ZBOR DE CONDOR (I)

zaraza26 a scris:

Citat :

Nuuuu, dar ai o privire bună şi te-ai înălţat prea sus în văzduh unde privirea noastră nu mai ajunge.

Coboara-n jos, condor preabland
Alunecand pe gheatza
Patrunde-n forum surazand
Si conferinta lumineaza.

Nu, nu-nu! Pe gheată, nu vreau... Sunt sătul de ea!

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

zaraza26 a scris:

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

Eu ce să vă dau în retur? Ahaaa! Aici:

Măăă, pupăciosule !

Eu nu vad comentariul asta al lui Emil!

Am început să scriu invizibil?!

Nuuuu, dar ai o privire bună şi te-ai înălţat prea sus în văzduh unde privirea noastră nu mai ajunge.

Că am un ochi bun, nu esti primul ce o spune si stiu că ai dreptate.
Decizia luată la vârsta de 14, 15 ani, deci a fost bună - mă refer la pseudonimul Condor.

Păi cum asa, Abby? Ne atimtim privirile spre cer către Dumnezeu si la un biet condor, în văzduh, ele nu ajung?
Acum, depinde si cât de sus tintim fiecare din noi, nu-i asa?

ACCENT a scris:

Emil Condor a scris:

Dacă Domnul vrea să las acel "Zbor spre Libertate", suspendat, asa să fie!
Cine sunt eu să mă opun?!

Poate că nu vrea. Şi nici n-ai de unde şti pînă nu faci ceea ce depinde de tine.

Ai dreptate!

Adevărul, asa cum am mentionat si în trecut, este că perioada în care am locuit în Belgrad si Banja Kovilaca,
în esentă am cam povestit-o. Mai sunt câteva lucruri ce le voi scrie când le va fi timpul.
Acum trec la episoade separate din viata mea: unele din perioda de dinaintea plecării din tară,
altele din Jugoslavia si altele din Canada.
Voi începe cu o scrisoare trimisă către cei dragi de-acasă, iar aceea o să fie chiar la următoarea mea postare.

In căutarea Perfecţiunii

Odată cu trecerea timpului realizez tot mai mult si mai mult că sunt aici pe pământ fără vre-o ratiune umană, pământească...
De fapt de ce sunt aici?! Locul meu nu este aici, jos! Cu ce ocazie sunt aici? Să mă chinui în a-mi câstiga o existentă pentru mine si familia mea care apoi se vor spulbera pur si simplu?!... Sunt aici. Asta-i totul?!... Ne zbatem orbecăind în întunecime să ne facem o viată mai plină cu de toate si când credem că suntem la stadiul respectiv, murim!... Ce rost are toată zbaterea asta? De ce ca niste inconstienti o facem mai departe până cădem în nas ca bobocii si ne ofilim, murind ca iarba?!... Toată lupta asta pe pământ este de fapt un complet nonsens cum şi Eclesiastul zice: "Desertăciune a desertăciunilor! Totul e desertăciune si goană după vânt!"
Dacă ai din întelepciunea adevărată ( nu a lumii! ) realizezi că de fapt esti în tranzit, cum am citit undeva, eşti detasat aici ca să-ti formezi tiparul adevăratei vieti ce începe după moarte.
Deci singurul lucru, absolut singurul pentru care se merită să te zbati cu adevărat este latura spirituală care va forma apoi trupul spiritual de mai târziu. Ce greu este pentru om să realizeze acest unic adevăr dumnezeiesc!... Suntem aici să ne formăm un tipar al vietii ce va veni ( nu fără luptă! ) si cu cât ne perfectionăm mai bine acel Tipar, cu atât vom avea o viată mai bună după mormânt.
Dacă meditezi un pic mai adânc la aceste realităti nu este atât de greu să realizezi că Tiparul este Isus Hristos iar noi trebuie să ne formăm viata după exemplul Lui.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pavel zicea: "Pentru mine a trăi înseamnă Hristos si a muri e un câstig." Este singurul scop real si folositor, să trăiesti nu pentru tine ci pentru Isus.
Ajută-mi Doamne să trăiesc exact după dorinta exprimată înainte, avându-Te pe Tine ca scop nu doar principal ci unic al întregii mele vieti. Arată-mi întreaga voie a Ta si tine-mă în ea necontenit. Tu le stii pe toate Doamne; eu stiu doar un lucru: Te iubesc cu toată capacitatea mea si Te vreau mereu, mereu, mereu...
M-am desprins de toate visurile ce le-am avut cândva în viată ca să mă atasez de unde am fost detasat: de Tine. Am încercat în viata mea cu multă perseverentă să ating perfecţiunea. Nu stiam că era de fapt Numele Tău si voiam să ating acel obiectiv prin fortele proprii. Cu cât insistam mai mult în autoperfecţionare cu atât îmi dădeam mai bine seama ce imperfect eram. Cu cât stiam mai mult cu atât realizam mai clar ce putin stiam în realitate! Acum realizez de ce aveam acea nesfârsită stare de nemultumire: Dumnezeu mă forta să pricep că singur nu sunt capabil de nimic măret si astfel îmi îndrepta atentia spre Sursa Perfectiunii care e Isus Hristos Domnul. Practic, Dumnezeu nu m-a lăsat (dacă era vre-o sansă!) să ating scopul meu din trecut ca să-mi dau seama că fără El nu există nimic vrednic de luat în seamă. Slăvit să fii Tu, Preaiubitule! Cugetând la toate acestea, acum înteleg că orisice am experimentat în viată a fost pentru că Dumnezeu a vrut să fie asa. Toate greutătile, unele dintre ele chiar nenorociri pe care le-am avut în trecutul meu au fost cu un scop dumnezeiesc precis: să mă aducă la statura Lui, a plinătătii Sale. Odată ajuns acolo, realizez încă un lucru: sunt gata pentru vesnicii. In alte cuvinte, pot să mor oricând. Dumnezeu Si-a făcut Lucrarea iar eu sunt gata pentru El. Cu adevărat gândesc că începând cu acest moment, oricând, în orice clipă Dumnezeu poate să-mi zică: S-a isprăvit! Vino cu Mine! Lăudat să fie Numele Lui!Glorificat să fie El prin însăsi existenta mea! In secunda aceasta dacă plec la Domnul nu sunt surprins deloc căci El m-a pregătit excelent pentru clipa ce o să vină. Viata mea s-a terminat. Nu mai este a mea, este a Domnului. Sau pot spune: viata mea a început! Un nou început! As dori să las cât mai mult din experienţele mele cu si despre Dumnezeu pentru cei ce vin în urmă dar stiu că indiferent când voi pleca, El are Planul Său si mă închin Lui cu totul.
Mă pun la dispoziţia acelui Plan pentru Eternitate...

Doresc ca voia Lui dumnezeiască să se facă în viaţa mea, a familiei mele si a tuturor celor dragi de pretutindeni. Voia Lui oricum se face cu sau fără voia omenirii.
Dragostea mea în Hristos pentru toti cei dragi din România si de oriunde! Sărutări sfinte! Emanuel!

P.S.
Am găsit Perfectiunea!
Toate slăbiciunile omenirii erau adunate în El si apoi tintuite pe cruce la Golgota.
Hristos Isus este Singura Perfectiune ce o poate atinge omul.