a plecat in Germania, in '90, iar cand a venit cu prima masina, ce numar credeti ca avea? OF-UT 9458. Dupa ce s-a casatorit si a avut fetitele, si-a mai revenit...

"S-a prăbuşit bătrânul stejar. A fost uriaşul unei păduri cât un oraş. A crescut mare prin puteri proprii şi a reprezentat timp de 26 de ani forţa şi energia puse în slujba oraşului".

Se împlinesc, azi, o sută de ani de la trecerea în nefiin­ţă, la vârsta de 83 de ani, a lui Salacz Gyula, cel mai longeviv primar al Aradului şi una dintre cele mai prolifice personalităţi ale urbei – edilul reformist al oraşului! S-a stins din viaţă la Şiria, iar ară­denii, în ciuda unei ploi to­ren­ţiale, l-au însoţit în nu­măr extrem de mare la locul de veci. La înmormântarea sa, notarul oraşului a rostit memorabilele cuvinte de mai sus.
S-a născut la 31 ianuarie 1834, în orăşelul Gyula, din pă­rinţi intelectuali. Tatăl său, Lajos, a fost avocatul con­ţilor Wenckheim (moşieri în zona Sebişului, proprietarii băilor de la Moneasa, unii din­tre cei mai bogaţi aristocraţi din Ungaria). A fost mi­litar, apoi avocat, apoi stabilin­du-se la Arad a devenit pro­curorul oraşului.
În tinereţe participă la lup­tele din timpul Revoluţiei paşoptiste (1848-1849) fi­ind înrolat în Garda Na­ţio­na­lă. După anii revoluţiei stu­diază ştiinţele juridice şi de­vine avocat în anul 1861. Din 1872 se stabileşte la Arad şi devine procuror-şef în peri­oa­da 1872-1875. S-a pensionat la vârsta de 73 de ani. În timpul administraţiei lui a în­­curajat dezvoltarea oraşului şi a încercat să crească com­petitivitatea economică a pro­duselor arădene organizând numeroase expoziţii şi prezentări internaţionale.
Alături de Aczel Peter, este cel mai prodigios primar arădean. Lui i se datorea­ză, printre altele, crearea parcului de pe malul Mureşului, din spatele Palatului Admi­nis­tra­tiv. Dar şi cele mai importante obiective locale au fost construite tot în perioada sa, Aradul câştigându-şi atunci re­numele de Mica Vienă.
În recenzia cărţii lui Pus­kel Péter, "Interesele urbei înainte de toate" (Editura „Gu­tenberg Univers", Arad, 2013), Cornel Ungureanu punc­ta câteva repere din lis­ta realizărilor administrative arădene din mandatul prima­rului Salacz. Şi nu sunt pu­ţine! În vremea sa "a fost proiectat şi realizat sistemul de îndiguire a Mureşului, au fost amenajate faleza râului şi par­cul din spatele primăriei, au fost construite şcoli în cartierele oraşului, a fost ridicată clădirea seminarului ortodox; în 1887 s-a deschis ban­ca Victoria (cu capital integral românesc), în 1893 s-a înfiinţat Societatea Feroviară Arad-Cenad (care avea să asigure legătura feroviară a Ara­dului cu alte centre econo­mice din Ungaria), în 1890 s-a înfiinţat Societatea Filar­monică, apar primele monografii ale Aradului (a lui La­ka­tos Ottó, în 1881, şi cea în două volume a lui Márki Sán­dor, în 1892 şi 1895). În 1893 se deschide pentru pu­blic primul muzeu al Revolu­ţiei de la 1848-1849, se termină construcţia palatului Hermann, a şcolii normale de băieţi, a palatului Cenad, a palatului Neumann, a şcolii profesionale de industrie a lemnului şi a fierului, a Ho­te­lului Central. În 1897 apa­re cea mai influentă publicaţie românească din Arad, Tri­buna poporului şi continuă să apară publicaţia Neue Arader Zeitung, în limba ger­mană. S-au ridicat „mo­nu­mentele dedicate revoluţiei – obeliscul de lângă Ce­tate (1881), respectiv Sta­tu­ia Libertăţii (1890). Turnul de apă (construcţie emblematică pentru Arad) a fost dat în folosinţă în 1896, oda­tă cu terminarea sistemului de canalizare şi apă potabilă. Tot în anul 1896 se trece la electrificarea oraşului" Nu în­tâmplător Aradul devine atractiv pentru investitori, astfel că unul dintre cei mai im­portanţi industriaşi din epo­că, austriacul Johann Weitzer construieşte aici o fabrică de vagoane. Şi tot în acea perioadă sunt edificate moara şi fabrica de spirt ale fraţilor Neuman şi fabrica de roţi dinţate şi maşini, Hendl. Se deschid băile pu­blice ale oraşului, în Piaţa Ca­tedralei şi luxosul edificiu al învăţătoru­lui Simay István, dotat cu cabine de lux şi foraj de apă ter­mală!
În mandatul său, Aradul in­vesteşte în educaţie, într-un avânt fără precedent! Se deschid Liceul de Băieţi (ac­tualul «Moise Nicoară»), Liceul de Fete (actuala «Ele­na Ghiba Birta»), Şcoala pentru nevăzători, actualul Liceu de Industrie Alimen­ta­ră, Colegiul Economic. În 1883 este reconstruit teatrul, mistuit de flăcări.
A dispus drenarea braţelor Mureşului care străbăteau oraşul şi construirea de lo­cu­inţe noi. Concomitent a amenajat faleza pentru prome­nadă.
Dar tot în mandatul său se termină lucrările la Palatul Administrativ, se înfiinţează „Societatea Filarmonică Ară­dea­nă”, este inaugurat Cazi­no­ul (pavilionul central al pri­mului târg economic şi comercial din provincie, în anul 1890), se deschide fa­brica de mobilă L.E.Lengyel, furnizoare de mobilă a Curţii Imperiale Austro-Ungare şi a Curţii Regale Române. Se încheie construirea Palatului Andrényi (cunoscut azi ca Pa­latul Copiilor), a Palatului de Justiţie şi începe cons­truirea Palatului Neuman şi a Palatului Cenad. Practic se conturează aspectul de astăzi al centrului Aradului, cu cons­trucţiile sale monumentale de o splendoare unică!
În 1895 intră în funcţiune reţeaua de electricitate a oraşului, după ce se dă în folosin­ţă şi reţeaua de canalizare şi aducţiune de apă.
Şi pentru că o astfel de dez­voltare favorizează investiţiile în sport, se inaugurează primul club de canotaj din România de azi şi se joacă la Arad şi primul meci de fotbal din ţară.
Salacz Gyula a fost primar timp de 26 de ani, până în anul 1901. Până în 1906 este reprezentant al oraşului în parlamentul de la Buda­pes­ta.
I-a fost acordat titlul de „Cetăţean de onoare al Ara­du­lui” , cu cinci ani înainte de trecerea în nefiinţă, în 1910. Astăzi, în oraş o stradă îi poartă numele, după ce timp de câteva decenii ac­tua­lul parc Eminescu, pe care l-a fondat, fusese botezat cu numele Salacz. Pe stra­da Episcopiei a fost ridicat, în anul 2012, un bust în me­moria sa.
Pentru viziunea pe care a avut-o, pentru inovaţiile re­vo­luţionare şi schimbarea ra­dicală a aspectului oraşului, Aradul poate fi recunoscător acestei importante personalităţi – poate cea mai semnifi­cativă din istoria administrativă a urbei. Am avut privilegiul şi şansa să fim conduşi de această personalitate cu caracter şi viziune. Şi as­tăzi, după mai bine de un se­col, influenţa sa se simte în via­ţa cotidiană a oraşului, iar dacă privim azi cu admiraţie Aradul şi avem pretenţia că e unul dintre cele mai frumoase oraşe din regiune, primaru­lui Salacz i se datorează în primul rând!

http://www.vestic.ro/articol_45605/o-suta-de-ani-de-la-moartea-primarului-providential-care-a-revolutionat-aradul-salacz-gyula.html