ZBOR DE CONDOR (I)

zuum a scris:

Emil Condor a scris:

Este oare cineva care poate să-si imagineze ce s-a întâmplat în prezenta celor patru si... ne-a lăsat pur si simplu blocati? Vă spun că nu este deloc usor de ghicit. Voi reveni...

1 S-a stins lumina...
2 S-a deschis usa si a intrat chiar mama
3 V-au zburat cartile din mana....

1. Lumina se putea stinge din atâtea cauze, nu ar fi fost ceva neobisnuit!
2. Am scris mai sus că mama a plecat de la noi. Nu, nu s-a arătat...
3. Cărtile din mână pot zbura din cauza unui tremur dar nu la toti, atunci ar fi fost socant pentru fiecare. Nu a fost nici asta.

zaraza26 a scris:

Cartile s-au asezat singure pentru o a cincea persoana.

Nope!

Atât Zuum cât si Zaraza au dat răspunsuri inspirate din filme văzute de ei sau cărti citite...

Mai încearcă cineva sau pot continua povestirea?

Hai să mergem mai departe, să încheiem cu acest subiect.

Orele 01:07 - am dat o oră oarecare doar pentru orientare, timpul exact a fost altul.
Să mentionez că atunci locuiam la un bloc turn, etajul 14. Asa scria la etajul respectiv chiar dacă era al 13-lea nivel. Superstitiosi, "japonezii" ăstia!
La ora amintită, o bubuitură năprasnică în usa de la balcon (la etajul 14!!!).
Ne uităm unii la altii si nu putem crede că ceva ar putea fi în acel balcon.
Doar niste cascadori buni puteau avea acces la el!!! Totusi iau un cutit în mână si merg împreună cu ginerele la balcon. Imaginati-vă un balcon curat perfect în care era un scaun gen fotoliu si nimic altceva. Acel fotoliu era construit din schelet metalic, deci destul de greu. Cerul era perfect senin, nici un firicel de vânt.
Ei, bubuitura aceea a fost de la scaunul trântit de usă - acesta era culcat pe o parte, chiar lângă intrare. Un mic semn era pe usă. Cum a ajuns scaunul acela să fie trântit de usă fără interventia cuiva? Numai o tornadă putea eventual să facă asa ceva! Vă las să vă imaginati voi ce vreti...
Doar atât să vă mai spun: dimineata (nu mai retin orele) mă sună sora mea din Chicago si-mi spune: Emanuel, aseară la orele 01:07 a murit tata...

Da Emile, sufletul trăieşte şi ăi place să se hârjonească făcând diverse "şicane" celor de unde a plecat. Amniteşteţi ce am scris şi eu: mama m-a prins de degetul de la picior, mama mi-a bătut în geam pentru a mă trezi, mama a strigat la mine pentru a mă întreba ce este cu mine, mama mia dat peste mână pentru a sparge castronul pe care-l prefera ea, mama-şi cere dreptul de a sorbi din cafeaua pe care n-a terminat-o de băut, bunica-mi cere lapte, moşu-mi cere bere cu spumă etc. etc. etc.

Abby, totusi, de atunci sunt 14-15 ani si nu am mai avut nico tangentă cu niciun spirit printre noi.

Nu trebuie să ai tu tangenţă cu spiritele şi să nu uităm că sufletele nu sunt spirite.

Da, asa este.
Acelasi lucru am afirmat de câteva ori pe alte topice: sufletul e un lucru, spiritul, altceva.

Brrrrr...!

Când am aflat că a murit mama doar m-am întristat fără să vărs o lacrimă - mereu am crezut că lacrimile în mine au secat la moartea fetitei mele Bogdana. Pe mama am iubit-o enorm de mult, nu se poate povesti si totusi nu am plâns la moartea ei. Eram pregătit pentru ziua aceea.
Când am aflat de moartea tatălui meu, am urlat ca un descreierat, a fost un soc groaznic. Nu puteam să-mi imaginez cum cineva perfect sănătos poate muri asa rapid.
Eram atât de revoltat la modul cum tata a plecat dintre noi că mult timp nu am putut să-mi revin. Îmi era imposibil să accept plecarea lui... Dar timpul a trecut, rănile s-au cicatrizat, viata merge înainte.

Să vă spun si cum a murit tata: era prin curte cu un nepotel, mama acelui nepotel era departe în grădină si tata a gustat o bucătică de brânză. Aceea i-a fost fatal: o fărâmitură i s-a oprit în gât si nu a putut scăpa de ea decât... prin moarte!!!
Da, chiar asa a plecat dintre noi un munte de om.
Avea 74 de ani iar mama, 71.

Unii, probabil vor spune că au trăit totusi o viată lungă iar eu nu voi fi de acord stiind la ce vârste au plecat bunicii: 99 de ani, 92... Un neam foarte longeviv.

Au murit tineri...cred ca ea a vrut sa va anunte ca mai sta ...ca sa-l ia si pe el, de unde si moartea dintr-un accident ridicol a unui om care batea cu siguranta suta

Emile, dar dacă acea bucată de brânză i s-a oprit în gât pentru că moartea începuse să-şi facă apariţia ? I s-a blocat tubul digestiv sau altă funcţionalitate a organismului.

Citat :

Avea 74 de ani iar mama, 71.

Tata avea 77 de ani si tot avea o batranete lunga si frumoasa in fatza. Era activ, nu avea probleme, dar s-a operat de prostata si avea ceva cu inima, cred ca a avut infarcturi minore de-a lungul vietii. In spital nu si-a luat medicatia la timp pentru ca adormea si in prima zi cand s-a intors acasa i-a cedat inima. Isi plantase catina in fundul gradinii, sa aiba aproape pentru cand nu va putea sa mearga dupa ea pe deal.

zaraza26 a scris:

Citat :

Avea 74 de ani iar mama, 71.

Tata avea 77 de ani si tot avea o batranete lunga si frumoasa in fatza. Era activ, nu avea probleme, dar s-a operat de prostata si avea ceva cu inima, cred ca a avut infarcturi minore de-a lungul vietii. In spital nu si-a luat medicatia la timp pentru ca adormea si in prima zi cand s-a intors acasa i-a cedat inima. Isi plantase catina in fundul gradinii, sa aiba aproape pentru cand nu va putea sa mearga dupa ea pe deal.

Dumnezeu sa-i ierte pe parintii nostri dragi,Emile Bogdana, e acolo cu ingerii scumpa mica si draga Va pup cu toata dragostea mea .

zaraza26 a scris:

...dar s-a operat...

Asta e problema cea mai gravă: când lasi doctorii să "scormonească" în tine!
Doi colegi de aici au hotărât să facă operatii, unul avea ceva cu oasele, celălalt probleme sanguine. Au plecat dintre noi imediat după operatii. Acestia au fost colegi, unul dintre ei, în vârstă de doar 44 de ani, dar stiu mult mai multi ce au făcut la fel si rezultatul, acelasi...

De ce zic eu mereu să nu dăm trupul pe mâna măcelarilor?!

Aşa şi este. O fi ea prostata bolnavă, spre exemplu, dar tot mai bine este să fie lăsată în pace, să stea mai departe acolo unde-i este locul.

abbilbal a scris:

O fi ea prostata bolnavă, spre exemplu, dar tot mai bine este să fie lăsată în pace, să stea mai departe acolo unde-i este locul.

Total de acord cu tine.

zuum a scris:

Au murit tineri...cred ca ea a vrut sa va anunte ca mai sta ...ca sa-l ia si pe el, de unde si moartea dintr-un accident ridicol a unui om care batea cu siguranta suta

Asa am gândit si noi.

abbilbal a scris:

Emile, dar dacă acea bucată de brânză i s-a oprit în gât pentru că moartea începuse să-şi facă apariţia ? I s-a blocat tubul digestiv sau altă funcţionalitate a organismului.

Autopsia a arătat ceea ce am scris pentru că nimeni nu stia de brânza din gâtul lui...

Din spusele altora, cei ce au avut diferite conflicte în timpul vietii, vin după moarte să rezolve ba una, ba alta.
În ce priveste mama, în timpul vietii ei nu a supărat pe nimeni, nu a vorbit urât nimănui, nu a jignit si cred că nici nu a gândit urât la adresa cuiva. A fost o femeie ce a preferat să primească atacuri fără să le merite, decât să riposteze si să accentueze ofensiva celuilat.
Nu am auzit un cuvânt urât de pe buzele ei, a fost omul pe care dacă te supărai, doar ce demonstrai prin supărare că esti un nimic.
Si, interesant este că după moarte a fost mai ofensivă prin aparitiile ei, plus visul prin care i-a spus sotiei că pleacă si a râs (probabil la gândul că urma să-l ia si pe tata în călătorie) cu acel - as spune rânjet plin de lumină.

O aveam pe mama în memorie cu imaginea ce am văzut-o la ultima ei vizită în Canada dar am exersat un pic si am reusit să readuc imaginea ei din tinerete. Acum o văd mereu în ochii mintii, asa cum arăta ea la 40-45 de ani si asta mă bucură.

Îmi amintesc că atunci când a murit socrul meu, după 30 si ceva de zile a murit Bogdana în accident. Oare să fi fost o legătură între cele două plecări asa cum a fost la mama si tata? Nu stiu ce să cred... oricum, eu, mereu am spus că a fost doar coincidentă.

După plecarea lui Bogdana, fratele meu a avut un băiat si, în memoria fetitei mele i-a pus numele Bogdan. Din nefericire, a plecat si el înainte a împlini un an. Fratele meu a spus exact ca mine: doar o coincidentă!
Mă întreb: coincidentele în viata omului vin chiar asa, una după alta?

De obicei vin in grupuri de trei.....

zuum a scris:

De obicei vin in grupuri de trei.....

Cum, asa?!

Emil Condor a scris:

zuum a scris:

De obicei vin in grupuri de trei.....

Cum, asa?!

Chiat am observat, moare unu...apoi la cateva luni altul si apoi al treilea...

Am revenit ...
Interesante, povestirile voastre . Eu, pe linga vise precum ale voastre, am avut si alte experiente care m-au facut sa am convingerea ca moartea nu este decit o faza trecatoare, dar necesara propriei noastre evolutii spirituale. Multi probabil ca nu o accepta si atunci le este foarte greu sa se desprinda de fosta lor existenta trupeasca. Altii ramin pe linga cei dragi pina reusesc sa-si ia "la revedere" cum se cuvine. In plus, timpul are -acolo- cu totul alte dimensiuni, o zi acolo poate fi aici un an, s.a.m.d.

Cristina a scris:

Am revenit ...

Ne bucurăm...

Citat :

Eu, pe linga vise precum ale voastre, am avut si alte experiente care m-au facut sa am convingerea ca moartea nu este decit o faza trecatoare, dar necesara propriei noastre evolutii spirituale. Multi probabil ca nu o accepta si atunci le este foarte greu sa se desprinda de fosta lor existenta trupeasca. Altii ramin pe linga cei dragi pina reusesc sa-si ia "la revedere" cum se cuvine. In plus, timpul are -acolo- cu totul alte dimensiuni, o zi acolo poate fi aici un an, s.a.m.d.

De la primele discutii cu tine în acest sens, am realizat că ai multe experiente în domeniul discutat aici ultimile zile.
Asteptăm cu interes să împarti si cu noi din cunostintele tale.
Dacă doresti, când decizi tu, poti să ceri un Popas personal unde să-ti descarci amunitiile aflate în posesia ta. Stiu sigur că ai avea multe de spus acolo si oriunde...

Da, Emil, as putea sa povestesc mai multe, dar -asa cum am mai spus- incerc sa nu tulbur pe nimeni, sunt multe persoane carora le este inca teama de aceste fenomene/subiecte mai delicate sau care nu doresc sa le accepte, tot din teama de necunoscut. Le inteleg perfect si le respect reticenta. In plus, chiar daca sunt o fire (uneori, prea) sincera si foarte deschisa, consider ca unele experiente sunt mult prea intime pentru a fi impartasite pe un forum public ...Intr-un cerc restrins, de prieteni, poate ca este altceva.
ps: cit despre popas, cred ca unul "al meu, personal" ar fi in plus si nu vad utilitatea lui, atita timp cit sunt -aici- destule popasuri calde si primitoare .

Sunt alături de tine, Cristina si de cele afirmate mai sus.

Din aceleasi considerente am avut si eu trei postări pe care le-am retras de pe forum: nu toti sunt gata pentru a primi ceea ce le este încă necunoscut, iar pe unii chiar i-ar răni...