ZBOR DE CONDOR (I)

Franz Schneider a scris:

Eu nu mai repet...

N-ai ce repeta. Încă nu am spus nimic. Singurul de pe forum ce cunoaste mai în detaliu, este Abby iar Zuum stie ceva de pe celălalt forum.

Citat :

In viata de zi cu zi sunt alaturi de tine

Eh! Dacă ar putea cineva să fie... singura sansă este cea exprimată de iconita aia folosită acolo

Multumesc pentru mesajul tău!

Fratilor, încă mai puteti admira Zborul de Condor dar zborul unui Condor rănit aflat în rapid picaj. Cândva, stăpân al înăltimilor, Condorul pierde tot mai mult din altitudine. Aripile lui sângerânde sunt tot mai lipsite de puterea ce se scurge picătură cu picătură... În trecut, plin de putere, Condorul se îndrepta cu hotărâre spre infinit iar Infinitul era atât de aproape, atât de aproape... foaaarte aproape.

Unii poate vor fi socati să vadă picăturile una câte una curgând din pana de condor, si nu sunt nici negre, nici albastre... Pana de condor scrie acum cu sânge.

Îmi trec prin gând spusele Eclesiastului:
Desertăciune a desertăciunilor! Totul e desertăciune si goană după vânt!

Dacă mâine sunt cu voi, consider aceea un mare si neasteptat bonus.
Fiecare zi pe care o voi consuma în mijlocul vostru o să fie mereu un bonus deosebit.

...atât de aproape... foaaarte aproape!

În seara asta nu cred că voi putea dormi - asa se arată în acest moment.

Trebuie sa existe o cale de a-l lamuri ca e de preferat "spalarea creierului" dar odata cu asta, continuarea vietii in depline conditii de sanatate.

Da, Dar nu s-a născut ăla ce să-l convingă de ce este bun sau nu!
Încăpătânat ca... stiu eu, cine!

Emil Condor a scris:

Da, Dar nu s-a născut ăla ce să-l convingă de ce este bun sau nu!
Încăpătânat ca... stiu eu, cine!

Imi pare chiar rau ca nu sunt acolo cu voi. Nu mi-ar trebui mai mult de 10 minute sa-l conving. Stiu eu ce stiu. Ca de la barbat la barbat dar ...delicat si foarte convingator.

Franz Schneider a scris:

Emil Condor a scris:

Da, Dar nu s-a născut ăla ce să-l convingă de ce este bun sau nu!
Încăpătânat ca... stiu eu, cine!

Imi pare chiar rau ca nu sunt acolo cu voi. Nu mi-ar trebui mai mult de 10 minute sa-l conving. Stiu eu ce stiu. Ca de la barbat la barbat dar ...delicat si foarte convingator.

Ăhăăă! Fiecare crede asa despre el!!!
Nu poti să-ti imaginezi de ce "ziduri" te lovesti! N-ai idee!

Am mai trecut prin experiente de acest fel. Stiu eu ce spun. Colegii si prietenii spuneau ca nu au vazut negociator mai priceput ca mine. Puterea mea de convingere este cheia.

Mda! Si eu am trecut prin toate, din nefericire! Asa spun si altii despre mine dar... uite că nu se potriveste. Totusi cu un străin e posibil să reactioneze diferit că, acum tot ce detestă el... chiar pe cei ce sunt (sau au fost) apropiati!!!

Tocmai pe asta si mizez. Pe faptul ca eu pentru el sunt strain. Ar putea reactiona diferit la discutiile mele cu el.

Mda! Aia e posibil - văd, cu străinii se poartă aproape impecabil!!! Nu pricep....

Citat :

Nu stiu cum am avut curajul să povestesc toate astea

Uneori am momente cand realizez ca eu si fiecare dintre noi nu contam prea mult, ca suntem fire de nisip... Sufletul meu sufera alaturi de al tau...asa cat poate...

Doamne, iti multumesc pentru ce a fost si ma las in Voia Ta!

Din durere se naste bucuria, din greselile noastre invata altii...

Emil Condor a scris:

Nu stiu, poate are un cheag de sânge undeva pe creier si nu putem afla pentru că el refuză să fie consultat de un specialist. Are impresia că se intentionează spălarea creierului! Oricine, orice ar zice, el rămâne ferm pe pozitie: nu are nevoie de doctor! Legile în Canada sunt făcute în asa fel încât tu, ca părinte nu ai sansa de a decide pentru copilul tău adult chiar dacă acesta nu e capabil să o facă. Acum sunt la punctul în care... Hmmm! Sunt la punctul în care orice se poate întâmpla, absolut orice!!!
Nu stiu cum am avut curajul să povestesc toate astea dar... am simtit nevoia să mă descarc acum când viata mea si a sotiei mele sunt în mare primejdie...

Te simti cumva vinovat ca i-ai cumparat un SUV la 19 ani ! Eu asa m-as simti!
Imi pare bine ca ai povestit si ar trebui sa continui. De fapt nu vorbesti cu noi, noi nu existam in realitate, vorbesti cu altcineva. In primul rand ca te infrunti pe tine insuti scotand la suprafata lucruri care te macina, poate asa le vei vedea intr-o lumina diferita.

Citat :

Te simti cumva vinovat ca i-ai cumparat un SUV la 19 ani ! Eu asa m-as simti!

Nu stiu daca e bine, dar eu nu am tendinta sa ma simt vinovata de ceva daca nu exista o relatie directa... De fapt sentimentele de vinovatie ne indeparteaza de la analiza lucida a realitatii. Nu are de ce sa se simta vinovat, actiunile noastre pot fi dictate de o constiinta superioara, ceea ce se intampla si aici (mai ales aici).

Emile,sincer nu stiu ce sa-ti spun.Scurta ta refulare m-a lasat fara cuvinte.Nu pot sincer sa-mi imaginez ce este in sufletul tau si mai ales al sotiei tale ca mama.Atat pot sa inteleg ca este greu.Un GREU pe care Dumnezeu l-a scris pentru voi,un greu pe care TREBUIE sa-l duceti rugandu-va neincetat.O luminita se va zari cat de curand.Sa nu disperi si stiu ca tu nu vei dispera pentru ca esti o persoana puternica.Fii tu sprijin pentru ai tai si incurajeaza-i daca vreunul simte slabiciune.Dumnezeu nu pune povara pe nimeni mai mult decat acesta poate duce si tu stii foarte bine asta.
Din tot sufletul NUMAI BINE.

Sa va ajute Dumnezeu sa treceti peste cumpana asta, Emile! Dumnezeu e mare, si credinta voastra asemenea. Tu mai mult decat oricine trebuie sa fii tare, sa fii barbat, orice s-ar intampal. Acum in tine este toata baza, toti de la tine au nevoie de incurajare si tu trebuie sa fii cap limpede in orice situatie! Nu dispera, ai credinta!

Nimic nu este la voia întîmplării. Totul se petrece cu ştirea Domnului. Noi avem doar impresia că vrăjmaşul ne dă tîrcoale. Dar nu. Atîta timp cît sîntem în mîna Domnului nu trebuie să ne fie frică. Este vorba doar despre o încercare pe care o veţi depăşi cu bine, care v-a rămîne mult în urmă, şi de care o să vă amintiţi ca de un coşmar. Nimic mai mult.

Emile, tu ştii Cine este scutul tău de protecţie. Satan nu are dreptul să se atingă de tine şi de familia ta, oricît s-ar strădui. N-are importanţă că a umblat la mintea fiului tău. De fapt interesul lui michiduţă este de a umbla la mintea omului pentru a fura din înţelepciune. Dar nu va îndrăzni să-l conducă pe fiul tău aşa după cum îţi este frică.

Aminteşte-ţi că şi lui Ilie îi era frică după ce îi trăsese prin ascuţişul săbiei pe proorocii li Baal. Dar Dumnezeu nu l-a lăsat la îndemîna Izabelei. Aşa că nici tu nu vei fi lăsat la îndemîna pornirilor fiului tău. Toate săgeţile îndreptate către tine vor ricoşa din cauza scutului ce te apără. Ele vor trece pe lîngă tine şi pe lîngă soţia ta.
Domnul să vă binecuvînteze pe amîndoi şi să vă poarte de grijă!

zaraza26 a scris:

Citat :

Nu stiu cum am avut curajul să povestesc toate astea

Uneori am momente cand realizez ca eu si fiecare dintre noi nu contam prea mult, ca suntem fire de nisip... Sufletul meu sufera alaturi de al tau...asa cat poate...

Ai dreptate: asa cât poate...
Multumesc lui Dumnezeu că am întâlnit un suflet ca al tău!

zuum a scris:

Te simti cumva vinovat ca i-ai cumparat un SUV la 19 ani ! Eu asa m-as simti!

Eu, nu! Absolut deloc! Dacă nu-i cumpăram SUV-ul, el intentiona o masină sport, cu aceea ar fi fost ghiveci în accidentul acela. Jeep-ul a avut bare solide în jurul lui, el l-a salvat de la mai rău (mai rău, ce?!).
Ca o dovadă că nu e cazul de simtit vinovat, i-am spus că dacă merge la doctor si se tratează, îi cumpăr un BMW nou, noutz. Vreau să-l văd că porneste spre tratarea neajunsului său.

zaraza26 a scris:

Citat :

Te simti cumva vinovat ca i-ai cumparat un SUV la 19 ani ! Eu asa m-as simti!

Nu stiu daca e bine, dar eu nu am tendinta sa ma simt vinovata de ceva daca nu exista o relatie directa... De fapt sentimentele de vinovatie ne indeparteaza de la analiza lucida a realitatii. Nu are de ce sa se simta vinovat, actiunile noastre pot fi dictate de o constiinta superioara, ceea ce se intampla si aici (mai ales aici).

Cât se poate de corect, Zaraza!
Când faci un bine, dacă lucrurile se întorc spre rău, nu ai nicio vină la binele făcut initial.
Dar chiar si asa cum priveste Zuum, Jeep-ul a însemnat salvarea lui de la moarte sigură.

Karima a scris:

Emile,sincer nu stiu ce sa-ti spun.Scurta ta refulare m-a lasat fara cuvinte.Nu pot sincer sa-mi imaginez ce este in sufletul tau si mai ales al sotiei tale ca mama.Atat pot sa inteleg ca este greu.Un GREU pe care Dumnezeu l-a scris pentru voi,un greu pe care TREBUIE sa-l duceti rugandu-va neincetat.O luminita se va zari cat de curand.Sa nu disperi si stiu ca tu nu vei dispera pentru ca esti o persoana puternica.Fii tu sprijin pentru ai tai si incurajeaza-i daca vreunul simte slabiciune.Dumnezeu nu pune povara pe nimeni mai mult decat acesta poate duce si tu stii foarte bine asta.
Din tot sufletul NUMAI BINE.

Din tot sufletul: Multumesc Karima dragă!

Ai dreptate: nimeni nu poate să-si imagineze ce este în sufletul nostru decât dacă a experimentat acelasi lucru, ceea ce sincer nu doresc nimănui. Eu sunt convins că toate acestea sunt spre desăvârsirea sufletelor noastre iar Dumnezeu, asa cum ai spus si tu, nu lasă mai mult decât putem duce. Adevărul este că, personal simt că sunt la limita a ceea ce pot duce. Chiar aseară am iesit pe terasă si strigam către cer: Doamne, Tu vezi că nu mai pot duce! Ce vrei să faci din mine, fă odată! Stiu că totul se întâmplă sub ochiul tău atoatevăzător si nu mă vei lăsa pradă disperării.
Da, Karima, eu sunt convins de astea...

aurora a scris:

Sa va ajute Dumnezeu sa treceti peste cumpana asta, Emile! Dumnezeu e mare, si credinta voastra asemenea. Tu mai mult decat oricine trebuie sa fii tare, sa fii barbat, orice s-ar intampal. Acum in tine este toata baza, toti de la tine au nevoie de incurajare si tu trebuie sa fii cap limpede in orice situatie! Nu dispera, ai credinta!

Aurora dragă, să stii că suntem extrem de aproape de... cum spui tu, disperare.
Dar ne întărim unii pe altii si faptul că întelegem că Dumnezeu nu dă mai mult decât poate omul duce, ne întăreste mult.
Apreciez mult cuvintele tale...

Peste cumpăna asta.... Hmmm!
Toată viata am călătorit de la o cumpănă la alta

ACCENT a scris:

Nimic nu este la voia întîmplării. Totul se petrece cu ştirea Domnului. Noi avem doar impresia că vrăjmaşul ne dă tîrcoale. Dar nu. Atîta timp cît sîntem în mîna Domnului nu trebuie să ne fie frică. Este vorba doar despre o încercare pe care o veţi depăşi cu bine, care v-a rămîne mult în urmă, şi de care o să vă amintiţi ca de un coşmar. Nimic mai mult.

Asa să fie!

Citat :

Toate săgeţile îndreptate către tine vor ricoşa din cauza scutului ce te apără. Ele vor trece pe lîngă tine şi pe lîngă soţia ta.

Asta ne mai tine în puteri, faptul că stim ce Domnul poate face.

Adevărul e că tot mai des îmi vin în minte cuvintele lui Pavel: ... a muri e un câstig.

Emile, citind mesajul tau, m-am gandit la vorba aceea din popor: Sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce! Eu zic ca , daca soarta a vrut asa cu voi, te va ajuta si iti va da si taria sa treci peste asta sau sa duci povara atat cat va fi s-o duci. In locul tau, mi-as incredinta toata durerea la Cel-de-Sus, si tot acolo mi-as cauta alinarea!

Emil, sper sa se termine totul cu bine. Poate il convingi sa isi faca un RMN.