CUSMELIA AURORA

Ca de obicei, foarte frumoasa emisiunea cu Marie Rose Mociornita

In final, Doamna a spus o parabola:

" Un om moare şi se duce în cer. Acolo îl întâmpină ghidul lui, care îi arată iadul şi paradisul, să aleagă.
Îi deschide poarta spre iad: acolo vede o masă rotundă, plină de mâncăruri aburinde, îmbietoare, numai bunătăţi,. dar oamenii care erau în jurul mesei, erau slabi, sfrijiţi, vai de capul lor. Observă că pe masă aveau nişte linguri lungi, atât de lungi că nu le puteau duce la gură, nu se puteau hrăni cu acele linguri atât de lungi.
Îi deschide apoi poarta către rai. Vede aceeaşi masă rotundă plină de bunătăţi şi aceleaşi linguri lungi, la fel de lungi ca dincolo în iad. Dar oamenii care erau aici în jurul mesei erau graşi, frumoşi, rumeni, sănătoşi.
Omul îşi exprimă uimirea către ghidul său. Acesta îi răspunde:
" Da, dar aceşti oameni, din paradis, se hrănesc unii pe alţii " !

Am găsit aici un articol despre viaţa ei
Marie Rose Mociorniţă: "Patru lucruri nu sunt de vânzare în viaţă: sănătatea, dragostea, respectul şi timpul"

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Articolul il citisem mai de mult, dar asta seara m-a intristat...ce sa fac, nu pot trece cu vederea cand cineva afirma ca suntem un popor de jmekeri si de hoti! Uneori, incerc sa vad concret , in jurul meu , daca au dreptate. Pastrand proportiile , ar trebui sa constat acest lucru si la nivelul grupului social in care traiesc si muncesc, chiar la nivelul comunitatii mele. Si nu e deloc asa! Sunt oameni onesti, muncitori, cu grija zilei de maine, nu fura, nu dau in cap, nu cersesc...Or avea si ei pacatele lor, ca toti avem, dar incepe sa ma exaspereze aceasta permanenta incriminare a poporului in conditiile in care stim cu totii cine este principalul vinovat!

ai dreptate, abba... dar asa e cu generalizarile pe toate planurile... si in clasa politica, si in mediul de afaceri, si intre romanii care lucreaza in strainatate... peste tot sunt si buni si rai... e pacat cand cineva se refera numai la cei rai!

Stai sa explic de ce m-a intristat. Adica de ce crede dumneaei ca merge totul rau la noi, romanii? Pentru ca procentul de 70% buni care duc in spate 30% rai (someri, bolnavi, etc.) care functioneaza in alte tari democratice si civilizate la noi se inverseaza: 30% buni trebuie sa duca in spate 70% rai (jmekerasi, hoti, lenesi, etc.). Gata, a simplificat ecuatia! Unde e profunzimea gandirii care m-a fermecat la doamna asta?

S-a hramuit si ea, s-a saturat de cate frecusuri a intampinat peste tot.

Oare a reusit sa-si recupereze toata mostenirea?

aurora a scris:

S-a hramuit si ea, s-a saturat de cate frecusuri a intampinat peste tot.

Oare a reusit sa-si recupereze toata mostenirea?

Draga, atunci cand si-o recupera-o ea, mi-o recuperez si eu!

abba a scris:

aurora a scris:

S-a hramuit si ea, s-a saturat de cate frecusuri a intampinat peste tot.

Oare a reusit sa-si recupereze toata mostenirea?

Draga, atunci cand si-o recupera-o ea, mi-o recuperez si eu!

Si tu ai???

aurora a scris:

abba a scris:

aurora a scris:

S-a hramuit si ea, s-a saturat de cate frecusuri a intampinat peste tot.

Oare a reusit sa-si recupereze toata mostenirea?

Draga, atunci cand si-o recupera-o ea, mi-o recuperez si eu!

Si tu ai???

Dap! Dar eu am facut greseala sa ma bag la Fondul proprietatea! Ea nu!

Referitor la emisiunea Realităţii pot spune: Nimic nou sub soare. "Toate-s vechi şi nouă toate". "Ce e dat şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate" că tot nu avem altă cale de ales şi nici un alt ceva mai bun de făcut.

zero virgulă nouăzeci-şi-nouă (0,99)

când calculatorul se mişcă încet pentru că am fumat prea multă iarbă în preajma lui
se deschide zona veselă din cap:

locuiesc într-o ţară în care străzile se blochează
doar când ies homosexualii la marş
şi din partea cealaltă vin familiile creştine să-i înfieze;
apoi
doar când e meci în champions league
şi când apare preşedintele la televizor
e aceeaşi euforie a dragostei şi schimbării.

Totul e special aici.

într-unul dintre oraşele pe cale de dispariţie
o să vină un investitor american să facă un centru de artă contemporană,
oamenii nu vor mai sta la coadă pentru ajutorul social,
pentru fiecare deja s-a vorbit cu un artist
să-i ţină de vorbă
să-i distreze -

şi aşa merg lucrurile mai departe.

pe bulevardul principal din bucureşti
am numărat 67 de panouri publicitare în 123 de metri,
o secţie de poliţie
trei restaurante, din care unul are un portar negru foarte discret,
şi o singură trecere de pietoni.

Totul e special aici.

lupta maşinilor pentru pace,
prosperitatea benzinăriilor şi a armatelor,
camerele de supraveghere din parcuri şi instituţii de stat -
toate sunt ale noastre
indiferent de vârstă sau rasă, de opţiuni sexuale, de ideologie.

această bucurie a oamenilor
e bucuria mea cea mai mare.

[de mopsusalbatic]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Al 3lea tango al lui Julien Ospitalierul

M-am tripat ieri rău de tot ("ca pe ciuperci") pe unul din tangourile lui Julien Ospitalierul, aşa că trebuie să vi-l cânt şi vouă:

În edificii vechi de cărămidă,
Pe canapele moi, ca pe ciuperci
De aur matlasat, mă lăfăi dulce.
Oh, pe plafoane sînt serafi cu vergi

Ce bat la tălpi bezmetice fecioare
Şi uneori pe sîni căci au greşit
Cu ei, dezvirginîndu-i, iar pe urmă,
Duioşi, le umplu rănile cu chit

Şi-nlăcrimaţi le iau din nou la pieptul
Lor plin de pene şi-n aripi le strâng.
În timp ce ele cu delicateţe
Le trag pe frunte nimburile-adînc!

- Emil Brumaru, Julien Ospitalierul, 1974

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

apropozitas de citit...


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

"
Malina ma provoaca la o leapsa cu carti. Parca si ultima onorata tot cu si despre carti a fost. Asta sa-nsemne ca ma vede lumea soarece de biblioteca, ce-adoarme cu cartea pe pantece? Hmmm...
Lasand bascalia la o parte, cu scuzele de rigoare pentru intarziere, m-apuc de enumerat 10 carti care merita citite. Adica...ce cred eu ca nu i-ar face pe cei ce-mi citesc recomandarile sa piarda timpul aiurea, nu i-ar plictisi, ar avea una-alta de-nvatat si poate, cine stie, ar ajunge sa le recomande si ei mai departe. Pentru ca nu vreau sa repet niciuna din recomandarile Malinei (La tiganci, Tess, Un veac de singuratate, Ion), pentru ca scriitorii rusi nu mi-au placut in mod deosebit (imi asum huiduielile, dar parca-i prefer pe muzicienii rusi scriitorilor), pentru ca nu intotdeauna am citit Levy (apropo de el, tocmai am aflat ca mi-am pierdut un cititor, dezgustat ca-l lecturez pe banalul, trendy-ul si de gagici scriitorul- ufff) si pentru ca mai am inclinatii si apetit pentru lecturi serioase, de bon ton...iata lista mea:

* Biblia
* Maitreyi- Mircea Eliade
* Jurnalul Fericirii- Steinhardt
* Insuportabila usuratate a fiintei- Milan Kundera
* Micul print- Antoine de Saint Exupery
* The screwtape Letters (Scrisorile lui Zgandarila- Scrisorile unui drac batran catre un drac tanar)- C.S. Lewis
* Mandrie si prejudecata- Jane Austin
* Orasul cu salcami- Mihail Sebastian
* Romanul adolescentului miop- Mircea Eliade
* Femei- Mihail Sebastian

Precizare: in afara primei nominalizari, ordinea e pur si simplu aleatorie.
Atat. Fara alte comentarii.

Dau leapsa mai departe Corinei sa mai uite de elevii care falseaza sau trag chiului de la ore, Elenei c-am inteles ca si ea e tot dascalita si cu siguranta ii va da si Aniellei leapsa si lui Marian ca prea bine doarme-n blogu-i dand cu tarnacopu-n ograda Pro-ului ."


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Calculatorul nu mi se mişcă încet că aş fuma iarbă uscată. Nu ! El mi se mişcă încet că-i lenos şi puturos. Refuză sistematic să mai analizeze spusele foştilor, dar şi pe ale actualilor. Refuză să mai fie tras de urechi că-i prost, imbecil şi mai nu ştiu cum. Toţi ne dau lecţii cum că am fi handicapaţi. Toţi ne zvârle colbu-n ochi să nu mai vedem bârna ce atârnă deasupra noastră legată cu un fir de aţă. Dar de ce ? Penrtu că am fost cuminţi şi atunci, pe vremea foştilor şi am rămas cuminţi şi acum, pe vremea actualilor ? Să fim serioşi ! Ce ne este dat, bucuroşi vom duce. Ce nu ne este dat, va rămâne acolo unde este şi pentru cine este dat. Când va veni sorocul, vom primi ce ni se cuvine şi nimic mai mult, dar nici mai puţin.

PS. Aurora, Oana Anca este fiica ta sau o altă Oana ?

abbilbal a scris:

PS. Aurora, Oana Anca este fiica ta sau o altă Oana ?

Nu, nu este Oana mea... am rasfoit prin internet cautand altceva si am dat din fila in file peste chsertiile astea care mi-au placut si am dorit sa le impartasesc cu voi.

Interesant ce ai postat de pe bloguri, Aurora!

aurora a scris:

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Da, cam aşa era... Erau "animaţi" de litaratură şi mulţi credeau că dacă s-au născut români, s-au născut şi poeţi!

Am fost timp de trei ani presedinta cenaclului literar din liceu. Aveam si revista cenaclului, separat de cea a liceului. Se scria mult, si chiar ceva mai bine ca acum. Elevii luau in serios intalnirile si discutiile de la cenaclu, puneau la suflet, cum se zice. Profesorii interveneau foarte putin, stateau in spatele clasei si ne lasau sa ne desfasuram. Uneori, aveau de facut cate-o observatie, dar discret, parca asa, cu teama sa nu ne zboare inspiratia. Poezia era "un lucru foarte mare", glumesc acum, dar atunci insemna un mod de a trai si de a intelege viata. Chiar si iubirea adolescentina statea sub semnul poeziei. Dintre cele mai puternice amintiri de-atunci: undeva ,in spatele meu, fara sa vad, se aude vocea prietenului meu , recitand "Psalm de taina", de Tudor Arghezi, si cuvintele lui imi inrosesc obrajii , desi doar noi doi stim ca el recita pentru mine. Nici azi nu pot sa citesc poezia asta fara sa retraiesc amintirea acelei emotii. Cred cu putere ca arta este cea mai eficienta forma de educatie, ca modeleaza caractere si domoleste instincte, pentru ca atunci cand muzele vorbesc, armele tac. Pe vremea aceea, lucrurile astea se faceau firesc, fara presa si poze in ziare, fara kilograme de maculatura denumite pompos "Proiect", fara zeci de clipoceli de blitzuri si fitze de vedete.

si? de ce ai incetat activitatea?

eu vad si acum, copiii dau mare si serioasa atentie revistelor liceului! si e un merit mare sa fie admisi acolo!

aurora a scris:

si? de ce ai incetat activitatea?

eu vad si acum, copiii dau mare si serioasa atentie revistelor liceului! si e un merit mare sa fie admisi acolo!

Am incetat activitatea cand am terminat liceul. Iar acum , ca profesor, fac o revista cu elevii mei, numai ca e in format electronic. Deh! Vremurile! Apropo, se numeste LOGOS!

abba a scris:

aurora a scris:

si? de ce ai incetat activitatea?

eu vad si acum, copiii dau mare si serioasa atentie revistelor liceului! si e un merit mare sa fie admisi acolo!

Am incetat activitatea cand am terminat liceul. Iar acum , ca profesor, fac o revista cu elevii mei, numai ca e in format electronic. Deh! Vremurile! Apropo, se numeste LOGOS!

poate fi vazuta undeva? eu apreciez foarte mult orice activitate, la ore sau inafara orelor, ale profesorilor cu elevii!!!

aurora a scris:

abba a scris:

aurora a scris:

si? de ce ai incetat activitatea?

eu vad si acum, copiii dau mare si serioasa atentie revistelor liceului! si e un merit mare sa fie admisi acolo!

Am incetat activitatea cand am terminat liceul. Iar acum , ca profesor, fac o revista cu elevii mei, numai ca e in format electronic. Deh! Vremurile! Apropo, se numeste LOGOS!

poate fi vazuta undeva? eu apreciez foarte mult orice activitate, la ore sau inafara orelor, ale profesorilor cu elevii!!!

Cred ca da! O sa iti trimit adresa pe mess!

Citeste si ia aminte!



Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf.
I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.
I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.


Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan.
Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra.
Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre.
Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”



“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici,
nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta.
Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic,
iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf,
vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat.
Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca,
oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”

Aşa este Aurora!

Anahoret a scris:

Aşa este Aurora!

asta am primit-o de la fiica-mea!
sper sa bage si ea LA CAP !!!!!!!!!