ZBOR DE CONDOR (I)

rolia a scris:

Am crescut ascultand povesti despre suflete care nu-si gasesc hodina nici "dincolo" si se intorc.
Intr-o vreme in care eram destul de confuza in ceea ce priveste existenta sufletului, copil fiind, s-a intamplat sa-mi moara cineva drag si sa fiu langa acea persoana, poate veti crede ca fabulez, insa jur ca am vazut o luminita ca o scanteie rosie care s-a ridicat de pe trupul muribundei si s-a oprit undeva intr-un colt pe tavanul camerei, am vazut-o trei zile, apoi a disparut. Acea intamplare m-a marcat deoarece doar eu vedeam luminita, cand am spus celorlalti, au spus ca mi se pare si ca este doar in mintea mea

Da, asa le luam si eu, drept povesti. Si asta pentru mult timp, până am experimentat si eu niste lucruri - cum spuneam mai sus - de domeniul extraordinarului.
Acum stiu sigur că suntem înconjurati de tot felul de spirite.
Foarte curând voi avea câteva istorisiri de făcut în privinta spiritelor.

Un lucru vă indic, exact spusele lui Anahoret:
dacă spiritele nu vă deranjează, nici voi să nu le deranjati.

Îmi amintesc de obiceiurile, superstitiile, credinta celor în mijlocul cărora am intrat prin căsătoria cu actuala sotie (ea vine de la ortodocsi): - când moare cineva pune-i apă si pâine la geam ca să nu stea flămând!!! Râdeam de asa ceva - bineînteles că nici în ziua de azi nu cred prostiile acelea, pur si simplu nu sunt posibile. Sau că spiritul celui plecat stă 40 de zile în preajmă (pe la streasina casei!)... Râdeam si de asa ceva în trecutul meu. Azi nu mai râd, mi-a pierit râsul. Nu spun că spiritul celui plecat stă 40 de zile, astea sunt povesti dar pot spune că spiritul celui plecat poate fi prezent în mijlocul nostru pentru o perioadă. Am întâlnit trei spirite în viata mea. Asta s-a întâmplat într-o perioadă de doi ani - până atunci nu am avut nicio întâlnire de acest gen si nici după aceea. Au trecut multi, multi ani de-atunci... Stau si mă întreb: de ce oare s-a întâmplat? Si nu pot găsi un răspuns care să mă satisfacă. Asa sunt eu mai "Tomă necredincios", nu cred orice! Mai ales când e vorba de spirit...

Prin postarea asta doar "am făcut încălzirea" pentru ceea ce urmează. Si nu o să-mi fie usor să povestesc. Deloc! Stiu că asa cum am fost eu batjocoritor la "povestile" despre spirite, asa sunt multi altii în prezent iar acceptarea unor istorisiri de acest fel nu e ceva simplu de realizat. Repet: asta o stiu din propria-mi experientă.

Emil Condor a scris:

Sau că spiritul celui plecat stă 40 de zile în preajmă (pe la streasina casei!)...

Da, şi la mine în zonă există credinţa asta, prin analogie cu timput petrecut de Iisus pe pământ după Înviere. De fapt, am impresia că părintele Cleopa chiar a afirmat asta, ceea ce ar veni ca un fel de "autentificare" din partea Bisericii. Astfel, din superstiţie s-a transformat în credinţă...

Şi, tot prin zona mea, mai există şi superstiţia că sufletul celor care mor în perioada dintre Înviere şi Înălţare s-ar duce direct în Rai. Mama, spre exemplu, a murit pe 20 mai 2002, ca atare, potrivit superstiţiilor locului, a prins Expresul pentru Rai.

Anahoret a scris:

prin zona mea, mai există şi superstiţia că sufletul celor care mor în perioada dintre Înviere şi Înălţare s-ar duce direct în Rai. Mama, spre exemplu, a murit pe 20 mai 2002, ca atare, potrivit superstiţiilor locului, a prins Expresul pentru Rai.

Am mai auzit la unii astfel de lucruri. Ce să zic? Omul are atâta imaginatie că nu poti sta împotriva valurilor de superstitii ce se nasc în popor. Si unele dintre ele (multe), asa cum ai spus, devin credintă în inima oamenilor.

Anul 1995
Era prin Iunie când atât eu cât si sotia experimentam ceva inedit (pentru amândoi): întâlniri cu spiritele la două persoane plecate dintre noi. Mai sus am spus "trei spirite" - am fost gresit, doar două.
Soacra mea, spiritul ei ne-a vizitat pe durata a două săptămâni. Nu a deranjat prea mult si a plecat.

În Iunie, mama mea a intrat în eternitate si nu s-a lăsat usor plecată dintre noi.
Eu nicicând nu am crezut în chestii din astea - de atunci cred.
Am experimentat niste momente pe care si sotia le trăia. Eu nu voiam să-i spun sotiei căci ar fi râs de mine stiind pozitia mea potrivnică atunci când era vorba de spiritele celor morti iar sotia nu voia să-mi spună din aceleasi motive: nu voia să mă vadă pe mine râzând de "tâmpeniile" ei, asa cum obisnuiam să le numesc. Timp de două luni si ceva, aproape trei, am avut acel "intrus" în viata noastră, în casa noastră. Atât eu cât si sotia stiam despre cine e vorba si tot ne speria gândul că o avem în mijlocul nostru tot timpul.
În mesajele viitoare, voi trece la povestirea unor secvente înfiorătoare ce le-am trăit în perioada amintită.

Emile cat ai de gand sa ma tii pe foc? Hai povesteste o data!

Zuum, nu-mi este deloc usor să povestesc ceva despre care în trecut îmi băteam joc!
E greu până încep dar după aceea, tineti-vă bine!

Emil Condor a scris:

Zuum, nu-mi este deloc usor să povestesc ceva despre care în trecut îmi băteam joc!
E greu până încep dar după aceea, tineti-vă bine!

Sa fii sigur ca eu nu-mi bat joc de asa ceva si te cred ca spui adevarat. Cred in lucrurile astea ...instinctiv sau poate e o mostenire culturala! Sunt ...doua perechi de ochi ( ai mei toti) atintiti la sectia asta) hai ca uite, iti dau si premiu de popularitate...numai scrie nu ma mai perpeli!

Eu nu am crezut până nu am experimentat pe pielea mea!
Nu tocmai cea mai bună cale de convingere!

Scriu, Zuum, scriu dar vreau să mă consult cu sotia pentru o redare mai fidelă a lucrurilor întâmplate.

Emil Condor a scris:

Eu nu am crezut până nu am experimentat pe pielea mea!
Nu tocmai cea mai bună cale de convingere!

Scriu, Zuum, scriu dar vreau să mă consult cu sotia pentru o redare mai fidelă a lucrurilor întâmplate.

Mai scri sau nu mai scri...? Cat ma tii asa in suspanse?

Imediat vine băiatul!
Cred că azi încep istorisirile promise.

O perioadă. după plecarea în eternitate a mamei mele, am sesizat anumite lucruri, nu tocmai normale ce se întâmplau în jur dar am dat vina pe orice am găsit "la îndemână": vânt, contractii ale materialului din care era făcută clădirea, tevi de apă, miscări ale scoartei... Căutam orice care să-mi sustină necredinta mea în existenta spiritelor printre noi.
Dar urmau să vină momente în care nu mai puteam da vina pe nimic, exprimau clar, prezenta cuiva, acolo cu noi. Înfiorător când te gândesti că fiind singur, totusi nu-i chiar asa, cineva este cu tine! Nu stiu pentru altii dar pentru mine este înfiorător.
Citesti la masă, si ai impresia că cineva "îti suflă în ceafă", adică e în spatele tău si te întorci să vezi dar... nimic! Începi să dai vina pe oboseala acumulată, nu pe ceea ce este în realitate...
Pleci de la masa de lectură si simti pe cineva care merge chiar în spatele tău, te întorci si... nimic! Faci câtiva pasi si simti acelasi lucru: cineva e pe urmele tale. Involuntar măresti viteza spre dormitor unde îti este partenerul de viată. E prea mult, nu sunt încântat de niciun fel de vizitatori de acest fel! Fie ea si mama - să plece acolo unde îi este locul.
Câteva nopti, acelasi lucru: cineva te urmăreste din spate. Stiti că atunci când cineva se uită spre tine (din spate), cel mai adesea o simti? Aveti experienta asta, nu?

Ce v-am povestit mai sus e doar începutul...
Nu o să povestesc totul într-o postare căci ar fi prea lungă.

Emil Condor a scris:

O perioadă. după plecarea în eternitate a mamei mele, am sesizat anumite lucruri, nu tocmai normale ce se întâmplau în jur dar am dat vina pe orice am găsit "la îndemână": vânt, contractii ale materialului din care era făcută clădirea, tevi de apă, miscări ale scoartei... Căutam orice care să-mi sustină necredinta mea în existenta spiritelor printre noi.
Dar urmau să vină momente în care nu mai puteam da vina pe nimic, exprimau clar, prezenta cuiva, acolo cu noi. Înfiorător când te gândesti că fiind singur, totusi nu-i chiar asa, cineva este cu tine! Nu stiu pentru altii dar pentru mine este înfiorător.
Citesti la masă, si ai impresia că cineva "îti suflă în ceafă", adică e în spatele tău si te întorci să vezi dar... nimic! Începi să dai vina pe oboseala acumulată, nu pe ceea ce este în realitate...
Pleci de la masa de lectură si simti pe cineva care merge chiar în spatele tău, te întorci si... nimic! Faci câtiva pasi si simti acelasi lucru: cineva e pe urmele tale. Involuntar măresti viteza spre dormitor unde îti este partenerul de viată. E prea mult, nu sunt încântat de niciun fel de vizitatori de acest fel! Fie ea si mama - să plece acolo unde îi este locul.
Câteva nopti, acelasi lucru: cineva te urmăreste din spate. Stiti că atunci când cineva se uită spre tine (din spate), cel mai adesea o simti? Aveti experienta asta, nu?

Ce v-am povestit mai sus e doar începutul...
Nu o să povestesc totul într-o postare căci ar fi prea lungă.

Emile eu simt daca ma priveste cineva din spate si chiar intorc capul

Asa este, Geta!
De cele mai multe ori simtim când cineva ne fixează cu privirile - parcă ceva "ne loveste" în ceafă!

Emil Condor a scris:

Asa este, Geta!
De cele mai multe ori simtim când cineva ne fixează cu privirile - parcă ceva "ne loveste" în ceafă!

Da

Emil Condor a scris:

O perioadă. după plecarea în eternitate a mamei mele, am sesizat anumite lucruri, nu tocmai normale ce se întâmplau în jur dar am dat vina pe orice am găsit "la îndemână": vânt, contractii ale materialului din care era făcută clădirea, tevi de apă, miscări ale scoartei... Căutam orice care să-mi sustină necredinta mea în existenta spiritelor printre noi.
Dar urmau să vină momente în care nu mai puteam da vina pe nimic, exprimau clar, prezenta cuiva, acolo cu noi. Înfiorător când te gândesti că fiind singur, totusi nu-i chiar asa, cineva este cu tine! Nu stiu pentru altii dar pentru mine este înfiorător.
Citesti la masă, si ai impresia că cineva "îti suflă în ceafă", adică e în spatele tău si te întorci să vezi dar... nimic! Începi să dai vina pe oboseala acumulată, nu pe ceea ce este în realitate...
Pleci de la masa de lectură si simti pe cineva care merge chiar în spatele tău, te întorci si... nimic! Faci câtiva pasi si simti acelasi lucru: cineva e pe urmele tale. Involuntar măresti viteza spre dormitor unde îti este partenerul de viată. E prea mult, nu sunt încântat de niciun fel de vizitatori de acest fel! Fie ea si mama - să plece acolo unde îi este locul.
Câteva nopti, acelasi lucru: cineva te urmăreste din spate.

cred ca as muri de spaima. Ma infioara doar gandul ca as putea trece prin asa ceva...

Citat :

Stiti că atunci când cineva se uită spre tine (din spate), cel mai adesea o simti? Aveti experienta asta, nu?

da, mi se intampla.

Citat :

Ce v-am povestit mai sus e doar începutul...
Nu o să povestesc totul într-o postare căci ar fi prea lungă.

Emil, sunt curioasa ce s-a intamplat, astept urmarea, sper sa nu ne tii mult in suspans.

rolia a scris:

cred ca as muri de spaima. Ma infioara doar gandul ca as putea trece prin asa ceva...

În perioada aceea m-am gândit că un om slab ar înebuni.
Îmi era teama pentru sănătatea psihică a celor doi implicati: sotia si eu.
Bine că a trecut.
Spui că spaima te-ar omorî? Urmează niste secvente în care am crezut si eu că dau în primire, dar n-a fost să fie asa.

Citat :

Citat :

Stiti că atunci când cineva se uită spre tine (din spate), cel mai adesea o simti? Aveti experienta asta, nu?

da, mi se intampla.

Mda! Cei mai multi dintre noi au simtul acela dezvoltat - e un adevăr.
Tot asa era si atunci: simteam cum sunt urmărit - totul era în spirit, nimic vizual.

Citat :

Emil, sunt curioasa ce s-a intamplat, astept urmarea, sper sa nu ne tii mult in suspans.

Păi, văd că esti alături de Zuum în asteptare intensă.
Voi continua...

Emil Condor a scris:

rolia a scris:

cred ca as muri de spaima. Ma infioara doar gandul ca as putea trece prin asa ceva...

În perioada aceea m-am gândit că un om slab ar înebuni.
Îmi era teama pentru sănătatea psihică a celor doi implicati: sotia si eu.
Bine că a trecut.
Spui că spaima te-ar omorî? Urmează niste secvente în care am crezut si eu că dau în primire, dar n-a fost să fie asa.

Citat :

Citat :

Stiti că atunci când cineva se uită spre tine (din spate), cel mai adesea o simti? Aveti experienta asta, nu?

da, mi se intampla.

Mda! Cei mai multi dintre noi au simtul acela dezvoltat - e un adevăr.
Tot asa era si atunci: simteam cum sunt urmărit - totul era în spirit, nimic vizual.

Citat :

Emil, sunt curioasa ce s-a intamplat, astept urmarea, sper sa nu ne tii mult in suspans.

Păi, văd că esti alături de Zuum în asteptare intensă.
Voi continua...

Pai pe mine m-ai uitat?

Cum să te uit?
Se poate?!
Si Anahoret e pe aici, citind, Cristina este interesată de domeniul acesta, plus multi altii ce încă nu au avut sansa de a se exprima.
Vorbind despre Cristina, unde este domnita noastră dragă? Stie cineva?

Emil Condor a scris:

În perioada aceea m-am gândit că un om slab ar înebuni.
Îmi era teama pentru sănătatea psihică a celor doi implicati: sotia si eu.
Bine că a trecut.?

bine ca a trecut si sunteti bine amandoi, sper...

Citat :

Urmează niste secvente în care am crezut si eu că dau în primire, dar n-a fost să fie asa. ?

N-a fost sa fie asa, si-i foarte bine Cine ne mai povestea acum?

rolia a scris:

bine ca a trecut si sunteti bine amandoi, sper...

Am trecut peste atâtea hopuri în viată, sunt convins că multi ar fi cu mintea rătăcită după toate cele...

Citat :

Citat :

Urmează niste secvente în care am crezut si eu că dau în primire, dar n-a fost să fie asa. ?

N-a fost sa fie asa, si-i foarte bine Cine ne mai povestea acum?

Da, ai dreptate.

Pentru că tot suntem în domeniu...
Îmi amintesc că, la vreo doi sau trei ani de la moartea mamei, am visat-o la Plopeni. Stătea pe bancă, seara, în capotul ei preferat şi îşi bea cafeaua. Da, ai mei beau cafea şi seara şi nu aveau probleme cu somnul; ca şi mine dealtfel.

Era ciudat că o vedeam acolo pentru că ştiam că murise. Vorbeam cu ea, i-am spus ce am făcut prin grădină, ce am făcut prin casă iar ea mă asculta şi, din când în când, mă aproba. Apoi am pus virgula sub ţ: "Dar tu ai murit". "Nu, am fost la spital".

Ciudat vis. Nu-l pun pe seama niciunei fel de comunicare. Doar că m-a tulburat atunci, ca şi acum. Probabil că mintea mea, în subconştient, refuza evidenţa, chiar şi la trei ani de la producerea evenimentului.

Anahoret a scris:

...ai mei beau cafea şi seara şi nu aveau probleme cu somnul; ca şi mine dealtfel.

Si eu dorm ca un nou născut după ce beau cafea. Chiar dacă îmi place foarte mult, nu a devenit un drog pentru mine. Încă nu...

Dar să revin asupra celor discutate mai sus:

Citat :

Era ciudat că o vedeam acolo pentru că ştiam că murise. Vorbeam cu ea, i-am spus ce am făcut prin grădină, ce am făcut prin casă iar ea mă asculta şi, din când în când, mă aproba. Apoi am pus virgula sub ţ: "Dar tu ai murit". "Nu, am fost la spital".

Sotia a rugat pe mama ei când era încă în viată (normal!), ca atunci când moare să vină si să-i spună cum este dincolo dar să încerce să nu o sperie. Cu adevărat, mama ei a venit si a făcut tot posibilul să nu ne sperie. Voi povesti si despre aceasta mai încolo, după ce termin cu istorisirile despre mama mea.

Citat :

...mintea mea, în subconştient, refuza evidenţa, chiar şi la trei ani de la producerea evenimentului.

Da, am gândit si eu la astfel de explicatii... Doar că la mine, evidenta era... prea evidentă! Eu, cel care nu am crezut nicicând în asa ceva, să mă conving de contrariul?

Nu am făcut nicio paralelă cu ceea ce ai trăit tu. Doar că, ştii şi tu, aşa face mintea omenească conexiunile. Porneşti de la ceva şi ajungi la cu totul altceva.

Şi eu m-am gândit – ar fi prea mult spus "m-am rugat" – la aşa ceva după ce a murit tatăl meu şi, de asemenea, mi-a apărut în vis. Era în camera lui, acasă la Plopeni, şi şedea pe canapea. Când l-am întrebat dacă este adevărat el mi-a răspuns: "Tu ce crezi?". Cu alte cuvinte: "Doar m-ai rugat ceva iar acum sunt aici. Mai vrei şi altceva?" Dar şi acest vis îl pun pe seama subconştientului şi a legăturii foarte strânse pa care am avut-o cu părinţii mei. Cred că, pur şi simplu, mintea mea nu voia să accepte evidenţa.

Asta nu înseamnă că aş nega existenaţa posibilităţii unei astfel de comunicări. Doar că mie nu mi s-a întâmplat.

Celui ce nu i s-a întâmplat, să fie fericit pentru aceea.

Mda! Sotiei tot prin vis i se arată toate acestea - am spus asta, parcă...